Miranda:
- Ti-am citit gandurile ca sa vad daca rezisti, ca la cum te stiu nu mi-ai fi spus nimic...
Am o veste proasta..
OCC: Kitsune
Amy:
-Si anume? Intreb pe un ton ironic.
OOC: se stie
Miranda:
- Chiar daca vei putea folosi tehnica, va fi imperfecta, trebuie sa faci multe lucruri pentru a reusi..
Nu am mai spus nimic, pur si simplu am stat acolo si o privesc... doar atat. Pare putin pe ganduri, intrebarile ii trec prin minte, iar eu,.. pur si simplu astept ca ea sa se trezeasca si sa ma intrebe... iar eu... nu ii voi spune,... nu... nu... nu
OCC: se stie
Amy:
Nu mai stiu ce sa cred , in orice caz trebuie sa fac ce zice Miranda ca sa-mi iasa tehnica , asa ca am sa urmez antrenamentul ei.
-Ok. Spune ce trebuie sa fac doar si o voi face. Voi lucra din greu , in fond asta imi este scopul pentru care lupt: Sa termin cu Calabar.
OOC: se stie
Miranda:
- Daca asta ti-e scopul nu o sa reusesti niciodata sa-l atingi. am spus si am lasat-o acolo, nedumerita, de parca cuvintele mele nu aveau sens. Eu pur si simplu m-am dus in camera mea, acolo era si Renee, vorbea cu brunetul, am stat putin de vorba, doar un "buna", "ce faci" si "pa", timpul a trecut repede. Pe usa isi face aparitia... Amy.
OCC; KItsune
Amy:
Il observ pe brunetul ce urma sa fie sacrificat , iar inima m-a fulgerat cu o durere ingrozitoare , iar stomacul meu se stransese. E clar. Ma simteam vinovata. Plec din camera si ma duc in locsorul meu din gradina meditand putin. Da sunt vinovata , caci mi-am tras prietenii , iar acum oameni nevinovati in cursa numita 'razboi' . Totusi o intrebari ma fulgerara: Ce dorea de fapt Calabar? De ce daduse acel decret? si cel mai important: De ce Mira spusese ca eu sunt cea care hotaraste care parte castiga , cand eu nici macar tehnica pe care mi-a descris-o Miranda nu-s in stare sa o fac....Chiar ca nu mai inteleg nimic...
OOC: who wants
Miranda:
Cred ca Amaya se simte vinovata... Ar fi fost mai uosr sa folosesc mintain si sa intru direct in capul ei, dar trebuie sa-i dau intimitate. Ii este frica de Calabar ? Cred ca ii este putin, chiar daca nu vrea sa admita acest lucru, nu poate sa se simta sigura. Ies din camera si ma duc in biblioteca si caut o noua tehnica care o va "ajuta" pe Amy... ha
OCC: KItsune
Amy:
Stand in locul meu incep totusi sa gandesc: Cine era mama? Cum aratase ea? Care ii era numele? Si de ce o ucisese? Calabar era un monsstru fara inima , daca a fost in stare sa-si ucida femeia pe care o iubea si cu care avusese un copil. Nici nu il pot considera un tata....Eu nu am o familie...Si da poate ca nu stiu ce inseamna dragostea sau simpatia , deoarece Mira oricum era indiferenta fata de mine oricat de 'grijulie' o fi fost. Oare ce credea ceilalti despre mine , acum ca ii tarasem in porcaria asta? Cred ca ma urau....Sau poate nu...Cine mai stie?
OOC: se stie
Miranda:
Am ajuns langa ea, iar in locul ei special, care pentru mine nu insemna nimic... Ochii mei ii urmarea orice miscare, cred ca se gandeste profund daca nici nu m-a observar, iar eu stau aici de cat putin trei minute. Ma duc langa ea si imi pun mana dreapta peste umarul ei, il strang cu putere si astept o reactie trista si miloasa... O intreb ce o preocupa...
OCC: cine vrea
Amy:
Observ ca Miranda este langa mine , dar nu am de cand sa o impovarez cu problemele mele , asa ca imi iau masca de zambet fals si ii spun:
-A nu , nu am nimic. Doar ma odihneam putin...
OOC: se stie