Animezup - forum manga si anime

Acum citesc, cu greu ce e drept, ca doar e scoala, Altfel de ingeri de LILI ST. CROW . Volumul 1, bineinteles.
Cartea, pot spune, m-a fascinat, dar nu de la primele 2 pagini. Parea plictisitoare. Este absolut superba, cred ca cea mai buna carte pe care am citit-o. Dupa ce o termin incep Vampirii sudului....Sper sa fie la fel de buna colectia.

Nu am mai trecut de ceva vreme pe aici si... well, whatever, nici nu imi amintesc care a fost ultimul meu post si despre ce. Weekend-ul trecut m-am apucat de Lord of the Flies de William Golding, dar nici acum nu am terminat cartea * coughs * pentru ca sunt pe la fabulosul numar de 50 de pagini si citesc cartea pe calculator ( so only in weekends ) si momentan, veninta de ieri seara, nu am reusit sa citesc nimic ( si azi preocupata cu mega invatatul la geografie, pentru ca imi ia 10 ore (okay, 5! ) sa invat o lectie... well nu prea am avut timp sa ma ocup de cartulia asta, care - la drept vorbind, nici nu prea imi atrage atentia... okay, nu stiu sa apreciez, blah-blah-blah ).
In orice caz, voiam sa dau un update a ceea ce am reusit sa lecturez saptamana asta printre orele de scoala, incercatul de a invata extra esuat, oboseala, mancatul, dormitul si iesitul pe afara... hehe-he si sa nu uitam de copiatul lectiilor blestemate la istorie! meh, trecand peste asta...

Manon Lescaut- Abatele Prevost a fost o carte destul de ... interesanta, din anumite puncte de vedere, desi nu pot spune ca am fost innebunita dupa aceasta, consider ca este un roman despre care se pot discuta foarte multe lucruri, indeosebi datorita personajului principal. That guy, he was mad, really, nici nu stiam cum sa privesc... obsesia lui pentru Manon, care mi se parea prea oarba, prea exagerata, prea dusa la extrem si depasind limitele oricarui tip de dragoste cunoscut de mine, teoretic or whatever. In orice caz, a fost interesant tocmai acest aspect, nebunia lui si caracterul exagerat in raport cu femeia pe care o "iubea", daca ma pot exprima asa. Cartea in sine mi se pare ultra-trasa de coada, dar in fine, poate ca parerile sunt foarte impartite, stilul nu mi-a placut prea mult (desi nu sunt contra acestui stil, pur si simplu a reusit la un moment dat sa ma dezguste, desi nu pot spune cu precizie de ce, poate pentru ca nu imi satisfacea nicio nevoie... literara, ca sa zic asa ). Daca stilul nu mi-a fost intotdeauna pe plac si actiunea a fost exagerata, pot spune totusi ca mi-au placut personajele, chiar si asa - duse la extrem - cum au fost prezentate. Au reusit sa ma captiveze, intr-o anumita masura ( totusi, fara a exagera ) si in cele din urma, cartulia a fost okay.

Ieri am citit si Eu si amanta lui - Marcel Preost care se anunta, spre marea mea dezamagire, la fel de aiurea "scrisa" si "prezentata" si "exagerata" ca si precedenta... si cam cu acelasi numar de pagini putine, hopefully. Totusi, am constatat ca ma pripisem sa iau aceste concluzii, ca sa zic asa, pentru ca aceasta cartulie nu a fost oarecum detestabila decat in prima "parte", primele "pagini" ca sa zic asa ... dar am inteles si acest lucru cand s-a afirmat care era subiectul principal si faptul ca nu dorea, autorul, personajul-narator, sa dea mai multe detalii despre alte lucruri care nu sunt legate strict si concret de subiectul principal. Astfel ca, in cele din urma, mi-a placut mult, mult, foarte mult caci ultimele pagini, inclusiv ultima, mi-au placut la nebunie si am extras si o multime de citate ( mai ales daca ar fi sa le raportez la marimea anemica a paginilor... ) mi-a placut povestea, intr-un fel, pentru ca nu a fost clasica "i-am furat amanta" , la ceea ce ma si asteptam de altfel ... de fapt, nu stiu cat de clasica ar fi si ideea aceasta, dar oricum, ma inteleg si eu in nebunia mea ce am vrut sa spun. M-a uimit aceasta intorsatura, intr-un anumit punct si chiar ma enervasem inainte sa aflu acest lucru "de ce grabeste atat de tare actiunea? " dar, de fapt, autorul voia sa ajunga mai departe... la subiectul esential. Titlul este perfect ( desi nu stiu cum este in franceza... huh ) si mi-a placut mult ( si ca tot veni vorba de franceza, mi-ar fi placut sa o lecturez in limba "oficiala" pentru ca am gasit multe replici care mi-ar fi placut mult mai mult in franceza, sunt sigura... ). Oricum ar fi, personajele au fost pe placul meu, cat si actiunea si intr-un anumit punct, chiar si stilul, iar citatele pe care le-am scos ( majoritatea ) se raporteaza strict la starea pe care o aveam cand citeam aceasta carte... a reusit sa ma faca sa ma gandesc la extraordinar de multe lucruri, sa imi rascolesc singura sufletul, m-a intristat pana la extrem cu ultima pagina din pricina propriilor mele sentimente, desi in mod normal m-ar fi lasat rece si in cele din urma. intr-un mod strict subiectiv, ma face sa afirm: iubesc cartea asta... chiar daca nu e cine stie ce genialitate. Eram on the verge of saying: like it/really like it. Dar, really now, I think it's more than 'I really like it' without being a masterpiece, though. I don't know, I just found/find myself liking it so much... so much. -fara a mai abera, imi pare rau ca nu o gasesc pe goodreads sa ii dau update acolo. Truly sad!


