Well, din nou moi, tind sa cred ca incep sa fac in ture cu Teh posturile. But it's still fun.
Sunt absolut sigura ca pe nimeni nu intereseaza ca acum ma lupt cu Relatiile internationale in perioada postbelica, doua volume enervante scrise pe ani...sau nu...va rog, sunt scrise pe zile!
So, avand in vedere ca a trecut o gramada de vreme [exagerez way too much] de cand nu am mai citit ceva in engleza, mi-am deschis fenomenala lista [aka The List], cu carti din biblioteca virtuala care sunt un must, si am luat-o pe urmatoarea la rand; asta fiind primul volum al seriei cu acelasi nume Swoon. Well, la inceput nu am fost foarte impresionata datorita stilului extrem de pompos al autoarei de a expune facts, dar pe parcurs am inceput sa ma simt caught into it. Vesnicul YA fiction clichee, an out of place girl and a bad ass guy. Bun, the guy Sinclair, e baza, pentru ca in momentul in care apare el in peisaj, it's ...different. E un fel de Patch [Hush,Hush] meets Caspian [The Hollow]. Tipa, well nu e nu stiu ce awesome character, si are un mod enervant de a nu-si da seama, most of the time, how evil Sinclair is, in fact...iar cand o face hell if she cares. Ah da, de mentionat he is dead, she is some kind of medium. He was dead, he posessed her cousin...dupa care out of nowhere ea vrand sa il exorcizeze, in ciuda afinitatii sale pentru el, il...readuce la viata. In a body...a touchable one. So, after that, relatia dintre ea ca medium si el ca ex fantoma, e putin mai complicata. You know the deal. She loves him, el e cumva bonded to her...etc etc etc. He's a psycho...dar sa nu uit de putinul soft-porn al cartii care ii da un farmec aparte, pe care putini, sunt sigura, sunt able sa il aprecieze la adevarata valoare.
Asa, si ma opresc aici deocamdata; o astept pe Teh acum sa isi ia locul in tura.[JK ofc.]
M-am apucat dupa ce am citit La rascruce de vanturi de Emily Bronte acum cateva saptamani de Jane Eyre de Charlotte Bronte. Profitand ca am fost acasa in weekend, am luat cartea din biblioteca. Am citit pe tren doar vreo 60 de pagini din peste 500 de pagini.
Cred ca o sa-mi placa...Oricum nu am vrut sa citesc despre roman pe net pentru ca astfel s-ar pierde tot farmecul.
Aparent m-am inselat si nu a fost Teh cea care a urmat commentului meu. Dar eu inca mai sper *dramatic face*.
Asa, revenind on topic. Avand in vedere ca sunt intr-un reading frenzy, dunno what happened, am terminat destul de repede cam tot ce aveam de terminat si am urmat instructiunile din lista, plus cateva din pripriu-mi cap.
Asa m-am ales cu The Boyfriend Game de Stephie Davis, o carticica scurta si super super cute. E asa teeny and movie like I'm gonna die because of the whole fluffyness of it. E acelasi cliseu vesnic, there's a girl, and a boy and they will, eventually fall in love. Cum? Asta ramane de vazut. Tipa e innebunita dupa football, tipul, si el la fel. Lui ii pasa numai de football, she also cares about football players, sau mai exact,unul specific. Habar nu aveam ca face parte dintr-o serie, si cred ca e volumul 5, insa nu conteaza pentru ca primul volum din serie pe care il citisem e 6-le, si nici unul nu are legatura cu celalalt. So it's ok. Ca stil imi place, e simpla si la obiect, exact ce ai nevoie sa citesti cand ai multe alte lucruri pe care trebuie sa le faci si vrei sa iesi from a day with a reading. Povestea e simplista si cat se poate de "I've seen that before", but it's still cute...
