Am terminat azi Ochi de pisica de Margaret Atwood. Mi-a luat cam trei saptamani s-o citesc si nu pentru ca n-as fi avut timp, dar autoarea are un stil care iti induce o stare asa de calm si lentoare, incat te intrebi ce rost au toate. Daca spre final, cam ultimele o suta de pagini m-au iritat si plictisit rau de tot, mi-au placut celalalte, care prezentau copilaria ei, adolescenta, toate acele ganduri de copil, care chiar daca-i pe drumuri si n-are orice vrea tot e fericit. A fost dragut prezentata si relatia dintre Elaine si fratele ei.
In timp ce citeam ma gandeam daca din cauza faptului ca e pictorita *personajul, autoarea nu stiu daca e* gandea asa sau asa o fi stilul autoarei de a prezenta lucrurile. Uneori se pierdea in detalii si alteori amesteca prezentul cu trecutul si amintirile de nu mai stiai care cum e. N-a fost tocmai genul meu de carte, dar daca tot am avut-o cumparata si daca tot o incepusem am zis s-o termin.
Daca ar fi o nota:
7/10
M-am apucat ieri de
Zece negri mititei de Agatha Christi si imi place la nebunie
Desi e o carte politista nu e deloc plictisitoare, asa cum mi s-a parut Sherlock Holmes.
De asemenea desi cam mor personajele, nu se dau detalii sinistre sau alte chestii de genul. Am cam tras cu ochiul la sfarsit sa vad cine e de fapt ucigasul deoarce eram prea curioasa
, dar n-am citit si detaliile.
Mi se pare destul de usor de citit si este foarte captivanta.
Cum nu prea o pot lasa din mana s-ar putea sa o termin azi.
Momentan, din nou, inot in literature de consum iubesc vacantele pentru ca-mi permit sa ma delectez doar cu chestii usoare si pointless
Pe urmele lui Harry Winston, chick-lit scris de Lauren Weisberger bineinteles pe care toti o stiu pentru Diavolul se imbraca de la Prada, m-a prins mai tare decat ma asteptam. I mean, imi place stilul ei, e putin mai evoluat decat al altor autoare de chick-lit, doar ca lucrarea asta m-a captivat mai mult decat cea dea doua mentionata, si nici nu m-as fi gandit. Desi intitial ma gandeam ca o sa fie in stilul The devil wears Prada, doar ca in aria bijuteriilor ca doar toti stim cine e Harry Winston (sau mai bines pus a fost), am ramas putin dezamagita citind review-ul de la inceput, insa mi-am revenit imediat ce am vazut cat de in forta a inceput autoarea.
So, Pe urmele lui Harry Winston e povestea a trei prietene, diferite de la A la Z, care, intr-un moment de criza existentiala isi dau seama ca sunt anumite aspecte ale vietii lor care necesita o schimbare semnificativa. Nu dau detalii ale story-ului, dar imi place extrem de mult cum autoarea le-a conturat personalitatea fiecareia in parte; vazandu-se diferentele dintre ele prin povesti comparate.
Cam atat despre Weisberger si a ei lucrare, pentru ca am trecut si la ceva putin mai constructive, si anume, MY Horizontal Life: A collection of one-night-stands de Chelsea Handler. I love her late night show, asa ca, vazand cartea, si avand absolute nimic impotriva chestiilor cu tenta sexuala [din contra, bring them on!] am zis sa give it a try, so since nu am citit atat de mult nu pot sa vorbesc de carte per total, insa chiar ma incanta, are un umor aparte –de ce ma mir? Doar a Chelsea- iar dialogul chiar mentine o atmosfera relaxata cu usoara tenta de amuzament constant. E imposibil sa nu iti placa, modul in care realitatea in raw form e expusa e asbolut entertaining.
So, presupun ca astea se vor si sfarsi azi, cel tarziu maine dat fiind ca in sfarsit mai gasesc si eu din cand in cand chestii care sa ma tina captivata mai mult de o ora.
Paaai, acum citesc \\\'Alegerea Sofiei\\\' de William Styron. Este o carte draguta, dar totusi, cam vulgara...Insa, asta nu ma operste sa n-o citesc. Am \\\'mancat\\\' 100 de pagini in tren, si este minunata. Imi place si ma atrage destul de mult incat s-o termin, personajele sunt OK si Sofia, chiar daca nu pot s-o vad in realitate, pentru mine e un inger. Ea este personajul meu preferat din carte, cel putin pana acum...
S-ar putea sa contina ceva spoilere.
