Animezup - forum manga si anime

^ -Lynn - şi eu am citit Eu şi amanta lui, de Prevost şi mi-a plăcut foarte, foarte mult : )


Tocmai am terminat Sons and Lovers, de D.H. Lawrence

Well, am terminat-o astăzi. Ştiu, ştiu, am început-o săptămâna trecută, cam pe marţi şi acum e deja vineri, lol, însă - în apărarea mea - weekend-ul trecut, cel prelungit, mi l-am petrecut citind The Collector de John Fowles şi terminând Lord of the flies de Golding. So it seems to me this is an equal trade.
Trecând peste detaliile tehnice, vreau să spun că mi-a plăcut foarte mult cartea şi, prin urmare, am notat-o cu 5 steluţe pe goodreads. Mi-a plăcut foarte mult, şi mi se pare o carte foarte, foarte reuşită ( din atât de multe puncte de vedere )... Am citit-o în engleză, dar nu regret - chiar dacă de obicei literatura de acest tip o prefer tradusă în limba română pentru unele descrieri şi aşa mai departe, se pare că de data aceasta nu am avut dificultăţi cu traducerea şi nici nu m-au enervat unele exprimări şi aşa mai departe, nefiind traduse, ci pur şi simplu mi-au plăcut foarte mult. Descrierea mi se pare... nu neapărat bine pusă la punct, ci mai degrabă "bine conturată", alături de personaje, acţiune şi idee. Pur şi simplu toate elementele converg, formând un întreg de o fascinaţie absolută, de ce nu. Mi-a plăcut enorm stilul - da, am mai citit ceva de Lawrence ( parcă Amantul doamnei Chatterley... şi, deşi mi-a plăcut şi această carte - pe care, de această dată, am citit-o în română, nu o pot compara cu Sons and Lovers care îmi pare infinit mai bună şi mai bine scrisă, din toate punctele de vedere, deşi nici aceea numită prima nu este o carte de prisos, neapărat, este drăguţă/interesantă ).

Personajele mi-au plăcut foarte mult. O colegă şi-a exprimat "admiraţia" faţă de Paul Morel. Eu, pe de altă parte, nu mă simt atât de fascinată de acesta, deşi mi-a plăcut, dar m-a şi enervat într-un anumit punct ( fără a intra, totuşi, în prea multe detalii ) - mă deranja comportamentul lui şi mă enervau anumite concepţii, personalitatea sa era frumoasă, da, dar avea unele elemente ce pe mine, personal, mă iritau destul de tare. Am avut ceva... personal cu el, având în vedere unele elemente apărute pe parcursul cărţii ( mai ales în raportul relaţiei cu Miriam pe care, într-un anumit punct -fără a exagera, totuşi- am comparat-o cu mine, iar comportamentul lui faţă de acesta, la un moment dat, m-a exasperat; precum şi atitudinea pe care o lua în anumite momente cu anumite femei, he was detestable, but still... interesting and when he didn't hate women, he was the sweetest guy in the world, lol ).
Mama lui Paul, Mrs. Morel a fost foarte interesantă încă de la început, m-a atras, poate şi din cauza diferenţei dintre ea şi soţul ei, Mr. Morel, care era ignorant, despicable şi pe care, evident, nu am putut să nu îl displac şi faţă de care să am o aversiune, la fel de personală ca şi în cazul fiului său, Paul. Pur şi simplu mă deranjau "manierele" sale şi toată fiinţa sa mă irita. Nu era un personaj rău, trebuie să recunosc, dar toată fiinţa sa era dezagreabilă pentru mine, total în mod subiectiv; mai ales în raport cu doamna Morel. Pur şi simplu nu mi-am putut opri aversiunea pentru unul şi simpatia pentru cealaltă ( pe aceasta din urmă nu am putut să o displac în nicio clipă, nici măcar atunci când mi se părea că este nedreaptă faţă de Miriam, înţelegându-i mai departe sentimentele/temerile şi lăsându-mi imaginaţia să... zboare ).
Personajele au fost foarte bine conturat.

Şi la fel s-a întâmplat şi cu ideea, m-a captivat. Stilul este foarte frumos, personajele - extraordinare, pentru mine şi deşi nu mi se pare că dezbate un subiect cine-ştie-ce original, sau orice altceva de genul acesta, cartea mi se pare un real succes, foarte bine scrisă şi foarte interesantă, captivantă, ale cărei personaje nu contenesc să nu... atragă. La rândul meu, am fost atrasă de cartea asta şi cred că am sfârşit prin a mă îndrăgosti de ea.

