25-12-2010, 08:34 PM
Cap 10 ~ Regrete ~
Arishima P.O.V.
-Itachi, NU! – am strigat cat am putut de tare, in momentul in care s-a bagat in fata mea si a fost injunghiat de Hidan.
-Stai linistita, pustoaico! Nu regret nimic! – a soptit, cazand la pamant, vlaguit de sitoatie. Nu regreta nimic?! Ba da! Acum, cand relatia cu fratele lui e in floare el nu regreta ca moare in fata ochilor lui Sasuke?! Vezi sa nu! Am inghitind in sec.
-Poate tu nu regreti nimic, dar eu da! Deidara, Sasori, aveti grija ca astia doi sa nu se apropie la mai mult de cinci metri. Sakura, vezi ca poti face. Sasuke… – nu am putut continua, lacrimile ma impiedicau. Am zburat langa Itachi, intorcandu-I fata spre mine. Sharingan-ul ii era inca activat, ceea ce doar inrautatea sitoatia. –De ce ai facut asta?! Imi era destul ca Allen a fost omorat din cauza mea, acum tu… fratele pe care mi l-am dorit mereu… D..de ce?!
Tot ce a facut a fost sa zambeasca si sa imi arate, cu greu, luna plina.
-Mai sti ce iti spuneam acum cativa ani? – ma intreba, cu ochii melancolici.
-Cum as putea uita?! ‘Luna Plina inseamna un nou inceput! Nu te teme de Noapte!’, spuneai asta cand iti ziceam ca imi e frica de intuneric. Si niciodata nu am inteles la ce te refereai. De ce Luna? De ce nu Zorii Diminetii? - ii raspunsesem, tinandu-l de mana. Zambetul I s-a marit.
-Pentru ca asta esti tu! Acum cativa ani, nu erau Vampiri. Erau Oamenii Noptii sau ai Lunii. Clanul tau se aduna de cele mai multe ori in jurul unui foc de fiecare data cand Luna era Plina, cu noante sangerii. In acea perioada, nici unul dintre voi nu se hranea. Se considera ca daca Luna e Rosie, se varsase prea mult sange. De aceea iti spuneam sa nu te temi de noapte si ca Luna Plina e un nou inceput. In plus, pe atunci se credea ca Soarele va omoara. – tusi, un firicel de sange aparandu-I in coltul gurii si totusi a zambit. –Sasuke, iti pot simtii nelinistea de aici. Promite-mi ca vei avea grija de ele si ca daca inchid ochii nu vei actiona impulsiv!
-Hai sa nu ne grabim cu concluziile… – a incercat brunetul sa se autolinisteasca, in acelasi timp simtind ca era si pentru mine adresat asta. Lacrimile nu se mai opreau, erau nonstop pe obrajii mei.
-Daca vrei sa mai traiasca, sanatos si fara probleme, transforma-l! – am auzit vocea lui Sato, venind din spatele meu. Am tresarit. Sa il transform?! Dar… cum?!
~*Ii dai sa bea din veninul tau. Il va vindeca, facandu-l vampir in cateva ore. Nu pot garanta ca va mai avea Sharingan-ul sau daca isi va mai amintii ceva. Dar merita, incercarea moarte n-are!*~ Dar acum avea. M-am uitat la Sasuke.
-Vrei sa fac asta?
A stat o clipa sa se gandeasca. In ochii lui vedeam sclipirea refretului, dar si a sperantei. A aprobat din cap, ceea ce mi-a fost de ajuns. Am rupt pelerina pe care o purta si tricoul de dedesupt, lasandu-I pieptul la vedere, doar pentru a ma asigura ca ranile se vindecau. Apoi m-am muscat de palma, iar lichidul usor trasparent, cu o noanta vernila s-a adunat. L-am luat in gura, apoi am apasat pe obrajii lui Itachi, punandu-mi buzele peste ale lui. I-am simtit pe toti tresarind vazandu-mi gestul.
Nu, nu un sarut. Doar asa ii puteam da veninul, pentru ca deja nu mai era constient. Daca ii dadeam din palma, riscam sa ii ajunga pe piele si sa il descompuna. Nu aveam de gand sa ii fac mai mult rau decat i-am facut pana acum.
-Deci ca sa ma sarute Arishima trebuie sa ma prefac ca sunt mort?! Super tare! – A inceput Deidara, dar a fost readus la tacare de o lovitura de la Hidan. –Hei, aveam o fantezie! – tipa, aruncand cateva bombe. L-am vazut strecurand una in buzunarul pelerinei lui Hidan, apoi l-a luat de gat, tragandu-l la distanta mai mare de 50 de metri departare. A disparut intr-un nor de fum, aparand fix langa noi. Cand am simtit ca nu mai am venin in gura, m-am despartit de Itachi. Brunetul si-a deschis ochii brusc, gemand usor de durere.
-In cateva ore va fi bine. Pana atunci… – l-am lovit in stomac, trimitandu-l iar in incostienta. Deidara a tresarit langa mine. –E mai bine sa doarma decat sa simta arsura. E o durere inimaginabila… – i-am linistit pe toti. M-am intors spre blond. –Unde e Sasori?
Uitandu-se imprejur, isi mari ochii surprins.
-Era aici acum cateva minute…
Inchizand ochii, auzeam sapte inimi. Sasori inca lupta?! Dar… unde?!
