07-06-2011, 08:23 PM
DISCLAIMER : Nu detin nici un personaj - inafara de cele create de mine - ce ii apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje, intamplari.
Buna dragilor. Ma gandesc in fiecare seara daca sa imi fac inca un fic. Desi nu ma pricep, am zis ca mai bine totusi ma stradui decat sa arunc o idee la cosul de gunoi. Ficul este +18, deci cine vrea il citeste si cine nu vrea nu este obligat. Sper sa va placa, si inca o data, nu sunteti obligati sa imi cititi ficul.
Tocmai am terminat ultima misiune pe saptama asta. Dar ce ma doare este faptul ca nu am pe nimeni langa mine. Mama a fost omorata de Yakuza iar tata a murit in ultimul razboi. Dar nu le duc dorul, imi este mai bine fara ei. De ce? Sa nu credeti ca sunt o fata rea, nepasatoare, dar ei nu sunt adevaratii mei parinti. Sper ca intr-o zi, chiar daca voi fi pe moarte, sa ii vad pe adevaratii mei parinti macar pentru un minut. Sa ii strang in brate, sa le zic mama si tata, sa ii sarut dulce, sa imi zica ca sunt fetita lor. Dar nu se poate. Viata mea este un calvar. Uneori imi doresc sa nu fiu ninja, dar daca nu as mai fi voi fi un om care nu stie sa se apere, care ajunge omorat de samurai, Yakuza sau chiar de alti ninja. Visul meu este razbunarea, delcea razbunare. Unii zic ca nu rezolv nimic prin razbunare, ca imi fac mai mult rau sau chiar ca nu sunt destul de puternica. Prostii. Imi fac mai mult rau daca nu ma razbun. Fara razbunare nu ar mai exista acea placere satisfacatoare da a vedea persoana care ti-a fost draga dar care te-a dezamagit in ultimul hal suferind in durere. Asta este visul meu. Vreau sa ma razbun pe toti, pentru atunci cand eram mica toti ma detestau din cauza parintilor mei adoptivi. Credeau ca si eu sunt la fel ca ei, ca sunt o criminala. Da, parintii mei adoptivi au fost niste criminali. Ei omorau oameni nevinovati, dupa care aruncau corpul ramas fara suflet. Si nu numai atat, dar ei folosesc tehnici interzise. De ce am fost adoptata de ei? Doar pentru ca ei imi cunosteau parintii, erau prieteni foarte buni. Dar nu ma intereseaza, scopul meu este sa devin cea mai puternica femeie ninja, sau de ce nu cel mai puternic om de pe placeta? Dar as fi multumita doar daca ma voi razbuna. Am implinit acum doua luni nouasprezece ani. Am vise mari, pentru o fata inca mica. Imi dau mana prin parul meu rozaliu, deoarece vantul la imprastiat in toate directiile posibile. Imi pun picioarele slabute pe mers, deoarece azi am de predat tancilor o noua lectie la academie. Doamne, daca iar nu isi mai fac temele voi incalca putin regulile si le voi arata o adevarata bataie si va fi una zdravana. Acum simt si eu cum este acea plaere nebuna de a chinui copii cu teme si lectii grele. Nu sunt rea, dar copii dinn ziua de azi chiar nu mai stiu alceva inafara de a manca si de a vorbi.
Ajung si eu in fata clasei dupa cateva minute de mers. Deschid usa si un burete imi este aruncat in fata. Praful se instaleaza in parul meu roz care acum nu mai seamana cu o floare de cires, ci cu parul unei batrane de o suta de ani care mai are de luat doua guri de aer si moare. Iau burete si il pun la loc, cu zambetul pe buze in timp ce ma sterg de praful alb de creta. Linistea se asterne in clasa, iar eu incep ca rad ca o nebuna. Saracii copii, se uita la mine ca la masini straine.