Momentan citesc o nuvela, si anume Another Note de Ohba Tsugumi si Nisio Isin. Nu am terminat-o dar am citit 50 de pagini din 95. Merge destul de bine avand in vedera ca este pe engleza. Si da, Ohba, Tsugumi este autorul Death Note. Cartea asta e un prequel a seriei. Unul foarte bine realizat. As avea multe de spus asa ca mai bine sa incep. Inceputul a fost destul de ... ciudat. Aproape ca iti venea sa versi dar apoi intervine naratorul povestind despre ce va povestii. Naratorul fiind Mello va dati seama ca se opreste din cand in cand si incepe sa devieze de la subiect. Povestind despre criminal si personalitatea lui, despre A si B. In fine. L a rugat-o pe Misora Naomi sa-l ajute la caz si cu cine s-a intalnit misora la locul primei crime? Cu criminalul - care se dadea drept detectiv. Apoi a inceput comedia. Mancatul gem-ului, statul la usa de la baie, discutia inutila despre manga si tavalitul pe jos. Aaa, si partea cu <sa si le cumpere singuri> a fost besitala. Ei bine au mai fost o groaza de lucruri amuzante si dialoguri inutile. Dupa ce incepea Mello sa povesteasca cat e in luna si in stele spunea, in fine ... inapoi la subiect si iar incepea cu povestitul. Criminalul asta e asa de cute cand nu te baga in sperieti bine inteles. Si la cum descria poza de dupa crima si intimpul autopsiei in dai seama ca e destul de anormal. Totusi la ce trecut a avut il inteleg. Este o placere sa citesc aceasta carte. Mai ales ca sunt amatoare de nuvele albe. Poate in ceva timp am sa cumpar cartea asta si am sa o tin in mana, in timp ce citesc.
Ieri am terminat de citit Gargui de Andrew Davidson.
Nu pot sa zic ca e o carte ce te lasa cu gura cascata sau ca e aventura pura, romantism sau fantasy, e o carte scrisa de un om despre niste oameni normali. Un tip ce pana la 30 de ani a fost actor porno are un accident de masina *vehiculul se rostogoleste intr-o prapastie si ia foc* si astfel el ajunge in spital ars complet. Dupa luni in care si-a dorit sa moara, gandindu-se ca-si pierduse trupul si frumusetea, faima si mai ales posibiliatea de a face sex, e vizitat de o tipa, Marianne, schizofrenica.
Cu timpul vizitele ei devin mai dese, chiar daca uneori lipsea cu zilele, si ajung amici, prieteni si intr-un fel iubiti, desi e cam ciudat sa-i vad asa. Ei bine…tipa ii povesteste de fiecare data o istorioara destul de ciudata si toate se termina prost, unele din povesti vorbesc despre ea si el, acum sute de ani, ca si cum s-ar mai fi intalnit, desi nu e decat imaginatia ei. Spre finalul cartii din cauza renuntarii la morfina *o lua ca sa scape de dureri* tipul viseaza ca face o calatorie in Iad si e calauzit pe rand de una din fantasmele/personajele din istorisi. Mi-au placut foarte mult descrierile acelea:X:X:X.
Ce-as mai putea zice de carte?
Personajele nu pot sa zic ca m-au impresionat, n-au avut ceva fascinant in ele, insa asa cu defecte pornind de la egoismul si obsesia lui pentru frumusetea pierduta, lipsa de sex, pana la nebunia ei, credinta ca vorbeste cu cei trei maestrii si orele petrecute, zilele petrecute in pivnita sculptand garguie, dorinta ei acerba de “a le elibera din lespedea de piatra†pot spune ca te atrag si mai mult.
Finalul m-a lasat in ceata si nu m-asteptam ca ea sa “disparaâ€, nu mai spun cum, aflati daca cititi cartea. Adica, credeam c-or sa ramana impreuna asa ciudati cum sunt, desi nu spun ciudati cu sensul rautacios, erau chiar simpatici asa imperfecti si chiar tineau unul la altul.
Eu zic ca merita cartea, pe mine m-a convins si daca reusesti la inceput sa treci peste toate denumirile medicale si procedurile alea cam ciudate, plus alte chestii, cum ar fi limbajul. La inceput cand dadeam peste unele pasaje credeam ca citesc un porn pentru ca autorul nu se rusineaza si foloseste cuvinte vulgare *la propriu* sau alte sinonime si unele descrieri chiar sunt “bleahâ€. Dar pe parcurs pot sa zic ca m-am obisnuit si sincer recomand cartea.
Pot sa zic ca uneori m-asteptam la mai mult, dar niciodata nu ai cat vrei. Ce mi-a ramas in cap e faptul ca daca un om ars, ca un mort viu, vrea sa traiasca si se lupta, incearca, noi de ce nu vrem? De ce uneori facem ce nu trebuie? Ei bine asta-i viata.
