26-03-2011, 07:44 PM
Kt.Kat - postez atat de repede pentru ca totul e scris deja, am scris o multime mai de mult si acum imi permit sa postez cat de des vreau. O sa mai lucrez la partea cu sentimentele, faza e ca acum e putin cam greu sa mai schimb chestiile pe aici, insa o sa vad ce pot face. Oricum, in continuare o sa vezi si mai mult sentiment. Si da, o sa rezolv si cu actiunea grabita.
dancing_in_the_night - ma bucur ca iti plac personajele. Raul seamana cu o persoana pe care o cunosc, de fapt sunt identici. O sa incerc sa remediez problema cu actiunea, multumesc ca mi-ai atras atentia.
Ziua de Duminica mi-am petrecut-o stand in pat si uitandu-ma la televizor, rasfoind niste ziare si incercand sa gasesc pe internet un tricou dragut pe care l-ar place si mama si m-ar lasa sa il comand. Nu era nici ora 17:00 cand telefonul a inceput sa sune. M-am chinuit ceva timp sa il gasesc, fiind bine ascuns, undeva sub pat. Era Alexandra.
- Alo!
- Alo! Dani?
- Da... cine crezi ca poate sa fie?
- Fata, nu o sa iti vina sa crezi ce am facut!
- Uimeste-ma. Sper sa fie ceva bun si sa fi meritat osteneala de a ma da jos din pat pentru a cauta telefonul.
- M-am combinat cu un tip super tare de la noi din scoala.
- Si?
- Nu o sa ghicesti cine este.
- Sa vedem... maimutoiul ala de la a 11 B, Radu?
- Nu! Gresit! Nici macar pe aproape. E Raul... Stii... bunaciunea aia de la noi din clasa.
- Ai facut ce?
Dupa ce i-am raspuns am realizat ca am inceput sa tip la ea. Nu era intentionat, insa numai cand ii auzeam numele incepeam sa ma enervez. Iar dupa faza cu datul afara din mall, ajusese pe lista mea neagra. Scapa ori el de mine, ori eu de el... in clasa aia nu era loc pentru amandoi in nici un caz.
- Stiu ca nu il suporti si ma asteptam sa reactionezi asa, insa nici in halul acesta.
Dupa ce mi-am reglat vocea am continuat conversatia.
- Scuze, nu trebuia sa tip in halul asta. Hai mai bine sa ne intalnim undeva pentru ca vreau sa aud detaliile din spatele acestei emotionanate povesti de dragoste.
- Bine. Atunci ne vedem la MC-ul din centru in jumatate de ora. E bine?
- E perfect.
Am inchis telefonul si l-am asezat pe pat pentru a sta la vedere si a nu-l uita acasa la fel cum faceam de fiecare data. M-am dus la sifonier si mi-am luat o pereche de blugi, lungi, de un albastru inchis, un tricou alb, simplu, mi-am prins parul intr-o coada, am luat geanta de pe birou, telefonul dupa pat si am iesit din camera. M-am incaltat in graba, am strigat repede "Eu ies putin!" si am trantit usa in urma mea. Din cauza ca stateam destul de aproape de centru nu aveam de ce sa ma grabesc. Era una din cele mai bune zone ale orasului, destul de linistita, dar singurul ei defect era ca avea un spital in apropiere si toata noaptea cantau salvarile... la un moment dat te obisnuiesti cu asta. In 10 minute ocupasem deja o masa si imi comandasem o dita mai Cola ca sa pot sta linistita, sa ascult si cele mai neinsemnificate detalii. Imediat aparu si Alexandra. Arata la fel ca intotdeauna: inalta, slaba, parul negru, de lungime medie, prins in lateral intr-o coada de cal, ochii cruzi si verzi.
- Daniii! Ce dor mi-a fost de tine.
- Nu ne-am vazut de o zi...
- Bine, bine. Hai sa iti povestesc toata faza. Pe scurt: Raul mi-a cerut sa fiu cu el la petrecerea de sambata la care trebuia sa iti faci si tu aparitia insa nu ai venit. Vrei si varinata lunga?
- Normal. Chiar crezi ca m-am deranjat eu numai pentru atat?
- Pai... eram acolo: eu, Alexa, Mihaiela, Mariana, Maria, Raul, Mihai, Marius si inca un tip foarte sexy pe care nu am aflat cum il cheama, oricum nu era de la noi din liceu. Ne-am dus acolo am dansat, am baut si cand ne-am asezat la masa Raul s-a asezat langa mine si si-a pus mana pe umarul meu. Credeam ca o sa o iau razna, ma inrosisem si imi era frica sa nu se prinda cineva. Am mai stat putin de vorba si ma rog... el se tot apropia de mine. Stii ca mie mi se pare dragut si l-am lasat. Am mai stat asa cred ca vreo jumatate de ora ca apoi m-a strigat Maria sa imi arate un tip pe ringul de dans, si cand m-am intors cu fata inapoi, la el, m-a sarutat .
- Aha...
- Adica, nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta mie. Stii bine cate fete umbla dupa tipul asta si am crezut ca isi bate joc. Am avut un gol in stomac si am ajuns la concluzia ca prostia aia cu "fluturasi in stomac" e adevarata. Insa dupa ce m-a sarutat m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena lui. Si ghici ce: am acceptat. Si ne-am sarutat aproape toata noaptea... si sa vezi ce bine saruta si ce fel facea cu limba si limba mea...
- Gata! Prea multe detalii pentru mine. Nu ma intereseaza ce facea el cu limba. Deci, acum sunteti impreuna.
- Da. Nu-i asa ca e tare? Si mie imi place de el. Adica nu chiar place, place, place, ci doar hm... place si atat. E dragut si e al meu.
- Ma bucur pentru tine.
- Eram sa uit Dani: ar trebui sa iti fac cunostiinta cu tipul nou, sunt sigura ca ti-ar place. Fata, are un fund... toata ziua l-as ciupi.
- Nu multumesc. Nu este pentru mine.
- Atunci... eu trebuie sa plec pentru ca am intalnire si scuze ca te-am facut sa iesi doar pentru atat.
- Nu-i nimic. Pana la urma pentru ce sunt prietenii?
Nu a mai raspuns, m-a imbratisat, am imbratisat-o si am plecat: eu acasa, iar ea la intalnire.
Cand am ajuns inapoi in camera mea mi-am reluat vechea ocupatie. Eram fericita ca am reusisem sa gasesc un joc pe care il cautam de foarte mult timp, insa toata fericirea mea s-a dus pe apa sambetei cand am vazut cine ma cauta pe mess.
- Kill?
- Da.
- Cristal, adica, Diana, incantata.
I-am intins mana. Dupa ce m-a analizat pret de cateva minute mi-a luat mana si a zis:
- George, de asemeanea; si apoi mi-a sarutat-o usor.
