29-11-2010, 09:31 AM
Cap. 9 ~ Asteptand moartea… ~
Itachi P.O.V:
De la inceput stiam ca este ceva ciudat cu ea. Cand a intrat, a acctionat foarte ciudat. Arishima isi da seama de personalitatea cuiva dupa miros, normal ca si Sato si-a dat seama. Dar ea a zis ca nu are incredere in noi. Nici macar in ea nu are. Cand mi-a atacat fratele, toate banuielile mele au devenit realitate. Si se pare ca si banuielile lui Sasuke. Se ferea destul de usor de atacurile impulsive ale vampiritei, ranjind triunfator. Probabil nu mai avusese parte de o lupta de ceva vreme. Am sarit in fata fetei, cu Sharingan-ul activat, calmand-o cat s-a putut.
-Du-te si opreste sangerarea! – i-am spus, cat am putut de calm. Ma abtineam sa nu fac la fel ca el. Aproband, pleaca in casa, intorcandu-se peste cateva minute cu un bandaj la picior. Si-a reluat locul, sprijinit de peretele casei.
-Sasuke, esti nebun?! Te putea omora! Ce dracu, omule! - a inceput Naruto sa tipe. Sasuke a ignorat injuraturile lui, axandu-se doar pe “Te-ar fi putut omora!â€.
-Exact! M-ar fi putut omora. Iar Arishima nu vrea sa ne omoare. Si ce reiese din asta? Ca Sato nu e sub nici un blestem. Ca joaca teatru foarte bine!
Toti au amutit, uimiti. Deidara s-a intors automat spre mine, la fel ca Sasori, iar eu aprob din cap. Vroiau sa verifice ceea ce a spus fratele meu. Acum, explicatia se intelegea mult mai usor.
-Dar a aparut exact cand Arishima i-a pronuntat numele. Cum… – a inceput roscatul, uimit deadreptul.
-I-a spus Tobi ca Ari’ e la Allen acasa. Aceea era oricum o clona. A facut schimb cand ati plecat la vanatoare. Nu a fost o coincidenta sa apara exact cand a strigat-o. A stat la distanta, destul cat sa nu ii simtim nici unul chackra, dar ea auzea foarte bine ceea ce se vorbea in camera. Iar cand i-a fost pronuntat numele, a alergat pana ce a ajuns. Toata chestia cu blestemul este doar un plan, pentru ca stia ca nimeni de varsta Arishimei nu va fi de acord sa faca atatia copii. Serios, cine ar fi?! Oricum, vroia sa o faca pe Albastrea sa vrea sa se intalneasca singura cu Madara. Nu ati observat ca in momentul in care i-a multumit, i-a spus pe nume Sakurei? Isi amintise tot, iar cand Kisame a oprit-o, nu vroia sa se duca dupa Ari’. Se ducea la Madara, sa ii dea raportul.
-De fapt, ai dreptate doar pe jumatate. – a vorbit Sato, privindu-ma. Am asteptat sa continue. –Eu nu sunt de partea lui Madara. Altcineva e de partea mea. – L-am putut observa pe Sasuke marindu-si ochii venind spre ea. I-a rupt tricoul negru pe care il purta, ochii sai devenind din ce in ce mai ingroziti. M-am dus langa el si mai sa fac infarct.
Am marait pe sub mustata.
-Oh, deci nu te duceai la Madara, te duceai la Kabuto. Kisame, ce ti-a aratat mai exact Ari’?
-Cum Sato o i-a din calea unui Uchiha si o da in bratele lui Orochimaru. – a mormait, iesind din casa cu o farfurie de mancare in mana. L-am privit putin neincrezator. Daca si Ari’ stia asta, de ce s-a mai dus sa vorbeasca cu Madara?! M-am incruntat, ridicandu-mi fata in sus si privind soarele. Ceva era ciudat aici. Apoi un zgomot de lovitura se auzi din dreptul lui Lee. L-am vazut intins pe jos, in fata lui stand Sakura, cu o privire demonica. Fratele meu a tresarit cand a vazut-o asa. A sarit la Lee, dand cu pumnul pe pamant exact langa el, formand o crapatura foarte mare. Acum ce mai era?!
Naruto a sarit peste ea, tinand-o la pamant cu mainile la spate. Sasuke s-a dus langa ei, fortand-o sa il priveasca, dar ea nu schita nici un gest, decat ranji amar. Foarte amar.
