Eu-mi fac incet si sigur de lucru cu Deadhouse Gates, a lui Steven Erikson. E o carte unde nu simt nici o nevoie sa ma grabesc s-o termin, avand in vedere cat de ampla e povestea, imi place sa savurez detaliile si sa incerc sa fac toate conexiunile cu cartea precedenta.
Imi face placere sa vad cum introduce autorul personaje aici. O buna bucata din poveste habar n-am avut cum exact arata unul dintre personajele mai importante ale povestii deoarece n-a fost nici un moment in care descrierea sa sa fie de vreo importanta pentru oricine. Abia cand acel fir narativ se intretaie cu un altul, abia atunci e descris respectivul, prin perspectiva unui personaj ce-l vede pe acesta pentru prima data. Desi e foarte confuza o asa tehnica pe alocuri da totusi povestii un simtamant de organicitate (e un cuvant asta oare?). Nu ne sunt descrise personaje sau fapte din eter, de un narator omniscient, ci suntem lasati sa descoperim totul prin perspectiva personajelor, asa cum si ele experimenteaza lumea lor pentru prima data.
Trebuie sa recunosc ca pana acum, pe aproape de jumatatea cartii, cam lipseste acel tempo bombastic al primei carti, autorul parand ca de aici sa fi ales un pas mai usor, atat pentru poveste, cat si pentru lectura cititorului. Nu-i un lucru rau, nicidecum, doar ca aveam alte asteptari. Calitatea povestii este insa foarte inalta in continuare, cu personaje interesante si memorabile care participa la evenimente, mereu adaugandu-se unele noi sau fire narative care se vor rezolva in carti viitoare.
Acum citesc
Blestemul Focului de
Chloe Neill. Mi-a venit acum doua zile si nu am apucat sa citesc prea mult, mai ales ca se apropie testele la mate, la romana etc.
Trecand peste: Ceea ce m-a atras prima oara a fost coperta care este
minunata . Versiunea in engleza era mai plauzibila ca imagine si sincer as fi luat-o pe aceea, dar atata timp cat a aparut si in romana (mai ieftina decat in strainatate) am luat-o asa. Pana acum, pot sa spun ca ador machiajul personajului principal: 'dermatograf' all the time. Lily pare a fi o persoana inteligenta, care nu se lasa prea usor convinsa, curioasa din fire, sufletista. Imi place de ea. Si la fel si de Scout, desi mi se pare mai prostuta in felul ei de a fi. Din cate am citit in prefata, Lily Parker descopera o societate secreta cu puteri magice ce apara Chicago de Vampiri, Seceratori si alte creaturi periculoase, urmarind-o pe Scout. Sper urmeze ceva interesant, avand in vedere ca pe net se aminteste de un tip incredibil de sexy (Jason).
Actiunea este dinamica la inceput, dar se domoleste pe parcurs. Imi place ca trece repede pste partile plictisitoare si care nu au un impact atat de mare asupra cititorului (poate chiar deloc).
Cam atat
Eu momentan citesc Rem de Mircea Cartarescu. Pot sa spun ca aceasta carte m-a fascinat complet. Am luat-o in mana si nu-mi mai venea sa o las. La inceput mi s-a parut ciudatica si trebuia să citesc de cateva ori unele fragmente pentru a le intelege, dar cu cat am inaintat mai mult in povestire, cu atat m-a captivat mai tare. Este una dintre putinele carti care chiar mi-au dat acea senzatie de transpunere in lumea descrisa. Nu stiu... Are Cartarescu un stil de a descrie infiorator. Totul era prin fata ochilor mei ca un film si pur si simplu cartea mi-a creat o lume magica. Simti ca traiesti alaturi de personaj. Imi place ca aceasta carte este invaluita in mister si nici pana acum nu am aflat mare lucru despre REM, si mai am doar vreo 50 de pagini de devorat. Nu stiu, pe mine chiar ma fascineaza aceasta carte...
S-ar putea pana maine sa o termin de citit asa ca o sa scriu acum: L. J. Smith - Cercul Secret (al doilea volum). Pe primul l-am citit cat ai clipi (sau poate nu
). Imi place de Nick si Adam ca-i roscat (xd eu si roscatii). Inafara de faptul ca pe mine ma atrag personajele care fumeaza si sunt mai badass mai mult decat roscatii. Nu ai ce sa ii faci. Si cred ca Nick o simpatizeaza pe tipa principala a carui nume i l-am uitat (ciudat) -mi l-am amintit, Cassie-. Doug seamana cu Gaara interpretat de Denisa (in RPG), iar Sean e... ca o raie (cum zic ei >.>). Faye e rea si enervanta si seducatoare si bietul Jeffr. >.>
Desi credeam ca am citit cam tot ce se putea din biblioteca,se pare ca am ratat ceva. "La rasarit de Eden " a lui Jhon Steinbek este una dintre cele mai captivante carti care mi-au trecut prin mana.
