27-03-2011, 06:58 PM
FlyAway - multumesc pentru sfaturi. O sa tin cont de ele. Sper ca de aceasta data sa fie ceva mai bine.
dancing_in_the_night - merci ca inca mai treci pe aici. E placut sa vezi sa lumea mai si citeste.
Dupa acest incident Raul nu mi-a mai adresat un cuvant toata ziua, nici macar nu se mai uita la mine si nu spune nimic rautacios la adresa mea. Cateodata stateam si ma intrebam daca facusem bine atunci cand ma dusesem dupa el. Nici nu stiu exact de ce o facusem, pana la urma el era dusmanul meu si trebuia sa ma comport ca atare cu el. Aveam mintea tulbure. Nu mai gandeam bine. De m-am dus la Raul? Poate ca era mai bine sa renunt la orice speranta si sa incerc sa imi gasesc fericirea alaturi de George. Era baiat bun, dar... imi place de el ca un prieten, un simplu prieten si nimic mai mult.
Toata saptamana mi-am pierdut timpul gandidu-ma la ce ar trebui sa fac de acum in colo pentru a scapa de atmosfera tensionata dintre noi. Ma gandeam ca ar fi mai bine daca am putea vorbi pe mess, insa am realizat ca nu am id-ul lui de mess. Apoi prima persoana la care m-am gandit a fost George; lui i l-am cerut insa am renuntat repede la idee cand mi-a spus ca nu poate sa mi-l dea fara sa vorbeasca cu Raul si sa ii ceara permisiunea.; cat despre Alexandra: mi-a spus spus ca ei doi s-au despartit pentru ca ei nu ii convenea cum saruta si ca nu a avut niciodata id-ul lui de mess; spune ca ei vorbeau la telefon deoarece lui ii era lene sa isi miste degetele pe tastatura.
Vineri deja eram in criza. Toata saptamana nu auzisem un cuvant urat din partea lui, o remarca ironica la adresa mea, nici macar un "Buna dimineata" amarat. Eram atat de nervoasa ca intr-o pauza am luat-o pe Alexandra de mana si am tarat-o pana pe acoperis pentru a putea vorbi fara a fi deranjate de nimeni.
- Alex, scuipa tot. Ce s-a intamplat intre tine si Raul?
- Nimic important.
- Defineste "nimic important". Acel "important" inseamna ca totusi s-a intamplat ceva...
- Pe scurt: i-am dat papucii.
- De ce? nu pot sa cred ca te-ai despartit de el doar pentru ca nu iti place cum saruta, nu? Nu sunt inca blonda, asta in caz ca nu ai observat inca.
- Aha!
- Deci?
- Pai dupa cum stii ai mei ai fost plecati de sambata si de abia azi dimineata s-au intors.
- Asa...
- Si, ma rog, eu am fost cu Raul la mai multe intalniri intre timp si de cate ori ma duceam acasa il invitam sa intre, ba chiar aveam mereu grija sa mentionez ca sunt singura acasa. Dupa ce l-am rugat si l-am rugat a acceptat intr-un final sa intre. Asta se intampla miercuri seara.
- Si ce i-ai facut?
- Cum adica ce i-am facut? Mai bine zis: ce nu am facut.
- Explica.
- L-am invitat sa bea o cafea, insa in timp ce o faceam am scapat pe jos ibricul si o parte din continut a ajuns pe hainele mele. M-am dus sa ma schimb si am coborat in camasa mea de noapte, cea rosie. Ne-am uitat la un film si la un moment dat am preluat initiativa, insa baiatul cand a vazut ca se incing lucrurile mi-a cerut sa ma dau jos dupa el.
- Pe scurt: nu a vrut s-o faca cu tine.
- Exact! Si m-am enervat si i-am spus ca e un las nesimtit si apoi i-am zis ca il parasesc.
- Si el ce a zis dupa faza asta?
- Nimic. A plecat razand.
- Atat?
- Da, atat. De atunci nu am mai vorbit cu el si nici nu am de gand sa o fac.
Am plecat putin usurata dupa discutia pe care o avusesem cu Alex, cel putin stiam ca Raul nu este in starea aia din cauza ei.