Desi era papusa, cutiuta chakra a ruscatului era ca o inima. Intotdeauna am crezut ca el este mai mult decat o papusa si asa e. El simte afectiune, iubire, durere, ura. E ca un om mai special. Ca… mine. Apoi mi-am amintit ca era si Sato’ aici.
-Cum se face ca tie nu iti aud inima?! – am intrebat-o, inca atenta la zgomotele din imprejurimi.
-Noi suntem surori doar de tata. De aceea tu ai ochii verzi, iar eu albastri. Tu ai fost mereu fata tatei, cea care i-a mostenit tot. Chiar si frumusetea... Eu… doar culoarea parului, care oricum e mai deschis decat ar fi trebuit sa fie, cred ca din cauza ca mama mea era blonda. In fine, eu am fost nascuta de un vampir, tu de un om. Valle nu a rezistat mai mult de 2 ore de la nasterea ta. In mod normal, nu ar fi trebuit sa reziste actului si asa scapam de doua belele. Tu nu ai doar 8 ani. Esti mai mare ca mine cu cinci. Ceea ce inseamna ca ai 15. In schimb, Madara ti-a facut corpul de nou-nascut, ca sa nu iti amintesti acele momente in care tata a semnat tratatul intre Uchiha, Narikin si Namizake. Am spus Namizake nu Namikaze! Ca Madara sa accepte, dragul nostru tata i-a promis ca una din fetele lui se va casatori cu el. Si ia ghici tu pe cine a ales…
Marindu-mi ochii, ma holbam la sora mea, care imi spunea ca una din noi era promisa unui Uchiha. Speram sa nu fiu eu aia…
Ea, zarindu-mi tremurul mainilor si ochii bulbucati, continua.
-Ciudat, dar pe mine m-a ales. Iar eu, normal ca nu am fost de acord. De aici a si pornit razboiul. Ma rog, din cauza asta Madara s-a aliat cu Orochimaru sa distruga clanul nostru. Abea apoi au macinat si clanul Uchiha. Pentru ca ei nu au fost de acord cu ceea ce facuse si au incercat sa il omoare.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Imi spui ca tu de fapt, daca ai fi acceptat sa ti se spuna “Doamna Uchiha†ai fi salvat ambele clanuri?! Atat de proasta sa fi, sa nu te gandesti putin si la familia ta?!
-Proasta esti tu! Daca deja erai indragostita, ai fi acceptat sa te mariti cu cineva care venea noaptea si te ameninta?!
-Si de cine erai indragostita?! Trebuie sa fie un norocos, saracul! – s-a bagat Deidara ca musca-n lapte. Dar avea dreptate cu acea ntrebare…
-De… de Itachi!
Am inghetat, la fel ca toti ceilalti care se aflau langa mine.
‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’… numai atat aveam in cap.
-De aceea mi-ai spus sa il transfom? Nu pentru el sau pentru mine, cat pentru tine. – am soptit, dezamagita. Tot la ea se gandea.
-Bine inteles. In caz ca ai uitat, te urasc!
-Si atunci de ce Orochimaru? De ce nu Madara? Cu ce te incalzeste chestia asta? Ca esti acolo sau pe partea cealalta tot impotriva mea esti. Cu ce te incalzeste ca nu esti langa Madara ci langa Kabuto?! Care e diferenta?! - Deja incepusem sa imi pierd cumpatul. Ce pacat ca nu e Lee aici sa ma calmeze…
-Spre deosebire de Uchiha, Kabuto ma iubeste. Madara ma foloseste! Tu nu ai de unde sa sti pentru ca ai fost inconjurata numai de iubire si fericire, ai avut o a doua copilarie in care te-ai distrat cu prostul de Lee si tampitul de Allen care te tineau in puf.
Am stans pumnii cat am putut, incercand sa nu sar la bataie. Bine inteles ca nu am reusit.
Acum stateam deasupra soramii, cu mainile la gatul ei, abea abtinandu-ma sa nu o omor.
-Daca il mai insulti o singura data pe Allen, nu mai prinzi rasaritul soarelui! – am marait, strangand mainile pe pielea ei dura. –Ai macar idee de cine era Allen? L-ai vazut vreodata? Iti spun eu cine era! Era acel Shin care te iubea, acel Shin care se tinea dupa tine sa nu patesti nimic. Memoria ta inca are probleme, pentru ca Shin statea cu mine numai cand aveai tu antrenamente! In schimb, nenorocitul de Shon cel ce avea “grija†de mine, sau mai bine zis nu avea grija de mine tot ce facea era sa stea cu ditamai creanga in mana si daca nu faceam ce zicea ma trezeam intre aschii de la copacii pe care ii darama cu mine. Ce copilarie ti se pare tie asta?! Ziceai ca tata tinea mai mult la mine,dar te inseli. Avea o ranchiuna pe mine pentru ca mama nu supravietuise nasterii mele incat abea daca il vedeam o data pe saptamana!â€
-“D…De unde sti tu toate astea?!†– a zis sugrumata Sato, abea respirand, desi nu avea nevoie.
-“Sharinganul lui Madara scade din ce in ce mai mult. Incep sa imi amintesc mult mai multe decat sti tu. Am impresia ca de data asta la el nu va mai fi doar orbire. Insa nici moarte nu cred.