Una din cartile pe care le citesc este Una storia come il vento de Laurens van der Post. Este destul de draguta, doar ca abia am citit 100 de pagini din ea deci inca nu mi-am format o parere clara. Pana acum pot sa spun ca e putin cam plictisitoare, iar autorul scrie frazele mult prea lungi si te pierzi in amalgamul de cuvinte la un moment dat. Practic povestea este legata de un baietel de origine franceza care traieste cu parintii lui la o ferma din Africa si la 13 ani pustiului ii este deja data o pusca de vanatoare si un pistol. Nice. Cel mai probabil nu termin cartea in anul asta (si pentru motivul ca plec de aici si ma intorc in tara ^^\').
A doua carte este Castelul de Franz Kafka care nu este asa cum mi-am imaginat-o eu. Este vorba de un agrimensor care intampina tot felul de probleme in incercarea lui de-a-si intalni angajatorul. Autorul incearca asa arate astfel pozitia omului, reflecta impotenta si frustrarile omului modern, care se gaseste \"strivit\" de realitate si regim. Omul este destructurat in asa fel incat si numele personajului este redus doar la litera K. (clar o legatura indiscutabila cu numele autorului). Dpdv narativ, chiar nu mi se pare ceva extraordinar. Cel putin in cazul meu, autorul nu reuseste sa ma captiveze prea mult :/ da, ideea este foarte buna si complexa, dar nu mi se pare ca romanul exceleaza la categoria descriptiva si narativa. But maybe that\'s just me xD
Tocmai am terminat Texas Sage, de Sandra Brown. Defapt, am terminat-o acum ceva zile xD. Mi-a placut foarte mult, la fel ca isi Texas Lucky si Texas Chase. Sincer, habar nu am care carte a fost mai buna, caci mi-au placut toate trei la fel de mult. Chiar au fost interesante. Probabil ultima, caci protagonista era o femeie, in care ma regaseam al naibii de mult. Era atat de incapatanata si nu lasa pe nimeni sa ii cunoasca adevaratele sentimente : )) That's me ! Sandra Brown chiar este o scriitoare adevarata.
Am gasit din intamplare Barbatii de la Hollywoodprin biblioteca. Autorul, sincer l-am uitat si nu stau acum sa il caut : )) Mi-a captat atentia titlul, i don't know why xD Am citit primele 150 de pagini si I think I'm addicted. Imi place la nebunie. Are aproape 600 de pagini prima carte. Yea, mai exista una : )) Chiar e foarte interesanta si sunt povesti de viata sa le zic asa. Multa drama, prietenii distruse, familii nebune xD. Actiunea se invarte sa zic asa in principal in jurul a trei barbati trecuti prin mai multe chestii. Inca nu am aflat exact subiectul sa zic asa, deoarece totul acum incepe. Insa, cu siguranta o sa fie ceva dragut.
Sa fiu iertata, din toate punctele de vedere, am stat vreo luna la "Idiotul" de Dostoievki, si doar din cauza faptului ca nu am citit. Nu din lene... ba din lene. Nici eu nu stiu. Primul volum l-am terminat relativ repede, insa cand l-am inceput pe al doilea nu mai aveam chef de literatura rusa si apoi au venit pregatirile pentru tabara, impachetarea, plecarea si o saptamana am stat pe tusa si nu am citit absolut nimic, decat niste paragrafe din "Sex ca la carte" * rad, desigur ca rad * cand me amuzam si noi prin camera pe la 2-3 noaptea, sau mai bine zis dimineata, cu titluri ca "sex senzational la 50 de ani" si intrebandu-ne de unde naiba a aparut carticica asta pacatoasa. In orice caz... fara a devia prea mult de la subiectul initial, am terminat in sfarsit Idiotul, asta fiind ieri si mi-a placut. Cartea a fost interesanta, imi pare rau ca mi-am pierdut "interesul" , adica "cheful" pentru literatura de acel tip si nu am savurat-o si mai mult si mai bine decat ar fi trebuit. Desi, per ansamblu, mi-a placut oricum si sunt inca nedumerita daca sa il numesc pe Miskin un idiot sau doar un naiv, sau pur si simplu un "bolnav". Oricum ar fi, pot spune ca m-a calcat pe nervi si radacini din toate punctele de vedere, spre sfarsitul celui de-al doilea volum, cand nu am putut sa pricep - sau mai degraba, sa accept, relatia sau mai degraba intorsatura pe care a luat-o relatia lui cu Nastasia F. si mai ales comportamentul execrabil fata de Aglaia, care ma face sa il consider un Idiot, dar naiv totodata, ceea ce e un paradox. Oricum, faptul ca imi da atatea de gandit ( aceasta carte ) demonstreaza faptul ca e o carte interesanta, buna de lecturat si care, toate peste toate, chiar mi-a placut.
