29-09-2009, 10:47 PM
LoveNight - merci pentru comment. Raul o sa ramana deocamdata un personaj care actiuneaza numai din impulsuri, sau cel putin asta o sa dea impresia. Personalitatea lui nu e inca conturata nici la momentul acesta si veti avea surprize placute in ceea ce il priveste. Cat despre George, ei bine si cu el am planuri mari, va avea un rol important de acum in colo. Si ce a patit Raul nu se va afla decat undeva pe la sfarsit, cred...
Hanako-chan - thanks si tie pentru comm si pentru ca citesti. Sper ca acest capitol sa fie mai bun si sa iti placa.
Kayura - eh, si mie mi-au palcut saruturile alea insa o sa vina si niste scene mai hot, nimic mai mult decat niste saruti si pipaituri pe ici colo, insa garantez ca o sa fie hot... si Raul, poveste lunga... era el indragostit de mult, insa nu se personajul nostru... mai multe detalii mai tarziu.
Dizzy - merci de comm si ma bucur ca mai am inca un cititor. Merci pentru urari si continuarea asta e, sper sa iti placa.
Acum, imi cer scuze pentru eventualele greseli din capitol insa am vrut sa il termin ca sa pot posta in seara asta pentru ca maine nustiu cat timp o sa am exact maine. Sper sa va placa iar poza cu personajul nou va aparea cand voi posta urmatorul capitol.
[aling=center]Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nustiu nimic...[/center]
Nu inteleg de ce l-am mintit, puteam pur si simplu sa ii povestesc totul, insa intr-un fel ma simteam mult prea vinovata pentru ceea ce se intamplase. Am oftat si i-am spus ca o sa ii fac o vizita lui Raul maine. I-am urat noapte buna si am iesit dupa mess. Toata noaptea nu am reusit decat sa ma intorc pe o parte si pe alta. Ma trezeam din jumatate in jumatate de ora si ma uitam la ceas de fiecare data; parca nu vroia sa se mai faca dimineata odata. Pe la ora 6 am reusit, in sfarsit, sa inchid si eu ochii, cazand intr-un somn adanc. Stiu ca am visat ceva urat: i-am visat pe Raul si pe Razvan cum se bateau, atat am reusit sa imi mai amintesc din tot visul. Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stie sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau insa fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am ieist prima pe usa dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cnad in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem. Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strand ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din caza vitezei cu care mergea Raul. Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia care Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si i-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul mminut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartit si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.
Ja ne...
Hanako-chan - thanks si tie pentru comm si pentru ca citesti. Sper ca acest capitol sa fie mai bun si sa iti placa.
Kayura - eh, si mie mi-au palcut saruturile alea insa o sa vina si niste scene mai hot, nimic mai mult decat niste saruti si pipaituri pe ici colo, insa garantez ca o sa fie hot... si Raul, poveste lunga... era el indragostit de mult, insa nu se personajul nostru... mai multe detalii mai tarziu.
Dizzy - merci de comm si ma bucur ca mai am inca un cititor. Merci pentru urari si continuarea asta e, sper sa iti placa.
Acum, imi cer scuze pentru eventualele greseli din capitol insa am vrut sa il termin ca sa pot posta in seara asta pentru ca maine nustiu cat timp o sa am exact maine. Sper sa va placa iar poza cu personajul nou va aparea cand voi posta urmatorul capitol.
[aling=center]Cristal: raul? ce e cu el?