Am plecat impreuna spre metrou. Din cand in cand ii mai arucam cate o privire scurta pentru a putea sa il analizez mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa arate atat de bine. Chiar daca pe atunci mai aveam momente cand credeam ca tot ce zboara se mananca, eram constienta ca un baiat nu poate sa fie si de treaba, sa arate si bine, iar pe deasupra sa mai fie si manierat. Credeam ca visez insa am uitat sa ma trezesc. M-am ciupit usor, de picior, dar am relizat ca eram mai treaza ca niciodata. Imi placea sa il stiu langa mine, imi oferea siguranta pe care nu am mai simtit-o de multa vreme. Asta nu era de bine.
Am urcat repede in metrou si am coborat dupa doua statii de mers, timp in care nimeni nu a scos nici macar un cuvant. Dupa traseul pe care il urmam probabil mergeam in parcul Tineretului. Imi placea acolo pentru ca totul era curat, copacii, iarba, florile ingrijite si mai presus de toate era liniste.
- Si, asa tacuta esti mereu? Intreba zambind usor.
- Sa spunem ca sunt asa doar cu persoanele pe care abia le cunosc.
- Deci, in momentul asta eu sunt una dintre acele persoane...
- Da!
- Pe mess pareai mult mai degajata.
- Pe mess nu stateam fata in fata ci ma holbam la un monitor. Si oricum, cred ca oricui i-ar fi mai usor sa vorbeasca cu cineva asa, decat fata in fata. Stii, cand esti langa persoana cu care vorbesti, poate observa multe lucruri pe care mess-ul nu le arata si nici telefonul.
- Cum ar fi faptul ca ai inceput sa rosesti putin?
- Da... si acest lucru.
Am lasat capul in jos si am continuat plimbarea. Fara sa imi dau seama trecusem de mult de parcul Tineretului si ne indreptam spre partea veche a orasului. Am mers printre multe stradute stramte, pe care nu incapeau mai mult de trei persoane. Cladirile erau atat de vechi incat aveam impresia ca pe masura ce inaintam acestea se aplecau deasupra noastra nelasandu-ne nici o cale de iesire. Dupa aproximativ 10 minute de mers printre ele ne-am oprit in fata unei cladiri foarte darapanate. Mi-a deschis usa, care atunci cand a impins-o a scos un scartait scurt, enervant si mi-a facut semn sa intru. Am pasit putin neincrezatoare insa cand am realizat unde ma aflam am facut ochii mari de uimire. In loc sa ma aflu intr-o camera ma aflam intr-o campie. Am intors capul si m-am uitat neincrezatoare. Mi-a facut semn sa nu fac galagie si sa merg in continuare. Dupa cativa pasi am ajuns in fata unei mese, pe care se aflau cescute cu cafea.
- Ia loc, te rog.
M-am asezat in timp ce ma uitam curioasa in jur. Deasupra noastra nu mai era un acopers iar razele soarelui intrau dupa bunul lor plac.
- Si, ce este mai exact locul asta?
- E o poveste destul de lunga...
- Am destul timp.
- Am gasit locul asta in timp ce ma jucam cu niste amici, acum cativa ani buni. Nu era asa darapanat si ni s-a parut interesant asa ca am hotarat sa ne facem "baza de lupte" aici. Asta se intampla aproximativ acum 6-7 ani. Catva timp aceasta a fost baza noastra secreta, insa multi dintre noi au plecat si nu prea a mai venit nimeni pe aici. Mi-am adus aminte de el intamplator si am zis ca ar fi frumos sa vad daca mai este in picioare. Intre timp, dupa cum observi, locul a suferit cateva schimbari.
- Da, destul de multe.
- Nu am avut banii necesari sa il refac asa ca am hotarat sa am grija de el si a devenit ceea ce este azi: o gradina in interiorul unei case.
- Si numai tu vii pe aici?
- Nu! Mai vin din cand in cand si cativa prieteni, atunci cand au timp.
- Aha... Inteleg.
Si apoi nu a mai zis nimeni nimic. Sorbeam amandoi, incet, cafeau din cescute cand usa a inceput sa scartaie. Mi-am intors privirea din instinct si am observat ca tocmai venise 4 persoane, cea de a cincea pregatindu-se sa intre. Din cate puteam observa erau trei baieti si doua fete. Au inaintat pe rand, iar de indata ce au ajuns la lumina m-am ridicat in picioare. Doi dintre baieti au dat noroc cu George, iar fetele l-au salutat de la distanta. L-am vazut cum se indeparteaza incet si se apropie de pesoana care inca mai statea in umbra.
Mi-am mutat putin privirea dupa el si apoi i-am analizat pe fiecare: baietii erau inalti, unul avand parul blond asemenea florii soarelui si unul roscat, probabil vopsit, amandoi aveau parul drept si putin lung, ochi mari si caprui, iar fetele pareau destul de normale: inalte si slabe, una avand parul scurt iar una lung pana aproape de fund. Dupa ce i-am analizat putin mi-am intors atentia spre George care parea ca se apropia impreuna cu persoana din umbra.
- Tu! tipa el. Ce naiba faci aici? Ma urmaresti?
Nu imi venea sa cred peste ce dadusem...
- Eu te urmaresc? Esti fraier, ce ai? Nu m-as uita la tine nici moarta.
- Voi doi, ne intrerupse George, va cunoasteti?
- Din pacate, da!
- Din pacate, da!
- Ce dragut, exact amandoi deodata, remarca roscatul.
- Fac un cuplu dragut, adauga blondul.
- Ba nu!
- Ba nu!
In timp ce noi ne uitam urat unul la celalat restul au inceput sa rada.
- Gata, gata... Diana, hai sa iti fac cunostiinta. Ei sunt prietenii mei: Marian, Mariu, Angela, Cristina, iar el este varul meu, Raul.
- Pe el, spun aratand cu degetul spre Raul, il stiu de ceva timp, din pacate. In schimb, pe restul, ma bucur sa va cunosc. Eu sunt Diana.
Fetele au fost foarte dragute, au venit, m-au imbratisat, apoi m-au pupat si mi-au spus ca spera sa ne intelegm bine. In schimb baietii m-au analizat din cap pana in picioare, mai adaugam unele comentarii despre mine.
- Si voi de unde va cunoasteti, intreba Marius.
- Internet, am raspuns simplu.
- De fapt, eu am vrut sa o cunosc si am facut rost de id-ul ei.
- Ai ochi buni, ce pot spune, adauga Marian. Dupa aceasta remarca am inceput toti sa radem.
Noi, fetele, ne-am retras in timp ce baietii au inceput sa discute diverse chestii, mai mult plictisitoare. Am stata aproximativ doua ore si am discutat despre muzica, filme si baieti. Dupa un timp ne-am adunat iar toti pentru a ne putea lua la revedere, nu inainte de a face schim de id-uri.