Momentan, am la currently reading ceea ce am scris si in primul paragraf, dar nu citesc nimic. Daca nu ar fi sa mentionam si lectiile la geografie, bleaaah.

Ce frumos era candva in trecut cand aveam si eu atata rabdare sa scriu asa despre carti.
Ma rezum la cateva cuvinte in schimb despre Gardens of the Moon, a lui Steven Erikson, prima carte din seria The Malazan book of the fallen, o colectie de 10 carti.

M-am decis anul asta sa citesc cateva din seriile mari fantasy care le-am tot admirat de-a lungul timpului prin librarii. Malazan e una dintre ele, si cam a treia ca dimensiune. Vreau sa termin asta, A song of ice and fire a lui George R.R. Martin, The Wheel of time a lui Robert Jordan si care a fost preluata de Brandon Sanderson, The Discworld sa o inchei a lui Terry Pratchett. Ma rog, asta e cam conturul lecturii mele pe intregul 2012, cu ceva exceptii (cluburi de lectura si alte curiozitati de moment).

Despre Gardens of the Moon, ce pot zice din prima e ca aceasta carte nu pierde DELOC timp cu expozitiune. Nu istorie, nu introducere, nu panta lina de invatare a personajelor si a regulilor lumii, NIMIC. Cartea incepe in mijlocul evenimentelor, iti da o lista uriasa de personaje (ambitios autorul, nimic de zis) si te lasa in plata sfantului sa bajbai in intuneric, agatandu-te de absolut orice informatie care sa completeze tabloul.
Si-mi place la nebunie abordarea asta.
Imi face placere sa vad ca autorul n-a simtit nevoia sa-si tina cititorii de mana si sa le arate cu degetul ca unor copii ce se intampla si din ce motive istorice. Nimic atat de previzibil...ne arunca in mijlocul razboiului si ne lasa sa tragem singuri concluziile.

Personajele ce au fost introduse pana acum imi par deosebit de interesante. Jocul in care sunt antrenate e unul amplu, personalitatile lor se contureaza MULT din fapte iar adesea mi-e foarte dificil sa prezic ce vor face. Am parcurs cam 170 de pagini din cam 600 si lucrurile incep sa se mai descalceasca un pic pe la margini, desi cred ca marii jucatori abia au inceput sa-si arate viclesugurile in istoria Imperiului.

N-am mai citit un epic fantasy de Weapons of Avalon, din Chronicles of Amber (pe care a trebuit sa o termin), a lui Roger Zelazny, si aia a fost o cursa rapida prin Amber (Blood of Elves a lui Andrzej Sapkowsky nu se pune din punctul meu de vedere, povestea a mirosit MULT prea rau a expozitiune intinsa pe 400 de pagini cu prea putine evenimente, la fel ca si in The infernal city a lui Greg Keyes). Asa ca pe moment ma simt foarte bine citind asta, o gura de aer proaspat care intr-un fel infirm imi aminteste de primele carti Dune de la Frank Herbert. Multe fire disparate pe care autorul le impleteste in diverse directii, care ma astept ca abia mult mai tarziu sa se intalneasca. In cazul in care calitatea naratiunii ar fi fost mai slaba, nu-mi pot imagina sa ma fi simtit atat de bine citind. Dar vad ca domnul Erikson cauta sa ma impresioneze inca de la prima carte, cand multi altii mi-au recomandat urmatoarele ca fiind mult mai bune.