Asa. Si pentru ca nu e singura de care m-am apucat, tin sa mentionez ca si Olivia Joules and the overactive imagination de Helen Fielding (autoarea "seriei" Bridget Jones) imi sta pe noptiera- bine, chiar daca e sub forma de e-book. Tot sta, ca doar e in reader. Nu prea am multe de zis la adresa ei, pentru ca nu am citit foarte mult, insa considerand autoarea stilul e absolut briliant in cel mai funny way cu putinta. E imposibil sa nu indragesti eroinele lui Fielding, pentru ca sunt atat de prostute, si lipsite de cel mai elementar simt logic.
Si ca sa inchei apoteotic, avand in vedere ca totusi sunt la zi cu Pretty Little Liars, am zis ca ar fi dragut sa iau volumele de la inceput, si sa le citesti din scoarta-n scoarta, desi stiu ca nu au nici o legatura cu filmul. Asa ca iata-ma la volumul 2, aka Flawlees de Sara Shepard, desi ma oarecum plictiseste avand in vedere ca unele faze au fost in serial. dar ce n-as face pentru stiinta? Asa ca ma chinui sa termin cam toate volumele din seria asta ca sa vad daca mai exista o oarecare, cat de mica legatura intre actiunea din carti si cea din serial. Eh...I'm done...
Eu citesc Bel-Ami de Maupassant! E foarte interesanta si e exact genul care imi place mie. Este vorba de Georges Duroy..un subofiter sarac care ajunge mai apoi unul dintre cei mai bogati oameni din Paris cu ajutorul femeilor din viata lui. Devine amantul unei femei bogate pe nume doamna de Marelle, iar mai apoi o cucereste si pe Madeleine, sotia prietenului sau Forestier care la ajutat sa intre in jurnalistica, unde mai apoi e promovat redactor-sef!!
Singurul tel al lui Duroy este sa ajunga faimos si pentru asta face orice chiar folosindu-se de femeile din viata lui! Femeile din viata lui ii spun Bel-Ami, iar prima data a fost poreclit asa de catre fiica doamnei de Marelle!
Ma fascineaza aceasta carte!!!
Momentan citesc Great Expectations de Charles Dickens.
Am cartea in biblioteca de ceva vreme, insa nu m-am incumetat sa o incep ... adica, well, I'm quite a reader, not a huge blah blah one, but I love reading, numai ca nu aveam chef de cartea aceasta pana acum, nu ca acum as avea un chef incredibil, but I must read something, otherwise I'm quite dead. So, well, this is it. Anyway, the thing is, are un format incredibil de aiurea. Scris mic si inghesuit in pagina, are un format destul de urat si aranjarea in pagina SUX so MUCH that well, fux, nu stiu ce sa zic - imi obseste ochii incredibil si desi am stat ieri o mare parte din zi sa citesc well from the book, nu am reusit decat sa trec prin 150 de pagini because some 50 I've read the other day.
Whatever.
The thing is, the book it's okay. It's not really something I'm in the mood of reading right now and Pip - well, it's Pip after all and I don't know if could say that the book is a masterpiece or just one of those overrated books. I incline to think it's a really good book by the message it has, but I am not really into it right now so I can't say I'm dying because of it. All i say is that it's an OKAY book to read right now when I'm busted, I need to read something to keep my mind and intellectual - not really - needs high up. I mean, I'm like "reading something in english right now I need" facand abstractie de exprimarea stupida si faptul ca, anyways, sunt destul de incoherent right now.
Povestea este okay, descierea okay, personajul Pip okay. the book is okay, dar dat fiind mood-ul meu screwed up and unsatisfied, trebuie sa recunosc ca exista niste pasaje care ma scot din minte si imi vine sa arunc cu cartea in perete. GAAAAAAAAAAAH.
Gata, m-am eliberat.
Sport la citit, lol.
John August si Jane Hamsher - Nascuti asasini
Bineinteles, titlul a fost cel care m-a atras. Credeam ca e ceva gen fantasy, dupa ce am deschis-o la cateva pagini. Cartea e inspirata dintr-o poveste a lui Quentin Tarantino, so is kinda sweet. Nu sunt o mare fana a cestui gen, politist, cu crime la duzine dar merge pentru o ora de placere. Pentru ca nu imi ia mai mul sa o citesc. Desi nu e tocmai mica, dar nici gen HP.