The Iron Jackal de Chris Wooding. A 3-a carte din seria The Ketty Jay si chiar mai buna decat primele doua. Cred ca intra sub categoria de steampunk...cred. In orice caz, nu este genul cartii care o face asa de buna, ci cum autorul a reusit sa imi mentina interesul pe parcursul a 3 carti, facandu-ma sa citesc aproape non stop pana am terminat.

Momentan sunt la jumatea cartii si ma simt ca intr-un roller-coaster. Ba actiune cat cupide, apoi un moment de calm, sa isi mai traga si personajele sufletele, si apoi iar actiune cat cuprinde.

I'm loving it!

O alta carte inceputa, dar lasata putin deoparte pana termin The Iron Jackal, este Burton and Swinburne in the Strange Affair of Spring Heeled Jack de Mark Hodder. O carte primita cadou de ziua mea de la un prieten. N-as stii sa zic exact ce anume este sau ce vrea ( tot sub categoria de steampunk intra, la asta stiu sigur ) inca de la mine. Am citit cam un sfert din ea si inca sunt in dubii despre care problema principala a povestii ( urmareste mai multe povesti ale mai multor personaje in acelasi timp ). Personajele sunt foarte interesante iar autorul are obiceiul sa dea din thriller in horror in comedie in actiune in mister in cateva pagini. La inceput a fost putin greu de urmarit, dar pe masura ce citesti incepi sa te obisnuesti cu stilul lui si atunci merge mai repede cititul.

Imi e greu sa spun daca citesc 10 carti sau niciuna, am capatat un talent extraodinar in abandona multe pe parcurs. Whatsoever ultima carte pe care am pus pana este Faust de Goethe.
N-am ajuns prea departe, si din moment ce e prima parte nu stiu cate de multe ar fi de spus. It feels just like my cup of tea; plus ca aveam chef de ceva versuri, la fel cum aveam nevoie de un masterpieace dupa toate lecturille obligatorii (cah!) date de scoala pe care abia acum m-am sinchisit sa le citesc. Ideile, modul de expunere, atmosfera, impresiile,simtirile puternice sunt de-a dreptul fascinante. Umorul de-o finete deosebita( sa fim seriosi, cine nu adora ironia lui Mefistofel?!), mai are sens sa continui? Cuvintele mele ar parea fade.

Cu greu, se e drept, am terminat de citit [/i]Altfel de ingeri , care se pare ca va fi o serie absolut splendida. Mi-a precomandat volumul doi si maine sper sa ajunga...

In momentul de fata am inceput sa citesc Mortii pana la apus[i] ca tot au scos bravo si bravo girl cele 10 volume. Cred ca stiti cu totii ca Vampirii sudului sta la baza serialului True blood.
Revin cu mai multe detalii dupa ce termin cartea.

The picture of Dorian Gray - Oscar Wilde

Dupa ce am citit despre controversata viata a autorului a trebuit sa pun mana pe roman. Cu atat mai putin, l-am avut de citit pentru teza la Engleza.
Sincer, romanul m-a impresionat dintr-un anumit punct de vedere. Autorul descrie perfect lacomia oamenilor. Da, noi cautam perfectiunea si cand ni se pare ca o gasim, vrem cu toata inima, in cazul asta cu tot sufletul sa o tinem langa noi, sa fie a noastra pentru totdeauna. Din pacate, niciodata nu e un final fericit. Dorian, in opinia mea, e foarte aproape de un zeu, tinand cont de perfectiunea trasaturilor lui si personalitatea nu impunatoare, dar indraznesc sa spun perfecta pe care o are. Total nepasator fata de cei din jur, iubitor de arta si de frumos se lasa influentat doar de un prieten ce nu indrazneste sa isi traiasca viata dupa cum o descrie dar a carui minte e foarte bogata si destul de inteligenta incat sa poata influenta. Nu oricine poate schimba viata cuiva cu vorbele pe care le spune si cu ideile ce le prezinta in fata lui. Lordul Henry e intr-adevar un geniu.
Nu imi place sa spun asta dar stiu cu siguranta ca Dorian Gray s-a lasat influentat de persoana gresita. Poate daca Basil - cel care il iubea si caruia ii pasa de soarta lui - era cel care reusea sa intre sub pielea personajului principal pe cat de bine a reusit lordul, poate atunci finalul si chiar povestea era alta. Insa cartea e o capodopera, e perfectiune.


