Miranda:
- Te odihneai suparata ? Amaya, nu sunt nascuta ieri, cred ca stiu cum arata un om trist. Eu am multe explicatii in minte, pentru caracterul tau, dar nu le spun decat pe cele mai probabile. Tu nu ai incredere in mine, imi ascunzi ceva. La inceput de asta ne-am certat, iar acum vrei s-o luam de la capat. Iar, daca vrei sa ma protejezi, inseamna ca nu crezi ca eu te pot ajuta, nu crezi ca te-as putea consola. Iar, grija asta nu-mi place.
OCC: se stie
Amy:
Zambesc fals dupa care spun cu acelasi ton fals de 'toate mi se par bune':
-Stai linistita. Nu ai de ce sa-ti faci griji. Mai important: Ce urmeaza la antrenament?
OOC: se stie
Miranda:
Sunt foarte suparata pe ea, ma crede o fraiera, o incuiata la minte. NU pot sa stau si sa ma comport ca totul este bine, trebuie sa fac ca totul sa iasa bine, dar ea nu ma lasa. Plec de langa ea, fac vreo zece pasi, nepasandu-mi de numele meu ce se aude din gura lui Amy.
- Fa ce ai facut si pana acum.
OCC: Kitsune
Amy:
Stiu ca e suparata , dar nu vreau sa ma creada o toanta care fuge in stanga si in dreapta pentru ajutor...Problema mea este ca nu ma gasesc pe mine insumi si fac numai tampenii in jur......Voi continua antrenamentul......dar intr-un loc inca nevazut de niciuna din ele.
Ma ridic de pe scaun si plec pe o parte a gradinii necunoscuta lor. Ies din incinta scolii si ma indrept catre foisorul de pe stancile insulei. Era un loc uimitor , la o inaltime uriasa , iar acolo langa foisor era un teren numai bun pentru antrenament , dar asta era si un prilej sa gandesc la ce sunt..sau cine sunt...
OOC: se stie
Miranda:
Imi folosesc puterile ca sa amestec licoarea din caon, iar atunci realizez ca Amy nu a mai facut ce am cerut-o, nu a ars toate ingredientele. Din pacate acum este undeva unde eu nu stiu, as putea afla, dar mai bine o las in ... "intimitate". NU inteleg de ce s-oa scult, daca ea nici macar nu-i pasa de mana intrucat sa ma lase s-o ajut.
OCC: Kitsune
Amy:
Ajung la foisorul de piatra. Este o privire nostalgica deoarece nu am mai venit aici de la varsta de 12 ani. Totul este neschimbat. Intru in foisor si privesc in jur , apoi ceva imi atrage atentia..Ceva ce nu era cand eu fusesem ultima oara aici: Un plic pus pe masa , acoperit cu sticla. Ridic sticla si iau plicul desfacandu-l. Ma uit si observ poza unei fete ce parea printesa , apoi citesc ce scrie be biletelul de langa plic: "Printesa insulei Haruka - Sachiko Chiyoko " . AM inlemnit. Asta era mama? Era atat de frumoasa! Cum ajunsese plicul acolo? Nici nu-mi pasa..Nu mai stiam de mine..
OOC: Miranda sau cine vrea
Miranda:
Incep sa innebunesc, parca timpul nu mai curge, parca totul se bloceaza... Timpul trece fuierand, insa eu tot aici ma aflu, tot in acesta stare nelinistita ma ascund. Amaya nu mai pare, iar Renee trebuie sa-l supravegheze pe baiat. DE ce nu ne iese nimci bine ? Oricat as incerca nu pot sa inteleg de ce nu merge, unde gresim... Avem nevoie de vaselina, ca sa ne ungem, ca sa mergem mai bine, dar nu stiu de unde s-o iau.
OCC: cine vrea
Amy:
Incep sa creez flacarile in mana dupa ce iesisem din foisor si ma aflam pe teren. Marimea era in regula , dar trebuia doar sa o mentin momentan. SPeram doar sa nu atrag atentia...
OOC: Miranda
Miranda:
Incep sa ma plictisesc, nu e nimic in jur, doar un aer rece care nu-mi place. O sa-mi cer scuze mai incolo lui Renee si Amaya, dar eu o sa trebuiasca sa plec, trebuie sa ma intalnesc cu cineva, o persoana ce nu merita asteptata. Pasii mei sunt cat se poate de rasunatori, zgomotul produs se ridica in linistea de mormant, trezind la viata mici vibrati, mici sunete de la vant si animale nocturne.
OCC: Kitsune
Amy:
Am mentinut flacara ceva vreme , apoi am oprit-o asezandu-ma fex pe margine prapastiei. Ma uitam in gol inca gandindu-ma la plic...Mira poate castia ce si cum...Oricum acel plic imi indeplinise o dorinta: Aceea de a sti cum arata mama.
OOC: Miranda sau cine vrea