Orele au trecut foarte repede, iar drumul spre casa mi s-a parut de doua ori mai scurt. Eram foarte obosita deoarece toata saptamana statusem intr-un stres continuu. Am intrat pe mess insa am vazut ca George nu era.
Imediat mi-a aparut o fereastra pe desktop.
Nici nu am apucat sa inchis mess-ul ca imediat mi-a aparut o alta fereastra.
Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea, insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta, insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stia sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau, dar fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am iesit prima, dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cand in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma, iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem.
Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strans ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din cauza vitezei cu care mergea Raul.
Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia catre Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si ia-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul minut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartiti si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.
Am regretat faptul ca ma intorsesem pentru a putea savura victoria mai bine. I-am strans bratul lui George mai tare si am continuat drumul.
Ne-am dus in acelasi loc in care fusesem prima data cand ne intalnisem. Acum nu mi se mai parea nimic extraordinar, din contra, aveam impresia ca era ceva care cu greu reusea sa depaseasca limita banalului. Am oftat si m-am asezat pe iarba. Observasem ca in ultimul timp oftam cam des… era ciudat. Am spus ca o sa incerc sa scap de chestia asta cat mai curand. Am stat intinsa pe iarba pana am simtit ca imi ingheata fundul datorita platformei reci ce se afla sub mine. I-a facut semn lui George si a venit imediat langa mine pentru a ma putea ajuta sa ma ridic.
I-am spus cu jumatate de gura ca as vrea sa ma duc acasa si el a dat intelegator din cap. M-a condus pana in fata blocului dupa ce insistase mai mult de 10 minute ca “ nu se cuvine ca o fata sa se duca singura acasaâ€. Nu am mai incercat sa ma opun si l-am lasat sa mearga cu mine, nu aveam chef sa fac o scena in fata lui, imi construisem o imagine destul de buna si nu vroiam sa o stric tocmai acum din cauza unui prost.
Ajunsi in fata blocului l-am invitat la o cafea, pana la urma era destul de frig afara, el statea in parte celalalta a orasului si datorita mie avea si buza umflata. M-a refuzat scuzandu-se ca are niste treburi de rezolvat. Normal, nu l-am crezut, insa i-am zis ca nu-I nimic, inteleg si poate pleca. L-am pupat scurt pe obraz si am plecat lasandu-l in urma mea putin uimit de ceea ce facusem.
Orice sfat/critica este bine venit(a).
dancing_in_the_night - merci ca inca mai treci pe aici. E placut sa vezi sa lumea mai si citeste.
Partea a IV-a
Dupa acest incident Raul nu mi-a mai adresat un cuvant toata ziua, nici macar nu se mai uita la mine si nu spune nimic rautacios la adresa mea. Cateodata stateam si ma intrebam daca facusem bine atunci cand ma dusesem dupa el. Nici nu stiu exact de ce o facusem, pana la urma el era dusmanul meu si trebuia sa ma comport ca atare cu el. Aveam mintea tulbure. Nu mai gandeam bine. De m-am dus la Raul? Poate ca era mai bine sa renunt la orice speranta si sa incerc sa imi gasesc fericirea alaturi de George. Era baiat bun, dar... imi place de el ca un prieten, un simplu prieten si nimic mai mult.
Toata saptamana mi-am pierdut timpul gandidu-ma la ce ar trebui sa fac de acum in colo pentru a scapa de atmosfera tensionata dintre noi. Ma gandeam ca ar fi mai bine daca am putea vorbi pe mess, insa am realizat ca nu am id-ul lui de mess. Apoi prima persoana la care m-am gandit a fost George; lui i l-am cerut insa am renuntat repede la idee cand mi-a spus ca nu poate sa mi-l dea fara sa vorbeasca cu Raul si sa ii ceara permisiunea.; cat despre Alexandra: mi-a spus spus ca ei doi s-au despartit pentru ca ei nu ii convenea cum saruta si ca nu a avut niciodata id-ul lui de mess; spune ca ei vorbeau la telefon deoarece lui ii era lene sa isi miste degetele pe tastatura.
Vineri deja eram in criza. Toata saptamana nu auzisem un cuvant urat din partea lui, o remarca ironica la adresa mea, nici macar un "Buna dimineata" amarat. Eram atat de nervoasa ca intr-o pauza am luat-o pe Alexandra de mana si am tarat-o pana pe acoperis pentru a putea vorbi fara a fi deranjate de nimeni.
