Viata de liceu

[AoiButterfly]

'CuZ I cAn !i! - ma bucur ca inca citesti si ca iti si place. Sincera sa fiu mie in poze imi place mai mult de George si de un prieten de al lui, ala cu ochelari [imi aduce aminte de ed din fma si de asta]. Inca nu e nimic sigur, nustiu exact daca o sa ramana cu cineva Diana...
Si uite cum facem: tu nu mai pui asa multe smileuri, Denny nu se mai enerveaza, voi nu scrieti replici acide una alteia pe thread si eu is fericita.

Orice sfat/critica e bine venita.



Atat am auzit de la el dupa care a plecat nervos, cu mana sangerand, trantind usa in urma lui.
Abia dupa ce am auzit usa trantindu-se am realizat ce se intamplase. Mi-am dus mainile la gura si o clipa am privit in gol. Mi-am revenit destul de repede si am plecat dupa Raul. Mi-am amintit ca mana lui sangera destul de tare si era imposibil sa nu lase urme. M-am uitat atenta in jur si am observat picaturi mici de sange. Am mers aproximativ jumatate de scoala pana am ajuns pe acoperis. De la usa urmele se opreau. Am pasit putin neincrezatoare si am inchis usa incet in urma mea pentru a nu face zgomot. M-am uitat in jur insa nu am putut observa pe nimeni. Mi-am lasat capul in jos dezamagita cand mi-au sarit in ochi cateva picaturi de sange. Dupa ce m-am uitat mai bine am observat ca dara de sange incepea sa devina din ce in ce mai vizibila. Am urmarit-o pana am ajuns in cel mai retras colt al acoperisului. L-am vazut acolo, stand intins, cu mana pe piept. Isi murdarise camasa alba care incetul cu incetul devenise rosie.
- Raul... am soptit mai mult pentru mine, insa ma simtit cum o pereche de ochi se deschid si ma privesc insistent.
- Ce mai vrei? Inca o portie? Nu ti-a ajuns cea de mai devreme? intreba incercand sa faca pe smecheul.
- Esti ranit! Lasa-ma sa te ajut, te rog!
- Pleaca! Ma descurc si asta, spuse ridicand mana si incepand sa o fluture prin aer, nu e nimic. Ar trebui sa iti vezi de treburile tale. Acum dispari odata !
- Sa mergem la infirmerie, am spus in timp ce imi intindeam mana spre el.
M-am aplecat usor deasupa lui si am inceput sa il analizez: parea trist si vinovat. Respira greu si din cand in cand se incrunta din cauza durerii. Am dat sa il apuc de mana pentru al ajuta sa se ridice, insa mi-a aruncat o privire care spune tare, clar si raspicat: "Pleaca si lasa-ma in pace!" Am ignorat felul in care se uita la mine si m-am asezat langa el.
- Am intarziat la ore.
- Stiu...
- Vrei sa plec?
- Da.
- Si daca nu o voi face?
- Problema ta.
Am oftat dupa care m-am apropiat si mai mult de el.
- Imi pare rau.
- Nu ai pentru ce, a fost vina mea, nu trebuia sa fac ce am facut.
- Raul...
Cu cat ma uitam mai mult la el, cu atat mai mult ma vedeam pe mine dupa ce m-am despartit de Razvan.
- Te simti bine?
- Nu!
- Vrei sa mergem la infirmerie?
- Nu!
- Te rog...!
- Nu!
- Raul...
- Bine, mergem.
M-am ridicat si l-am ajutat sa se ridice. Am plecat amandoi spre cabinet insa cand am ajuns acolo nu era nimeni. L-am asezat pe Raul pe unul din paturile ce se aflau pe acolo si apoi am inceput sa ii curat rana care era destul de serioasa. M-am chinuit sa ii scot toate bucatile de sticla care ramasese acolo pentru ca mai tarziu a nu se infecta. L-am cusut putin pentru ca i se desprinsese pielea de pe palma si apoi i-am bandajat mana. L-am ajutat sa isi dea camasa jos, iar apoi i-am adus alta, curata.
Am terminat destul de repde si apoi m-am asezat langa el pe pat.
- Imi cer scuze pentru ce s-a intamplat in clasa, promit ca nu o sa mai ating de tine.
Imi parea sincer rau pentru el. Nu trebuia sa isi ceara scuze pentru acel sarut, nu vroiam sa o faca. Stia foarte bine ca daca nu vroiam nu l-as fi lasat niciodata sa faca asa ceva.
- Raul, nu... nu trebuie.
- Ba trebuie.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic.
- Te rog, nu ma minti; cel putin nu acum. Suferi si se vede. Vad in tine o "eu" mai veche. Nu vreau sa treci prin ceea ce am trecut si eu. Spune-mi, ce s-a intamplat.
- Poti sa nu mai insisti?
- Nu!
- De ce?
- Pentru ca imi pasa.
- De mine?
- Da! De tine si de tot ce se intampla.
- Inteleg.
- Cum te pot ajuta?
- Pot sa imprumut asta? intreba in timp ce arata spre umarul meu.
- Desigur.
Am vazut cum isi pune capul pe umarul meu si a oftat. Simteam cu materialul tricoului se umezeste incet.
"Dumnezeu-le! Plange!"
Nu mai vazusem niciodata un Raul atat de vulnerabil.
- Si-a batut joc...
Atat a mai putut spune.
Dupa acest incident Raul nu mi-a mai adresat un cuvant toata ziua, nici macar nu se mai uita la mine si nu spune nimic rautacios la adresa mea. Cateodata stateam si ma intrebam daca facusem bine atunci cand ma dusesem dupa el. Toata saptamana mi-am pierdut timpul gandidu-ma la ce ar trebui sa fac de acum in colo pentru a scapa de atmosfera tensionata dintre noi. Ma gandeam ca ar fi mai bine daca am putea vorbi pe mess, insa am realizat ca nu am id-ul lui de mess. Apoi prima persoana la care m-am gandit a fost George; lui i l-am cerut insa am renuntat repede la idee cand mi-a spus ca nu poate sa mi-l dea fara sa vorbeasca cu Raul si sa ii ceara permisiunea.; cat despre Alexandra: mi-a spus spus ca ei doi s-au despartit pentru ca ei nu ii convenea cu saruta si ca nu a avut niciodata id-ul lui de mess; spune ca ei vorbeau la telefon deoarece lui ii era lene sa isi miste degetele pe tastatura.
Vineri deja eram in criza. Toata saptamana nu auzisem un cuvant urat din partea lui, o remarca ironica la adresa mea, nici macar un "Buna dimineata" amarat. Eram atat de nervoasa ca intr-o pauza am luat-o pe Alexandra de mana si am tarat-o pana pe acoperis pentru a putea vorbi fara a fi deranjate de nimeni.
- Alex, scuipa tot. Ce s-a intamplat intre tine si Raul?
- Nimic important.
- Defineste "nimic important". Acel "important" inseamna ca totusi s-a intamplat ceva...
- Pe scurt: i-am dat papucii.
- De ce? nu pot sa cred ca te-ai despartit de el doar pentru ca nu iti place cum saruta, nu? Nu sunt inca blonda, asta in caz ca nu ai observat inca.
- Aha!
- Deci?
- Pai dupa cum stii ai mei ai fost plecati de sambata si de abia azi dimineata s-au intors.
- Asa...
- Si, ma rog, eu am fost cu Raul la mai multe intamplari intre timp si de cate ori ma duceam acasa il invitam sa intre, ba chiar aveam mereu grija sa mentionez ca sunt singura acasa. Dupa ce l-am rugat si l-am rugat a acceptat intr-un final sa intre. Asta se intampla miercuri seara.
- Si ce i-ai facut?
- Cum adica ce i-am facut? Mai bine zis: ce nu am facut.
- Explica.
- L-am invitat sa bea o cafea, insa in timp ce o faceam am scapat pe jos ibricul si o parte din continut a ajuns pe hainele mele. M-am dus sa ma schimb si am coborat in camasa mea de noapte, cea rosie. Ne-am uitat la un film si la un moment dat am preluat initiativa, insa baiatul cand a vazut ca se incing lucrurile mi-a cerut sa ma dau jos dupa el.
- Pe scurt: nu a vrut sa-o faca cu tine.
- Exact! Si m-am enervat si i-am spus ca e un las nesimtit si apoi i-am zis ca il parasesc.
- Si el ce a zis dupa faza asta?
- Nimic. A plecat razand.
- Atat?
- Da, atat. De atunci nu am mai vorbit cu el si nici nu am de gand sa o fac.
Am plecat putin usurata dupa discutia pe care o avusesem cu Alex, cel putin stiam ca Raul nu este in starea aia din cauza ei. Orele au trecut foarte repede, iar drumul spre casa mi s-aparut de doua ori mai scurt. Eram foarte obosita deoarece toata saptamana statusem intr-un stres continuu. Am intrat pe mess insa am vazut ca George nu era.
Imediat mi-a aparut o fereastra pe desktop.