Kill: asta vroiam sa te intreb eu pe tine
Cristal: eu nustiu nimic...[/center]
Nu inteleg de ce l-am mintit, puteam pur si simplu sa ii povestesc totul, insa intr-un fel ma simteam mult prea vinovata pentru ceea ce se intamplase. Am oftat si i-am spus ca o sa ii fac o vizita lui Raul maine. I-am urat noapte buna si am iesit dupa mess. Toata noaptea nu am reusit decat sa ma intorc pe o parte si pe alta. Ma trezeam din jumatate in jumatate de ora si ma uitam la ceas de fiecare data; parca nu vroia sa se mai faca dimineata odata. Pe la ora 6 am reusit, in sfarsit, sa inchid si eu ochii, cazand intr-un somn adanc. Stiu ca am visat ceva urat: i-am visat pe Raul si pe Razvan cum se bateau, atat am reusit sa imi mai amintesc din tot visul. Cand m-am uitat la ceas am observat ca era de mult trecut de ora 12 si eu inca eram in pat. Am sarit ca si arsa cand mi-am adus aminte ca trebuie sa ii fac o vizita lui Raul. Am alergat disperata spre sifonier de unde am luat ce haine mi-au cazut la mana, mi-am aranjat putin parul si am iesit. Prolema mea era acum: nu mai stiam adresa exacta a lui. Ajunsesem deja pe strada unde statea, care intamplator era destul de aproape de a mea insa nu mai nimeream blocul si nici apartamentul. Am stat si am analizat strada de vreo cateva ori poate imi aduceam aminte. Intr-un final m-am dat batuta si am intrat in primul bloc care era mai aproape de mine; am urcat la etajul 2 si am apasat pe soneria apartamentului cu numarul 23, o data, inca o data, pana cand am vazut ca raspunde nimeni. Am mai urcat un etaj. Nu eram sigura care trebuia sa fie apartamentul in care statea Raul, nu stiam nici macar daca era in acest bloc. Am oftat si am sunat la numarul 27. Am auzit o voce groasa de barbat cum a tipat: "Imediat". In urmatorul minut am auzit cu a rasucit cheia in broasca. A deschis usa si a scos capul afara.
- Da?!
- Aici locuieste Raul?
- Da. Si tu esti?
- A... o colega de la scoala. Imi cer scuze ca va deranjez sambata la ora aceasta insa am ceva de rezolvat impreuna cu Raul si vroiam sa stiu daca e acasa sau nu.
Dupa aceasta explicatie mi-a deschis usa si m-a poftit inauntru.
- Imi cer scuze pentru deranj si pentru felul in care sunt imbracat. Insa, nu m-am prezentat. Unde imi sunt manierele, spuse razand. Sunt Alexandru, fratele mai mare a lui Rau, imi pare bine sa te cunosc.
- Diana, de asemenea.
M-a condus pana in sufragerie si m-a servit cu o ceasca de cafea dupa care s-a scuzat si s-a dus sa se imbrace. Inainte sa plece l-am vazut mai bine: inalt, bine facut, se vedea ca trasese putin de fiare pe la sala. Avea parul blond, ciufulit, lung pana la baza gatului si putin ondulat. Nu ii observasem culoarea ochilor insa cand am realizat cu ce era imbracat m-am inrosit: purta o pereche de boxeri negri si un tricou alb, putin largut, care ii acoperea jumatate din fund. A revenit in urmatoarele cinci minute cu o pereche de blugi pe el.
- Imi pare sincer rau pentru felul in care m-ai gasit, nu asteptam oaspeti.
- Nu-i nimic. Raul este acasa?
- Da, te poti duce la el; si imi indica camera de langa noi.
- Dar daca doarme?
- Nu-i nimic, o sa aiba o surpriza, nu e mare lucru... Nu se supara el numai din atat.
- Sper...
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat catre usa care mi-a fost indicata. Am ciocanit usor insa nu mi-a raspuns nimeni. Am apasat pe clanta si am intrat inchizand usa in urma mea. Cand m-am vazut inauntru nu stiam pe unde sa calc, nu vedeam nimic din cauza draperiilor care erau inca trase si la ora asta. Am incercat sa inaintez in speranta ca o sa dau de Raul pe unde prin camera, de fereastra sau de pat ca sa ma asez, insa am calcat pe un pix.
- Porcaria masii, am injurat printre dinti.
- Alex, ce naiba, din nou ma trezesti la ora asta?
- Dar...
- Nici un dar. Iesit naibii afara din camera mea, spuse acesta ridicandu-se din pat.
Am auzit in scartait usor, semn ca s-a ridicat din pat si observam cum o umbra se indreapta catre partea opusa a camerei. O lumina puternica m-a invaluit dintr-o data facandu-ma sa inchid ochii.
- Tu! l-am auzit tipand. Ce cauti in casa mea? In camera mea?
- Buna si tie, i-am soptit cu jumatate de gura si incercand sa ma uit in alta parte in afara de el. Alex m-a lasat sa intru si mi-a zis ca nu are nimic daca dormi si o sa ai o "surpriza placuta" daca te trezesc eu.
- Surpriza placuta pe naiba, spuse furios. Si de ce naiba nu te uiti la mine? Am ceva pe fata sau ce?
- Pai stii... tu...
