Animezup - forum manga si anime

Pentru inceput am o precizare de facut: acesta nu este un fic plagiat. Stiu ca a mai fost postat pe forum de un user numit AoiButterfly. Este un vechi cont de al meu, pe care nu mai intru si la care am renuntat de foarte mult timp, asa ca am decis sa il continui fic-ul pe contul acesta.





- Pleaca! Pleaca si nu te uita in spate.
Asa s-a terminat relatia noastra. Pe atunci eram doar un copil prost, proaspat intrat la liceu care credea ca odata ajunsa in clasa a IX-a o sa isi descoperea iubirea vietii ei si va trai fericita pana la adanci batraneti alaturi de printul ei, blond, inalt, cu ochii adanci si albastri. Insa nu a fost sa fie. Realitatea era cu totul si cu totul alta: a fost doar un pariu. Batuse pariu cu prietenii lui ca poate agata orice boboaca si sa o faca sa fie cu el, iar ca totul sa fie si mai interesant a ales-o pe cea care nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea si sa o cunoasca mai mult decat este nevoie. Am fost una din proastele care a cazut in plasa lui.
Daca stau sa ma gandesc nu avea nimic special, nici macar numele: Razvan, insa nimeni nu ii zicea niciodata asa pentru ca lui nu ii placea. Avea o porecla hazlie: Jocker. Sub numele asta il cunostea toata scoala si nu multa lume mai stia care este adevaratul sau nume. Era cu o clasa mai mare ca mine, inalt, bine facut pentru un baiat de varsta lui, cu ochii mari si negri, parul usor ondulat, lungut pana la baza umerilor si blond. Invata bine pentru ca il obligau parintii lui si il amenintau mereu ca daca notele lui vor scadea sub 8 il vor trimite la o scoala militara. In clasa a IX-a catigase concursul de Miss si Mister impreuna cu prietena lui de atunci, insa la scurt timp s-au despartit. In afara de aceste lucruri, nu era mai nimic de el.
Imi place sa imi aduc aminte chiar si la varsta aceasta de acele vremuri, chiar daca au fost intradevar dureroase.
Tot anul in care eu fusesem boboaca am fost impreuna, nu ne-am despartit decat de abia la inceputul clasei a X-a, in prima zi de scoala. Oricum, totul pornise de la o prostie, ne certasem si totul a degenerat. Am aflat mai tarziu, de la prietena mea cea mai buna, ca oricum nimic nu fusese real si ca era doar o joaca pentru el si ca va castiga o suma frumusica de bani pentru ca a reusit sa stea cu mine atata timp. Atunci am simtit cum tot cerul cade pe mine si incetul cu incetul eu nu mai reusesc sa il tin. A doua zi stiu ca am gasit pe banca o scrisoare, langa care era un ursulet alb, de plus, cu un trandafir rosu intr-o gheruta si unul albastru in celalalta. Era de la el. Am citit scrisoare in cele din urma. Nu mai vazusem o scrisoare atat de trista si lunga: 7 pagini.
7 pagini in care isi cerea scuze pentru ceea ce a facut, unde marturiseaza ca intre timp se indragostise de mine si ca nu vrea ca totul sa se termine asa. Am rupt-o imediat dupa ce am termiat de citit si am aruncat-o la gunoi.

Dupa acest incident nu am mai stiut nimic altceva decat invatat. M-am concentrat foarte mult pe scoala si mi-am umplut timpul cu tot felul de prostii pentru a nu ma mai gandi la ceea ce s-a intamplat. Singurul eveniment major: prietena mea mi-a dat id-ul unui baiat care vroiam sa ma cunoasca. Oricum, era deja Vineri si ma gandeam ca putina distractie in wekeend nu strica. Am acceptat, pana la urma de ce nu? Si asa tot anul, pana in acel moment, nu facusem mai nimic in afara de stat cu nasul in carti, pe internet si certat cu un coleg.
La inceput trebuie sa recunosc ca ideea mi s-a parut stupida. Adica, cine ar fi vrut sa ma cunoasca pe mine? Daca as fi fost in locul lui m-as fi gandit ceva mai bine inainte sa fac acest lucru. Oricum cu cineva in plus, cu cineva in minus, era acelasi lucru. Am luat foita cu id-ul si cum am ajuns acasa, am deschis laptopul, l-am adaugat in lista apoi eu am iesit. M-am schimbat de hainele cu care fusesem la scoala in ziua aceea si le-am pus direct in cosul cu rufe murdare. De ce? Pentru ca la noi la scoala, dupa ce termini orele mirosi ca si cum ai iesi de la afumatoare. Toata lumea se aduna in baia baietilor de la etajul nostru si fumeaza, unul sta de paza si restul pipaie. Destul de simplu insa foarte eficient.
- Diana, la masa. Lasa laptopul ala si coboara repede. Am auzit vocea mamei imediat. Evita sa intre la mine in camera pentru ca stia ca se va enerva. Sunt o persoana destul de dezordonata, lucurile stau aruncate fiecare pe unde apuca, insa in toata dezordinea mea eu gasesc fiecare lucrusor care imi trebuie. Mi-am facut o singura data curat in camera anul acela; imi luase doua zile sa le pun pe toate la locul lor, insa in jumatate de ora, din cauza ca nu gaseam un caiet si blocul de desent toata camera arata la fel ca inante. Asa ca in urma acelui eveniment mama e renuntat sa mai certe de fiecare data pentru ca nu este oridine, a ajuns la concluzia ca: "Atunci cand se va marita va trebui sa ajunga mai ordonata."
Am coborat cat am putut de repede pentru ca nu ii placea sa stea si sa ma astepte cu mancarea pe masa.
- Iar stai in mijlocul amiezii in pijamale? Ma faci sa cred ca alte haine nu mai ai. Si ce e cu parul tau?
Toata ziua se lua de mine din cauza a trei lucruri: unu: stateam mereu in pijamale; doi: parul mareu arata ca naiba; trei: stateam cu draperiile trase, in camera era foarte intuneric si ma uitam la filme cat era ziua de mare daca nu aveam de scris.
O enerva comportamentul meu degajat si faptul ca eram o pesimista cu acte in regula.
M-am asezat la masa si nu am mai scos nici un cuvant pana cand am terminat de mancat. Am zis un "Saru'mana pentru masa" si am plecat un camera mea. Mi-am luat laptopul care statea pe birou si m-am urcat in pat, l-am deschis, am pus muzica si am intrat pe mess. Dupa cum era de acceptat baiatul ce nou era si el acolo, la fel si prietena mea. Am hotarat sa nu il bag in seama, pana la urma daca vrea sa ma cunoasca nu are decat sa ma abordeze primul. Eu mi-am vazut de jocurile mele pana cand, in mijlocul unei batalii mi s-a deschis, brusc, o fereastra de la mess; era el.
"Deci, pana la urma avea in gand sa ma abordeze insa cred ca a stat prea mult pe ganduri."
Si apoi nu a mai zis nimic. Incercam sa imi imaginez cum sta in fata computerului incercand sa gaseasca un subiect de discutie care sa nu fie nici prea plictisitor, insa nici prea interesant ,sau poate si mai rau, sa degenereze si sa ajungem sa vorbim despre chestii intime. Dupa ce m-am plictisit imaginandu-mi un baiat cum isi chinuie mintea, am reluat jocul pana pe la vreo 1:00 - 1:15. Deja eram plictisita pana peste cap cand imi aparu din nou o fereastra de la mess.