RazvyJocker: buna, vreau sa vorbim. se poate?
Cristal: ai cinci minute si atat.
RazyJocker: de ce erai cu nesuferitul ala de Raul de mana pe holurile scolii, luni?
Cristal: de ce te intereseaza?
RazvyJocker: nu ti se pare ca tu ar trebui sa raspunzi prima la intrebare?
Cristal: de ce am impresia ca esti gelos?
RazvyJocker: pentru ca asa si este!
Cristal: asa deci... acum faci pe "iubitul gelos"...
RazvyJocker: nu fac, chiar sunt
Cristal: interesant
RazvyJocker: atunci, imi spui de ce erai cu el de mana?
Cristal: pentru ca asa am vrut
RazvyJocker: deci intre voi nu'i nimic?
Cristal: nustiu... poate...
RazvyJocker: daca nu imi spui tu o sa il intreb chiar pe el
Cristal: bine, nu e nimic intre noi. fercit?
RazvyJocker: foarte...
Cristal: altceva?
RazvyJocker: nimic
Cristal: atunci, pa!
RazvyJocker: stai!
Cristal: ce'i?
RazvyJocker: vroiam sa-ti zic: "te iubesc"
Cristal: stiu. pa!

Am inchis repede fereastra pentru ca simteam ca daca o sa ii mai vad o data numele o sa mi se faca rau.
Nici nu am apucat sa inchis mess-ul ca imediat mi-a aparut o alta fereastra.

Kill: buna
Cristal: ce s'a intamplat?
Kill: e de rau...
Cristal: explica
Kill: e vorba de Raul.

Ja ne...