Am sa mai revin cu impresii. Pana acum cartea e o foarte buna concurenta pentru topul lecturii mele din 2011.

Momentan citesc Sons and Lovers de D.H. Lawrence

Am inceput cartea marti, dar... apparently, nu am avut timp/chef/starea necesara pentru a citi... De fiecare data cand ma puneam sa citesc ( asta in clasa, prin pauze/ore ) se trezea vreun coleg/ de fapt colega sa imi spuna ceva... care, apparently, ma interesa, desi nu ma interesa... which intra in contradictie, dar pur si simplu - apparently - nu aveam starea necesara pentru a citi, nu ma plictisea cartea, ci pur si simplu nu ma concentram la ceea ce citeam, ma pierdeam, uitam sa fiu atenta la cuvinte si ma gandeam la altele, ceea ce nu aducea nici un lucru bun citirii cartii. In plus, multe fraze, multe pagini le-am citit de doua ori pentru ca nu imi dadeam seama ca nu sunt atenta, si cand realizam ca nu stiu ce citesc, dadeam inapoi si reciteam... nu e vorba de rabdare, doar de oboseala ( dar deja sunt off ).

In orice caz, primele pagini nu au reusit sa ma captiveze prea tare, but whatever, dupa aceea a inceput - clar si incontestabil, sa ma intereseze. Cred ( cred!) ca este genul de carte care mi-ar fi placut mai mult in romana datorita descrierilor, I guess, unde ma impotmolesc adesea in sensul ca nu stau sa caut cuvintele in dictionar, or whatever, si interpretez si poate nu interpretez tocmai bine, not that I really care about it - cred ca as aprecia asta mai mult in lb. romana, dar acum am inceput sa o citesc asa, asa o duc la capat! now, lasand asta la o parte, imi place si in engleza ( ceea ce nu s-a intamplat cu o anumita carte de'a lui Austen okay I am not saying that I didn't like it but well it wasn't as nice as it would've been if I'd read it in Romanian ) -trecand peste, pur si simplu imi place; nu as putea spune ce... daca o citeam in romana, sigur as fi spus "stilul" mai intai, dar in engleza are alt "farmec" asa ca... presupun ca imi place situatia, ideea, personajele, apoi stilul, dialogul... situatia ( oh I already said that ) . In orice caz, imi place cartea, desi atmosfera este deprimanta/mohorata si cred ca tocmai asta imi place - cartea ma deprima ( nu, nu am nicio tendinta emoida spre a ma deprima si a imi face placere propria deprimare, dar vreau sa spun ca aceasta carte are un efect destul de puternic asupra mea intr-un anumit punct daca reuseste prin continutul ei sa imi dea o anumita stare de spirit - mai ales atat de puternica ! )
In orice caz, as vrea sa ma mint ca o voi citi in 2 saptamani. Nu o sa se intample. I am tired, busy, and out of mood. Dupa ce imi bat capul cu istorie/geografie/romana - fara a reusi sa invat ceva, doar prostindu-ma, jucandu-ma de-a invatatul, am ochii prea obositi pentru a ma delecta cu lectura si mintea prea obosita pentru a detine atentia necesara cititului.
Just... f**k it!

_
Nu am terminat nici acum de citit Lord of the flies. Poate mai citesc maine. In vreo luna, cred ca o termin si pe asta. Mai mare rasul. I'm ashamed of myself, dar nu atat de ashamed incat sa fac ceva in legatura cu asta.

_
Am citit Iona de Marin Sorescu ieri si mi-a placut la nebuie. Nu pot descrie in cuvinte incantarea cu care am citit micuta piesa de teatru si cat de deprimata m-am simtit, intr-un anumit punct. Eram, pe de-o parte, extraordinar de fascinata de ceea ce citeam, de dialogul lui Iona cu el insusi si totodata... eram, pe de alta parte, foarte deprimata de situatie, de idee, de ceea ce transmitea piesa de teatru. Again, de regula nu sunt "moarta" dupa piesele de teatru, dar eu nu am considerat Iona neaparat asta si nici nu mi-o imaginez intr-o maniera favorabila pusa in scena ( trebuie sa recunosc, nu prea am fost la spectacole de teatru, nu imi permite locatia in care ma aflu momentan, vom vedea pe viitor ) in orice caz, mi se pare mai mult decat o piesa de teatru - atat pentru idee cat si pentru modul in care a fost expusa. Nu stiu, nu pot adauga mai multe de atat si nici nu am starea necesara si, aparent, nici rabdarea necesara chiar acum pentru asa ceva - pur si simplu mi-a placut si asta este inca prea putin pentru ceea ce simt cu adevarat, am adorat Iona, m-a fascinat, it thrilled me and it made me feel like it's one of my favorites. I'd write a book about it PERIOD