M-am ridicat de pe ea, indepartandu-ma putin, ca sa fiu sigura ca nu ajungem iar atat de departe.
-Arishima! – am auzit de la o departare destul de mare. Automat am intors capul spre Nord, de unde venea vocea.
-Sasori… – am murmurat, ascultat mai atent.
-Ari’, cred ca l-am gasit pe adevaratul Lee! – se auzi iar. Am luat-o al afuga, cu Sato in spatele meu. Mirosul de sange uscat m-a facut sa incep sa alerg si mai tare. Auzeam o inima batand mult prea slab, aproape in surdina, lasandu-mi un gust amar in gura. Ce s-a intamplat pama la urma?! Nu imi puteam da seama cand Lee fusese schimbat cu un timp transfomat. Si totusi, erau doi cu Sharingan in acele momente langa el, chiar sa nu isi fi dat seama nici unul? Nu… probabil nu au fost atenti… Dar chiar si asa, era oricum ceva ciudat la acel Lee. Am auzit cand l-a strigat pe Sasuke “Uchihaâ€, iar el pe nici unul nu ne striga pe numele de familie. Probabil inlocuitorul se scapase si nici macar nu si-a dat seama. Sau a facut-o intentionat? Sa vada cat de atenti sunt cei ce erau prezenti?
Mai important, cine era inlocuitorul? Nu-i recunosteam mirosul, dar imi provoca gerata. Era dulce si in acelasi timp foarte scarbos. Miros frumos imbinat cu miros urat. Dar ce inseamna asta? Mirosul frumos sa fi fost doar sangele care ma atragea, iar mirosul urat personalitatea murdara? Sau mirosul frumos insemna ca avea si o parte buna? Am scrancit din dinti, alergand mai repede. De ce acum veneau tot felul de intrebari?
Stomacul mi s-a strans, respiratia mi-a ramas in gat, ochii incepeau sa ma usture.
Lee era sprijinit de un copac, nemiscat, abea respirand, cu pieptul gol. Avea rani ce inca sangerau, lasand urme rosiatice pe pielea lui acum ciudat de bronzata. Dar nu era bronz normal, parea a fi unul bolnavicios, ca atunci cand stai prea mult la soare, iar pielea incepe sa te usture in asa hal incat nu te poti atinge de nimic. Partea stanga ii era zdrobita, aproape inexplicabil de ranita.
Parul mai dezordonat decat de obicei imi dadea de inteles ca a folosit acea tehnica…
Doamne! Si Gai-sensei i-a spus sa nu o foloseasca decat daca este vorba de o urgenta. Mai important… cum de nu am auzit cand a deschis cele 8 Porti Lotus de Chakra. L-am ridicat cu telechinezia, apoi m-am uitat dupa Sasori. Statea pe o creanga, privindu-ma atent. I-am zambit trist.
-Multumesc foarte mult! Tu esti bine?
Respira foarte greu, semn de oboseala. A zambit inapoi spre mine.
-Da, cred ca sunt bine. Probabil voi dormi ceva mai mult, dar nimic altceva. – a sarit langa mine, facand putin pasi, apoi un “trosc†la oprit. S-a holbat la piciorul lui, injurand printre dinti.
-Eu cred ca (,) Kakuzu ti-a stricat niste jucarii… Priveam crapatura care se formase in bucata care ii acoperea “scheletulâ€. Parea cam instabila. El doar umbla putin prin buzunare, luand un sigiliu mic, punandu-l la ‘buba’. In cateva momente acolo ramasese ceva ce semana cu o cicatrice, putin mai mare.
-Mai bine o iei inainte, pustiul are nevoie de ingrijiri medicale! – ma avertizeaza, dar neg cu hotarare din cap. Il prind de mana, apoi incep sa alerg destul de repede cat sa ajungem in aproximativ 10 de minute inapoi la ceilalti.
Exact asa a si fost, ajungand exact cand Deidara se pregatea sa vina dupa noi. Cand Sakura l-a vazut pe Lee, a ramas usor paralizata de uimire, la fel ca Sasuke.
L-am lasat usor pe pamant, invitand-o pe rozalie sa isi spuna parerea despre ranile foarte adanci. Verdictul ei insa m-a cam ingrijorat.
-Trebuie dus de urgenta la spital, sa se ocupe Tsunade-sama. Eu nu mai rezist mai mult de 30 de minute, toata chakra mea am folosit-o sa iti clamez durerile. Oricum e caz prea complex, sar putea chiar sa aiba nevoie de operatie, iar un camp cu trandafiri nu e chiar cel mai potrivit loc.
-Poti macar sa il stabilizezi? – l-am auzit pe Sasuke intreband. Rozalia a dat din cap nesigura, impingand chakra in mana dreapta. Pentru o secunda palma ei era inconjurata de o putere verzuie. Apoi totul s-a dus pe apa sambetei cand a tusit si a dus automat mana libera la burta, strangand ochii.
-Imi pare rau, dar deja cred ca si eu voi ocupa un pat de la spital pentru cel putin o zi…
-Ai nevoie de chakra, asa-i? – ea a aprobat din cap la cuvintele mele. I-am intins mana. –Eu dispun de multa, ia cata ai nevoie cel putin sa il stabilizezi pe Lee. Apoi ia si pentru tine, nu arati tocmai odihnita.