-Imi pare rau, dar sunt prea nervoasa sa ma poti adormi acum. Am lucruri mai bune pe care sa ma concentrez decat pe ochii tai. – a zis rozalia, fortandu-l pe Naruto sa ii dea drumul. Fratele meu a parut surprins, apoi a zambit. Blondul s-a uitat stramb.
-Pot sa stiu care e problema?! De ce l-ai atacat pe Sparncene-Stufoase fara nici un motiv?!
-Fara motiv?! Ari’ zice ca are mirosul schimbat, ca nu mai e la fel de dulce ca zilele trecute. Ii vine as vomite cand se apropie de el. Iar asta inseamna ca nu e Lee. – a strigat tanara, sarind iar spre tip, dar fiind oprita de Sasuke de data asta. Deidara l-a prins pe Lee de ceafa, aplecandu-l in fata, apoi punandu-I piedica, lasandu-l la pamant. Mi-am activat Sharingan-ul, desi acum era un risc. Am tusit inconfortabil, dar nerenuntand.
Adevarat, nu era Lee acolo. El nu putea face ninjutu sau genjutsu, ca acum, cand a disparut de sub Deidara.
Am mai tusit o data, acum fiind nevoit sa ma sprijin cu o palma de copacul cel mai apropiat, altfel picam din picioare. Am dezactivat ochii rosii, simtindu-ma automat mai bine. Sasori ma privea usor ingrijorat. Stia, la fel de bine ca orice alt membru Akatsuki, ca nu mai am mult. Vroiam, totusi sa mai rezist pana se termina balamucul asta imbarligat. Am asteptat cateva secunde ca inima mea sa se calmeze, pentru ca batea inebunitor de tare.
-Esti bolnav! – a soptit Sato, uitandu-se la mine. Am zambit, in semn de aprobare. –Daca sti ca nu mai ai mult, de ce te chinui sa o ajuti pe puslamaua ai de sora-mea?! Sti ca nu iti va putea multumi destul de bine incat sa traiesti mai mult de 3 zile. – incepuse, schimband subiectul.
-Draguta incercare, dar nu multumesc. Eu intotdeauna imi tin promisiunile si am promis sa o ajut daca are nevoie. Cu ce ma incalzeste daca ma duc lenevind sau daca ma duc ajutand un prieten? Oricum ma duc… - am ridicat incapatanat din umeri.
-Stai, stai, stai! Cum adica te duci?! Ce tot vorbesti acolo?! – zise Sasuke, dandu-I drumul coechipierei lui, privindu-ma. Am zambit stramb.
-Manghekyo Sharingan ma macina pe dinauntru. Spre deosebire de ceea ce i s-a intamplat lui Madara, la mine e permanent. Adica nu numai orbire, ci moarte. – am explicat, vazandu-l cum isi mareste ochii, apoi am continuat. –Si asta este un motiv pentru care am pastrat distanta fata de tine.
-Sakura, nu poti face nimic? tanara a dezaprobat dezamagita din cap.
-As putea sa ii lungesc viata inca cateva saptamani, dar doar i-as prelungi infernul. Daca il tin in viata, durerile il vor duce la nebunie. Nu v-a mai fi coerent. Cum iti doresti amintiri cu fratele tau: Placute, ca acum oarecum sau sa il vezi sarind de colo-colo imbracat in camasa de forta, vorbind singur, razand din orice il face sa simta mai multa durere, plangand daca durerea dispare chiar si putin, pazit 24 din 24 de cel putin 3 Jounini? Am mai facut-o cu un Chiunin, care mai avea putin si ii omora pe toti din spital pentru ca nu mai era coerent. Gandeste ce s-ar putea intampla la puterea pe care o detine Itachi. Chiar si sa vrea, el nu ar putea fi tinut in frau doar de 3 Jounini. Plus ca eu nu as avea autorizarea sa intru acolo. – ii explica rozalia, privind ba la mine, ba la Sasuke. Stiam toate astea, mi le spusese Konan, care dorea sa devina medic ninja si citise multe carti. Avea cateva cunostinte. Am ridicat din umeri.