Orice sfat/critica este bine venita.

Hello, am trecut si eu pe aici, dupa cum am zis.
Pai, titlul nu este foarte original, insa povestea da :)).
Imi place la nebunie atitudinea fetei. Si imi place felul tau de a descrie.
Nu stiu de ce, dar am zambit incontinuu in timp ce citeam.
Chiar mi-a placut, insa actiunea mi s-a parut putin grabita. (doar putin :)))
Anyway, eu astept nextul. Sper sa ma anunti si pe mine cand il pui.
Spor la scris!

Ello ştiu că sunt cea mai întârziată persoană, dar în sfârşit am reuşit, oricum dacă tot am promis să vedem.
Acum îmi amintesc că ţi-am citit mai demult ficul. Aşa în primul rând titlul mi se pare obijnuit, adică l-am întâlnit de multe ori. Descrierea este prezentă în cantităţi mari, mi se pare puţin plictisitoare pe unele locuri, acţiunea mi se pare grăbită, iar dialogul nu a fost aşa că nu am ce comenta. Ideea nu mi se pare prea originală sper că vei reuşi să o faci.
Am văzut greşeli însă una care mi-a sărit în ochii şi anume marturiseaza, deasemenea am văzut unele semne de punctuaţie puse aiurea şi am văzut că scrii 7, 8, 11 arată urât mai ales dacă începi cu 7 pagini spre exemplu cum ai făcuto tu, mai bine ai scrie şapte, opt, etc.
Cam atât aştept nextu. Ja Ne.

dancing_in_the_nightp - ma bucur ca iti place. Stiu ca titlu nu e foarte original, insa sunt varza cand vine vorba de inceputuri si de titluri. Si daca ti-a placut de ea pana acum, stai sa vezi si in continuare...
LuNa AmaRa - multumesc ca mi-ai atras atentie, o sa am mai mare grija de acum in colo si inainte sa il postez o sa il corectez mai atent.
Kt.Kat - merci ca ai trecut pe aici. Mai ai putin de asteptat pana o sa il cunosti pe misteriosul tip de pe mess, iar numele fetei o sa il afli in curand. Stiu ca titlu e varza, o sa incerc sa il schimb, insa nu promit nimic pentru ca nu prea ma pricep la lucrurile de genul asta.