Mi-a apucat bratul inchinzand ochii. Am simtit furnicaturi mici de la cot pana in palma, semn ca ideea mea functiona. Imi simteam ochii din ce in ce mai grei, dar nu vroiam sa cedez. Scuturam din cap destul de des, pentu a alunga somnolenta ce ma acapara. Cand mi-a dat drumul, m-am clatinat usor, aproape cazand daca Deidara nu era atat de aproape de mine.
-Albastreao, cred ca Sasori nu e singurul care are nevoie de un somn lung si linistit… Ma ridica in brate, eu punandu-mi capul pe pieptul lui, inchizand ochii.
-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – a fost ultimul lucru care l-am auzit, provenit de la Sasori, ce pare foarte nemultumit. Am adormit instantaneau.
Deidara P.O.V.
-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – spuse Sasori, destul de enervat. I-am facut semn sa taca, pentru ca Ari’ adormise instantaneu. Transferul chakra mereu a obosito. Chiar si cand mi-a dat mie acum cativa ani putina a lesinat imediat dupa.
Insa acum nu m-a lasat sa spun ceva, pentru ca mi-am dat seama cand deja se tineau de mana. Arishima e foarte incapatanata cand vine vorba de sanatatea prietenilor ei.
-Multumesc, Deidara! – am auzit-o soptind in somn, in timp ce isi pusese capul mai aproape de inima mea. Zambesc apoi ma intorc spre ceilalti. Tipa rozalie il vindeca pe Lee, Sasuke statea pe langa ea, fiind atent la toate miscarile pe care le facea cochipiera lui. Si aceasta era destul de obosita din cate vedeam. O ajutase pe Ari’ toata ziua, chakra ei se terminase si era total epuizata.
-N-ar fi mai bine daca i-am duce pe acesti adormiti la Allen acasa? – am intrebat, vazand ca trei persoane nu puteau merge. Pe Ari’ o duceam eu, pe Lee il putea duce Sasuke iar pe Itachi, Sasori ar fi trebuit sa fie in stare. Abea apoi mi-am amintit de lutul care zabovea prin saculet. Am asezat-o pe Arishima mai bine pe mana stanga, sa nu o scap, apoi pe cea drepta am bagat-o in sac, sa creeze arta mea proprie. Apoi, am lasat lutul sa cada pe pamant, luand o forma ciudata, dar destul de mare cat sa poata fi pusi Uchiha si Lee, sa nu se chinuie nimeni cu ei in brate pana la casa.
-Sasori, ii pui tu pe astia doi aici, sa nu te cari cu Itachi in brate pana in camera Albastrelei?! Aproba din cap, asezand corpurile vlaguite pe chestia care mergea singura.
Dupa ce termina cu Sprancene-Stufoase, Sakura s-a ridicat in picioare, stergandu-si fruntea de transpiratie.
-E stabilizat, dar daca maine dimineata nu e dus la spital, ramane paralizat. Iar asta nici macar nu e sectiunea mea medicala. Acolo este… pardon, era Shizune. – a zis spre tanarul Uchiha, clatinandu-se pe picioare.
-O cunoasteti pe pramatia aia? – spun, holbandu-ma. Amandoi au aprobat din cap. Ranjind, am continuat. -Tipa mai avea putin si o omora pe Arishima daca nu interveneam. Aveti idee de unde a invatat sa foloseasca Rassengan? – Sakura ofta greu, obosita si ridica din umeri, pierzandu-si echilibrul. Sasuke o prinde inainte sa loveasca pamantul.
-Abea astept sa ajung maine in Konoha… – a murmurat fata, incercand sa se ridice pe picioarele ei, dar bunetul a strans-o mai tare, obligand-o sa ramana acolo. Am zambit, observand cat de mult tineau unul la altul si nu faceau nimic in privinta asta. Albastreaua din bratele mele a inceput sa se foiasca.
-Lee… – ii iesi pe gura, cand incepu sa ma stranga de brat, incat am fost nevoit sa ma incordez sa nu o scap.
-Oh, la naiba, cum se face ca are cosmaruri tocmai cand o tin in brate?! – oftez, uitandu-ma la ea. Cuta dintre sprancene imi spunea ca adormise ingrijorata. –Hei, unde e Sato?! Si, mai importand, cum a venit aici? Credeam ca ramasese Jouninul cu Kyuubi acolo impreuna cu Konan… – zic, uitandu-ma imprejur, atragand atentia celor inca treji.
-Sa fi fost iar o clona? Sau au lasat-o sa mearga, desi la mintea lui Naruto ma indoiesc ca ar fi fost atat de indulgent. Poate il gasim impachetat… – spera Sakura, mai mult adormita.
Chicotesc incet, apoi incep sa sar de pe creanga pe creanga, fiind atent si la “patul†miscator sa nu se loveasca si sa darame cele doua corpuri. Sasori aparu in stanga mea, sarind si el, iar in drepta, Sasuke avea grija sa nu o loveasca pe coechipiera lui.
Hei dragilor ;;) M-am gandit sa aduc un capitol acum de Craciun si sa va urez Sarbatori cat mai fericite, sanatate multa si sper ca ati primit de la Mosu' ceea ce va doriti. Ne vedem de Anu' Nou :)) sau mai devreme ;;)
Week'end fericit in continuare :D
Arishima P.O.V.
-Itachi, NU! – am strigat cat am putut de tare, in momentul in care s-a bagat in fata mea si a fost injunghiat de Hidan.