Desi aparent mi sa paruse banala,fara nimic special,treptat mi-am schimbat parerea si am ajuns chiar sa o ador. Nu prea m-am dat in vant dupa personaje si nici dupa modul in care era narata actiunea.
Ceea ce face insa acest roman atat de stralucit este combinatia ideala si reusita de actiune intesata de personaje ce are in spate istorii captivante cu o multime de simboluri, in mare parte cu referire la Biblie.
Cartea urmareste destinele a doua familii a caror drumuri se intersecteaza la un moment dat.Familia Trask si Hamilton.Samuel si Liza Hamilton traiesc la o ferma in Valea Salinas, California, au noua copii, si chiar daca nu sunt bogati sunt foarte respectati si indragiti de comunitate, printre altele si din cauza ca Liza, o femeie FOARTE religioasa si muncitoare insufla familiei sale multe valori morale. Fiecare din cei noua copii are rolul sau in roman, si este urmarit destinul fiecaruia, pana la moartea multora dintre ei.
De cealalta parte se afla Cyrus Trask,un om parsiv si mincinos, ce are doi baieti Adam si Charls.Dupa ca Cyrus moare,lasandu-le mostenire baietilor o avere considerabila, care nu se stie de unde provine,Adam decide sa plece de la ferma.Acesta revine dupa o perioada indelungata de timp si o intalneste pe Cathy care apare intr-o seara la usa lor,batuta fiind de proxenetul ei.Adam se indragosteste de ea,nestiind ca acesta in copilarie isi omorase parintii,incendiindu-le casa.Cei doi se casatoresc si,chiar in noaptea nuntii Cathy il inseala pe Adam cu Charls.
Datorita neintelegerilor ce se ivesc intre cei doi frati,Adam decide sa paraseasca farma fratelui sau ,stabilindu-se in Valea Salinas,unde il intalneste pe Samuel Hamilton ,cu care leaga o frumoasa prietenie.In scurt timp Cathy ramane insarcinata,iar dupa ce da nastere celor doi gemeni pe care Samuel ii va boteza Cain si Aaron, Cathy il impusca pe Adam si pleca in orasul Salinas unde isi reia activitatea de prostituata.
Cel de-al doilea volum este la fel de intesant si captivant,actiunea concentrandu-se mai mult pe viata celor doi gemeni. Intamplare sau nu ,unul dintre ei seamana izbitor de mult cu Charls,celalalt cu Adam.
Mhmh, desi sunt la scoala, nu m-am putut abtine sa nu chiulesc de la ora de romana pentru a-mi cumpara cartea Vampiratii - Vremurile terorii de Justin Somper. *laughs* Truly known, nici nu am habar daca (,) cartea merita intr-adevar s-o citesc. But well, cum aveam chef de citit ceva mai infricosator si aventuros, am pus mana pe prima carte care mi-a picat in mana.
Pare interesanta, anyway. Poate voi reveni cu un edit cand o voi termina.
So, edit.
Nu ma asteptam sa termin cartea intr-o singura zi. Ce-i drept, actiunea este foarte usor de urmarit + ca personajele nu au fost atat de complexe pe cat ma asteptam. Treaba cu (,) combinatia intre vampiri si pirati mi s-a parut oarecum puerila, dar m-a amuzat somehow... *no boredom for now*.
Well, am inceput deja alta carte but i will come back after i finish here.
Am terminat de curand (nu mai tin minte exact cand) Maitreyi, de Mircea Eliade. Desi nu ma asteptam sa imi placa prea mult, am adorat-o. Nu am ce sa fac, ma incanta orice scriere de-a lui Eliade, fie ca e roman, fie ca e nuvela. A fost frumos sa citesc ceva si sa nu simt ca as schimba ceva, cum s-a intamplat in ultima vreme.
Cu privire la continutul romanului, am suspectat in multe locuri nesinceritatea iubirii dintre Allan si Maitreyi; ea pare prea inocenta si nu suficient de matura ca sa poata intelege dragostea la un nivel prea inalt iar el pare mai mult indragostit de exotismul ei, decat de ea ca persoana. Totusi au fost momente frumoase intre ei: plimbarile prin paduri si pe langa lacuri, noptile petrecute in dormitorul lui Allan, momentele din biblioteca. Desi nu am fost niciodata atrasa de India ca si tara, am fost oarecum fascinata de descrierile locurilor unde se petrecea actiunea. E interesant ca, desi nu am putut sa rezonez cu subiectul romanului, mi-a placut foarte mult ideea si modul in care a fost scrisa.