Credeam ca o sa fie un tip care o sa ma asalteze cu intrebari, la un moment dat m-as fi plictisit sa ma tot intrebe tot felul de prostii, i-as fi spus un "noapte buna" si ar fi disparut din lista mea. Noroc ca din cand in cand ma mai insel in privinta oamenilor.
Pacat...
Nu a vrut sa imi spuna mai multe asa ca nu l-am mai batut nici eu la cap. Pana la urma, o sa aflu eu cine este.
Acel "presimt ca o sa ai nevoie" imi daduse multe lucruri de banuit. Am stat si am analizat situatia pe toate partile, insa sa fim seriosi, cine din liceu ar fi vrut sa ma cunoasca pe mine? Adica, dupa faza cu Razvan toti ma stiau. Pana la urma am inchis laptopul si am hotarat ca era timpul sa ma culc.
Nu mai stiu pe la ce ora se intampla acel lucru, oricum era inainte de 00:00. Cand m-am trezit in acea dimineata am crezut ca cineva m-a batut azi-noapte. Ma durea capul si aveam niste cearcane de parca nu as fi dormit toata noaptea. Am deschis incet, un ochi, numai cat sa vad printre gene cat era ceasul. Mult mai devreme decat credeam. Am incercat sa adorm la loc, insa nu am reusit de nici o culoare. M-am dat jos din pat ca sa pot deschide putin geamul si sa trag draperiile cat sa intre putina lumina, sa nu fie nevoie sa aprind becul. In drumul meu am calcat pe o bucata de plastic si m-am taiat. Nu am mai deschis nimic ci am tras numai putin draperiile cat sa vad pe unde trebuie sa merg. Nu ca aveam loc sa pasesc pe undeva: pe jos erau numai foi de la blocurile de desen, creioane, pixuri, chiar si acuarele insirate impreuna cu carti, cabluri si pe ici si pe colo se mai vedea cate o planta care incerca sa supravetuiasca. Biroul era si el plin de caiete si tot felul de hartii insa intr-un colt era un spatiu liber pentru laptop; de usa sifonierului erau agatate tot felul de esarfe cu culori diferite, iar patul era nefacut. Am reusit sa ajung la usa fara sa insir sange peste toate plansele, caietele, cartile si ce mai era pe acolo pe jos. Am facut un dus si m-am intors. Mi-am luat niste haine din mormanul care se afla pe un scaun, langa birou, ghoiozdanul si am iesit.
" Nici macar 7:15, o sa ajung devreme la scoala."
Daca stau sa ma gandesc era prima data cand ma duceam asa devreme la scoala. De cand am intrat la liceu veneam mereu cu 5 minute inainte sa se sune si numai cand eram de serviciu pe clasa veneam pe la fara 10.
Dupa ce am ajuns la coltul strazii mi-am dat seama ca azi e de fapt Sambata si nu trebuie sa ma duc la scoala. Am inceput sa rad de prostia pe care o facusem. Oricum, nu mai avea nici un rost sa ma intorc acum: nu era nimeni pe mess si eram deja afara.
Eram asa o ametita incat nu imi dadeam seama cum de am reusit sa nu ma pierd si prin casa. Insa, sa spunem doar ca se poate intampla si altcuiva nu numai mie.
Am decis sa merg la mall in acea zi pentru ca aveam timp de pierdut, vroiam sa imi iau ceva de imbracat si sa fac o tura prin Diverta ca sa ma uit la noile carti si jocuri aparute. Am luat primul taxi care mi-a iesit in cale si in 10 minute am fost in fata mall-ului. O cladire mare, impunatoare, facuta toata din sticla, cu lift interor si exterior, usi imense iar inauntru magazine mari, cu preturi ridicole, scari rulate la fiecare pas si toalete ascunse asa bine incat trebuia sa alergi jumatate de ora pentru a le gasi. Am tras aer puternic in piept si am intrat. M-am chinuit sa imi tarasc picioarele pana la etajul al doilea de unde puteam sa imi iau o sticla cu apa plata ca apoi sa cobor la nivelul inferior pentru a-mi atinge scopul: Diverta.
Inca de la intrare puteai simti mirosul de carti noi... era asa de placut. Intr-o zi chiar imi pusesem in cap sa vin sa ma angajez aici, chiar daca as sterge numai praful, insa pentru mirosul asta as face orice. M-am dus direct la sectia de Beletristica si am aruncat o privire fugitiva: luna aceasta se aflau pe raft carti mai putin bune, multe dintre ele pastrandu-si locul de luna trecuta. Eram profund dezamagita... si tocmai cand ma aflam si eu intr-o stare buna. Dupa ce mi-am mai cladit ochii pe la rafturi si nu am gasit nimic interesant m-am dus sa vad jocurile. O multime de cd-uri noi, jocuri bune. Observasem ca a aparut Sims 3 asa ca hotarasem sa il iau si asa era ultimul cd de pe raft. Insa nici nu am apucat sa intind bine mana ca cineva mi-l luase din fata. Cand m-am intors ce sa vad: Raul. Colegul cu care ma certam mereu la scoala. Pentru acel cd eram pregatita sa il si bat daca nu avea de gand a renunte la el.
- Tu?! Ce cauti aici? Scuze! Tu primul!
- Tu?! Ce cauti aici? Scuze! Tu prima!
Am incercat sa spun ceva insa de fiecare data ma trezeam ca si el spune acelasi lucru. Telepatie? Poate... In ciuda eforturilor noastre disperate am inceput a rade. Raul putea sa fie amuzant atunci cand vroia, insa si foarte enervant. Avea o personalitate puternica, asemanatoare cu a mea si din aceasta cauza de cate ori incepeam sa ne certam ieseaua scantei. In ciuda personalitatii lui era destul de dragut: inalt si bine facut, o fata putin ascutita incadrata de suvite usor ondulate de culori diferite, completate de niste ochi albastri, turquaz, mari si adanci, buze carnoase si un nas micut.
- Si... ce cauti tu aici? l-am intrebat plictisita si rugandu-ma la Dumnezeu si toti Zeii sa nu iasa cu scandal.
- Acelasi lucru pe care il cauti si tu, spuse acesta cu un zambet arogant aratand spre cd-ul pe care il avea in mana.
- Da... jocul. Il caut de ceva timp si acum ca l-am gasit as vrea sa il cumpar.
- Asta nu se poate.
- De ce?
- Pentru ca e la mine.
- Si nu vrei sa ma lasi pe mine sa il iau? Puteam ajunge la un compromis: eu cumpar cd-ul, instalez jocul si apoi ti-l dau si tie ca sa faci acelasi lucru. Cand termini de instalat mi-l returnezi. Simplu, vezi?!
- Si eu is Papa de la Roma. Ma crezi asa fraier? Amandoi stim ca jocul nu se poate juca fara cd-ul original si chiar daca il instalez nu o sa pot face nimic daca o sa am un cd piratat. Imi pare rau papusa, insa de data asta eu castig.
"Doamne, de ce m-am pricopsit cu asta pe cap?"
"Doamne de ce m-am pricopsit cu asta pe cap?"
- Atunci, cum facem?
- Pai... cum eu am pus primul mana pe cd...
- Insa eu l-am vazut prima.
- Rectific: cum eu l-am vazut primul si am pus si mana pe el, consider ca cel mai bine este sa ramana la mine.
Imi raspunsese cu asa o voce calma si facu niste ochi de catelus incat nu ii mai puteai spune nimic. Am oftat si m-am intors cu spatele la el. Daca faceam o scena aici probabil ne-ar fi dat afara, dar asta nu conta. Jocul era al meu si gata. M-am intors brusc si i-am luat cd-ul din mana fugind cu el la casa.
- Hei, esti nebuna? Ce ai?
Nici nu am avut timp sa scot banii ca sa il pot plati ca el il lua din mana vanzatoarei.
In urmatoarele cinci minute un agent de paza a venit si ne-a dat pe amandoi afara din magazin. Nimeni nu a putut comenta nimic. Insa ceea ce era mai grav: cd-ul fusese cumparat de o alta persoana cat noi doi ne certam in fata magazinului. Cearta noastra a continuat aproximativ 20 de minute pana a venit un alt agent de paza si ne-a rugat sa parasim cladirea. Nu mai fusesem niciodata data afara dintr-un magazin si pentru asta nu aveam de gand sa il iert pe Raul prea curand.
Am plecat acasa, fiecare luandu-o in directii opuse.
Cum am ajuns acasa am luat laptopul de pe birou si m-am trantit in pat. L-am deschis si am intrat pe mess. Am aruncat o privire fugitiv prin lista insa nu era nici tipul cel nou nici Alexandra, prietena mea. Eram pregatita sa ies de pe mess cand mi-a aparut o fereastra noua.
Tipul asta ma inducea in eroare. Nu stiam ce sa cred. Insa un lucru era sigur: trebuia sa aflu cine este!



