Well, m-am apucat de ceva timp de cartea "Ochii mintii" de Hakan Nesser. Sunt ceva genul: Irlanda, Islanda, Suedia. Nordicii astia, ce fac din tine cand pui mana pe o carte politista de-a lor. Stiu, nu a o carte foarte mare - vreo 300 de pagini, sau pana in 300 - dar mereu ma atrage altceva. Nu pot citi o carte de la cap la coada fara intreruperi. Imi place in mare parte, capitolele fiind scurte dar multe. Povestea e interesanta, da, un detectiv bun ce rezolva unul din cele mai complicate cazuri ale sale. Banuiesc ca va merita.
Psycho XD
Cronicile Lumii Pamantene.
O trilogie interesanta. Dupa cum cred ca e de stiut, e fantasy, nu am mai avut o asa gustare delicioasa de ceva vreme. Anywho. personajul principal se numeste Nihal, o fata care la inceput are in jur de 13 ani. Pana la sfarsit implineste 18. Ea este singurul jumatate-elf ramas in viata dupa ce Tiranul i-a macelarit poporul. Afla de indentitatea ei tarziu, prea tarziu, nereusind sa isi salveze tatal, asa ca hotaraste sa faca tot ce ii sta in putinta pentru a-l distruge pe Tiran si pentru a-si gasi pacea si linistea sufleteasca.
Sincer, ii dau 8,5. E o trilogie buna, te tine in suspans si te face sa iti doresti sa o poti ajuta pe fata asta. Am vazut cartile la o colega ce se tot lungea pe langa ele si nu mai reusea sa le citeasca. Asa ca i le-am cerut si sincera sa fiu, nu imi pare rau. M-au tinut cu sufletul la gura, oricum nu reusesc sa pun ghearele pe carti fantasy prea des. Si nu e ca si cand trebuie sa le citim pentru scoala. Inca nu le-am terminat, mai am cam un sfert din ultima carte. Si iarasi sincera sa fiu, e doar a doua oara cand in acest gen de carti am gasit o eroina. Imi amintesc 'Scoala de vrajitorie', carti ce le-am citit in clasa a VIII-a. Si acolo era vorba despre o fata.
Kissing Sherlock Holmes
Nebunia asta cu Sherlock Holmes m-a lovit si ma tot loveste repetat, nu stiu cum sa o descriu. Dupa ce am gasit super-versiunea BBC UK 'Sherlock' with Benedict Cumberbatch as Sherlock Holmes and Martin Freeman as John Watson nu mai am stare. Caut cartile la biblioteca pentru ca stiu ca sunt acolo dar inca nu le-am gasit. Nu le-am gasit inca in nici o librarie si mi-as da si ultimii bani de paine pe ele. Dar pana atunci, petrecand ingrijorator de mult timp pe Tumblr am vazut ca s-a facut o mare valva pe seama acestei carti. Asa ca am hotarat sa o citesc. Uhm, nu am ajuns inca prea departe pentru ca nu am avut prea mult timp liber dar pur si simplu, tinand cont de faptul ca nu e munca lui Sir Arthur Conan Doyle dar iarasi tinand cont de faptul ca stilul e incredibil de asemanator, acelasi limbaj elocvent si aceeasi linie superba, am ramas muta de uimire. Aici, Ingeniosul detectiv este descris ca si o fiinta omeneasca, cu sentimente, de fapt cu foarte multe sentimente si intrebari legate de iubire. Pana unde am ajuns, e o carte delicios de delicioasa, ce iti schimba modul in care il poti descrie pe acest geniu.
M-am apucat sa citesc acum cateva zile Domnisoara Christina de Mircea Eliade. E prima carte scrisa de el pe care o citesc si sincer prima citita dupa o maree pauza de necitit. ^^ La inceput nu am inteles foarte bine dar cu cat am citit mai mult din ea cu atat am priceput despre ce e povestea. Adica.. inca nu stiu sigur, sunt abia pe la pagina 60, totusi ce stiu e ca-i vorba de o domnisoara care a fost omorata cu mult timp in urma si acum ii se arata unei fetite sau ceva de genul si isi bantuieste fosta casa, iar in acea casa se afla sora ei vie impreuna cu copii surorii. Acolo vin multi oaspeti cu gandul de a sta o anumita perioada de timp, dar din motive necunoscute pleaca rapid, peste 2-3 zile.
A inceput sa imi placa aceasta carte din momentul cand am fost scoasa din ceata si am vazut ca e vorba de fantome. Da, da, una din temele mele preferate, chestii supranaturale etc. <3 Si cum toate au fost spuse, ma duc sa citesc, Ja ne!