-Copii, pentru asta toti veti sta doua ore dupa program. zic eu dupa care ii scot afara pentru a le face echipele. Ce repede a trebut timpul, deja trebuie sa ma despart de ei. Se vor duce la un alt profesor si vor uita de mine. Cred ca imi pare rau. Cu toata ura pe care o port in mine am un mic sentiment. Ei sunt ca fratiorii mei si nu vreau sa ma urasca pentru ce le fac. Le spun ca nu ii mai tin dupa ore, si le dau si explicatia.
-Pentru ca voi imi sunteti ca niste copii si nu vreau sa ma urati dupa ce plecati de la academie.
Ma mira expresia lor, ca vad ca fac ochii cat cepele. Nu am fost rea cu ei mereu. Iau lista de pe birou, care am primi-o de la hokake cu noile echipe. Le citesc lista, iar in ultimul grup vad ca eu sunt senseiul. Ce echipa frumoasa, doi sunt slabi iar al treilea este cel mai bun.
Sensei: Haruno Sakura
Elevi: Rin Uzumaki; Naruto Uzumaki; Itachi Uchiha
Ma indrept catre echipa mea, care sta pe o banca de langa un cires. Ma uit la Rin, parul ei frumos saten deschis este scurt, are doua linii mov pe fata si ochii abisali. Privirea mi se indreapta catre Uzumaki, care din cate vad este fratele lui Naruto. Are acelasi nume ca si el, dar nu uit sa ma uit si la Itachi. Parul ii este prins intr-o coada la spate, iar ochii lui abisali se pot schimba in rosu aprins, precun sangele. Privirea aceea, o privire blanda, la fel ca a lui Naruto si Rin. Le propun sa ne cunoastem mai bine unii pe altii si sa ne acomodam. Dupa ce fiecare sa prezentat in mare despre el le-am propus sa incepem maine antrenamentul, dar sunt contrazisa de ei. Este ora unu, iar orele se termina la sase. Am timp destul pentru antrenament. Ii duc intr-o padure unde le zic ca antrenamentul incepe. Este simplu, ei trebuie sa se urce in varful unui copac. Pentru niste copii de paisprezece ani cred ca va fi usor...sau poate nu.
Sper ca va placut :D
Rin: http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
Buna dragilor. Ma gandesc in fiecare seara daca sa imi fac inca un fic. Desi nu ma pricep, am zis ca mai bine totusi ma stradui decat sa arunc o idee la cosul de gunoi. Ficul este +18, deci cine vrea il citeste si cine nu vrea nu este obligat. Sper sa va placa, si inca o data, nu sunteti obligati sa imi cititi ficul.
Viata de ninja presarata cu iubiri interzise
CAPITOLUL lTocmai am terminat ultima misiune pe saptama asta. Dar ce ma doare este faptul ca nu am pe nimeni langa mine. Mama a fost omorata de Yakuza iar tata a murit in ultimul razboi. Dar nu le duc dorul, imi este mai bine fara ei. De ce? Sa nu credeti ca sunt o fata rea, nepasatoare, dar ei nu sunt adevaratii mei parinti. Sper ca intr-o zi, chiar daca voi fi pe moarte, sa ii vad pe adevaratii mei parinti macar pentru un minut. Sa ii strang in brate, sa le zic mama si tata, sa ii sarut dulce, sa imi zica ca sunt fetita lor. Dar nu se poate. Viata mea este un calvar. Uneori imi doresc sa nu fiu ninja, dar daca nu as mai fi voi fi un om care nu stie sa se apere, care ajunge omorat de samurai, Yakuza sau chiar de alti ninja. Visul meu este razbunarea, delcea razbunare. Unii zic ca nu rezolv nimic prin razbunare, ca imi fac mai mult rau sau chiar ca nu sunt destul de puternica. Prostii. Imi fac mai mult rau daca nu ma razbun. Fara razbunare nu ar mai exista acea placere satisfacatoare da a vedea persoana care ti-a fost draga dar care te-a dezamagit in ultimul hal suferind in durere. Asta este visul meu. Vreau sa ma razbun pe toti, pentru atunci cand eram mica toti ma detestau din cauza parintilor mei adoptivi. Credeau ca si eu sunt la fel ca ei, ca sunt o criminala. Da, parintii mei adoptivi au fost niste criminali. Ei omorau oameni nevinovati, dupa care aruncau corpul ramas fara suflet. Si nu numai atat, dar ei folosesc tehnici interzise. De ce am fost adoptata de ei? Doar pentru ca ei imi cunosteau parintii, erau prieteni foarte buni. Dar nu ma intereseaza, scopul meu este sa devin cea mai puternica femeie ninja, sau de ce nu cel mai puternic om de pe placeta? Dar as fi multumita doar daca ma voi razbuna. Am implinit acum doua luni nouasprezece ani. Am vise mari, pentru o fata inca mica. Imi dau mana prin parul meu rozaliu, deoarece vantul la imprastiat in toate directiile posibile. Imi pun picioarele slabute pe mers, deoarece azi am de predat tancilor o noua lectie la academie. Doamne, daca iar nu isi mai fac temele voi incalca putin regulile si le voi arata o adevarata bataie si va fi una zdravana. Acum simt si eu cum este acea plaere nebuna de a chinui copii cu teme si lectii grele. Nu sunt rea, dar copii dinn ziua de azi chiar nu mai stiu alceva inafara de a manca si de a vorbi.