Orice sfat/critica este bine venit(a).

Hello :) am citit si acest capitol cu mare placere.
Pai imi place cum o descrii pe fata ( da stiu ca ti-am mai zis, insa chiar imi place :)) )
Cred ca ai mai putea adauga descriere. Si aici ma refer la descrierea sentimentelor, deoarece in rest ai folosit-o foarte bine. :)
Actiunea mi s-a parut putin grabita in unele locuri, insa asta poti remedia pe parcurs.
Mi-a placut enorm acea cearta din magazin. A fost o idee geniala.
Imi place atitudinea lui Raul (nu ma intreba de ce, pentru ca nu stiu :)) )
Pai astept capitolul urmator.
Spor la scris !

Kt.Kat - postez atat de repede pentru ca totul e scris deja, am scris o multime mai de mult si acum imi permit sa postez cat de des vreau. O sa mai lucrez la partea cu sentimentele, faza e ca acum e putin cam greu sa mai schimb chestiile pe aici, insa o sa vad ce pot face. Oricum, in continuare o sa vezi si mai mult sentiment. Si da, o sa rezolv si cu actiunea grabita.
dancing_in_the_night - ma bucur ca iti plac personajele. Raul seamana cu o persoana pe care o cunosc, de fapt sunt identici. O sa incerc sa remediez problema cu actiunea, multumesc ca mi-ai atras atentia.