Anywho. Doi criminali in serie, doi iubiti fara scrupule care ucid din placere as putea spune. Crime urate, groaznice chiar. Totul incepe intr-un bar si se sfarseste...ei bine inca nu stiu. Cert este ca acestia ucid si la propriul proces, fara prea multa forta. Cu un creion.
Ce imi pot da seama de aici, sunt o multime de moduri de a ucide cu foarte putine unelte. O sticla de bere, un cablu de telefon, etc. Crime oribile, cum spuneam. Cred ca aici conteaza sa ai cat de putina imaginatie. Well, cei doi criminali, Mallory si Mickeydevin eroi nationali, idolatrizati de mame si fiice, primind scrisori in care fanii cereau metode de a-si ucide parintii, colegii de servici, etc.
Inca nu am terminat cartea, mai am un sfert, dar de aici totul incepe sa devina mai interesant.
In this topic I feel at home <3
Pe langa
Romanul adolescentului miop, pe care nu mai reusesc sa-l termin de vreun an cred,
Iubeste-ma cu tandrete, care mi se pare o porcarie de carte, which is going to stay for a long time on my on-hold list,
Stapanul inelelor vol. 1 (not in the mood for it right now),
Castelul de Kafka,
Paranormalcy, an e-book, si
Una storia come il vento, carte inceputa in Italia pe care probabil o voi termina anul viitor cand ma intorc (..>.<), la incredibila mea lunga lista de currently-reading se adauga
Rosu si negru de Stendhal si
Insula iubirilor nesfarsite de Daina Chiaviano.
Rosu si Negru am inceput-o acum cateva zile si progresez destul de anevoios cu ea, avand in vedere ca sunt abia la pagina ~60 din vreo 500+. Deocamdata mi se pare buna cartea, personajul principal, Julien Sorel, ma uimeste incredibil de tare prin ipocrizia lui. Este pasionat si il sustine pe Napoleon in secret, insa in public nu are decat cuvinte de repros fata de el pentru ca in viata si-a ales deja, la 19 ani, meseria de preot. Si asta din simplul fapt ca este motivat sa obtina avere, sa traiasca bine etc. si a realizat ca acest lucru este posibil only by becoming a priest. Inca sunt pe la inceputul cartii, as I've said, deci mai multe nu prea pot sa spun. Doar asa.. am o presimtire ca baietelul asta nu va ajunge unde va dori, ci ca va fi strivit de propria-i ipocrizie. But maybe that's just me.
Si a doua carte, inceputa abia acum cateva ore, se anunta destul de interesanta. Bineinteles, nu este genul de carte care sa iti ofere a life-changing experience datorita celor invatate citind-o, insa este interesanta pentru ca autoarea are un stil mai "amestecat" de a scrie, in sensul ca este sunt povestite franturi din vietile unor femei care traiesc in timpuri diferite si chiar apartin unor rase complet diferite (in prima parte pana unde am ajuns eu, spre exemplu, este vorba de un baiat de origine cantoneza si o fata de orgini spaniole. You figure it out
). La inceput stilul nu m-a impresionat prea tare, "alta autoare care a avut norocul si nu neaparat talentul de a fi publicata", that's what I thought, pentru ca dialogurile erau prea seci si se asemanau unor replici scrise de niste copii de 14 ani. Dar incep sa-mi schimb incetisor parerea, cartea e chiar interesanta si te face curioasa sa vezi ce se mai intampla.
Probabil voi trece destul de des pe la topicul asta, avand in vedere ca trebuie sa citesc vreo 15 carti, for school & also personal purposes >.< lucky me yaay
Dar vai de cand nu am mai postat pe aici, nu stiam ce anume lipseste. So yeah, avand in vedere ca lucrurile nu s-au mai miscat in domeniul reading-ului, atat de repede precum...saptamana trecuta, sau ma rog saptamana asta, nu vin cu foarte multe noutati.