-Stai linistita, pustoaico! Nu regret nimic! – a soptit, cazand la pamant, vlaguit de sitoatie. Nu regreta nimic?! Ba da! Acum, cand relatia cu fratele lui e in floare el nu regreta ca moare in fata ochilor lui Sasuke?! Vezi sa nu! Am inghitind in sec.
-Poate tu nu regreti nimic, dar eu da! Deidara, Sasori, aveti grija ca astia doi sa nu se apropie la mai mult de cinci metri. Sakura, vezi ca poti face. Sasuke… – nu am putut continua, lacrimile ma impiedicau. Am zburat langa Itachi, intorcandu-I fata spre mine. Sharingan-ul ii era inca activat, ceea ce doar inrautatea sitoatia. –De ce ai facut asta?! Imi era destul ca Allen a fost omorat din cauza mea, acum tu… fratele pe care mi l-am dorit mereu… D..de ce?!
Tot ce a facut a fost sa zambeasca si sa imi arate, cu greu, luna plina.
-Mai sti ce iti spuneam acum cativa ani? – ma intreba, cu ochii melancolici.
-Cum as putea uita?! ‘Luna Plina inseamna un nou inceput! Nu te teme de Noapte!’, spuneai asta cand iti ziceam ca imi e frica de intuneric. Si niciodata nu am inteles la ce te refereai. De ce Luna? De ce nu Zorii Diminetii? - ii raspunsesem, tinandu-l de mana. Zambetul I s-a marit.
-Pentru ca asta esti tu! Acum cativa ani, nu erau Vampiri. Erau Oamenii Noptii sau ai Lunii. Clanul tau se aduna de cele mai multe ori in jurul unui foc de fiecare data cand Luna era Plina, cu noante sangerii. In acea perioada, nici unul dintre voi nu se hranea. Se considera ca daca Luna e Rosie, se varsase prea mult sange. De aceea iti spuneam sa nu te temi de noapte si ca Luna Plina e un nou inceput. In plus, pe atunci se credea ca Soarele va omoara. – tusi, un firicel de sange aparandu-I in coltul gurii si totusi a zambit. –Sasuke, iti pot simtii nelinistea de aici. Promite-mi ca vei avea grija de ele si ca daca inchid ochii nu vei actiona impulsiv!
-Hai sa nu ne grabim cu concluziile… – a incercat brunetul sa se autolinisteasca, in acelasi timp simtind ca era si pentru mine adresat asta. Lacrimile nu se mai opreau, erau nonstop pe obrajii mei.
-Daca vrei sa mai traiasca, sanatos si fara probleme, transforma-l! – am auzit vocea lui Sato, venind din spatele meu. Am tresarit. Sa il transform?! Dar… cum?!
~*Ii dai sa bea din veninul tau. Il va vindeca, facandu-l vampir in cateva ore. Nu pot garanta ca va mai avea Sharingan-ul sau daca isi va mai amintii ceva. Dar merita, incercarea moarte n-are!*~ Dar acum avea. M-am uitat la Sasuke.
-Vrei sa fac asta?
A stat o clipa sa se gandeasca. In ochii lui vedeam sclipirea refretului, dar si a sperantei. A aprobat din cap, ceea ce mi-a fost de ajuns. Am rupt pelerina pe care o purta si tricoul de dedesupt, lasandu-I pieptul la vedere, doar pentru a ma asigura ca ranile se vindecau. Apoi m-am muscat de palma, iar lichidul usor trasparent, cu o noanta vernila s-a adunat. L-am luat in gura, apoi am apasat pe obrajii lui Itachi, punandu-mi buzele peste ale lui. I-am simtit pe toti tresarind vazandu-mi gestul.
Nu, nu un sarut. Doar asa ii puteam da veninul, pentru ca deja nu mai era constient. Daca ii dadeam din palma, riscam sa ii ajunga pe piele si sa il descompuna. Nu aveam de gand sa ii fac mai mult rau decat i-am facut pana acum.
-Deci ca sa ma sarute Arishima trebuie sa ma prefac ca sunt mort?! Super tare! – A inceput Deidara, dar a fost readus la tacare de o lovitura de la Hidan. –Hei, aveam o fantezie! – tipa, aruncand cateva bombe. L-am vazut strecurand una in buzunarul pelerinei lui Hidan, apoi l-a luat de gat, tragandu-l la distanta mai mare de 50 de metri departare. A disparut intr-un nor de fum, aparand fix langa noi. Cand am simtit ca nu mai am venin in gura, m-am despartit de Itachi. Brunetul si-a deschis ochii brusc, gemand usor de durere.
-In cateva ore va fi bine. Pana atunci… – l-am lovit in stomac, trimitandu-l iar in incostienta. Deidara a tresarit langa mine. –E mai bine sa doarma decat sa simta arsura. E o durere inimaginabila… – i-am linistit pe toti. M-am intors spre blond. –Unde e Sasori?
Uitandu-se imprejur, isi mari ochii surprins.
-Era aici acum cateva minute…
Inchizand ochii, auzeam sapte inimi. Sasori inca lupta?! Dar… unde?!
Desi era papusa, cutiuta chakra a ruscatului era ca o inima. Intotdeauna am crezut ca el este mai mult decat o papusa si asa e. El simte afectiune, iubire, durere, ura. E ca un om mai special. Ca… mine. Apoi mi-am amintit ca era si Sato’ aici.