Ziua de Duminica mi-am petrecut-o stand in pat si uitandu-ma la televizor, rasfoind niste ziare si incercand sa gasesc pe internet un tricou dragut pe care l-ar place si mama si m-ar lasa sa il comand. Nu era nici ora 17:00 cand telefonul a inceput sa sune. M-am chinuit ceva timp sa il gasesc, fiind bine ascuns, undeva sub pat. Era Alexandra.
- Alo!
- Alo! Dani?
- Da... cine crezi ca poate sa fie?
- Fata, nu o sa iti vina sa crezi ce am facut!
- Uimeste-ma. Sper sa fie ceva bun si sa fi meritat osteneala de a ma da jos din pat pentru a cauta telefonul.
- M-am combinat cu un tip super tare de la noi din scoala.
- Si?
- Nu o sa ghicesti cine este.
- Sa vedem... maimutoiul ala de la a 11 B, Radu?
- Nu! Gresit! Nici macar pe aproape. E Raul... Stii... bunaciunea aia de la noi din clasa.
- Ai facut ce?
Dupa ce i-am raspuns am realizat ca am inceput sa tip la ea. Nu era intentionat, insa numai cand ii auzeam numele incepeam sa ma enervez. Iar dupa faza cu datul afara din mall, ajusese pe lista mea neagra. Scapa ori el de mine, ori eu de el... in clasa aia nu era loc pentru amandoi in nici un caz.
- Stiu ca nu il suporti si ma asteptam sa reactionezi asa, insa nici in halul acesta.
Dupa ce mi-am reglat vocea am continuat conversatia.
- Scuze, nu trebuia sa tip in halul asta. Hai mai bine sa ne intalnim undeva pentru ca vreau sa aud detaliile din spatele acestei emotionanate povesti de dragoste.
- Bine. Atunci ne vedem la MC-ul din centru in jumatate de ora. E bine?
- E perfect.
Am inchis telefonul si l-am asezat pe pat pentru a sta la vedere si a nu-l uita acasa la fel cum faceam de fiecare data. M-am dus la sifonier si mi-am luat o pereche de blugi, lungi, de un albastru inchis, un tricou alb, simplu, mi-am prins parul intr-o coada, am luat geanta de pe birou, telefonul dupa pat si am iesit din camera. M-am incaltat in graba, am strigat repede "Eu ies putin!" si am trantit usa in urma mea. Din cauza ca stateam destul de aproape de centru nu aveam de ce sa ma grabesc. Era una din cele mai bune zone ale orasului, destul de linistita, dar singurul ei defect era ca avea un spital in apropiere si toata noaptea cantau salvarile... la un moment dat te obisnuiesti cu asta. In 10 minute ocupasem deja o masa si imi comandasem o dita mai Cola ca sa pot sta linistita, sa ascult si cele mai neinsemnificate detalii. Imediat aparu si Alexandra. Arata la fel ca intotdeauna: inalta, slaba, parul negru, de lungime medie, prins in lateral intr-o coada de cal, ochii cruzi si verzi.
- Daniii! Ce dor mi-a fost de tine.
- Nu ne-am vazut de o zi...
- Bine, bine. Hai sa iti povestesc toata faza. Pe scurt: Raul mi-a cerut sa fiu cu el la petrecerea de sambata la care trebuia sa iti faci si tu aparitia insa nu ai venit. Vrei si varinata lunga?
- Normal. Chiar crezi ca m-am deranjat eu numai pentru atat?
- Pai... eram acolo: eu, Alexa, Mihaiela, Mariana, Maria, Raul, Mihai, Marius si inca un tip foarte sexy pe care nu am aflat cum il cheama, oricum nu era de la noi din liceu. Ne-am dus acolo am dansat, am baut si cand ne-am asezat la masa Raul s-a asezat langa mine si si-a pus mana pe umarul meu. Credeam ca o sa o iau razna, ma inrosisem si imi era frica sa nu se prinda cineva. Am mai stat putin de vorba si ma rog... el se tot apropia de mine. Stii ca mie mi se pare dragut si l-am lasat. Am mai stat asa cred ca vreo jumatate de ora ca apoi m-a strigat Maria sa imi arate un tip pe ringul de dans, si cand m-am intors cu fata inapoi, la el, m-a sarutat .
- Aha...
- Adica, nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta mie. Stii bine cate fete umbla dupa tipul asta si am crezut ca isi bate joc. Am avut un gol in stomac si am ajuns la concluzia ca prostia aia cu "fluturasi in stomac" e adevarata. Insa dupa ce m-a sarutat m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena lui. Si ghici ce: am acceptat. Si ne-am sarutat aproape toata noaptea... si sa vezi ce bine saruta si ce fel facea cu limba si limba mea...
- Gata! Prea multe detalii pentru mine. Nu ma intereseaza ce facea el cu limba. Deci, acum sunteti impreuna.
- Da. Nu-i asa ca e tare? Si mie imi place de el. Adica nu chiar place, place, place, ci doar hm... place si atat. E dragut si e al meu.
- Ma bucur pentru tine.
- Eram sa uit Dani: ar trebui sa iti fac cunostiinta cu tipul nou, sunt sigura ca ti-ar place. Fata, are un fund... toata ziua l-as ciupi.
- Nu multumesc. Nu este pentru mine.
- Atunci... eu trebuie sa plec pentru ca am intalnire si scuze ca te-am facut sa iesi doar pentru atat.
- Nu-i nimic. Pana la urma pentru ce sunt prietenii?
Nu a mai raspuns, m-a imbratisat, am imbratisat-o si am plecat: eu acasa, iar ea la intalnire.
Cand am ajuns inapoi in camera mea mi-am reluat vechea ocupatie. Eram fericita ca am reusisem sa gasesc un joc pe care il cautam de foarte mult timp, insa toata fericirea mea s-a dus pe apa sambetei cand am vazut cine ma cauta pe mess.
Si am iesit dupa mess. Nu il mai suportam. De cate ori imi aduceam aminte de el imi aduceam aminte si cat de proasta fusesem cand aceptasem sa fiu prietena lui. Am fost oarba... eram indragostita si fericita, insa acum... nici nu mai vroiam sa aud de baieti sau relatii. Pentru moment nu ma interesa decat cartea. Dupa ce m-am calmat am intrat din nou, pe invizible de aceasta data. Aveam de la el o multime de offline-uri insa am inchis imediat fereastra. Nu vroiam sa ii citesc scuzele patetice si enervante. Datorita faptului ca incerca de fiecare data sa se explice si sa isi justifice faptele nu facea decat sa ma raneasca si mai adanc decat eram deja.
Am iesit repede din casa. In cinci minute am fost la metrou. M-am chinuit inca alte cinci minute sa gasesc un baiat care semana cu descrierea facuta pe mess. Dupa ce m-am invartit de vreo doua-trei ori l-am vazut: inalt, bine facut, ochii albastri ca marea, parul portocaliu ca razele soarelui, putin lungut si foarte dezordonat, imbracat cu un tricou negru care ii punea in evidenta formatul, blugi lungi pe care ii tara si un ghiozdan, murdar, plin de insigne. Avea o expresie putin incurcata, insa purta un zambet cald. M-am apropiat incet si i-am dat o data roata ca sa fiu sigura ca nu ma insel. M-a dus pe la spate si l-am batut pe umar.
- Kill?
- Da.
- Cristal, adica, Diana, incantata.
I-am intins mana. Dupa ce m-a analizat pret de cateva minute mi-a luat mana si a zis:
- George, de asemeanea; si apoi mi-a sarutat-o usor.
Am plecat impreuna spre metrou. Din cand in cand ii mai arucam cate o privire scurta pentru a putea sa il analizez mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa arate atat de bine. Chiar daca pe atunci mai aveam momente cand credeam ca tot ce zboara se mananca, eram constienta ca un baiat nu poate sa fie si de treaba, sa arate si bine, iar pe deasupra sa mai fie si manierat. Credeam ca visez insa am uitat sa ma trezesc. M-am ciupit usor, de picior, dar am relizat ca eram mai treaza ca niciodata. Imi placea sa il stiu langa mine, imi oferea siguranta pe care nu am mai simtit-o de multa vreme. Asta nu era de bine.