- Alex, scuipa tot. Ce s-a intamplat intre tine si Raul?
- Nimic important.
- Defineste "nimic important". Acel "important" inseamna ca totusi s-a intamplat ceva...
- Pe scurt: i-am dat papucii.
- De ce? nu pot sa cred ca te-ai despartit de el doar pentru ca nu iti place cum saruta, nu? Nu sunt inca blonda, asta in caz ca nu ai observat inca.
- Aha!
- Deci?
- Pai dupa cum stii ai mei ai fost plecati de sambata si de abia azi dimineata s-au intors.
- Asa...
- Si, ma rog, eu am fost cu Raul la mai multe intalniri intre timp si de cate ori ma duceam acasa il invitam sa intre, ba chiar aveam mereu grija sa mentionez ca sunt singura acasa. Dupa ce l-am rugat si l-am rugat a acceptat intr-un final sa intre. Asta se intampla miercuri seara.
- Si ce i-ai facut?
- Cum adica ce i-am facut? Mai bine zis: ce nu am facut.
- Explica.
- L-am invitat sa bea o cafea, insa in timp ce o faceam am scapat pe jos ibricul si o parte din continut a ajuns pe hainele mele. M-am dus sa ma schimb si am coborat in camasa mea de noapte, cea rosie. Ne-am uitat la un film si la un moment dat am preluat initiativa, insa baiatul cand a vazut ca se incing lucrurile mi-a cerut sa ma dau jos dupa el.
- Pe scurt: nu a vrut s-o faca cu tine.
- Exact! Si m-am enervat si i-am spus ca e un las nesimtit si apoi i-am zis ca il parasesc.
- Si el ce a zis dupa faza asta?
- Nimic. A plecat razand.
- Atat?
- Da, atat. De atunci nu am mai vorbit cu el si nici nu am de gand sa o fac.
Am plecat putin usurata dupa discutia pe care o avusesem cu Alex, cel putin stiam ca Raul nu este in starea aia din cauza ei.
Orele au trecut foarte repede, iar drumul spre casa mi s-a parut de doua ori mai scurt. Eram foarte obosita deoarece toata saptamana statusem intr-un stres continuu. Am intrat pe mess insa am vazut ca George nu era.
Imediat mi-a aparut o fereastra pe desktop.
RazvyJocker: buna, vreau sa vorbim. se poate?
Cristal: ai cinci minute, atat.
RazyJocker: de ce erai cu nesuferitul ala de Raul de mana pe holurile scolii, luni?
Cristal: de ce te intereseaza?
RazvyJocker: nu ti se pare ca tu ar trebui sa raspunzi prima la intrebare?
Cristal: de ce am impresia ca esti gelos? plus, nu trebuie sa iti dau tie socoteala de faptele mele.
RazvyJocker: pentru ca asa si este!
Cristal: asa deci... acum faci pe "iubitul gelos"...
RazvyJocker: nu fac, chiar sunt.
Cristal: interesant.
RazvyJocker: atunci, imi spui de ce erai cu el de mana?
Cristal: pentru ca asa am vrut.
RazvyJocker: deci intre voi nu'i nimic?
Cristal: nustiu... poate...
RazvyJocker: daca nu imi spui tu o sa il intreb chiar pe el.
Cristal: bine, nu e nimic intre noi. fericit?
RazvyJocker: foarte...
Cristal: altceva?
RazvyJocker: nimic
Cristal: atunci, pa!
RazvyJocker: stai!
Cristal: ce'i?
RazvyJocker: vroiam sa-ti zic: "te iubesc"
Cristal: stiu. pa!
Am inchis repede fereastra pentru ca simteam ca daca o sa ii mai vad o data numele o sa mi se faca rau.Cristal: ai cinci minute, atat.
RazyJocker: de ce erai cu nesuferitul ala de Raul de mana pe holurile scolii, luni?
Cristal: de ce te intereseaza?
RazvyJocker: nu ti se pare ca tu ar trebui sa raspunzi prima la intrebare?
Cristal: de ce am impresia ca esti gelos? plus, nu trebuie sa iti dau tie socoteala de faptele mele.
RazvyJocker: pentru ca asa si este!