Am ajuns acasa destul de repede, insa de aceasta data, singura. L-am lasat pe George sa plece cu prietenii lui si cu Raul. Stiam drumul spre casa asa ca nu avea de ce sa isi faca prea multe griji. Dupa ce am ajuns primul lucru a fost sa fac un dus si apoi m-am trantit in pat si am adormit gandindu-ma la George.
Cand a inceput sa sune ceasul de dimineata imi venea sa il arunc. Visam frumos si el tocmai acum si-a gasit... M-am ridicat alene din pat si m-am indreptat direct la dus. Dupa ce am scapat de hainele care erau pe mine am intrat sub apa calda trezindu-ma de tot. Am terminat mult mai repede ca de obicei, am fugit repede sa ma imbrac, iar inainte sa ies pe usa am luat o felie de paine cu dulceata dupa masa. Drumul spre scoala a fost scurt, mul mai scurt ca de obicei, sau asa mi s-a parut mie.
Aveam prostul obicei ca sa intarzii la prima ora datorita faptului ca plecam destul de tarziu de acasa, insa de aceasta data eram prima in clasa. M-am asezat la locul meu si am asteptat sa apara colegii. Dupa cinci minute in care am numarat fiecare particula de praf din clasa din cauza plictiselii, am auzit usa cum se deschide. Mi-am aruncat repede privirea ca sa vad cine este: Raul. Cand l-am vazut am scapat un oftat, m-am ridicat din banca si m-am indreptat spre usa pentru ca vroiam sa ies. Era inca 7:20 si nu aveam de gand sa stau cu el 20 de minute in clasa, mi-as fi facut greata de dimineata. Observasem ca inca nu avea de gand sa plece din fata usii. M-am indreptat incet, putin nesigura, pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el de dimineata. Am intins mana spre usa ca sa o pot deschide insa o alta mana o prinsese pe a mea.
- Neata papusa. Unde ai de gand sa pleci? Vrei sa ma lasi sa stau aici, singur?
- Neata si tie. Si da, vreau sa te las aici singur.
- Si tu crezi in Mos Craciun?
- Da!
- Normal, spuse aceasta razand cu gura pana la urechi. Si, chiar crezi ca o sa te las sa pleci, intreba dupa ce se potolise din ras.
- Probabil nu, insa o sa plec oricum.
Mi-am tras mana din stransoarea lui si am dat sa apuc clanta usii, cand am simtit ca cineva ma ia pe sus.
- Tu! Da-mi drumul! Acum!
- Am un nume si nu este "Tu!". Si ca sa iti dau drumul trebuie sa ma rogi frumos.
- Bine, atunci o sa reformulez: Raul, te rog sa imi dai drumul.
In urmatorul minut eram deja cu picioarele pe pamant incercand sa imi aranjez hainele.
- Unde crezi ca pleci? Ti-am dat drumul pentru ca m-ai rugat, insa nu imi amintesc sa fi zis ceva si de plecat.
- Daca nu ma lasi sa plec sa stii ca o sa tip.
- Esti invitata mea.
- Suntem langa cancelarie si la ora asta, aproape toti profesorii sunt veniti.
- Nu imi pasa.
- Sa stii ca tip!
- Tipa o data, deja m-am plictisit de amenintari.
Deci vroia sa joace dur? Foarte bine! Vroiam sa ii arat ca eu nu sunt una din aia cu care face el tot ce vrea. Am tras aer puternic in plamani si am inceput sa tip. Dupa ce am ramas fara aer am deschis ochii sa vad daca mai este acolo. Nu plecase. Se afla tot in fara mea si radea atat de tare incat trebuia sa se tina cu mana de burta.
- Ma lasi sa plec sau tip iar?
- Vezi sa nu...
In urmatorul minut am inceput sa tip, de data aceasta mai tare.
- Gata, taci.
Insa nu ma opream, tipam cat ma tineau plamanii.
- Taci, sau o te opresc eu.
Ma amuza cand avea fata asta serioasa. Am dat din cap, asta insemnand ca nu.
M-a prins de mana si m-a tras mai aproape de el. De aceasta data simteam cum ma inrosesc.
- Taci, am zis!
Credeam ca facusem destule prostii pentru dimineata aceea. Ma pregateam sa ma opresc cand mi-a acoperit gura cu mana lui.
- Ti-am zis sa taci, insa nu m-ai ascultat... tu ai vrut-o! Si sa nu spui ca nu te-am avertizat inainte.
Nu am apucat sa imi dau seama ce vroia sa zica pentru ca in clipa urmatoare si-a luat mana care imi acoperea gura si buzele lui le-au atins pe ale mele. Incercam scap de el, insa mana lui ma tinea mult prea strans. Am facut in pas inapoi, si inca unul, pana cand m-am izbit de perete. Suprafata aceea rece era mai rea ca gheata in acel moment. Simteam ca iau foc si nu stiam cum sa fac sa opresc aceasta senzatie. S-a desprins usor de mine si mi-a pus mana din nou la gura.
- Vezi ce se intampla daca nu taci?
- Mmmmm, hmmmmnnn mmmnhmmmnhmmn!
- Ce zici? Nu te inteleg.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am calmat. Ma gandeam ca avea de gand sa imi dea drumul pentru ca ma linistisem.
- Sa nu crezi sa o sa scapi asa usor. Am o supriza pentru tine care este ca un premiu de consolare pentru mine.
Mi-a luat ambele maini si mi le-a ridicat deasupra capului, mi-a prins barbia cu celalalta mna si m-a sarutat. Buzele lui erau asa moi si dulci. Trebuia sa recunosc ca imi placea. Mi-a dat drumul usor la maini, stand totusi in garda. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine. S-a oprit un moment si s-a uitat putin uimit la mine. Mi-am bagat usor o mana in parul lui, tragandul doar cat sa simta putin, am inchis ochii si l-am sarutat iar.
Cand am observat ca lucrurile au inceput sa se incinga putin cam tare i-am dat drumul si l-am impins usor. Am ramas cu ochii inchisi si mi-am atins usor buzele, dupa care am scapat un murmur: Jocker...
In clipa urmatoare am auzit un zgomot puternic. Mana lui Raul lovise peretele din spate atat de tare incat sparsese geamul unui tablou din spatele meu.
- Eu nu sunt Jocker!
Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.
Abia dupa ce am auzit usa trantindu-se am realizat ce se intamplase. Mi-am dus mainile la gura si o clipa am privit in gol. Mi-am revenit destul de repede si am plecat dupa Raul. Mi-am amintit ca mana lui sangera destul de tare si era imposibil sa nu lase urme. M-am uitat atenta in jur si am observat picaturi mici de sange. Am mers aproximativ jumatate de scoala pana am ajuns pe acoperis. De la usa urmele se opreau. Am pasit putin neincrezatoare si am inchis usa incet in urma mea pentru a nu face zgomot. M-am uitat in jur insa nu am putut observa pe nimeni. Mi-am lasat capul in jos dezamagita cand mi-au sarit in ochi cateva picaturi de sange. Dupa ce m-am uitat mai bine am observat ca dara de sange incepea sa devina din ce in ce mai vizibila. Am urmarit-o pana am ajuns in cel mai retras colt al acoperisului. L-am vazut acolo, stand intins, cu mana pe piept. Isi murdarise camasa alba care incetul cu incetul devenise rosie.
