Acum cateva minute am terminat de citit La rascruce de vanturi de Emily Bronte. E o carte pe care am evitat-o sa citesc de cativa ani, desi o aveam in bibloteca avand anumite prejudecati fata de acest de gen de romane... Insa trebuie sa recunosc ca mi-a placut, am citit-o foarte usor, iar povestea mi s-a parut destul de interesanta.
Oricum nu are rost sa dau detalii despre actiune intrucat este foarte cunoscuta, fiind o carte citita de foarte multe persoane...fiind mai multe filme ecranizate care se inspira din acest roman etc.
Acum ca am mai mult timp liber, sper ca o sa reusesc sa citesc mai multa literatura intrucat in ultima perioada am citit doar chestii care ma intereseaza din punct de vedere strict profesional.
Pot sa ma bag si eu putin in seama pe aici nu?
Am inceput cartea "Vremea Ingerului",de Anne Rice.Sincer,am mai citit Vampirul Armand si Vampirul Vittorio,si am citit si din Ora Vrajitoarelor insa nu am dus-o pana la capat,fiindca era foarte multa descriere si nu am putut sa o retin pe toata.E interesanta totusi aceasta carte,cat am citit despre ea,acum sa vad ce voi mai afla ca sa va zic mai in detaliu.
Focul rece, de Alexei Rudeanu
Mini biblioteca inca neexploatata in intregime, prezinta unele carti pe care nu mi-a fost dat sa le citesc pana in momentul actual si care, de altfel, fac parte din literatura romana. Printre ele, prafuite, am dat si de asta a carui titlu este mentionat mai sus si pe care am inceput sa o citesc doar din pura... plictiseala e prea mult si ciudat spus, mai degraba pofta de citit. In orice caz, nu as zice ca regret si am savarsit deja 100 de pagini, iar cartea numara in jur de 200 de pagini, cu o marja de eroare de 10-15 pagini, probabil. In orice caz, data fiind ora tarzie si faptul ca ma ustura ochii si ma macina un fel de insomnie, care de fapt tind sa cred ca e doar o consecinta normal a orelor alora dormite in dupa amiaza asta sau poate bazaitul excesiv al tantarului ce mi-a scos nervii la iveala, in exterior... oricum ar fi, nu simt nevoia sa citesc nimic acum, cum de altfel nu simt nevoia nici sa fac ceva anume, asa ca imi pierd timpul facand acest post si asta mi se pare aproape ingrat; dar suntem oameni si ne intelegem.
Am deviat putin de la subiectul initial, I'm so sorry, blah blah blah, I'm not. Anyway, cartea este destul de... interesanta, prin faptul ca ideea mi se pare pe cat de ciudata si iesita din comun, pe atat de normala prin stilul in care este scrisa, ceea ce nu devine chiar un paradox, desi e un fel de chestiune contradictorie ideea mentionata de mine; oricum, vorbesc in mod subiectiv de aceasta data.
Cartea prezinta o poveste stranie si totodata ... normala. Stranie prin faptul ca acum cand am inchis cartea tipul povestea cum isi construiau, el si "doamna" lui o "coliba" , ce este evident o casa poreclita astfel si ... cate obstacole se pot intalni si de fapt cartea este despre viata unui tip c-o tipa, relatie anevoioasa prin care nu incearca sa rastoarne sau sa revolutioneze lumea, ci sa creeze ceva intre ei doi, o relatie care sa dureze, sa intemeieze o familie, o casnicie mai degraba, sa traiasca bine si frumos in casa pe care si-o construiesc in parcursul paginilor pe care le lecturez momentan - nu consider asta un spoiler exagerat si nu mai intru in alte detalii.
Oricum, este mai mult de atat, prevad, mai ales datorita inceputului, care m-a atras mult de tot - nu stiu de ce, cartea in sine nu este deloc geniala. Este... o carte care face parte din literatura romana si care in multe randuri nu ar iesi cu nimic in evidenta, dar care totodata ma prinde si ma face sa ma bucur ca o rasfoiesc si citesc si randurile cu atentie, drept dovada ii acord atentie.
Naratiunea este la persoana I si decurge destul de dragut; mi se pare okay si modul in care autorul face referire la cititor, desi nu simt neaparat nevoia aprecierii unui astfel de detaliu si uneori chiar ma irita, pentru ca ma scoate din carte si ma aduce in realitatea mea si... desi este si acesta un mod de a conferi un oarecare caracter real cartii, as prefera alte metode decat crearea unei oarecare discutii ipotetice intre cititor si autor - daca se intelege ce vreau sa spun. Oricum, imi place descrierea, usoara si oarecum relativa, tipic literaturii romanesti, sa zicem si cu detalii la fel de caracteristice.