-Cum se face ca tie nu iti aud inima?! – am intrebat-o, inca atenta la zgomotele din imprejurimi.
-Noi suntem surori doar de tata. De aceea tu ai ochii verzi, iar eu albastri. Tu ai fost mereu fata tatei, cea care i-a mostenit tot. Chiar si frumusetea... Eu… doar culoarea parului, care oricum e mai deschis decat ar fi trebuit sa fie, cred ca din cauza ca mama mea era blonda. In fine, eu am fost nascuta de un vampir, tu de un om. Valle nu a rezistat mai mult de 2 ore de la nasterea ta. In mod normal, nu ar fi trebuit sa reziste actului si asa scapam de doua belele. Tu nu ai doar 8 ani. Esti mai mare ca mine cu cinci. Ceea ce inseamna ca ai 15. In schimb, Madara ti-a facut corpul de nou-nascut, ca sa nu iti amintesti acele momente in care tata a semnat tratatul intre Uchiha, Narikin si Namizake. Am spus Namizake nu Namikaze! Ca Madara sa accepte, dragul nostru tata i-a promis ca una din fetele lui se va casatori cu el. Si ia ghici tu pe cine a ales…
Marindu-mi ochii, ma holbam la sora mea, care imi spunea ca una din noi era promisa unui Uchiha. Speram sa nu fiu eu aia…
Ea, zarindu-mi tremurul mainilor si ochii bulbucati, continua.
-Ciudat, dar pe mine m-a ales. Iar eu, normal ca nu am fost de acord. De aici a si pornit razboiul. Ma rog, din cauza asta Madara s-a aliat cu Orochimaru sa distruga clanul nostru. Abea apoi au macinat si clanul Uchiha. Pentru ca ei nu au fost de acord cu ceea ce facuse si au incercat sa il omoare.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Imi spui ca tu de fapt, daca ai fi acceptat sa ti se spuna “Doamna Uchiha†ai fi salvat ambele clanuri?! Atat de proasta sa fi, sa nu te gandesti putin si la familia ta?!
-Proasta esti tu! Daca deja erai indragostita, ai fi acceptat sa te mariti cu cineva care venea noaptea si te ameninta?!
-Si de cine erai indragostita?! Trebuie sa fie un norocos, saracul! – s-a bagat Deidara ca musca-n lapte. Dar avea dreptate cu acea ntrebare…
-De… de Itachi!
Am inghetat, la fel ca toti ceilalti care se aflau langa mine.
‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’, ‘Indragostita de Itachi’… numai atat aveam in cap.
-De aceea mi-ai spus sa il transfom? Nu pentru el sau pentru mine, cat pentru tine. – am soptit, dezamagita. Tot la ea se gandea.
-Bine inteles. In caz ca ai uitat, te urasc!
-Si atunci de ce Orochimaru? De ce nu Madara? Cu ce te incalzeste chestia asta? Ca esti acolo sau pe partea cealalta tot impotriva mea esti. Cu ce te incalzeste ca nu esti langa Madara ci langa Kabuto?! Care e diferenta?! - Deja incepusem sa imi pierd cumpatul. Ce pacat ca nu e Lee aici sa ma calmeze…
-Spre deosebire de Uchiha, Kabuto ma iubeste. Madara ma foloseste! Tu nu ai de unde sa sti pentru ca ai fost inconjurata numai de iubire si fericire, ai avut o a doua copilarie in care te-ai distrat cu prostul de Lee si tampitul de Allen care te tineau in puf.
Am stans pumnii cat am putut, incercand sa nu sar la bataie. Bine inteles ca nu am reusit.
Acum stateam deasupra soramii, cu mainile la gatul ei, abea abtinandu-ma sa nu o omor.
-Daca il mai insulti o singura data pe Allen, nu mai prinzi rasaritul soarelui! – am marait, strangand mainile pe pielea ei dura. –Ai macar idee de cine era Allen? L-ai vazut vreodata? Iti spun eu cine era! Era acel Shin care te iubea, acel Shin care se tinea dupa tine sa nu patesti nimic. Memoria ta inca are probleme, pentru ca Shin statea cu mine numai cand aveai tu antrenamente! In schimb, nenorocitul de Shon cel ce avea “grija†de mine, sau mai bine zis nu avea grija de mine tot ce facea era sa stea cu ditamai creanga in mana si daca nu faceam ce zicea ma trezeam intre aschii de la copacii pe care ii darama cu mine. Ce copilarie ti se pare tie asta?! Ziceai ca tata tinea mai mult la mine,dar te inseli. Avea o ranchiuna pe mine pentru ca mama nu supravietuise nasterii mele incat abea daca il vedeam o data pe saptamana!â€
-“D…De unde sti tu toate astea?!†– a zis sugrumata Sato, abea respirand, desi nu avea nevoie.
-“Sharinganul lui Madara scade din ce in ce mai mult. Incep sa imi amintesc mult mai multe decat sti tu. Am impresia ca de data asta la el nu va mai fi doar orbire. Insa nici moarte nu cred.
M-am ridicat de pe ea, indepartandu-ma putin, ca sa fiu sigura ca nu ajungem iar atat de departe.
-Arishima! – am auzit de la o departare destul de mare. Automat am intors capul spre Nord, de unde venea vocea.