- Raul... am soptit mai mult pentru mine, insa ma simtit cum o pereche de ochi se deschid si ma privesc insistent.
- Ce mai vrei? Inca o portie? Nu ti-a ajuns cea de mai devreme? intreba incercand sa faca pe smecheul.
- Esti ranit! Lasa-ma sa te ajut, te rog!
- Pleaca! Ma descurc si asta, spuse ridicand mana si incepand sa o fluture prin aer, nu e nimic. Ar trebui sa iti vezi de treburile tale. Acum dispari odata !
- Sa mergem la infirmerie, am spus in timp ce imi intindeam mana spre el.
M-am aplecat usor deasupa lui si am inceput sa il analizez: parea trist si vinovat. Respira greu si din cand in cand se incrunta din cauza durerii. Am dat sa il apuc de mana pentru al ajuta sa se ridice, insa mi-a aruncat o privire care spune tare, clar si raspicat: "Pleaca si lasa-ma in pace!" Am ignorat felul in care se uita la mine si m-am asezat langa el.
- Am intarziat la ore.
- Stiu...
- Vrei sa plec?
- Da.
- Si daca nu o voi face?
- Problema ta.
Am oftat dupa care m-am apropiat si mai mult de el.
- Imi pare rau.
- Nu ai pentru ce, a fost vina mea, nu trebuia sa fac ce am facut.
- Raul...
Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult ma vedeam pe mine dupa ce m-am despartit de Razvan.
- Te simti bine?
- Nu!
- Vrei sa mergem la infirmerie?
- Nu!
- Te rog...!
- Nu!
- Raul...
- Bine, mergem.
M-am ridicat si l-am ajutat sa se ridice. Am plecat amandoi spre cabinet insa cand am ajuns acolo nu era nimeni. L-am asezat pe Raul pe unul din paturile ce se aflau pe acolo si apoi am inceput sa ii curat rana care era destul de serioasa. M-am chinuit sa ii scot toate bucatile de sticla care ramasese acolo pentru ca mai tarziu sa nu se infecteze. L-am cusut putin pentru ca i se desprinsese pielea de pe palma si apoi i-am bandajat mana. L-am ajutat sa isi dea camasa jos, iar apoi i-am adus alta, curata.
Am terminat destul de repde si apoi m-am asezat langa el pe pat.
- Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat in clasa, promit ca nu o sa mai ating de tine.
Imi parea sincer rau pentru el. Nu trebuia sa isi ceara scuze pentru acel sarut, nu vroiam sa o faca. Stia foarte bine ca daca nu vroiam nu l-as fi lasat niciodata sa faca asa ceva.
- Raul, nu... nu trebuie.
- Ba trebuie.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Te rog, nu ma minti; cel putin nu acum. Suferi si se vede. Vad in tine o "eu" mai veche. Nu vreau sa treci prin ceea ce am trecut si eu. Spune-mi, ce s-a intamplat.
- Poti sa nu mai insisti?
- Nu!
- De ce?
- Pentru ca imi pasa.
- De mine?
- Da! De tine si de tot ce se intampla.
- Inteleg.
- Cum te pot ajuta?
- Pot sa imprumut asta? intreba in timp ce arata spre umarul meu.
- Desigur.
Am vazut cum isi pune capul pe umarul meu si a oftat. Simteam cu materialul tricoului se umezeste incet.
"Dumnezeu-le! Plange!"
Nu mai vazusem niciodata un Raul atat de vulnerabil.
- Si-a batut joc...
Atat a mai putut spune.
Orice sfat/critica este bine venit(a).
dancing_in_the_night - ma bucur ca iti plac personajele. Raul seamana cu o persoana pe care o cunosc, de fapt sunt identici. O sa incerc sa remediez problema cu actiunea, multumesc ca mi-ai atras atentia.
Partea a III-a
Ziua de Duminica mi-am petrecut-o stand in pat si uitandu-ma la televizor, rasfoind niste ziare si incercand sa gasesc pe internet un tricou dragut pe care l-ar place si mama si m-ar lasa sa il comand. Nu era nici ora 17:00 cand telefonul a inceput sa sune. M-am chinuit ceva timp sa il gasesc, fiind bine ascuns, undeva sub pat. Era Alexandra.
- Alo!
- Alo! Dani?
- Da... cine crezi ca poate sa fie?
- Fata, nu o sa iti vina sa crezi ce am facut!
- Uimeste-ma. Sper sa fie ceva bun si sa fi meritat osteneala de a ma da jos din pat pentru a cauta telefonul.
- M-am combinat cu un tip super tare de la noi din scoala.
- Si?
- Nu o sa ghicesti cine este.
- Sa vedem... maimutoiul ala de la a 11 B, Radu?
- Nu! Gresit! Nici macar pe aproape. E Raul... Stii... bunaciunea aia de la noi din clasa.
- Ai facut ce?
Dupa ce i-am raspuns am realizat ca am inceput sa tip la ea. Nu era intentionat, insa numai cand ii auzeam numele incepeam sa ma enervez. Iar dupa faza cu datul afara din mall, ajusese pe lista mea neagra. Scapa ori el de mine, ori eu de el... in clasa aia nu era loc pentru amandoi in nici un caz.
- Stiu ca nu il suporti si ma asteptam sa reactionezi asa, insa nici in halul acesta.
Dupa ce mi-am reglat vocea am continuat conversatia.
- Scuze, nu trebuia sa tip in halul asta. Hai mai bine sa ne intalnim undeva pentru ca vreau sa aud detaliile din spatele acestei emotionanate povesti de dragoste.
- Bine. Atunci ne vedem la MC-ul din centru in jumatate de ora. E bine?
- E perfect.
Am inchis telefonul si l-am asezat pe pat pentru a sta la vedere si a nu-l uita acasa la fel cum faceam de fiecare data. M-am dus la sifonier si mi-am luat o pereche de blugi, lungi, de un albastru inchis, un tricou alb, simplu, mi-am prins parul intr-o coada, am luat geanta de pe birou, telefonul dupa pat si am iesit din camera. M-am incaltat in graba, am strigat repede "Eu ies putin!" si am trantit usa in urma mea. Din cauza ca stateam destul de aproape de centru nu aveam de ce sa ma grabesc. Era una din cele mai bune zone ale orasului, destul de linistita, dar singurul ei defect era ca avea un spital in apropiere si toata noaptea cantau salvarile... la un moment dat te obisnuiesti cu asta. In 10 minute ocupasem deja o masa si imi comandasem o dita mai Cola ca sa pot sta linistita, sa ascult si cele mai neinsemnificate detalii. Imediat aparu si Alexandra. Arata la fel ca intotdeauna: inalta, slaba, parul negru, de lungime medie, prins in lateral intr-o coada de cal, ochii cruzi si verzi.