Am urcat repede in metrou si am coborat dupa doua statii de mers, timp in care nimeni nu a scos nici macar un cuvant. Dupa traseul pe care il urmam probabil mergeam in parcul Tineretului. Imi placea acolo pentru ca totul era curat, copacii, iarba, florile ingrijite si mai presus de toate era liniste.
- Si, asa tacuta esti mereu? Intreba zambind usor.
- Sa spunem ca sunt asa doar cu persoanele pe care abia le cunosc.
- Deci, in momentul asta eu sunt una dintre acele persoane...
- Da!
- Pe mess pareai mult mai degajata.
- Pe mess nu stateam fata in fata ci ma holbam la un monitor. Si oricum, cred ca oricui i-ar fi mai usor sa vorbeasca cu cineva asa, decat fata in fata. Stii, cand esti langa persoana cu care vorbesti, poate observa multe lucruri pe care mess-ul nu le arata si nici telefonul.
- Cum ar fi faptul ca ai inceput sa rosesti putin?
- Da... si acest lucru.
Am lasat capul in jos si am continuat plimbarea. Fara sa imi dau seama trecusem de mult de parcul Tineretului si ne indreptam spre partea veche a orasului. Am mers printre multe stradute stramte, pe care nu incapeau mai mult de trei persoane. Cladirile erau atat de vechi incat aveam impresia ca pe masura ce inaintam acestea se aplecau deasupra noastra nelasandu-ne nici o cale de iesire. Dupa aproximativ 10 minute de mers printre ele ne-am oprit in fata unei cladiri foarte darapanate. Mi-a deschis usa, care atunci cand a impins-o a scos un scartait scurt, enervant si mi-a facut semn sa intru. Am pasit putin neincrezatoare insa cand am realizat unde ma aflam am facut ochii mari de uimire. In loc sa ma aflu intr-o camera ma aflam intr-o campie. Am intors capul si m-am uitat neincrezatoare. Mi-a facut semn sa nu fac galagie si sa merg in continuare. Dupa cativa pasi am ajuns in fata unei mese, pe care se aflau cescute cu cafea.
- Ia loc, te rog.
M-am asezat in timp ce ma uitam curioasa in jur. Deasupra noastra nu mai era un acopers iar razele soarelui intrau dupa bunul lor plac.
- Si, ce este mai exact locul asta?
- E o poveste destul de lunga...
- Am destul timp.
- Am gasit locul asta in timp ce ma jucam cu niste amici, acum cativa ani buni. Nu era asa darapanat si ni s-a parut interesant asa ca am hotarat sa ne facem "baza de lupte" aici. Asta se intampla aproximativ acum 6-7 ani. Catva timp aceasta a fost baza noastra secreta, insa multi dintre noi au plecat si nu prea a mai venit nimeni pe aici. Mi-am adus aminte de el intamplator si am zis ca ar fi frumos sa vad daca mai este in picioare. Intre timp, dupa cum observi, locul a suferit cateva schimbari.
- Da, destul de multe.
- Nu am avut banii necesari sa il refac asa ca am hotarat sa am grija de el si a devenit ceea ce este azi: o gradina in interiorul unei case.
- Si numai tu vii pe aici?
- Nu! Mai vin din cand in cand si cativa prieteni, atunci cand au timp.
- Aha... Inteleg.
Si apoi nu a mai zis nimeni nimic. Sorbeam amandoi, incet, cafeau din cescute cand usa a inceput sa scartaie. Mi-am intors privirea din instinct si am observat ca tocmai venise 4 persoane, cea de a cincea pregatindu-se sa intre. Din cate puteam observa erau trei baieti si doua fete. Au inaintat pe rand, iar de indata ce au ajuns la lumina m-am ridicat in picioare. Doi dintre baieti au dat noroc cu George, iar fetele l-au salutat de la distanta. L-am vazut cum se indeparteaza incet si se apropie de pesoana care inca mai statea in umbra.
Mi-am mutat putin privirea dupa el si apoi i-am analizat pe fiecare: baietii erau inalti, unul avand parul blond asemenea florii soarelui si unul roscat, probabil vopsit, amandoi aveau parul drept si putin lung, ochi mari si caprui, iar fetele pareau destul de normale: inalte si slabe, una avand parul scurt iar una lung pana aproape de fund. Dupa ce i-am analizat putin mi-am intors atentia spre George care parea ca se apropia impreuna cu persoana din umbra.
- Tu! tipa el. Ce naiba faci aici? Ma urmaresti?
Nu imi venea sa cred peste ce dadusem...
- Eu te urmaresc? Esti fraier, ce ai? Nu m-as uita la tine nici moarta.
- Voi doi, ne intrerupse George, va cunoasteti?
- Din pacate, da!
- Din pacate, da!
- Ce dragut, exact amandoi deodata, remarca roscatul.
- Fac un cuplu dragut, adauga blondul.
- Ba nu!
- Ba nu!
In timp ce noi ne uitam urat unul la celalat restul au inceput sa rada.
- Gata, gata... Diana, hai sa iti fac cunostiinta. Ei sunt prietenii mei: Marian, Mariu, Angela, Cristina, iar el este varul meu, Raul.
- Pe el, spun aratand cu degetul spre Raul, il stiu de ceva timp, din pacate. In schimb, pe restul, ma bucur sa va cunosc. Eu sunt Diana.
Fetele au fost foarte dragute, au venit, m-au imbratisat, apoi m-au pupat si mi-au spus ca spera sa ne intelegm bine. In schimb baietii m-au analizat din cap pana in picioare, mai adaugam unele comentarii despre mine.
- Si voi de unde va cunoasteti, intreba Marius.
- Internet, am raspuns simplu.
- De fapt, eu am vrut sa o cunosc si am facut rost de id-ul ei.
- Ai ochi buni, ce pot spune, adauga Marian. Dupa aceasta remarca am inceput toti sa radem.
Noi, fetele, ne-am retras in timp ce baietii au inceput sa discute diverse chestii, mai mult plictisitoare. Am stata aproximativ doua ore si am discutat despre muzica, filme si baieti. Dupa un timp ne-am adunat iar toti pentru a ne putea lua la revedere, nu inainte de a face schim de id-uri.
Am ajuns acasa destul de repede, insa de aceasta data, singura. L-am lasat pe George sa plece cu prietenii lui si cu Raul. Stiam drumul spre casa asa ca nu avea de ce sa isi faca prea multe griji. Dupa ce am ajuns primul lucru a fost sa fac un dus si apoi m-am trantit in pat si am adormit gandindu-ma la George.
Cand a inceput sa sune ceasul de dimineata imi venea sa il arunc. Visam frumos si el tocmai acum si-a gasit... M-am ridicat alene din pat si m-am indreptat direct la dus. Dupa ce am scapat de hainele care erau pe mine am intrat sub apa calda trezindu-ma de tot. Am terminat mult mai repede ca de obicei, am fugit repede sa ma imbrac, iar inainte sa ies pe usa am luat o felie de paine cu dulceata dupa masa. Drumul spre scoala a fost scurt, mul mai scurt ca de obicei, sau asa mi s-a parut mie.
Aveam prostul obicei ca sa intarzii la prima ora datorita faptului ca plecam destul de tarziu de acasa, insa de aceasta data eram prima in clasa. M-am asezat la locul meu si am asteptat sa apara colegii. Dupa cinci minute in care am numarat fiecare particula de praf din clasa din cauza plictiselii, am auzit usa cum se deschide. Mi-am aruncat repede privirea ca sa vad cine este: Raul. Cand l-am vazut am scapat un oftat, m-am ridicat din banca si m-am indreptat spre usa pentru ca vroiam sa ies. Era inca 7:20 si nu aveam de gand sa stau cu el 20 de minute in clasa, mi-as fi facut greata de dimineata. Observasem ca inca nu avea de gand sa plece din fata usii. M-am indreptat incet, putin nesigura, pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el de dimineata. Am intins mana spre usa ca sa o pot deschide insa o alta mana o prinsese pe a mea.
- Neata papusa. Unde ai de gand sa pleci? Vrei sa ma lasi sa stau aici, singur?
- Neata si tie. Si da, vreau sa te las aici singur.
- Si tu crezi in Mos Craciun?
- Da!
- Normal, spuse aceasta razand cu gura pana la urechi. Si, chiar crezi ca o sa te las sa pleci, intreba dupa ce se potolise din ras.
- Probabil nu, insa o sa plec oricum.