Am hotarat, in sfarsit sa alternez un e-book si o carte normala, and so on, 2 eBooks si 2 carti normale. Asa ca m-am ales cu How not to be popular de Jennifer Ziegler, incadrata in YA fiction, of course, literatura usoara de consum. Avand in vedere ca pana acum nu am auzit de nici o lucrare a acestei Ziegler, m-a uimit ca, e atat de catchy. Povestea ar putea fi incadrata in vesnicul cliseu young adult, insa are cateva plusuri. Incepe cu epilogul, chestie care m-a frapat considerabil si nu mi-am dat seama cat de cathcy e decat dupa ce am vazut ora la care in sfarsit am pus-o jos. Oricum mi-a indus ideea ca if you really want something, like really really want something, you're not gonna get it. Si paradoxal, dupa legile lui Murphy of course, if you don't want something, well...it's gonna happen.
Then, ca sa alternez cum trebuie, am incercat cu ala-bala-portocala in propria-mi biblioteca si m-am ales cu un chick-lit de-a lui Marian Keyes - Lucy Sullivan se marita, care, pe langa faptul ca are acelasi gen de scris (mult prea lungit si adesea fara rost), ma face sa ma intreb daca autoarea asta are, macar o singura carte care sa fie sub 600 de pagini. Din pacate, tind sa cred ca nu. Nici nu mi-am dat seama inca, care e ideea generala a cartii, pentru ca autoarea se pierde mult prea mult in detalii nesemnificative, fara a avea a point...ceva e oricum de apreciat la autoare, are un umor aparte, iar dialogul e plin de asa ceva, so, chiar daca are sute de pagini pline de non sens...merita macar pentru replici...
Momentan - duh - nu citesc nimic. DAR, acum like 5 minutes tocmai am terminat de citit Beastly de Alex Flinn.
It was a nice book, I guess. I liked it. I didn't think it was awesome or a masterpiece or anything of that sort and it kind of balances on the line of "just a book" and "liked it, dude". But anyway, the fact is... well, I don't know, it was nice, dar a lipsit acel "ceva" care ma face pe mine nebuna dupa unele carti, I suppose.
Prima "parte" - ma refer cam la prima jumatate, poate mai mult, din carte mi-a placut mult-mult si chiar am extras unele quotes tare funny and all that sit, because it was quite entertaining and sometimes amusing and sweet and cute and deep and... beastly - whatever si pot spune ca mi-a atras atentia intr-adevar, nu ca as fi stat neaparat cu sufletul la gura, dar pur si simplu I was enjoying what I was reading BIG TIME. Howsoever, a existat un moment spre sfarsitul cartii, like in the last pages or something, cand eram something like: what will happen? what? what ? what? even though I knew what the friggin' ending was going to be ( pentru ca iti dai seama din prima clipa ca e o carte ce se va sfarsi cu "happily ever after" ( ca sa dau un direct quote din carte ) insa a avut acel suspans, nu stiu, acel ceva prin naratiune ce se transmite la cititor si e beyond his brain and senses and even if he /she knows that well f**k it's going to end in a friggin' good way, he/she still wonders about it in a fuckin' really big time, like: well? okay? i know it's going to be happy, but what next? chiar daca se anticipeaza ceea ce va urma, tot este prezent un oarecare suspans ce da un extra-interes cartii.
Oricum, I lowered my interest in it at some point - cred ca atunci cand a devenit cam - prea - siropoasa intr-o maniera nu prea interesanta/fluffy/cute/sweet ci more like... i don't know, forced I suppose .... well at least in ceea ce ma priveste. Dar trecand peste usoarele incoveniente, I guess I enjoyed it. I mean, I know I've enjoyed a big part of it but I didn't enjoy it all si cred ca sfarsitul m-a dat asa usor peste cap ( nu sunt genul de persoana care apreciaza highly happily ever after ideas, i guess and if they show off anything of that sort, then sit it must be a really good one for me to like it - i mean, really like it, nu sa il accept, agreez, say it was quite okay sau well, de obicei sfarsiturile de genul imi par tras de coada and you must have something - the writer or well the book and the style must have something to catch me. I guess. In orice caz, nu as zice ca a fost un final low, din contra, it was expected and quite... okay. Yeap, that's the word, it was okay.