- Daniii! Ce dor mi-a fost de tine.
- Nu ne-am vazut de o zi...
- Bine, bine. Hai sa iti povestesc toata faza. Pe scurt: Raul mi-a cerut sa fiu cu el la petrecerea de sambata la care trebuia sa iti faci si tu aparitia insa nu ai venit. Vrei si varinata lunga?
- Normal. Chiar crezi ca m-am deranjat eu numai pentru atat?
- Pai... eram acolo: eu, Alexa, Mihaiela, Mariana, Maria, Raul, Mihai, Marius si inca un tip foarte sexy pe care nu am aflat cum il cheama, oricum nu era de la noi din liceu. Ne-am dus acolo am dansat, am baut si cand ne-am asezat la masa Raul s-a asezat langa mine si si-a pus mana pe umarul meu. Credeam ca o sa o iau razna, ma inrosisem si imi era frica sa nu se prinda cineva. Am mai stat putin de vorba si ma rog... el se tot apropia de mine. Stii ca mie mi se pare dragut si l-am lasat. Am mai stat asa cred ca vreo jumatate de ora ca apoi m-a strigat Maria sa imi arate un tip pe ringul de dans, si cand m-am intors cu fata inapoi, la el, m-a sarutat .
- Aha...
- Adica, nici nu imi venea sa cred ca mi se intampla asta mie. Stii bine cate fete umbla dupa tipul asta si am crezut ca isi bate joc. Am avut un gol in stomac si am ajuns la concluzia ca prostia aia cu "fluturasi in stomac" e adevarata. Insa dupa ce m-a sarutat m-a intrebat daca vreau sa fiu prietena lui. Si ghici ce: am acceptat. Si ne-am sarutat aproape toata noaptea... si sa vezi ce bine saruta si ce fel facea cu limba si limba mea...
- Gata! Prea multe detalii pentru mine. Nu ma intereseaza ce facea el cu limba. Deci, acum sunteti impreuna.
- Da. Nu-i asa ca e tare? Si mie imi place de el. Adica nu chiar place, place, place, ci doar hm... place si atat. E dragut si e al meu.
- Ma bucur pentru tine.
- Eram sa uit Dani: ar trebui sa iti fac cunostiinta cu tipul nou, sunt sigura ca ti-ar place. Fata, are un fund... toata ziua l-as ciupi.
- Nu multumesc. Nu este pentru mine.
- Atunci... eu trebuie sa plec pentru ca am intalnire si scuze ca te-am facut sa iesi doar pentru atat.
- Nu-i nimic. Pana la urma pentru ce sunt prietenii?
Nu a mai raspuns, m-a imbratisat, am imbratisat-o si am plecat: eu acasa, iar ea la intalnire.
Cand am ajuns inapoi in camera mea mi-am reluat vechea ocupatie. Eram fericita ca am reusisem sa gasesc un joc pe care il cautam de foarte mult timp, insa toata fericirea mea s-a dus pe apa sambetei cand am vazut cine ma cauta pe mess.
RazvyJocker: buna. diana, te rog nu iesi vreau sa vorbesc ceva important cu tine
Cristal: nu ma intereseaza ce ai de spus
RazvyJocker: te implor, e important...
Cristal: ai 30 de secunde
RazvyJocker: multumesc (smile)
Cristal: deja au trecut 10
RazvyJocker: as vrea sa ne intalnim ca sa putem vorbi... diana te rog, vreau sa lamurim asta. nu intelegi ca eu chiar te iubesc? recunosc ca am fost...
Cristal: timpul a expirat
RazvyJocker: nu stai, nu am terminat
Cristal: ba am terminat. pa, Razvan.
Si am iesit dupa mess. Nu il mai suportam. De cate ori imi aduceam aminte de el imi aduceam aminte si cat de proasta fusesem cand aceptasem sa fiu prietena lui. Am fost oarba... eram indragostita si fericita, insa acum... nici nu mai vroiam sa aud de baieti sau relatii. Pentru moment nu ma interesa decat cartea. Dupa ce m-am calmat am intrat din nou, pe invizible de aceasta data. Aveam de la el o multime de offline-uri insa am inchis imediat fereastra. Nu vroiam sa ii citesc scuzele patetice si enervante. Datorita faptului ca incerca de fiecare data sa se explice si sa isi justifice faptele nu facea decat sa ma raneasca si mai adanc decat eram deja.Cristal: nu ma intereseaza ce ai de spus
RazvyJocker: te implor, e important...
Cristal: ai 30 de secunde
RazvyJocker: multumesc (smile)
Cristal: deja au trecut 10
RazvyJocker: as vrea sa ne intalnim ca sa putem vorbi... diana te rog, vreau sa lamurim asta. nu intelegi ca eu chiar te iubesc? recunosc ca am fost...
Cristal: timpul a expirat
RazvyJocker: nu stai, nu am terminat
Cristal: ba am terminat. pa, Razvan.
Kill: stiu ca te ascunzi (wink)
Cristal: de unde stiai?
Kill: presimteam
Cristal: aha...
Kill: si, ce faci?
Cristal: asa si asa, pe aici ma chinui sa descarc un joc.
Kill: e dragut?
Cristal: fetele normale zic ca e naspa, cele ca mine ca e dragut, iar voi, baietii, spuneti ca e marfa. concluzia trage-o singur.
Kill: am inteles. i-a spune, ai chef de o plimbare?
Cristal: nu stiu
Kill: hai sa ne intalnim.
Cristal: serios?
Kill: da... adica, de ce sa ne ascundem atata dupa coada?
Cristal: tu esti cel care face pe misteriosul.
Kill: nu a fost cu intentia de a te face si mai curioasa, doar ca... stii... eu tin la viata mea (laught)
Cristal: promit ca nu o sa te musc.
Kill: daca promiti...
Cristal: deci...
Kill: deci, in 10 minute, in fata intrarii de la metrou.
Cristal: aceea din centru, da?
Kill: da. o sa port o pereche de blugi, un tricou negru si un ghiozdan vernil pe care am o multime de insigne.
Cristal: eu blugi, tricou alb, o geanta pe umar, neagra, din panza, cu o insigna cu o broasca
Kill: ok
Cristal: inainte de toate, unde o sa mergem?
Kill: undeva unde o sa iti placa
Cristal: de ce esti asa sigur ca o sa imi placa?
Kill: pentru ca eu sun atent la ce imi zic oamenii despre preferintele lor...