Momentan citesc din nou "In cautarea oii fantastice" de Haruki Murakami.
O carte care a meritat cumparata in adevaratul sens al cuvantului.
Mi-a placut foarte mult chiar daca am terminat-o de citit foarte repede. A fost o carte foarte interesanta care nu prea are cum sa nu iti placa.
Desigur, este o poveste ciudata si incurcata deci sunt putine persoane care o pot intelege bine si pe care sa ii atraga astfel de carti.
Este una din cartile care mi-a placut foarte mult, povestea a fost foarte bine conturata inca de la inceput , totusi si-a pastrat pana la sfarsit misterul si ca de fiecare data in cartile lui Haruki Murakami esti lasat sa iti dai seama de multe lucruri singur.

Povestea este una foarte interesanta, incepe cu descrierea situatiei familiale in care se afla autorul, apoi continua cu descrierea locului unde acesta lucreaza.
Din povestea lui aparent simpla este aruncat intr-o lume plina de incurcaturi si de situati aparent fara iesire.Un om foarte influent din Japonia il trimite in cautarea unei oi fantastice. O oaie care aparea pe una din imaginile pe care prietenul naratorului i-a oferit-o acestuia si pe care naratorul a folosit-o in una din reclamele lui. Acesta ajunge din Toyko pana in Hokkaidō. La un moment dat ajunge intr-o cabana la poalele unor munti, aici nu numai ca gaseste oaia de care are nevoie dar se si reintalneste cu spiritul unui vechi prieten. Prietenul lui vechi care de altfel era cauza pentru toate problemele in care acesta a fost aruncat.
Pana la urma totul va fi bine.
O carte geniala, imi place foarte mult descrierea cu care ma uimeste de fiecare data Haruki Murakami. Asemeni lui Kafka ii este foarte usor sa transmita niste ideei atat de complexte in cuvinte foarte simple.

Eu inca rumeg incet si sigur Gardens of the Moon a lui Steven Erikson.

As fi mers ceva mai repede cu ea, dar ii dedic timpul necesar unei lucrari epice ca asta, mai ales uneia care pune bazele unei intregi serii.
Desi ma apropii de ultimele 200 de pagini, inca nu am inteles cine sunt toti jucatorii din poveste si cine conduce jocul si unde. Perspectivele de naratiune ce se tot schimba intre taberele beligerante au ajutat sa ma bage complet in ceata si pe moment preferatii, si cei pe care ii sustin in poveste, au fost alesi nu prin calitati morale ci simplu prin faptele lor. Caci in Gardens of the Moon...nu exista alb si negru, doar gri infinit Si, in continuare, IUBESC acest fel de prezentare a povestii.

Foarte rar notez un personaj ca fiind de interes maxim pentru mine, dar aici, Anomander Rake mi-a castigat complet atentia si dedicatia ca si cititor. Adesea cand citesc descrierea unui personaj cu aceste caracteristici fizice, notez foarte rapid acel personaj in minte ca un cliche si trec mai departe obosit de tot aceste clone de Drizzt...dar Rake imi pare mult diferit. Descrierea sa e mai mult decat un moft stilistic, se potriveste in universul pe care-l ocupa si pentru rolul sau.

Cartea cere mult din partea cititorului. Ne cere sa acceptam prezenta unui razboi si a unor forte, primordiale unele dintre ele, combatante care ne vor fi facute intelese abia pe parcurs. Ne cere sa acceptam faptul ca toata lumea planuieste si nimeni nu e bun sau rau pe de-ntregul.
Cartea cere rabdare si mie-mi pare ca o rasplateste din plin pe parcursul sau.

Una dintre cele mai bune carti citite anu asta de catre mine, si un inceput fantastic pentru o serie epica.

M-am apucat de "Dans dans dans" de Haruki Murakami, si spre surprinderea mea este continuarea romanului "In cautarea oii fantastice" (de acelasi autor), pe care am terminat-o ieri .
Nu mi-am facut inca o parere, desi nu cred ca o sa aiba un final prea fericit. Oricum, ador stilul inconfundabil al acetui autor, sper numai sa termin cartea inainte sa ma plictisesc de el (de stil, adica XD)