-Sasori… – am murmurat, ascultat mai atent.
-Ari’, cred ca l-am gasit pe adevaratul Lee! – se auzi iar. Am luat-o al afuga, cu Sato in spatele meu. Mirosul de sange uscat m-a facut sa incep sa alerg si mai tare. Auzeam o inima batand mult prea slab, aproape in surdina, lasandu-mi un gust amar in gura. Ce s-a intamplat pama la urma?! Nu imi puteam da seama cand Lee fusese schimbat cu un timp transfomat. Si totusi, erau doi cu Sharingan in acele momente langa el, chiar sa nu isi fi dat seama nici unul? Nu… probabil nu au fost atenti… Dar chiar si asa, era oricum ceva ciudat la acel Lee. Am auzit cand l-a strigat pe Sasuke “Uchihaâ€, iar el pe nici unul nu ne striga pe numele de familie. Probabil inlocuitorul se scapase si nici macar nu si-a dat seama. Sau a facut-o intentionat? Sa vada cat de atenti sunt cei ce erau prezenti?
Mai important, cine era inlocuitorul? Nu-i recunosteam mirosul, dar imi provoca gerata. Era dulce si in acelasi timp foarte scarbos. Miros frumos imbinat cu miros urat. Dar ce inseamna asta? Mirosul frumos sa fi fost doar sangele care ma atragea, iar mirosul urat personalitatea murdara? Sau mirosul frumos insemna ca avea si o parte buna? Am scrancit din dinti, alergand mai repede. De ce acum veneau tot felul de intrebari?
Stomacul mi s-a strans, respiratia mi-a ramas in gat, ochii incepeau sa ma usture.
Lee era sprijinit de un copac, nemiscat, abea respirand, cu pieptul gol. Avea rani ce inca sangerau, lasand urme rosiatice pe pielea lui acum ciudat de bronzata. Dar nu era bronz normal, parea a fi unul bolnavicios, ca atunci cand stai prea mult la soare, iar pielea incepe sa te usture in asa hal incat nu te poti atinge de nimic. Partea stanga ii era zdrobita, aproape inexplicabil de ranita.
Parul mai dezordonat decat de obicei imi dadea de inteles ca a folosit acea tehnica…
Doamne! Si Gai-sensei i-a spus sa nu o foloseasca decat daca este vorba de o urgenta. Mai important… cum de nu am auzit cand a deschis cele 8 Porti Lotus de Chakra. L-am ridicat cu telechinezia, apoi m-am uitat dupa Sasori. Statea pe o creanga, privindu-ma atent. I-am zambit trist.
-Multumesc foarte mult! Tu esti bine?
Respira foarte greu, semn de oboseala. A zambit inapoi spre mine.
-Da, cred ca sunt bine. Probabil voi dormi ceva mai mult, dar nimic altceva. – a sarit langa mine, facand putin pasi, apoi un “trosc†la oprit. S-a holbat la piciorul lui, injurand printre dinti.
-Eu cred ca (,) Kakuzu ti-a stricat niste jucarii… Priveam crapatura care se formase in bucata care ii acoperea “scheletulâ€. Parea cam instabila. El doar umbla putin prin buzunare, luand un sigiliu mic, punandu-l la ‘buba’. In cateva momente acolo ramasese ceva ce semana cu o cicatrice, putin mai mare.
-Mai bine o iei inainte, pustiul are nevoie de ingrijiri medicale! – ma avertizeaza, dar neg cu hotarare din cap. Il prind de mana, apoi incep sa alerg destul de repede cat sa ajungem in aproximativ 10 de minute inapoi la ceilalti.
Exact asa a si fost, ajungand exact cand Deidara se pregatea sa vina dupa noi. Cand Sakura l-a vazut pe Lee, a ramas usor paralizata de uimire, la fel ca Sasuke.
L-am lasat usor pe pamant, invitand-o pe rozalie sa isi spuna parerea despre ranile foarte adanci. Verdictul ei insa m-a cam ingrijorat.
-Trebuie dus de urgenta la spital, sa se ocupe Tsunade-sama. Eu nu mai rezist mai mult de 30 de minute, toata chakra mea am folosit-o sa iti clamez durerile. Oricum e caz prea complex, sar putea chiar sa aiba nevoie de operatie, iar un camp cu trandafiri nu e chiar cel mai potrivit loc.
-Poti macar sa il stabilizezi? – l-am auzit pe Sasuke intreband. Rozalia a dat din cap nesigura, impingand chakra in mana dreapta. Pentru o secunda palma ei era inconjurata de o putere verzuie. Apoi totul s-a dus pe apa sambetei cand a tusit si a dus automat mana libera la burta, strangand ochii.
-Imi pare rau, dar deja cred ca si eu voi ocupa un pat de la spital pentru cel putin o zi…
-Ai nevoie de chakra, asa-i? – ea a aprobat din cap la cuvintele mele. I-am intins mana. –Eu dispun de multa, ia cata ai nevoie cel putin sa il stabilizezi pe Lee. Apoi ia si pentru tine, nu arati tocmai odihnita.
Mi-a apucat bratul inchinzand ochii. Am simtit furnicaturi mici de la cot pana in palma, semn ca ideea mea functiona. Imi simteam ochii din ce in ce mai grei, dar nu vroiam sa cedez. Scuturam din cap destul de des, pentu a alunga somnolenta ce ma acapara. Cand mi-a dat drumul, m-am clatinat usor, aproape cazand daca Deidara nu era atat de aproape de mine.