Cristal: bine, ma las in seama ta. ne vedem acolo. pa (hug)
Kill: pa (kiss)
Am iesit repede din casa. In cinci minute am fost la metrou. M-am chinuit inca alte cinci minute sa gasesc un baiat care semana cu descrierea facuta pe mess. Dupa ce m-am invartit de vreo doua-trei ori l-am vazut: inalt, bine facut, ochii albastri ca marea, parul portocaliu ca razele soarelui, putin lungut si foarte dezordonat, imbracat cu un tricou negru care ii punea in evidenta formatul, blugi lungi pe care ii tara si un ghiozdan, murdar, plin de insigne. Avea o expresie putin incurcata, insa purta un zambet cald. M-am apropiat incet si i-am dat o data roata ca sa fiu sigura ca nu ma insel. M-a dus pe la spate si l-am batut pe umar. Cristal: de unde stiai?
Kill: presimteam
Cristal: aha...
Kill: si, ce faci?
Cristal: asa si asa, pe aici ma chinui sa descarc un joc.
Kill: e dragut?
Cristal: fetele normale zic ca e naspa, cele ca mine ca e dragut, iar voi, baietii, spuneti ca e marfa. concluzia trage-o singur.
Kill: am inteles. i-a spune, ai chef de o plimbare?
Cristal: nu stiu
Kill: hai sa ne intalnim.
Cristal: serios?
Kill: da... adica, de ce sa ne ascundem atata dupa coada?
Cristal: tu esti cel care face pe misteriosul.
Kill: nu a fost cu intentia de a te face si mai curioasa, doar ca... stii... eu tin la viata mea (laught)
Cristal: promit ca nu o sa te musc.
Kill: daca promiti...
Cristal: deci...
Kill: deci, in 10 minute, in fata intrarii de la metrou.
Cristal: aceea din centru, da?
Kill: da. o sa port o pereche de blugi, un tricou negru si un ghiozdan vernil pe care am o multime de insigne.
Cristal: eu blugi, tricou alb, o geanta pe umar, neagra, din panza, cu o insigna cu o broasca
Kill: ok
Cristal: inainte de toate, unde o sa mergem?
Kill: undeva unde o sa iti placa
Cristal: de ce esti asa sigur ca o sa imi placa?
Kill: pentru ca eu sun atent la ce imi zic oamenii despre preferintele lor...
Cristal: bine, ma las in seama ta. ne vedem acolo. pa (hug)
Kill: pa (kiss)
- Kill?
- Da.
- Cristal, adica, Diana, incantata.
I-am intins mana. Dupa ce m-a analizat pret de cateva minute mi-a luat mana si a zis:
- George, de asemeanea; si apoi mi-a sarutat-o usor.
Am plecat impreuna spre metrou. Din cand in cand ii mai arucam cate o privire scurta pentru a putea sa il analizez mai bine. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa arate atat de bine. Chiar daca pe atunci mai aveam momente cand credeam ca tot ce zboara se mananca, eram constienta ca un baiat nu poate sa fie si de treaba, sa arate si bine, iar pe deasupra sa mai fie si manierat. Credeam ca visez insa am uitat sa ma trezesc. M-am ciupit usor, de picior, dar am relizat ca eram mai treaza ca niciodata. Imi placea sa il stiu langa mine, imi oferea siguranta pe care nu am mai simtit-o de multa vreme. Asta nu era de bine.
Am urcat repede in metrou si am coborat dupa doua statii de mers, timp in care nimeni nu a scos nici macar un cuvant. Dupa traseul pe care il urmam probabil mergeam in parcul Tineretului. Imi placea acolo pentru ca totul era curat, copacii, iarba, florile ingrijite si mai presus de toate era liniste.
- Si, asa tacuta esti mereu? Intreba zambind usor.
- Sa spunem ca sunt asa doar cu persoanele pe care abia le cunosc.
- Deci, in momentul asta eu sunt una dintre acele persoane...
- Da!
- Pe mess pareai mult mai degajata.
- Pe mess nu stateam fata in fata ci ma holbam la un monitor. Si oricum, cred ca oricui i-ar fi mai usor sa vorbeasca cu cineva asa, decat fata in fata. Stii, cand esti langa persoana cu care vorbesti, poate observa multe lucruri pe care mess-ul nu le arata si nici telefonul.
- Cum ar fi faptul ca ai inceput sa rosesti putin?
- Da... si acest lucru.
Am lasat capul in jos si am continuat plimbarea. Fara sa imi dau seama trecusem de mult de parcul Tineretului si ne indreptam spre partea veche a orasului. Am mers printre multe stradute stramte, pe care nu incapeau mai mult de trei persoane. Cladirile erau atat de vechi incat aveam impresia ca pe masura ce inaintam acestea se aplecau deasupra noastra nelasandu-ne nici o cale de iesire. Dupa aproximativ 10 minute de mers printre ele ne-am oprit in fata unei cladiri foarte darapanate. Mi-a deschis usa, care atunci cand a impins-o a scos un scartait scurt, enervant si mi-a facut semn sa intru. Am pasit putin neincrezatoare insa cand am realizat unde ma aflam am facut ochii mari de uimire. In loc sa ma aflu intr-o camera ma aflam intr-o campie. Am intors capul si m-am uitat neincrezatoare. Mi-a facut semn sa nu fac galagie si sa merg in continuare. Dupa cativa pasi am ajuns in fata unei mese, pe care se aflau cescute cu cafea.
- Ia loc, te rog.
M-am asezat in timp ce ma uitam curioasa in jur. Deasupra noastra nu mai era un acopers iar razele soarelui intrau dupa bunul lor plac.
- Si, ce este mai exact locul asta?
- E o poveste destul de lunga...
- Am destul timp.
- Am gasit locul asta in timp ce ma jucam cu niste amici, acum cativa ani buni. Nu era asa darapanat si ni s-a parut interesant asa ca am hotarat sa ne facem "baza de lupte" aici. Asta se intampla aproximativ acum 6-7 ani. Catva timp aceasta a fost baza noastra secreta, insa multi dintre noi au plecat si nu prea a mai venit nimeni pe aici. Mi-am adus aminte de el intamplator si am zis ca ar fi frumos sa vad daca mai este in picioare. Intre timp, dupa cum observi, locul a suferit cateva schimbari.
- Da, destul de multe.
- Nu am avut banii necesari sa il refac asa ca am hotarat sa am grija de el si a devenit ceea ce este azi: o gradina in interiorul unei case.
- Si numai tu vii pe aici?
- Nu! Mai vin din cand in cand si cativa prieteni, atunci cand au timp.
- Aha... Inteleg.