Personajele sunt okay conturate din perspectiva personajului narator si le putem cunoaste, oricum ar fi, din prizma acestuia cat si celelalte detalii referitoare la locuri, peisaje si obiecte cat si... obiceiuri. Ambianta este placuta, incitanta si actiunea, desi dupa descrierea data de mine mai sus pare insipida, incolora si mancata de molii, e chiar interesanta si usor captivanta, pentru ca in sine este o poveste placuta.
All in all, ce-am citit pana acum, mi-a placut.
Nu am mai trecut de mult pe aici. Nu fiindca m-am lenevit cu cititul, din contra, am citit destul vacanta asta. Si pentru scoala, si pentru mine. Nu o sa scriu despre toate din simplul motiv ca mi-e lene. Da, sunt o lenesa incurabila, am mai spus-o si o mai spun.
Am terminat
Cartea Mironei , o carte trista, cam plictisitoare si care descrie binisor situatia in care se gasea lumea intre cele 2 razboaie. Apoi am inceput
Magie intunecata , o carte despre care am crezut ca nu-mi va placea insa m-am inselat, e chiar foarte draguta , misterioasa si care descrie foarte bine societatea in vremea reformei monetare din Anglia si in acelasi timp e descrisa viata necunoscuta publicului a lui Netwon.
Dupa ce am terminat-o si pe asta, am trecut la o carte imprumutata de la o prietena inca de anul trecut -
Masca inocentei de Virginia Henley. Am vrut s-o citesc pentru ca prietena mea imi spusese ca abunda in scene de dragoste, asa ca, am zis, de ce nu? Dar avea dreptate, din 15 in 15 pagini era cate o scena de dragoste, sau o descriere a obiceiurilor barbatilor, sau a corpului lor etc. Nu pot sa spun ca m-a jenat, chiar deloc. A facut lectura mult mai incitanta, mi-a starnit interesul. Mai ales ca protagonista avea 16 ani, de varsta mea...Ce sa spun, a fost frumoasa, actiunea si plotul. Era insa foarte revizibil, dupa ce m-am prins despre ce e vorba mi-am dat seama cum se termina. Un lucrur care m-a dezamagit a fost ca romanul era scris foarte simplu, fara metafore, figuri de stil, imagini artistice etc. Ma asteptam la un stil mai elaborat...
M-am apucat de
Unsprezece minute de Paulo Coelho. Sper sa nu ma plictiseasca. Dar de obicei, tot ce e de Coehlo, e superb. x]
Spor la citit! x)
Xoxo, Ang.
Ieri in avion am inceput sa citesc
Le luci di settembre de
Carlos Ruiz Zafón <3
Incep prin a spune ca este autorul meu preferat, am citit tot ce-a fost publicat de el pana acum, in afara de cartea asta <3
Nu pot sa spun prea multe despre ea avand in vedere ca am inceput-o abia ieri, dar inca din prima pagina se observa stilul inconfundabil al lui Zafón :X god I love him so much, nu a existat autor care sa ma impresioneze atat de mult, chiar de la prima carte citita, si anume
Umbra Vantului. That book is my effin' favourite of all time, si pana acum nici celelate carti scrise de el, desi foarte bune, nu mi se pare ca au mai ajuns la nivelul cartii asteia.
Zilele astea o sa incep sa citesc si R
osu si negru neaparat, si
Doamna Bovary 
O sa revin cu edit/new post si despre astea.
Am terminat de citit Maitreyi de Mircea Eliade si de-abia am inceput Nunta in cer de acelasi.
Ambele sunt etichetate ca romane erotice si au ca tema principala iubirea.
Desi nu as putea spune ca imi place foarte mult stilul lui Eliade, trebuie sa recunosc ca scrie ciudat, iubirea fiind vazuta in primul rand ca o experienta morala si nu una sexuala.
Ma bucur ca pana in octombrie cand reincepe facultatea, am mai mult timp de citit beletristica.
Tocmai am terminat de citit Nick and Norah's Infinite Playlist - Chlo here made me read it in a way or another, so I've read it in a way or another on my computer si well, mi se parea atat de draguta si eu nu aveam nici timpul si nici starea necesara de a sta la calculator si a citi, but today, mi-am bagat - ahem - picioarele si am zis: that's it baby! you and me, right now! si am citit-o without any clues of what the heck.
Anyways, it was a friggin' cute book and I hell of enjoyed it. E scrisa de doua persoane, Rachel Cohn si David Levithan - a collaboration book you'd say, pretty nowadays I'd say.