Am terminat Viata ca o prada de Marin Preda. Am citit-o acum multicel timp, insa, cartile, ca si filmele, se uita, asa ca am trecut sa o iau iarasi la rasfoit caci mi-a trebuit pentru scoala. Facand un paralelism intre aceasta carte si Romanul adolescentulului miop, pot spune ca mi-a placut mai mult opera lui Eliade. Mi s-a parut mie, sau personajul a avut mai multe lucruri in comun cu persoana mea, plus ca sfarsitul mi-a placut mai mult ca la prima mentionata mai sus. In fine, astea au fost carti pentru scoala, deci m-am saturat la cat de mult am vorbit despre ele acolo.
M-am apucat de Invazia de Dean Koontz. Este o carte science fiction, amestecata cu horror. Imi plac mai mult partile infricosatoare, caci sunt adepta mai mult a acestui stil decat al sf-ului. Intr-o alta ordine de idei, inceputul, cel ce ma face sa imi dau seama daca voi citi cartea si voi ajunge la ultima pagina sau nu, a fost exceptional. Are multa descriere, cu toate astea nu devine deloc plictisitoare. Am stat cu sufletul la gura aproape la orice sfarsit de capitol. O carte bunicica. Poate o sa mai citesc opere ale acestuiautor, caci nu m-a dezamagit. La sfarsit nu am ajuns... inca!
Intr-un final, mi-am adus aminte ca trebuie sa recitesc Mara zilele astea. Alte carti? Vreau sa ma apuc de ce mai am prin casa, apoi sa rasfoiesc pe la biblioteca. Cred ca voi citi Leviatan de Boris Akunin.
Acum vreo doua zile, daca nu ma insel, m-am apucat de
"Tainele trecutului" de Amanda Quick. Este prima carte a acestei autoare pe care o citesc si sunt destul de curioasa. Am trecut deja prin jumatate a cartii si mi se pare o lectura destul de placuta. Limbajul este unul destul de simplu, iar personajele mi se par destul de adorabile.
Este un roman de dragoste, insa pana in prezent lipsit de melodrama obisnuita acestui tip de literatura.
Actiunea se petrece in Anglia, inca dominata de duci, printi si conti. Ii are in prim plan pe tanara Sophy si contele de Ravenwood, Julian. Sophy accepta, in urma unei intelegeri ciudate, o casatorie de convenienta cu acesta in pofida renumelui sau de "Diavol" si al zvonurilor ce se invarteau in jurul controversatului conte. Desi Sophy nu exceleaza prin frumusete, este o tanara inteligenta cu viziuni moderne in privinta statutului femeii in societate, dandu-i astfel bietului Julian numeroase batai de cap.
Directa si sfidatoare, tanara nu pierde niciodata ocazia de a-l tachina pe proaspatul ei sot, testandu-i de nenumarate ori rabdarea.
Am terminat ieri dimineata
The Left Hand of God de
Paul Hoffman si apoi m-am apucat de continuarea ei
The Last Four Things. Sper sa apara si ultima carte din serie incurand
Seria este destul de interesanta. Nu stiu tocmai unde sa o incadrez. La un nivel superficial ar putea fi incadrata la "sword and sorcery". Problema este insa ca nu exista nici un fel de magie. Ar putea sa fie "alternative history" dar nivelul tehnologic este medieval pe cand anumiti termeni sunt cat se poate de moderni. Ar putea sa fie postapocaliptic dr nu exista nici o evidenta a apocalipsei. Personal tind spre a doua dar moneda folosita international in carti este dollarul si asta ma amuza de fiecare data cand citesc
Povestea se invarte in jurul personajului Cale si al ordinului sau religios. Religia cel mai clar prezentata in carte este una care se asamana cu cea crestina. In aceasta lume inchizitia este la orideanea zilei si razboiul religios este continuu. De aici Cale, initial un acolit pregatit pentru razboi incearca sa scape.
Acum doua zile am terminat Accidentul, de Mihail Sebastian, asa ca m-am apucat de Orasul cu salcami, pentru ca erau in acelasi volum. Ce pot sa spun, m-a impresionat Mihail Sebastian, mai ales ca nu auzisem inainte de el. Are un fel surprinzator de a scrie; nu ma asteptam sa descopar autori romani care sa-mi placa, poate pentru ca mereu am fost sufocata de aceleasi carti anoste pe care le citeam pentru scoala. In Orasul cu salcami, se prezinta, din cate am inteles, maturizarea unei fete de 15 ani, Adriana, care experimenteaza iubirea si viata in moduri noi si incepe sa traiasca altfel, constientizand ca nu mai este un copil. Nu am citit prea mult din ea, dar merge repede si sper sa o termin in doua zile.