Ajung si eu in fata clasei dupa cateva minute de mers. Deschid usa si un burete imi este aruncat in fata. Praful se instaleaza in parul meu roz care acum nu mai seamana cu o floare de cires, ci cu parul unei batrane de o suta de ani care mai are de luat doua guri de aer si moare. Iau burete si il pun la loc, cu zambetul pe buze in timp ce ma sterg de praful alb de creta. Linistea se asterne in clasa, iar eu incep ca rad ca o nebuna. Saracii copii, se uita la mine ca la masini straine.
-Copii, pentru asta toti veti sta doua ore dupa program. zic eu dupa care ii scot afara pentru a le face echipele. Ce repede a trebut timpul, deja trebuie sa ma despart de ei. Se vor duce la un alt profesor si vor uita de mine. Cred ca imi pare rau. Cu toata ura pe care o port in mine am un mic sentiment. Ei sunt ca fratiorii mei si nu vreau sa ma urasca pentru ce le fac. Le spun ca nu ii mai tin dupa ore, si le dau si explicatia.
-Pentru ca voi imi sunteti ca niste copii si nu vreau sa ma urati dupa ce plecati de la academie.
Ma mira expresia lor, ca vad ca fac ochii cat cepele. Nu am fost rea cu ei mereu. Iau lista de pe birou, care am primi-o de la hokake cu noile echipe. Le citesc lista, iar in ultimul grup vad ca eu sunt senseiul. Ce echipa frumoasa, doi sunt slabi iar al treilea este cel mai bun.
Sensei: Haruno Sakura
Elevi: Rin Uzumaki; Naruto Uzumaki; Itachi Uchiha
Ma indrept catre echipa mea, care sta pe o banca de langa un cires. Ma uit la Rin, parul ei frumos saten deschis este scurt, are doua linii mov pe fata si ochii abisali. Privirea mi se indreapta catre Uzumaki, care din cate vad este fratele lui Naruto. Are acelasi nume ca si el, dar nu uit sa ma uit si la Itachi. Parul ii este prins intr-o coada la spate, iar ochii lui abisali se pot schimba in rosu aprins, precun sangele. Privirea aceea, o privire blanda, la fel ca a lui Naruto si Rin. Le propun sa ne cunoastem mai bine unii pe altii si sa ne acomodam. Dupa ce fiecare sa prezentat in mare despre el le-am propus sa incepem maine antrenamentul, dar sunt contrazisa de ei. Este ora unu, iar orele se termina la sase. Am timp destul pentru antrenament. Ii duc intr-o padure unde le zic ca antrenamentul incepe. Este simplu, ei trebuie sa se urce in varful unui copac. Pentru niste copii de paisprezece ani cred ca va fi usor...sau poate nu.
Sper ca va placut :D
Rin: http://www.google.it/imgres?imgurl=http:...24&bih=677
![[Imagine: tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif]](http://24.media.tumblr.com/tumblr_liivkm1jeW1qe6oyyo1_500.gif)