Si apoi nu a mai zis nimeni nimic. Sorbeam amandoi, incet, cafeau din cescute cand usa a inceput sa scartaie. Mi-am intors privirea din instinct si am observat ca tocmai venise 4 persoane, cea de a cincea pregatindu-se sa intre. Din cate puteam observa erau trei baieti si doua fete. Au inaintat pe rand, iar de indata ce au ajuns la lumina m-am ridicat in picioare. Doi dintre baieti au dat noroc cu George, iar fetele l-au salutat de la distanta. L-am vazut cum se indeparteaza incet si se apropie de pesoana care inca mai statea in umbra.
Mi-am mutat putin privirea dupa el si apoi i-am analizat pe fiecare: baietii erau inalti, unul avand parul blond asemenea florii soarelui si unul roscat, probabil vopsit, amandoi aveau parul drept si putin lung, ochi mari si caprui, iar fetele pareau destul de normale: inalte si slabe, una avand parul scurt iar una lung pana aproape de fund. Dupa ce i-am analizat putin mi-am intors atentia spre George care parea ca se apropia impreuna cu persoana din umbra.
- Tu! tipa el. Ce naiba faci aici? Ma urmaresti?
Nu imi venea sa cred peste ce dadusem...
- Eu te urmaresc? Esti fraier, ce ai? Nu m-as uita la tine nici moarta.
- Voi doi, ne intrerupse George, va cunoasteti?
- Din pacate, da!
- Din pacate, da!
- Ce dragut, exact amandoi deodata, remarca roscatul.
- Fac un cuplu dragut, adauga blondul.
- Ba nu!
- Ba nu!
In timp ce noi ne uitam urat unul la celalat restul au inceput sa rada.
- Gata, gata... Diana, hai sa iti fac cunostiinta. Ei sunt prietenii mei: Marian, Mariu, Angela, Cristina, iar el este varul meu, Raul.
- Pe el, spun aratand cu degetul spre Raul, il stiu de ceva timp, din pacate. In schimb, pe restul, ma bucur sa va cunosc. Eu sunt Diana.
Fetele au fost foarte dragute, au venit, m-au imbratisat, apoi m-au pupat si mi-au spus ca spera sa ne intelegm bine. In schimb baietii m-au analizat din cap pana in picioare, mai adaugam unele comentarii despre mine.
- Si voi de unde va cunoasteti, intreba Marius.
- Internet, am raspuns simplu.
- De fapt, eu am vrut sa o cunosc si am facut rost de id-ul ei.
- Ai ochi buni, ce pot spune, adauga Marian. Dupa aceasta remarca am inceput toti sa radem.
Noi, fetele, ne-am retras in timp ce baietii au inceput sa discute diverse chestii, mai mult plictisitoare. Am stata aproximativ doua ore si am discutat despre muzica, filme si baieti. Dupa un timp ne-am adunat iar toti pentru a ne putea lua la revedere, nu inainte de a face schim de id-uri.
Am ajuns acasa destul de repede, insa de aceasta data, singura. L-am lasat pe George sa plece cu prietenii lui si cu Raul. Stiam drumul spre casa asa ca nu avea de ce sa isi faca prea multe griji. Dupa ce am ajuns primul lucru a fost sa fac un dus si apoi m-am trantit in pat si am adormit gandindu-ma la George.
Cand a inceput sa sune ceasul de dimineata imi venea sa il arunc. Visam frumos si el tocmai acum si-a gasit... M-am ridicat alene din pat si m-am indreptat direct la dus. Dupa ce am scapat de hainele care erau pe mine am intrat sub apa calda trezindu-ma de tot. Am terminat mult mai repede ca de obicei, am fugit repede sa ma imbrac, iar inainte sa ies pe usa am luat o felie de paine cu dulceata dupa masa. Drumul spre scoala a fost scurt, mul mai scurt ca de obicei, sau asa mi s-a parut mie.
Aveam prostul obicei ca sa intarzii la prima ora datorita faptului ca plecam destul de tarziu de acasa, insa de aceasta data eram prima in clasa. M-am asezat la locul meu si am asteptat sa apara colegii. Dupa cinci minute in care am numarat fiecare particula de praf din clasa din cauza plictiselii, am auzit usa cum se deschide. Mi-am aruncat repede privirea ca sa vad cine este: Raul. Cand l-am vazut am scapat un oftat, m-am ridicat din banca si m-am indreptat spre usa pentru ca vroiam sa ies. Era inca 7:20 si nu aveam de gand sa stau cu el 20 de minute in clasa, mi-as fi facut greata de dimineata. Observasem ca inca nu avea de gand sa plece din fata usii. M-am indreptat incet, putin nesigura, pentru ca nu aveam chef sa ma cert cu el de dimineata. Am intins mana spre usa ca sa o pot deschide insa o alta mana o prinsese pe a mea.
- Neata papusa. Unde ai de gand sa pleci? Vrei sa ma lasi sa stau aici, singur?
- Neata si tie. Si da, vreau sa te las aici singur.
- Si tu crezi in Mos Craciun?
- Da!
- Normal, spuse aceasta razand cu gura pana la urechi. Si, chiar crezi ca o sa te las sa pleci, intreba dupa ce se potolise din ras.
- Probabil nu, insa o sa plec oricum.
Mi-am tras mana din stransoarea lui si am dat sa apuc clanta usii, cand am simtit ca cineva ma ia pe sus.
- Tu! Da-mi drumul! Acum!
- Am un nume si nu este "Tu!". Si ca sa iti dau drumul trebuie sa ma rogi frumos.
- Bine, atunci o sa reformulez: Raul, te rog sa imi dai drumul.
In urmatorul minut eram deja cu picioarele pe pamant incercand sa imi aranjez hainele.
- Unde crezi ca pleci? Ti-am dat drumul pentru ca m-ai rugat, insa nu imi amintesc sa fi zis ceva si de plecat.
- Daca nu ma lasi sa plec sa stii ca o sa tip.
- Esti invitata mea.
- Suntem langa cancelarie si la ora asta, aproape toti profesorii sunt veniti.
- Nu imi pasa.
- Sa stii ca tip!
- Tipa o data, deja m-am plictisit de amenintari.
Deci vroia sa joace dur? Foarte bine! Vroiam sa ii arat ca eu nu sunt una din aia cu care face el tot ce vrea. Am tras aer puternic in plamani si am inceput sa tip. Dupa ce am ramas fara aer am deschis ochii sa vad daca mai este acolo. Nu plecase. Se afla tot in fara mea si radea atat de tare incat trebuia sa se tina cu mana de burta.
- Ma lasi sa plec sau tip iar?
- Vezi sa nu...
In urmatorul minut am inceput sa tip, de data aceasta mai tare.
- Gata, taci.
Insa nu ma opream, tipam cat ma tineau plamanii.
- Taci, sau o te opresc eu.
Ma amuza cand avea fata asta serioasa. Am dat din cap, asta insemnand ca nu.
M-a prins de mana si m-a tras mai aproape de el. De aceasta data simteam cum ma inrosesc.
- Taci, am zis!
Credeam ca facusem destule prostii pentru dimineata aceea. Ma pregateam sa ma opresc cand mi-a acoperit gura cu mana lui.