Mi-am tras mana din stransoarea lui si am dat sa apuc clanta usii, cand am simtit ca cineva ma ia pe sus.
- Tu! Da-mi drumul! Acum!
- Am un nume si nu este "Tu!". Si ca sa iti dau drumul trebuie sa ma rogi frumos.
- Bine, atunci o sa reformulez: Raul, te rog sa imi dai drumul.
In urmatorul minut eram deja cu picioarele pe pamant incercand sa imi aranjez hainele.
- Unde crezi ca pleci? Ti-am dat drumul pentru ca m-ai rugat, insa nu imi amintesc sa fi zis ceva si de plecat.
- Daca nu ma lasi sa plec sa stii ca o sa tip.
- Esti invitata mea.
- Suntem langa cancelarie si la ora asta, aproape toti profesorii sunt veniti.
- Nu imi pasa.
- Sa stii ca tip!
- Tipa o data, deja m-am plictisit de amenintari.
Deci vroia sa joace dur? Foarte bine! Vroiam sa ii arat ca eu nu sunt una din aia cu care face el tot ce vrea. Am tras aer puternic in plamani si am inceput sa tip. Dupa ce am ramas fara aer am deschis ochii sa vad daca mai este acolo. Nu plecase. Se afla tot in fara mea si radea atat de tare incat trebuia sa se tina cu mana de burta.
- Ma lasi sa plec sau tip iar?
- Vezi sa nu...
In urmatorul minut am inceput sa tip, de data aceasta mai tare.
- Gata, taci.
Insa nu ma opream, tipam cat ma tineau plamanii.
- Taci, sau o te opresc eu.
Ma amuza cand avea fata asta serioasa. Am dat din cap, asta insemnand ca nu.
M-a prins de mana si m-a tras mai aproape de el. De aceasta data simteam cum ma inrosesc.
- Taci, am zis!
Credeam ca facusem destule prostii pentru dimineata aceea. Ma pregateam sa ma opresc cand mi-a acoperit gura cu mana lui.
- Ti-am zis sa taci, insa nu m-ai ascultat... tu ai vrut-o! Si sa nu spui ca nu te-am avertizat inainte.
Nu am apucat sa imi dau seama ce vroia sa zica pentru ca in clipa urmatoare si-a luat mana care imi acoperea gura si buzele lui le-au atins pe ale mele. Incercam scap de el, insa mana lui ma tinea mult prea strans. Am facut in pas inapoi, si inca unul, pana cand m-am izbit de perete. Suprafata aceea rece era mai rea ca gheata in acel moment. Simteam ca iau foc si nu stiam cum sa fac sa opresc aceasta senzatie. S-a desprins usor de mine si mi-a pus mana din nou la gura.
- Vezi ce se intampla daca nu taci?
- Mmmmm, hmmmmnnn mmmnhmmmnhmmn!
- Ce zici? Nu te inteleg.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am calmat. Ma gandeam ca avea de gand sa imi dea drumul pentru ca ma linistisem.
- Sa nu crezi sa o sa scapi asa usor. Am o supriza pentru tine care este ca un premiu de consolare pentru mine.
Mi-a luat ambele maini si mi le-a ridicat deasupra capului, mi-a prins barbia cu celalalta mna si m-a sarutat. Buzele lui erau asa moi si dulci. Trebuia sa recunosc ca imi placea. Mi-a dat drumul usor la maini, stand totusi in garda. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine. S-a oprit un moment si s-a uitat putin uimit la mine. Mi-am bagat usor o mana in parul lui, tragandul doar cat sa simta putin, am inchis ochii si l-am sarutat iar.
Cand am observat ca lucrurile au inceput sa se incinga putin cam tare i-am dat drumul si l-am impins usor. Am ramas cu ochii inchisi si mi-am atins usor buzele, dupa care am scapat un murmur: Jocker...
In clipa urmatoare am auzit un zgomot puternic. Mana lui Raul lovise peretele din spate atat de tare incat sparsese geamul unui tablou din spatele meu.
- Eu nu sunt Jocker!
Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.
Abia dupa ce am auzit usa trantindu-se am realizat ce se intamplase. Mi-am dus mainile la gura si o clipa am privit in gol. Mi-am revenit destul de repede si am plecat dupa Raul. Mi-am amintit ca mana lui sangera destul de tare si era imposibil sa nu lase urme. M-am uitat atenta in jur si am observat picaturi mici de sange. Am mers aproximativ jumatate de scoala pana am ajuns pe acoperis. De la usa urmele se opreau. Am pasit putin neincrezatoare si am inchis usa incet in urma mea pentru a nu face zgomot. M-am uitat in jur insa nu am putut observa pe nimeni. Mi-am lasat capul in jos dezamagita cand mi-au sarit in ochi cateva picaturi de sange. Dupa ce m-am uitat mai bine am observat ca dara de sange incepea sa devina din ce in ce mai vizibila. Am urmarit-o pana am ajuns in cel mai retras colt al acoperisului. L-am vazut acolo, stand intins, cu mana pe piept. Isi murdarise camasa alba care incetul cu incetul devenise rosie.
- Raul... am soptit mai mult pentru mine, insa ma simtit cum o pereche de ochi se deschid si ma privesc insistent.
- Ce mai vrei? Inca o portie? Nu ti-a ajuns cea de mai devreme? intreba incercand sa faca pe smecheul.
- Esti ranit! Lasa-ma sa te ajut, te rog!
- Pleaca! Ma descurc si asta, spuse ridicand mana si incepand sa o fluture prin aer, nu e nimic. Ar trebui sa iti vezi de treburile tale. Acum dispari odata !
- Sa mergem la infirmerie, am spus in timp ce imi intindeam mana spre el.
M-am aplecat usor deasupa lui si am inceput sa il analizez: parea trist si vinovat. Respira greu si din cand in cand se incrunta din cauza durerii. Am dat sa il apuc de mana pentru al ajuta sa se ridice, insa mi-a aruncat o privire care spune tare, clar si raspicat: "Pleaca si lasa-ma in pace!" Am ignorat felul in care se uita la mine si m-am asezat langa el.
- Am intarziat la ore.
- Stiu...
- Vrei sa plec?
- Da.
- Si daca nu o voi face?
- Problema ta.
Am oftat dupa care m-am apropiat si mai mult de el.
- Imi pare rau.
- Nu ai pentru ce, a fost vina mea, nu trebuia sa fac ce am facut.
- Raul...
Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult ma vedeam pe mine dupa ce m-am despartit de Razvan.
- Te simti bine?
- Nu!
- Vrei sa mergem la infirmerie?
- Nu!
- Te rog...!
- Nu!
- Raul...
- Bine, mergem.
M-am ridicat si l-am ajutat sa se ridice. Am plecat amandoi spre cabinet insa cand am ajuns acolo nu era nimeni. L-am asezat pe Raul pe unul din paturile ce se aflau pe acolo si apoi am inceput sa ii curat rana care era destul de serioasa. M-am chinuit sa ii scot toate bucatile de sticla care ramasese acolo pentru ca mai tarziu sa nu se infecteze. L-am cusut putin pentru ca i se desprinsese pielea de pe palma si apoi i-am bandajat mana. L-am ajutat sa isi dea camasa jos, iar apoi i-am adus alta, curata.
Am terminat destul de repde si apoi m-am asezat langa el pe pat.
- Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat in clasa, promit ca nu o sa mai ating de tine.
Imi parea sincer rau pentru el. Nu trebuia sa isi ceara scuze pentru acel sarut, nu vroiam sa o faca. Stia foarte bine ca daca nu vroiam nu l-as fi lasat niciodata sa faca asa ceva.
- Raul, nu... nu trebuie.
- Ba trebuie.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Te rog, nu ma minti; cel putin nu acum. Suferi si se vede. Vad in tine o "eu" mai veche. Nu vreau sa treci prin ceea ce am trecut si eu. Spune-mi, ce s-a intamplat.
- Poti sa nu mai insisti?
- Nu!
- De ce?
- Pentru ca imi pasa.
- De mine?
- Da! De tine si de tot ce se intampla.
- Inteleg.
- Cum te pot ajuta?
- Pot sa imprumut asta? intreba in timp ce arata spre umarul meu.
- Desigur.
Am vazut cum isi pune capul pe umarul meu si a oftat. Simteam cu materialul tricoului se umezeste incet.
"Dumnezeu-le! Plange!"
Nu mai vazusem niciodata un Raul atat de vulnerabil.
- Si-a batut joc...
Atat a mai putut spune.