Dupa ce am terminat asta, adica .. ieri? De fapt, inainte sa termin Idiotul, caci mai aveam vreo 200 de pagini, sau ceva asemanator, cand am ajuns acasa, mi-am cumparat Cum sa uiti o femeie de Dan Lungu. Cartea am cumparat-o din Baia Mare, cand am intrat intr-o librarie si am luat o carte suvenir pentru cineva, am zis sa imi cumpar si eu ceva daca tot AVEAM bani, ca un eveniment extraordinar si am extras, dupa lungi ganduri si... bla bla bla, cartea asta, mai mult la intamplase si mi-am zis "ce-o fi o fi" cu gandul aproape sigur ca nu o sa-mi placa cine stie ce. Si asa cum se intampla de obicei cand desconsider o carte, mi-a placut al naibii de mult, incat am extras si cateva citate din ea.
Naratiunea poate fi considerata usor... stranie, sa zicem, caci uneori actiunea este prezentata la persoana a IIIa, alteori la persoana I. Apoi ar mai fi si faptul ca actiunea nu se petrece "in acelasi timp", un capitol este relatat in anumita "perioada", iar altul parca ceva mai departe - nu parca, pur si simplu "timpul" difera, o diferenta de zile, saptamani, timp suprapus. Lucru ce face cartea si mai interesanta si chiar daca pare complicat, nu o face mai greu de citit. Este... fascinanta, in felul ei.
Mi-au placut trimiterile la "pocaiti" si de fapt detalierea prezenta in acest cadru, desi ma asteptam la mai multe descrieri si ... detalii cu privire la Andi si Marga, Andi fiind personajul narator, desi uneori se prezinta pe sine la persoana a IIIa - caci mai mult asta este, nu naratiune la persoana a IIIa in sine ci o prezentare din partea personajului la persoana a IIIa, o intreaga si placuta incurcatura pe care am savurat-o. Oh, si nu am fost "incurcata", pur si simplu... mi-a placut, mai ales pentru faptul ca eram in "dispozitia necesara si imperioasa" de a citi ceva de acel gen, asa ca a picat la tanc si daca m-as fi tinut de ea, o terminam intr-o zi si mai putin, caci e scurta, dar am lecturat-o pe parcursul weekendului, in diverse reprize. Ceea ce nu i-a stricat frumusetea, nici macar un pic si... aproape ca ii multumesc cartii astia ca m-a scos din gandurile problematice pe care le aveam si asta demonstreaza faptul ca, in ochii mei, e o carte buna. Aveam o stare deplorabila, in ceea ce priveste mintea, caci... in orice caz, ma priveste si cartea a reusit sa ma ameteasca si sa ma duca intr-o alta lume, sa-mi fure atentia si am apreciat atat de mult asta incat... y'know, I really liked the book.
Nu pot vorbi de descrieri, personaje si asa mai departe. Pentru mine a fost o carte... reala, sa zicem, pe care o consider, totusi, o naratiune, dar nu o fictiune. Am vazut-o mai mult ca si o confesiune, desi nu stiu nici un detaliu in ceea ce priveste autenticitatea celor scrise in carte, pot fi la fel de bine fabule, nu ma priveste, mi-a placut, oricum ar fi, ideea si actiunea, ce m-a trimis intr-o lume reala, de parca am fost transportata de aici... acolo, dar tot aici. Ceea ce e aproape absurd, dar eu inteleg.
Fabulez, stiu, dar am apreciat cartea.
Momentan citesc Creatura, de John Saul. Am citit astazi vreo 200 de pagini si cred ca mai am aproximativ 150 de pagini pe care o sa le termin maine, daca voi citi. Si ca sa fiu sincera, citesc ceva horror de J.Saul pentru ca nu am altceva acasa, desi mai am vreo doua carti politiste necitite, de care nici nu doresc sa ma apuc momentan pentru simplul fapt ca nu am dispozitia necesara sa lecturez asa ceva la momentul actual si Great Expectations de Charles Dickens... doar ca nu am chef sa citesc ceea ce am pe acasa, ah - si Amandoi, de Liviu Rebreanu, dar nu-mi face deloc cu ochiul. Asa ca-s pe tusa, am nevoie sa citesc si nici chef de orice, asa ca rumeg horror de John Saul, desi nu ma prinde sau infricoseaza cartea, cum a facut-o In the dark of the night, pur si simplu imi place si imi tine atat mintea ocupata cat si pofta de citit. Ma multumeste, sa zicem. E doar o carte horror, trebuie sa recunosc, care totusi imi face destul de multa placere, caci stilul nu mi-e nici strain si nici neplacut.
Asa ca, momentan, cu asta ma ocup. Slabut si putin, o stiu si eu. Dar sunt o lenesa inascuta.