- Eu ce? tipa din toti plamanii. Insa dupa ce se uita in jos nu mai scoase un cuvant. L-am auzit cum a inghitit in sec, si-a apucat repede patura dupa pat acoperindu-si trupul. Ah, la naiba... scuze. A oftat si cu o voce mai calma imi spuse: Acum iesi, vreau sa ma schimb... asta daca nu cumva vrei sa ma ajuti, adauga cu o voce perversa.
Nu am asteptat o a doua invitatie si am iesit repede din camera rosie la fata.
- Se pare ca dormea, spuse Alex care se afla langa usa, razand de felul in care aratam.
Banuiesc ca totusi erau frati chiar daca nu semanau la felul in care aratau, insa la caracter: parca as fi avut in fata o varianta mai matura a lui Raul care stie sa faca glume mai "picante". M-am intors inapoi in sufragerie si am inceput sa beau incet din cafeaua care inca mai era in ceasca de pe masa. In scurt timp a venit si Raul. Chiar daca se imbracase parul ii era tot ciufulit si avea o fata putin bosumflata, sigur nu i-a convenit faptul ca l-am trezit. Mi-am aruncat o privire la telefon si am vazut ca ceasul indica ora 15.
"Credeam ca numai eu dorm pana la ore din astea, imposibile."
Bine, am ramas putin uimita cand am vazut ca eu si el avem ceva in comun.
- Si, ce cauti aici? Mi-o reteza el scurt inainte de a mai putea spune eu ceva.
- Pai...
- Nu asa se vorbesti cu prietena ta, spuse Alex zambind smechereste. Ar trebui sa te porti mai frumos cu fetele Raul, mai ales cu o bombonica, spuse in timp ce se uita cu subinteles la mine. Sa stii ca daca nu o vrei tu, o sa o iau eu, si imi saruta usor mana, pare chiar draguta. Putin micuta insa merge.
- Taci naibii din gura si vezi-ti de fufele tale.
- Ah, micutul nostru este gelos... ce dragut.
Stateam pe canapea stupefiata si asistam la schimbul de replici dintre cei doi. Alex parea ca se amuza de minune pe seama fratelui sau insa fata lui Raul nu arata decat cat de iritat era. Am simtit cum o mana mi-o prinde pe a mea si ma trage de pe canapea facandu-ma sa ma impiedic usor de covor, dezechilibrandu-ma.
- Noi am plecat, spuse acesta uitandu-se urat la fratele lui care se tinea de burta de la atata ras.
- Bine, sa fitit cuminte si sa nu faceti prosti...
Am ieist prima pe usa dupa care Raul tranti usa cu putere in urma lui.
- Poti sa o darami daca mai faci asa.
- Nu cade ea atat de usor.
Nu vroiam sa il mai enervez asa ca am mers cu cativa pasi in urma lui fara a scoate un cuvant. Din cnad in cand mai grabeam pasul deoarece ramaneam in urma iar el mergea mult prea repede. Intelegeam ca era nervos insa putea macar sa mai incetineasca pasul ca sa il pot ajunge din urma, nu sa ma sa alerge jumatate de oras. La un moment dat s-a oprit si s-a intors brusc. M-a luat de mana si a inceput sa mearga iar. A soptit un: "Doar ca sa fiu sigur ca nu te pierd", mai mult pentru el si am continuat sa mergem. Afara era destul de frumos, senin si cald, pe ici colo cate un norisor aparand ce cer, insa nimic care sa indice ca vremea s-ar putea strica. Imi placea sa stau sa ma uit la cer si sa imi imaginez ce forme ciudate pot lua norisorii. Mergeam si visam cu ochii deschisi cand, dintr-o data am realizat ca cerul care se afla deasupra mea disparuse: abia atunci realizasem ca ne aflam in mall. M-am uitat la el insa nu parea sa stie unde merge, iar mana mi-o tinea mai strand ca pana acum. Am trecut pe langa o multime de oameni, pe majoritatea facandu-i sa se dea la o parte din caza vitezei cu care mergea Raul. Am intrat in MC tinandu-ne de mana. S-a dus sa cumpere sucuri, revenind repede. Imi luasem sucul rece si mi-l asezasem in fata uitandu-ma la felul in care se scurgeam picaturile de apa pe pahar cand am auzit pe cineva tusind langa urecehea mea. Mi-am ridicat privirea instinctiv incercand sa descopar cine era persoana care facea glume de genul acesta. Cand am deschis mai bine ochii nu imi venea sa cred cine era in fata mea.
- Ce faci iubire, nu ma mai recunosti? intreba acesta incercand sa ma sarute. M-am ridicat imediat dupa scaun avand inca bautura in mana. Ce-i papusa de fugi asa de mine? Sa stii ca nu musc.