Orice sfat/critica este bine venit(a).

Well dear, salut! Trec şi eu pe la ficul tău. Ce pot spune? Mda... este o poveste draguţă. Am mai întâlnit ideea, deci nu pot spune că este tocmai originală. Am observat că te axezi foarte mult pe dialog. Nu spun că nu este bine, doar că prea mult strică. L-ai putea înlocui cu descrierea care şi aşa este în dezavantaj faţă de dialogul în exces. Mie mi se pare prea mult şi ici colo sec. Descrierea... păi este mult prea puţină. Chiar ai nevoie de ea şi ţi-ar prinde bine deoarece ţi-ar "colora" ficul. Crede-mă că această schimbare te va ajuta foarte mult. Acţiunea well este un pic grăbită şi aş aprecia dacă ai domoli-o puţin. La naraţiune te descurci so... no comment. Greşeli de tastare, eu sincer chiar nu am observat nici măcar una ( poate pentru că am ost preocupată cu restul ). Am observat că numerele în loc să le scri în litere le pui normal, ceea ce nu arată chiar foarte bine. Aşa cum spun de foarte multe ori, arată mult mai îngrijit dacă numerele/cifrele le pui în litere. Îmi place cum ai conturat personajele. Chiar mă aşteptam să se întâmple aşa la sfârşitul capitolului, ai putea fi ceva mai spontană.
Dear, sper că nu te-ai supărat pe mine şi că mă vei anunţa când pui next-ul.
P.S. primaaa
Bye bye

Heey :X I'm first \m/.
Deci sa incepem:
Pai imi place faptul ca faci capitole foarte lungi.
De aceasta data, actiunea nu mai este asa grabita, iar asta este foarte bine.
Descriere am vazut ca ai, iar dialogul nu este sec.
Mie personal mi-a placut cel mai mult partea in care l-a intalnit pe George.
Anyway, astept continuarea.
Spor la scris si multa imaginatie!