- Ti-am zis sa taci, insa nu m-ai ascultat... tu ai vrut-o! Si sa nu spui ca nu te-am avertizat inainte.
Nu am apucat sa imi dau seama ce vroia sa zica pentru ca in clipa urmatoare si-a luat mana care imi acoperea gura si buzele lui le-au atins pe ale mele. Incercam scap de el, insa mana lui ma tinea mult prea strans. Am facut in pas inapoi, si inca unul, pana cand m-am izbit de perete. Suprafata aceea rece era mai rea ca gheata in acel moment. Simteam ca iau foc si nu stiam cum sa fac sa opresc aceasta senzatie. S-a desprins usor de mine si mi-a pus mana din nou la gura.
- Vezi ce se intampla daca nu taci?
- Mmmmm, hmmmmnnn mmmnhmmmnhmmn!
- Ce zici? Nu te inteleg.
Mi-am dat ochii peste cap si m-am calmat. Ma gandeam ca avea de gand sa imi dea drumul pentru ca ma linistisem.
- Sa nu crezi sa o sa scapi asa usor. Am o supriza pentru tine care este ca un premiu de consolare pentru mine.
Mi-a luat ambele maini si mi le-a ridicat deasupra capului, mi-a prins barbia cu celalalta mna si m-a sarutat. Buzele lui erau asa moi si dulci. Trebuia sa recunosc ca imi placea. Mi-a dat drumul usor la maini, stand totusi in garda. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si l-am tras mai aproape de mine. S-a oprit un moment si s-a uitat putin uimit la mine. Mi-am bagat usor o mana in parul lui, tragandul doar cat sa simta putin, am inchis ochii si l-am sarutat iar.
Cand am observat ca lucrurile au inceput sa se incinga putin cam tare i-am dat drumul si l-am impins usor. Am ramas cu ochii inchisi si mi-am atins usor buzele, dupa care am scapat un murmur: Jocker...
In clipa urmatoare am auzit un zgomot puternic. Mana lui Raul lovise peretele din spate atat de tare incat sparsese geamul unui tablou din spatele meu.
- Eu nu sunt Jocker!
Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.
Abia dupa ce am auzit usa trantindu-se am realizat ce se intamplase. Mi-am dus mainile la gura si o clipa am privit in gol. Mi-am revenit destul de repede si am plecat dupa Raul. Mi-am amintit ca mana lui sangera destul de tare si era imposibil sa nu lase urme. M-am uitat atenta in jur si am observat picaturi mici de sange. Am mers aproximativ jumatate de scoala pana am ajuns pe acoperis. De la usa urmele se opreau. Am pasit putin neincrezatoare si am inchis usa incet in urma mea pentru a nu face zgomot. M-am uitat in jur insa nu am putut observa pe nimeni. Mi-am lasat capul in jos dezamagita cand mi-au sarit in ochi cateva picaturi de sange. Dupa ce m-am uitat mai bine am observat ca dara de sange incepea sa devina din ce in ce mai vizibila. Am urmarit-o pana am ajuns in cel mai retras colt al acoperisului. L-am vazut acolo, stand intins, cu mana pe piept. Isi murdarise camasa alba care incetul cu incetul devenise rosie.
- Raul... am soptit mai mult pentru mine, insa ma simtit cum o pereche de ochi se deschid si ma privesc insistent.
- Ce mai vrei? Inca o portie? Nu ti-a ajuns cea de mai devreme? intreba incercand sa faca pe smecheul.
- Esti ranit! Lasa-ma sa te ajut, te rog!
- Pleaca! Ma descurc si asta, spuse ridicand mana si incepand sa o fluture prin aer, nu e nimic. Ar trebui sa iti vezi de treburile tale. Acum dispari odata !
- Sa mergem la infirmerie, am spus in timp ce imi intindeam mana spre el.
M-am aplecat usor deasupa lui si am inceput sa il analizez: parea trist si vinovat. Respira greu si din cand in cand se incrunta din cauza durerii. Am dat sa il apuc de mana pentru al ajuta sa se ridice, insa mi-a aruncat o privire care spune tare, clar si raspicat: "Pleaca si lasa-ma in pace!" Am ignorat felul in care se uita la mine si m-am asezat langa el.
- Am intarziat la ore.
- Stiu...
- Vrei sa plec?
- Da.
- Si daca nu o voi face?
- Problema ta.
Am oftat dupa care m-am apropiat si mai mult de el.
- Imi pare rau.
- Nu ai pentru ce, a fost vina mea, nu trebuia sa fac ce am facut.
- Raul...
Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult ma vedeam pe mine dupa ce m-am despartit de Razvan.
- Te simti bine?
- Nu!
- Vrei sa mergem la infirmerie?
- Nu!
- Te rog...!
- Nu!
- Raul...
- Bine, mergem.
M-am ridicat si l-am ajutat sa se ridice. Am plecat amandoi spre cabinet insa cand am ajuns acolo nu era nimeni. L-am asezat pe Raul pe unul din paturile ce se aflau pe acolo si apoi am inceput sa ii curat rana care era destul de serioasa. M-am chinuit sa ii scot toate bucatile de sticla care ramasese acolo pentru ca mai tarziu sa nu se infecteze. L-am cusut putin pentru ca i se desprinsese pielea de pe palma si apoi i-am bandajat mana. L-am ajutat sa isi dea camasa jos, iar apoi i-am adus alta, curata.
Am terminat destul de repde si apoi m-am asezat langa el pe pat.
- Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat in clasa, promit ca nu o sa mai ating de tine.
Imi parea sincer rau pentru el. Nu trebuia sa isi ceara scuze pentru acel sarut, nu vroiam sa o faca. Stia foarte bine ca daca nu vroiam nu l-as fi lasat niciodata sa faca asa ceva.
- Raul, nu... nu trebuie.
- Ba trebuie.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Te rog, nu ma minti; cel putin nu acum. Suferi si se vede. Vad in tine o "eu" mai veche. Nu vreau sa treci prin ceea ce am trecut si eu. Spune-mi, ce s-a intamplat.
- Poti sa nu mai insisti?
- Nu!
- De ce?
- Pentru ca imi pasa.
- De mine?
- Da! De tine si de tot ce se intampla.
- Inteleg.
- Cum te pot ajuta?
- Pot sa imprumut asta? intreba in timp ce arata spre umarul meu.
- Desigur.
Am vazut cum isi pune capul pe umarul meu si a oftat. Simteam cu materialul tricoului se umezeste incet.
"Dumnezeu-le! Plange!"
Nu mai vazusem niciodata un Raul atat de vulnerabil.
- Si-a batut joc...
Atat a mai putut spune.
Orice sfat/critica este bine venit(a).
We mortals have many weaknesses; we feel too much, hurt too much or too soon we die, but we do have the chance of love.