In continuare, trebuie sa citesc Adela de Garabet Ibraileanu, pentru scoala. Sper sa nu fie prea rea. Nu mai pot lecturile astea obligatorii care nu imi provoaca decat dezgust.
Dupa ce am terminat Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, in care m-am regasit destul de mult si m-a pus pe ganduri daca sa scriu un jurnal asemanator sau nu, am inceput sa citesc Camera mortii de John Grisham. Este politist, insa dupa nume m-am gandit ca este ceva horror si de ce nu, misterios. Nu imi prea place sa citesc un rezumat inainte sa ma apuc de o carte, vreau ca totul sa fie strict secret, insa nu vreau sa neg faptul ca am citit ultima propozitie din carte. ^^
Well, titlul se refera la camera de gazare, acolo unde sunt dusi condamnatii la moarte. Puteti sa cautati rezumatul pe net caci nu are rost sa-l pun aici si daca va atrage, incercati s-o cititi.
Are exact 700 de pagini, insa am reusit sa ajung de abia la 250 si ceva. Nu am prea avut timp sa citesc, dar vreau s-o termin si sa ma apuc de Invitatie la vals pentru ca nu am citit-o, iar apoi de Vraciul care nu mai tin minte de cine e scrisa dar m-a atras numele si plot-ul spus de un coleg.
Ieri am terminat de citit Henderson, regele ploii (Saul Bellow) - si pot spune ca S. Bellow face parte acum din lista mea micuta de scriitori favoriti. Nu numai ca a fost amuzament (prin replicile personajului principal si al actiunilor sale), cat si o buna poveste, usor de urmarit. Acum, insa, m-am apucat sa citesc cartea lui Anton Holban (mai bine zis, cele trei povesti-ce urat suna 'povesti'-) O moarte care nu dovedeste nimic; Ioana ; Jocurile Daniei. Ciudat mi s-a parut faptul ca, protagonistul principal, anume Sandu, este prezent in toate cele trei parti, iar fetele nu - dimpotriva, in fiecare parte a romanului, la actiune participa o alta fata.
Totusi, mi se pare destul de interesant - dramatic, tragic si romantic (daca tot nu am mai citit de cateva saptamani *laugh*).
(02-04-2012, 07:09 AM)Addeh. A scris: [ -> ]Anton Holban (mai bine zis, cele trei povesti-ce urat suna 'povesti'-) O moarte care nu dovedeste nimic; Ioana ; Jocurile Daniei.
Asta e intreaga fictiune si chiar si non-fictiune: poveste. Sau istorisire daca necesita un termen mai bombastic. Dar sa-i zici pe numele sau, a ceea ce este, nu suna urat ci doar sincer. Daca-ti suna "urat", poate ar trebui sa reevaluezi intelegerea proprie asupra cuvantului.
Eu imi croiesc drum prin
Flowers for Algernon a lui
Daniel Keyes zilele astea. E o carte prin care curipzitatea ma grabeste, dar substanta ma indeamna la rabdare, la o inspectie amanuntita a materialului si o atentie deosebita la detaliu.
Povestea e una care a fost respusa de nenumarate ori dupa 1968, anul publicatiei cartii. Personajul principal, inapoiat mintal din cauza unei conditii medicale cu care s-a nascut, este supus unei operatii experimentale unde inteligenta sa este crescuta considerabil.
Intreaga carte e scrisa sub forma unor rapoarte pe zile, scrise de Charlie la persoana intai, unde acesta isi inregistreaza viata, simtamintele si experientele noi pentru ei. E o analiza interesanta asupra vietii unei persoane cu dizabilitati si a reactiei altora in fata acestui fapt, precum si a reactiei acelorasi oameni cand sunt pusi fata in fata nu cu un perceput egal, ci cu un om superior lor, atat intelectual cat si, posibil, moral. Ce se intampla atunci cand persoana pe care ai tratat-o cu mila, poate si rautate cruda si care nu intelegea ca era doar un obiect de amuzament, brusc capata facultatile mintale pentru a procesa ceea ce ai facut si intelege ca cei pe care ii considera prieteni nu-i erau nimic mai mult decat alti tortionari?
E o carte sincera in ceea ce incearca a fi. Charlie e un personaj deosebit de placut iar experienta sa e interesanta. Conexiunea sa cu Algernon, soricelul de laborator pe care sunt destul de sigur ca a fost bazat, in oarece masura, faimosul Brain, e simpla si placuta, iar firul narativ pana acum merge spre un climax ce sunt sigur ca nu ma va dezamagi.
Una din cartile colectiei
Sci-Fi Masterworks pe care o voi adauga cu siguranta bibliotecii mele (citesc pe e-reader momentan). Asta e o carte pe care am sa mi-o amintesc mult timp si la care sunt sigur ca am sa mai revin.