Cristal: asa deci... acum faci pe "iubitul gelos"...
RazvyJocker: nu fac, chiar sunt.
Cristal: interesant.
RazvyJocker: atunci, imi spui de ce erai cu el de mana?
Cristal: pentru ca asa am vrut.
RazvyJocker: deci intre voi nu'i nimic?
Cristal: nustiu... poate...
RazvyJocker: daca nu imi spui tu o sa il intreb chiar pe el.
Cristal: bine, nu e nimic intre noi. fericit?
RazvyJocker: foarte...
Cristal: altceva?
RazvyJocker: nimic
Cristal: atunci, pa!
RazvyJocker: stai!
Cristal: ce'i?
RazvyJocker: vroiam sa-ti zic: "te iubesc"
Cristal: stiu. pa!
Nici nu am apucat sa inchis mess-ul ca imediat mi-a aparut o alta fereastra.
Kill: buna (smile)
Cristal: ce s'a intamplat?
Kill: e de rau...
Cristal: explica.
Kill: e vorba de Raul.
Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nu stiu nimic...
Nu inteleg de ce l-am mintit, puteam pur si simplu sa ii povestesc totul, insa intr-un fel ma simteam mult prea vinovata pentru ceea ce se intamplase. Am oftat si i-am spus ca o sa ii fac o vizita lui Raul maine. Poate ca imi pasa de ceea ce credea el despre mine. Recunosc ca nu imi era indiferent, insa din pacate nu il vedeam decat ca pe un prieten bun. Nu puteam concepe ca intre noi ar putea si mai mult de atat. I-am urat noapte buna si am iesit dupa mess. Toata noaptea nu am reusit decat sa ma intorc pe o parte si pe alta. Ma trezeam din jumatate in jumatate de ora si ma uitam la ceas de fiecare data; parca nu vroia sa se mai faca dimineata odata. Pe la ora 6 am reusit, in sfarsit, sa inchid si eu ochii, cazand intr-un somn adanc. Stiu ca am visat ceva urat: i-am visat pe Raul si pe Razvan cum se bateau, atat am reusit sa imi mai amintesc din tot visul. Cristal: ce s'a intamplat?
Kill: e de rau...
Cristal: explica.
Kill: e vorba de Raul.
Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nu stiu nimic...
Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea, insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta, insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stia sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau, dar fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am iesit prima, dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cand in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma, iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem.
Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strans ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din cauza vitezei cu care mergea Raul.
Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia catre Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si ia-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul minut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartiti si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.
Am regretat faptul ca ma intorsesem pentru a putea savura victoria mai bine. I-am strans bratul lui George mai tare si am continuat drumul.
Ne-am dus in acelasi loc in care fusesem prima data cand ne intalnisem. Acum nu mi se mai parea nimic extraordinar, din contra, aveam impresia ca era ceva care cu greu reusea sa depaseasca limita banalului. Am oftat si m-am asezat pe iarba. Observasem ca in ultimul timp oftam cam des… era ciudat. Am spus ca o sa incerc sa scap de chestia asta cat mai curand. Am stat intinsa pe iarba pana am simtit ca imi ingheata fundul datorita platformei reci ce se afla sub mine. I-a facut semn lui George si a venit imediat langa mine pentru a ma putea ajuta sa ma ridic.
I-am spus cu jumatate de gura ca as vrea sa ma duc acasa si el a dat intelegator din cap. M-a condus pana in fata blocului dupa ce insistase mai mult de 10 minute ca “ nu se cuvine ca o fata sa se duca singura acasaâ€. Nu am mai incercat sa ma opun si l-am lasat sa mearga cu mine, nu aveam chef sa fac o scena in fata lui, imi construisem o imagine destul de buna si nu vroiam sa o stric tocmai acum din cauza unui prost.
Ajunsi in fata blocului l-am invitat la o cafea, pana la urma era destul de frig afara, el statea in parte celalalta a orasului si datorita mie avea si buza umflata. M-a refuzat scuzandu-se ca are niste treburi de rezolvat. Normal, nu l-am crezut, insa i-am zis ca nu-I nimic, inteleg si poate pleca. L-am pupat scurt pe obraz si am plecat lasandu-l in urma mea putin uimit de ceea ce facusem.
Orice sfat/critica este bine venit(a).
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.