Actiunea din carte nu as spune ca este "cine stie ce" in sensul ca te vei innebuni dupa originalitatea ideii si asa mai departe. De fapt, you'd say it's more like... you know, a simple story about how a boy meets a girl, or how a girl meets a boy or more likely: How The Boy Meets The Girl - yeah, that should be the "thing " describing "the book" and I much like that, thank you. In any case, the action, as I've already said, it's not so big deal. It's just a story, a cute one I'd say that I really enjoyed thank you but there's nothing brilliant in it. The book itself ... don't know, it's not a masterpiece, it's just a book I really liked, that's it and I think you much need to be in the mood to read it - and fux, I was SO in the mood to read it, otherwise... I wouldn't have loved it so friggin' much.
Cred ca faptul ca ma regasesc pe alocuri in the book m-a facut sa imi placa si mai mult si asa a capatat o nuanta de realitate, for not being like pure fictional and all si mai ales faptul ca aduceau cate un song la fiecare... what? 5 lines? it was epic, I mean, lyrics and titles and names of songs and all that sit that you can't practically ignore. It was like... y'know, some music mixed in words but on paper only ... like the soundtrack was caught in words but not the lyrics, which is a very difficult thing to explain, but I was reading while listening to some MUSIC. So it was perfect. In orice caz, despre carte, cum ziceam... nu e actiunea si nici macar personajele sau ideea, care oricum toate mi s-au parut foarte simpatice si cute si sweet si well not brilliant like a masterpiece but very like "really" liked them and all, dar toata treaba cu cartea asta este modul in care sunt descrise evenimentele, starile personajelor si asa mai departe. Stilul, in alte cuvinte, stilul e cel care m-a dat peste cap - ceea ce e foarte.. interesant, avand in vedere ca aceasta carte este scrisa de doua persoane, as putea spune ca exista o chimie - gen whatever - intre cei doi writers, pentru ca altfel nu ar fi iesit atat de bine si capitolele nu ar fi fost atat de " in concordanta" unul cu celalalt - o chestie care atrage si thrills de-o potriva. For me, that was some sort of a ... some kind of... y'know, brilliant but not masterpiece thing. And I loved it.
Cred ca cel mai mult mi-a placut faza cu "I want to hold your hand". Tell the truth, I loved it si cartea e foarte - foarte - simpatica.
.
.
.
Acum mai citesc si "Soarele si Ambianta" de Teodor Mazilu - cartea am inceput-o saptamana asta, dar nu mai stiu in ce zi si nu am citit cine stie ce. Cred ca mai am vreo 50 de pagini, it has like ... 360 or something, I don't really know si este o carte in care sunt cuprinse mai multe povestioare - unele interesante, altele nu chiar si unele foarte ciudate, unele maybe a little thrilling and those who are weird... well, fux, they are really weird - si se citeste, evident, e literatura romaneasca si pe de-o parte, hell I like it, desi sunt si unele elemente pe care nu le plac atat de tare si - mind me - incerc sa le dau in categoria ( not fux off ) but "try to ignore the elements you dislike and enjoy the parts you actually like". In orice caz, cam asta am facut in cazul povestioarelor si pot spune ca am citit la rand, fara sa sar peste cele ce nu imi faceau nici cea mai mica placere.
De fapt, cred ca mai sunt doua or something de citit and all, si stiu ca m-a "impresionat " - desi nu stiu daca e mult spus - una dintre ele. Era vorba despre Singuratate, nu imi amintesc numele exact al povestioarei - i'm bad at remembering things and all - dar stiu ca mi-a placut si m-a intrigat de-o potriva si desi a fost expusa intr-o maniera rapida, adica evenimentele erau.. y'know a li'l' bit too fast going and all, mi-a placut... si asta se considera pana la final caci am observat o oarecare caraceristica a stilului lu' nenea Teodor Mazilu, anume ca o da in bara la sfarsit, de parca pune punct prea repede, stupid si nonsens si fara... esenta si se pierde toata frumusetea capitolului intreg - stiu ca am citit o oarecare povestioara care mi-a placut, hell yea' si s-a stricat totul din pricina finalului prea rapid si prea... nu neaparat picat din pom, dar nu avea nici pic de delicatete sau esenta si m-a enervat teribil. oricum, aceasta mica povestioara face abstractie de celelalte si pe langa ideea interesanta si evenimentele upper-cool descrise acolo, a mai fost si finalul potrivit, not like slow, but you know, pur si simplu it fitted si seriously, toata ideea gave me the creeps - so I loved it.
In mare, nu as zice ca nu-mi place, lasand la o parte partile that I really dislike, as zice ca e o carticica cu povesti scurte chiar reusita, lol. Mai am putin si o termin, poate chiar azi ( daca voi citi, ofc ).
Si descrierea e interesanta, plus faptul ca se pune uneori accentul pe sentimente. xD Iar in Suflete-Umbra - ador volumul asta! - Damon ii genial din toate punctele de vedere. Nu spun sfarsitul, care e fabulos! <3 Eniueeeui.