Acum, revenind la partea aceea care mi-a placut * spoiled * cand a fost transformat in bestie, like at the first beginning, partea aceea m-a dat peste cap. A fot entertaining pana peste cap si funny si a avut atat de multe faze tari incat nu ma puteam desprinde de monitorul calculatorului - cuz, certainly, I have read it on my computer, lol si de abia asteptam sa vad ce se mai intampla in continuare, in sensul ca era catchy, iti atragea atentia si pur si simplu te facea sa VREI sa citesti in continuare.
*spoiled again* Mi-a placut mult referirea pe care au facut-o la Jane Eyre si mi s-a facut un dor ( nebun ) sa citesc cartea aceasta pe care am uitat-o si mi-am reamintit-o cu ocazia citirii cartii asteia, I suppose. The thing is, eu am adorat Jane Eyre si cand spuneau anumite faze, ma dadeau peste cap asa ca mi-a placut referirea facuta la aceasta carte ( realizing that sit it's one of my favorites too and I quite wish to re-read it even tho... I don't have it * cries big time * ) ca si referirea la Notre Dame de Paris ( stiu ca a fost si un funny quote around that that made me laugh my ass of - blah blah ) si comparatiile ce erau facute intre Beast/Monster/Kyle/Adrian whatever si anumite personaje din (alte ) carti sau pur si simplu comparatii de situatii si - de asemenea - a fost super entertaining si funny ideea cu chat-ul. Gosh was it funny, la inceput mi-era greu sa ma obisnuiesc si mi se parea "wtf", dar nu a fost decat drop-ul de reality de care aveam nevoie ca sa fac o legatura asa ... smash in your face cu realitatea, magia si cartea aceasta - adica, in alte randuri, autorul a scris o carte moderna, for nowadays and with a style that characterize our century and people and all that si totodata a lasat si o alura magica, from past, past, past times.
Am adorat-o pe Kendra atat de mult cat am adorat-o in the movie and actually nu vedeam decat fata lui Alex Pettyfer si Mary-Kate Olsen ( the movie's fault, actually ). And well, Lindy was... cute and sweet and all that sit that it's required and weirdly enough, I friggin' liked her.
So, all sum up... I liked the bookie. Thanks Chlo for the recommendation : )
Si, pentru ca sunt pe aici si nu am stare, si pentru ca Teh tocmai a postat, nu ma pot abtine pentru ca lately sunt such a freaky bookaholic...
Luand in considerare ca ieri am vizitat si minunata biblioteca judeteana, m-am ales cu 2 carti, dintre care una, de o frantuzoaica pe care am si inceput sa o citesc azi. Numele cartii e Eve din propria-i ruina de Ananda Devi. Titlul cartii mi s-a parut catchy enough incat sa imi calc pe principii,mai ales cel conform caruia nu prea citesc literatura franceza. So asa cum m-am asteptat, stilul autoarei e pur metaforic, lucrarea fiind de fapt un poem in proza de un pomponism feroce. Lucrarea nu e extrem de lunga, insa stilul autoarei e obositor psihic, pentru ca e greu sa gasesti imaginea de ansamblu printre atatea figuri de stil, iar descrierea care ti se contureaza e prea abstracta pentru a crea un cadru de continuitate.
Alternativa ca eBook cartii e Assassin's Creed: Renaissance, de Oliver Bowden, lucrare istorica, fiind transpunerea in roman a celei de-a doua parti a game-ului. Si,fiind o iubitoare de AC, ca game, am zis ca nu am nimic de pierdut daca incep sa analizez daca "cartea bate jocul", desi ma indoiesc. Pana in momentul de fata autorul pare extrem de bine informat asupra Italiei secolului al 15 lea, iar stilul lui pare destul de degajat pentru a crea o atmosfera de actiune mai tarziu. Desi, am observat cateva elemente legate de personaje care sunt schimbate fata de cele din joc, si asta face lectura si mai interesanta.