-Albastreao, cred ca Sasori nu e singurul care are nevoie de un somn lung si linistit… Ma ridica in brate, eu punandu-mi capul pe pieptul lui, inchizand ochii.
-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – a fost ultimul lucru care l-am auzit, provenit de la Sasori, ce pare foarte nemultumit. Am adormit instantaneau.
Deidara P.O.V.
-Cum se face ca tu ajungi mereu sa o ti in brate?! – spuse Sasori, destul de enervat. I-am facut semn sa taca, pentru ca Ari’ adormise instantaneu. Transferul chakra mereu a obosito. Chiar si cand mi-a dat mie acum cativa ani putina a lesinat imediat dupa.
Insa acum nu m-a lasat sa spun ceva, pentru ca mi-am dat seama cand deja se tineau de mana. Arishima e foarte incapatanata cand vine vorba de sanatatea prietenilor ei.
-Multumesc, Deidara! – am auzit-o soptind in somn, in timp ce isi pusese capul mai aproape de inima mea. Zambesc apoi ma intorc spre ceilalti. Tipa rozalie il vindeca pe Lee, Sasuke statea pe langa ea, fiind atent la toate miscarile pe care le facea cochipiera lui. Si aceasta era destul de obosita din cate vedeam. O ajutase pe Ari’ toata ziua, chakra ei se terminase si era total epuizata.
-N-ar fi mai bine daca i-am duce pe acesti adormiti la Allen acasa? – am intrebat, vazand ca trei persoane nu puteau merge. Pe Ari’ o duceam eu, pe Lee il putea duce Sasuke iar pe Itachi, Sasori ar fi trebuit sa fie in stare. Abea apoi mi-am amintit de lutul care zabovea prin saculet. Am asezat-o pe Arishima mai bine pe mana stanga, sa nu o scap, apoi pe cea drepta am bagat-o in sac, sa creeze arta mea proprie. Apoi, am lasat lutul sa cada pe pamant, luand o forma ciudata, dar destul de mare cat sa poata fi pusi Uchiha si Lee, sa nu se chinuie nimeni cu ei in brate pana la casa.
-Sasori, ii pui tu pe astia doi aici, sa nu te cari cu Itachi in brate pana in camera Albastrelei?! Aproba din cap, asezand corpurile vlaguite pe chestia care mergea singura.
Dupa ce termina cu Sprancene-Stufoase, Sakura s-a ridicat in picioare, stergandu-si fruntea de transpiratie.
-E stabilizat, dar daca maine dimineata nu e dus la spital, ramane paralizat. Iar asta nici macar nu e sectiunea mea medicala. Acolo este… pardon, era Shizune. – a zis spre tanarul Uchiha, clatinandu-se pe picioare.
-O cunoasteti pe pramatia aia? – spun, holbandu-ma. Amandoi au aprobat din cap. Ranjind, am continuat. -Tipa mai avea putin si o omora pe Arishima daca nu interveneam. Aveti idee de unde a invatat sa foloseasca Rassengan? – Sakura ofta greu, obosita si ridica din umeri, pierzandu-si echilibrul. Sasuke o prinde inainte sa loveasca pamantul.
-Abea astept sa ajung maine in Konoha… – a murmurat fata, incercand sa se ridice pe picioarele ei, dar bunetul a strans-o mai tare, obligand-o sa ramana acolo. Am zambit, observand cat de mult tineau unul la altul si nu faceau nimic in privinta asta. Albastreaua din bratele mele a inceput sa se foiasca.
-Lee… – ii iesi pe gura, cand incepu sa ma stranga de brat, incat am fost nevoit sa ma incordez sa nu o scap.
-Oh, la naiba, cum se face ca are cosmaruri tocmai cand o tin in brate?! – oftez, uitandu-ma la ea. Cuta dintre sprancene imi spunea ca adormise ingrijorata. –Hei, unde e Sato?! Si, mai importand, cum a venit aici? Credeam ca ramasese Jouninul cu Kyuubi acolo impreuna cu Konan… – zic, uitandu-ma imprejur, atragand atentia celor inca treji.
-Sa fi fost iar o clona? Sau au lasat-o sa mearga, desi la mintea lui Naruto ma indoiesc ca ar fi fost atat de indulgent. Poate il gasim impachetat… – spera Sakura, mai mult adormita.
Chicotesc incet, apoi incep sa sar de pe creanga pe creanga, fiind atent si la “patul†miscator sa nu se loveasca si sa darame cele doua corpuri. Sasori aparu in stanga mea, sarind si el, iar in drepta, Sasuke avea grija sa nu o loveasca pe coechipiera lui.
Hei dragilor ;;) M-am gandit sa aduc un capitol acum de Craciun si sa va urez Sarbatori cat mai fericite, sanatate multa si sper ca ati primit de la Mosu' ceea ce va doriti. Ne vedem de Anu' Nou :)) sau mai devreme ;;)
Week'end fericit in continuare :D
P.S.: Ăăă... nimic 
![[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]](http://4.bp.blogspot.com/-h4r02eu0Ja4/TgsBzgBO2iI/AAAAAAAACyA/VHAkRp14oC0/s1600/40241432_UBASAWIFV.jpg)