- Nu e asta... doar... ca... eu... stii...
- Stiu, ti-a fost dor de mine, ce dragut, continua in timp ce incerca sa se lipeasca de mine.
Nu mai stiam ce sa fac, nu stiam cum puteam scapa de el, cand am auzit o bufnitura puternica venind din partea stanga. Am intors imediat capul si am observat ca Raul batuse cu pumnul in masa se plastic, indoind putin plasticul intr-o parte si reusind sa se zgarie la mana care inca nu era vindecata complet.
- Raul...
- Bai, nu vezi ca nu vrea sa iti pui mainile cleioase pe ea? Esti prost sau nu observi ce se intampla in jurul tau.
- Raul, taci, te rog.
Am simtit cum Razvan ma elibereaza din stransoare si isi indreapta toata atentia care Raul. Incepusem sa tremur. Imi era frica ca s-ar putea intampla ceva, amandoi erau foarte nervosi, mai ales Rau.
- Si ma rog, spuse acesta in timp se se uita cu greata catre el, tu cine esti?
- Cineva. Nu conteaza
- Esti prietenul ei cumva de incerci sa imi spui mi ce sa fac, mucea?
- Mucea pe ma-ta, ba
- Ah, piticul are ceva tupeu. Cred ca ar trebui sa iti mai lasi din aere acasa, mucea. Si...Ea, spuse aratand cu degetul spre mine, nu este numai a ta.
- Dar eu vreau sa imi apartina numai mie, ii raspunse dupa care zambi rautacios. Si, nu imi trebuie un motiv mai bun ca acesta pentru a nu lasa pustanii ca tine sa o atinga.
- Atunci: o sa o imprumut un minut. Si i-o ca pe un ordin!
Am mai auzit inca o bataie, de data aceasta mai puternica ca cea dinainte in masa. Am inceput sa tremur si mai tare si m-am dat un pas inapoi. In urmatorul mminut nu observat decat ca Raul se apropiase mult de Razvan si il tinea strans de camasa.
- Mucea sa i-o zici lu' ma-ta, ba! Si ii trase un pumn incat il facu sa se dezechilibreze. Razvan isi dadu hanarocul jos, se apropie de el, il prinse de par si ii dadu o palma peste fata. Raul riposta si ii tranti un genunchi in burta atat de tare inca un firicel de sange a inceput sa se scurga din gura lui. Au urmat o serie de lovituri dupa care amandoi pareau ca se mai calmase. Lumea se uita la ei si nu stia ce sa faca. Am observat cum o gasca de trei baieti se indreapta spre ei si ii despart. Era George si ceilalati prieteni ai lui. Cand l-am vazut primul impuls a fost sa ma duc sa il iau in brate; am alergat repede spre el insa m-am oprit inainte sa il ating. L-am rugat din priviri si a dat din cap cum ca e in regula. L-am luat in brate si am inceput sa plang. Cei doi fusese despartit si lasati cu prietenii lui George, in timp ce noi ne-am indepartat.
- Ce s-a intamplat?
- E numai vina mea, atat reusisem sa spun printre lacrimi, nu trebuia sa il bag in seama.
Nu a mai cerut si alte informatii. Am iesit afara din mall si ne-am dus intr-o parte mai retrasa unde puteam sa plang in liniste. L-am strans din nou in brate si am inceput sa plang si mai tare in timp ce el imi soptea ca totul o sa fie bine si ma mangaia incet. Am auzit cativa pasi apropiindu-se de noi, am simtit cum am fost impinsa si am auzit un "pooc" mare. Am deschis ochii si am realizat ca ma aflam pe jos. In fata mea statea Raul, iar George se afla undeva in fata mea, intins pe asfalt, stand cu mana la gura incercand sa acopere rana pe care i-o provocase lovitura.
- De ce ti-ai intins labele scarboase pe ea? tipa acesta.
I-am aruncat o privire plina de ura si m-am apropiat de George. L-am ajutat sa se ridice dupa suprafata rece si am plecat. Am mai intors inca o data capul ca sa fiu sigura ca nu avea sa vina dupa noi. Imediat am regretat gestul: il vazusem intins, rezemat de un perete, plangand si blestemand.
Ja ne...
![[Imagine: teosigcopy.png]](http://i525.photobucket.com/albums/cc338/bloody_teo/Avatare%20si%20semnaturi/teosigcopy.png)