Wuthering Heights - Emily Bronte

O poveste foarte interesanta de dragoste. Frumoasa spre final as vrea sa spun. Am simtit emotii inca din primele pagini. Dialogul, firul povestii si ideea sunt unice. Pe cat de simpla, pe atat de incredibil povestita. Intr-adevar, presarata cu violenta, dar banuiesc ca era o obisnuita pentru vremurile acelea. Am citit-o intr-o zi, a fost a doua carte ceruta pentru teza. Ma bucur pentru ca am reusit sa o citesc. Heathcliff e personajul meu favorit, bineinteles. Dragostea lui e vesnica si asta mi se pare extraordinar de frumos. Cum atunci asta se putea? Parca era totul mult mai frumos si mai groaznic in acelasi timp. Asta ma fascineaza. In general, cartea a fost o lectura frumoasa. Toate personajele avand legaturi atat de puternice, povestea e cu atat mai frumoasa. Insa in acelasi timp imi arata ca familia nu e chiar totul, ci ca iubirea ii poate lua locul in orice clipa.
Sau poate ca familia nu e niciodata ceea ce pare. In orice caz, dupa parerea mea e o carte ce merita citita intr-adevar. te face sa iti pui multe intreabari si pe mine m-a facut sa realizez faptul ca iubirea nu e deloc trecatoare, doar daca o lasi tu sa fie, ca iubirea poate tine o viata intreaga daca ii dai voie si ca ai face orice pentru ea. Chiar si sa iti tradezi familia.

DeDal N. - nice books ˇˇ

_
Eu momentan citesc Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu. Cartea am prins-o în mâini miercuri, parcă - yeap, miercuri * smiles * şi am citit în aceeaşi zi 100 de pagini, iar acum sunt la fabulosul număr de 200 din 462 de pagini (?) - 50 joi, 50 azi, e aproape rezonabil * laughs *

În orice caz, îmi place şi nu-mi place, ca să mă exprim cât de bine pot.
Nu îmi place alura de telenovelă pe care o are cartea, unele detalii, unele idei, personaje şi exprimări sunt mult prea "telenovelistice like" ca să fie pe gustul meu. Poate că aş fi apreciat mai de mult o astfel de carte, sau poate că o să o apreciez mai târziu pentru că momentan nici nu mă regăsesc în ea, dacă ăsta ar fi un factor definitoriu în ceea ce priveşte părerea asupra unei cărţi. Câteodată, poate fi acest caz. Oricum, trecând peste asta, îmi place - la fel - pentru unele idei şi unele exprimări, care mi se par foarte frumoase şi totodată interesante - ceea ce de altfel ar cam intra în contradicţie cu ceea ce am spus mai devreme, but whatever.

Cartea îmi pare o combinaţie de telenovelă cu elemente pur româneşti de gândire abstractă şi de sentimente... de altfel, pur româneşti. De aceea nu mă pot decide "perfect" asupra acestei cărţi. Detest alura telenovelistică pe care o înfăţişează, dar nu pot să nu fiu atrasă de anumite detalii ca elementele din perioada comunismului, anumite referiri la anumite ţări sau anumiţi scriitori, filozofi şi aşa mai departe. Cuprinde multe elemente de cultură, ca să zic aşa şi citate, lucruri care pe mine mă atrag, plus detaliile din timpul războiului, cum ziceam şi perioada aceea din vremea comunismului, detalii şi peste detalii, chiar şi unele de tip tehnic/material ( vestimentar ) - detalii ale unei realităţi dintr-o anumită perioadă, eu sunt atrasă de astfel de lucruri şi, prin urmare, nu pot să nu fiu atrasă de ele şi în această carte.
Şi totuşi, stilul telenovelistic, personajele - care, de altfel, nu sunt atât de rele, au şi ele alură soap opera, alături de atâtea relaţii între personaje şi evenimente... în orice caz, nu vreau să mă pronunţ radical şi definitoriu asupra cărţii căci se poate să îmi schimb părerea pe parcursul paginilor. Până la sfârşit, poate îmi va plăcea mai mult, din mai multe puncte de vedere, sau poate că nu îmi va plăcea deoc, you never know. Pentru moment, să o citesc şi apoi să dau un verdict, of course.