Accidentul m-a impresionat mai mult, mi-a mers direct la suflet pentru ca avea la baza o chestie care pe mine ma pune mereu pe ganduri: cum se poate schimba uneori viata in urma unei intamplari care te marcheaza, in urma unui accident ce pare la inceput nesemnificativ. Vietiile monotone si cazute in rutina ale Norei si lui Paul, se schimba atunci cand ea devine victima unui accident de tramvai, iar el o conduce acasa, insa nu e ultima data cand se intalnesc. Mi-a placut sincer si o recomand oricui are timp de citit cele 250 de pagini care o compun.
M-am apucat si eu sa mai raresc colectia de Orson Scott Card necitit din biblioteca, cu egala groaza si suspiciune. Card e unul dintre acei autori care au gafat atat de grav cu mine incat mi-e oarecum lehamite sa mai citesc ceva de el, dar pe care l-am cumparat in nestire la un moment dat bazandu-ma pe calitatile primei carti Ender.
Asadar, acum mi-am extras din colectie cartea Wyrm. De la primele pagini e evidenta auto satisfactia autorului in a scrie despre personaje supradotate intelectual si fizic. Scopul e servit de mijloace ca sa zic asa, dar parca cu fiecare pagina il am pe autor peste umar hlizindu-se ca apucatu' de propria lui istetime.
Trecand peste enervarea de genul asta, cartea in sine nu-i atat de proasta pana acum. Bine, nu-i proasta deloc desi sunt ceva bucati care ma irita - printre care un intreg moment pregatit un capitol intreg care pica deosebit de anticlimatic...s-ar putea sa fi fost voita treaba, sau nu, dar toata secventa pentru mine s-a incheiat cu un FASSSSSSSSSSSS! aproape auzibil -.
Altfel, fantasy cu un twist SF si delicios de bizara pe moment. Intr-un fel imi aminteste de ciudatenia lumii Dune si asta-i un mare punct pozitiv pentru carte.
Sa vad de acum cum merge mai departe, abia am trecut prin 100 si ceva de pagini.
Sherlock Holmes Contraataca
Adica Semnul celor patru si Un studiu in rosu
Abia am gasit cartea, dupa ce am cautat si la biblioteca si peste tot. Din fericire am reusit sa le cumpar. Oricum, tinand cont de faptul ca ador legenda lui, am citit cartea la scoala, dintr-o rasuflare. Am ramas cu trei capitole pe care am fost nevoita sa le termin acasa.
Nici nu stiu cum sa descriu munca lui Sir Arthur Conan Doyle. Uimitoare, surprinzatoare intr-adevar. As putea folosi multe adjective dar nu ar fi de ajuns. Daca iti folosesti putin imaginatia, din descrierea pe care Dr Watson o face, iti poti da seama de geniul lui, de personalitatea lui extravaganta si in general, de modul lui de a fi. Ma surprinde faptul ca in noile versiuni cum ar fi BBC Sherlock, el ca personaj e mult mai...nesuferit sa spun asa. Cu toate acestea legenda lui Sherlock Holmes ar trebui sa fie cunoscuta de toata lumea.
Nunta in cer
Mircea Eliade e un scriitor extraordinar, fara doar si poate. Modul in care scrie, toate figurile de stil pe care le foloseste si mai ales cum vad personajele lui dragostea sunt uimitoare. E usor dar in acelasi timp e foarte greu sa iti dai seama ce vrea sa spuna sau sa intelegi sentimentele ce sunt expuse. E o carte subtire, totusi, lasa o amprenta. Dupa parerea mea, nimeni nu ar mai putea descrie o poveste de dragoste asa cum o face el, de fapt, o poveste la modul general.
A trebuit sa o citim pentru scoala dar oricand o poti reciti din placere sau pur si simplu pentru unicitatea ei.
Acum citesc "Fericire periculoasa" Jo Beverley. E destul de draguta si interesanta. Mi-a recomandat-o mama cand ziceam ca ma plictisesc. Cred ca e prima sau a doua carte de Jo Beverley pe care o citesc, deci nu pot zice prea multe despre autor -deobicei nu sunt atenta la autori-.
Povestea este destul de draguta, la fel si caracterele personajelor. Oricum, este o poveste "clasica" de dragoste, pe care as recomanda-o celor care au timp si nu stiu ce sa faca cu el.
Inainte de cartea de mai sus am citit "Inainte de furtuna" de Diane Chamberlain.
Este o carte care intradevar ma impresionat. Mister\drama\actiune, a avut din toate cate putin. Nu mi-as fi imaginat ca ma poate captiva atat de mult. Deobicei prefer romanele cu "povesti" de familie -nu mai stiu cum se numesc-. Si cele de dragoste\drama imi plac, dar este mai putin suspans.
Ma rog, recomand cartea cu mare placere, si sincer as mai citi-o o data, dar nu ar fi acelasi lucru stiind cine a dat foc biserici.