Am pus la loc in biblioteca Morti pana la apus si am luat in mana Tradari, volumul doi din Altfel de ingeri. De ce? Simplu. Daca citesc Morti pana la apus imi sta gandul la Tradari si la ce se intampla cu Dru si nu mai inteleg nimic apoi, plus ca primul volum din Vampirii sudului, cat am citit pana acum, este exact primul episod din True blood... deci.

Ma rog.

Tradari a avut un inceput promitator. Am citit din pacate doar putin[prologul si capitolul 1 si 3 pagini din capitolul 2]...am teza luni si nu am cand sa citesc.
Ce imi place la serie pe langa continut? Copertile...sunt bestiale O_O

Arkadi & Boris Strugatki - Un miliard de ani pana la sfarsitul lumii

Wow, a trecut ceva timp de cand n-am mai citit in romana ceva. 7 carti mai bine zis.

SF-ul sovietic mi-a placut de la prima carte a fratilor Strugatki pe care am pus mana. A continuat sa-mi placa odata ce am citit si Metro 2033 si gasesc ca rusii chiar isi stiu treaba.
Cartea de fata, care am cumparat-o absolut impulsiv de la Gaudeamus, trateaza pana acum un subiect simpatic: cum ar fi daca, ca si cercetator, te-ai trezi intrerupt adesea din munca ta, pe masura ce te apropii tot mai mult de o descoperire epocala, adevarate forte parand sa se opuna dorintelor tale. Ar fi stiinta mai pretioasa decat bunastarea personala?

Nu pot zice ca-s foarte impresionat de traducerea celor de la Paralela 45 si sunt destul de sigur ca aceasta carte ar fi mult mai placuta ca si proza in limba originala. Dar din pacate, asta avem, cu asta ne descurcam, mai ales ca nici in engleza n-am gasit-o in prealabil (pe Goodreads am adaugat-o eu, versiunea in limba romana, deoarece nu stiam care din cele in rusa reprezentau doar povestea asta).
Pana acum, placut si relaxant, cu cateva idei inserate subtil pe ici si colo. O lectura de o dupa amiaza in principal, dar ii dedic un pic mai mult timp fiindca nu prea mai am chef sa ma repezesc prin carti zilele astea.

Citesc Pădurea norvegiană de Haruki Murakami. Am început-o cam pe luni, nu e mare, lol, dar nu am citit cine ştie ce - se citeşte destul de uşor şi nici măcar nu am fost atât de ocupată cu învăţatul or whatever. Mai am vreo 50 de pagini pe care aş vrea să le termin în seara aceasta-

Cartea este foarte frumoasă. Am auzit diverse păreri despre această carte, printre care şi aceea că ar fi, într-un anumit moment, "scârboasă" iar eu din primele pagini am iubit-o şi speram din tot sufletul să nu mă dezamăgească/scârbească, presupunând că existau faze atât de vulgare. Nu a făcut-o, mi se pare la fel de frumoasă, what can I say. Face parte din stil, din carte, toate acele elemente "vulgare" sunt atât de normal relatate, încât nu au cum să mi se pară scârboase.

Îmi place cam totul la cartea asta şi de mult nu am mai citit ceva care să mă atragă atât de tare. Da, în ultima vreme am citit cărţi bune, I mean I liked them and all, dar de mult nu mi s-a mai întâmplat să nu vreau să mă mai despart de o carte, pur şi simplu când citesc mă pierd, uit şi vreau doar să citesc şi să fiu acolo cu Watanabe. I just love the book and that's all plus că-mi plac referirile la muzică şi cărţi, they are all... hmmm, iamii, yup, iamiiii.

nu mă lungesc doar pt. că nu am chef, aş avea multe de spus despre carte, dar sunt prea out of mood and tired ca să scot mai multe cuvinte. Este o carte foarte frumoasă.

Hugh Laurie - The gun seller

Da, ACEL Hugh Laurie. Desi ca si comediant (da, aparent e un cuvant...mereu am avut dubii) ma da pe spate...ca si scriitor nu pot zice ca m-a prea impresionat cat am citit pana acum din cartea asta.
Naratiunea e placuta, personajul e relativ interesant (desi vocea lui House imi tot vine in minte pe masura ce citesc), actiunea e descrisa foarte ok...doar povestea in sine nu e deosebit de interesanta sau de intensa.
Sunt aproape de jumatea cartii si, desi se citeste foarte usor, nu am mare tragere de inima sa continui. Dar am s-o termin pana la coada, nu se pune problema.