-Sunt deja impacat cu ideea. Sincer, probabil v-a fi mai bine asa. Nu pot spune ca ma dau in vant dupa viata de ninja. Daca stai sa o iei logic, singura scapare de aici e moartea. Singurul lucru care ne obliga sa traim este pura constiinta ca nu am facut tot ce se putea sa reducem razboaiele sau luptele fara sens, doar pentru dominatie. Ca sa scapi de viata asta, moartea e singura solutie. Oricat ai incerca sa fugi, nu reusesti sa te ascunzi pana la urma de ura, dragoste, durere. Este ceva ce nu ne permite totusi sinuciderea.
-Stiti, nu va inteleg. Acum, puteati sa fiti in sat, distrandu-va cu altii de varsta voastra, mancand si glumind, apoi antrenandu-va cat de cat. In schimb, voi stati dupa un vampir ciudat, care nu vrea sa omoare si care cauta dreptate. Unde vezi asa ceva?! Nici in ruptul capului nu m-am gandit ca pustoaica aia enervanta va avea atatea ajutoare. Kabuto a fost un prost ca a lasat-o pe Shizune sa il omoare pe Allen, altfel acum erau doar ei doi. – a oftat frustrata Sato, apoi continua pe un ton de fetita cuminte. –Nici acum nu imi pot da seama de ce nu o antrena tati si pe sora-mea, ci doar o tinea in puf, de parca era de portelan. Ea nu mergea niciodata la vanatoare. Ori eu, ori cineva din clan ii aducea sange la sticla, de parca era de cumparat. Eu, pe de alta parte trebuia sa invat sute de Jutsu-ri, iar ea doar se uita la noi, batand din palme, razand, jucandu-se cu… prostul de… Shin, cel ce trebuia sa aiba grija de ea. – am putut observa o ezitare in cuvintele ei, dar nu eram sigur daca mintea sau daca erau alte probleme cu baiatul respectiv. Sasori a ranjit, punandu-si mainile in san.
-Nici nu ai sa intelegi vreodata legutara noastra cu ea. Dar oricum despre acest Shin e vorba, nu? Iti placea de el, dar statea numai cu Ari’. Erai geloasa, vroiai sa atragi atentia asupra ta. Te-ai revoltat cand ai vazut ca oricat de mult incercai, tot sora ta era atractia principala.
Simteam nevoia sa ma asez jos, dar nu am facut-o. Nu era un moment bun de odihna. Inca ma tineam de copac si nu vroiam sa ii dau drumul. Stiam ca cel mai tarziu, peste trei zile imi va suna ceasul, asa ca nu avea sens sa ma prefac ca totul e in regula. Oricum, pentru o viata atat de scurta consider ca am trecut prin multe. Nu regret nimic din tot ce s-a intamplat. Nici macar cand am avut posibilitatea sa il omor pe Orochimaru…
~~~###*** FlashBack ***###~~~
Era al doilea an ca membru Akatsuki. Pain inca nu avea incredere deplina in mine si il intelegeam perfect. Pe atunci toti credeau ca eu am fost de vina pentru nenorocirea clanului. Eram decat cativa in echipa, cinci. Eu, Pain, Konan, Sasori si Orochimaru. Fiind cel mai nou membru, trebuia sa ma tin dupa Sasori si Orochimaru, care deja aveau vechime de cel putin trei ani.
Pain ne trimisese dupa Nibi, in Satul Ascuns in Nori. Frate si uram matele. Sasori avea o fata de parca ii murise cainele, iar Orochimaru parea incantat. Ne despartisem, sa acoperim o arie mai mare. Dar totusi, eu ma simteam urmarit si stiam ca sarpele e pe urmele mele. Nu ma scapa nici o clipa din privire.
Cand intr-un final am dat de Nii Yugito, Sasori lupta cu ea. Era deja transformata in pisica, facandu-mi-se scarba cu cat ma apropiam mai mult de ea. Cele doua cozi ale ei se miscau de colo-colo, aducandu-mi aminte de dezastrul provocat cu 9 ani in urma de Kyuubi, cand a murit cel mai mare Hokage care a fost vazut vreodata. Minato era un exemplu demn de urmat. Isi condamnase propiu fiu la o viata de singuratate, se omorase pentru sat.
Nibi se agita in atacurile lui Sasori, care parea foarte relaxat si obijnuit cu ceea ce face. Focul Bijuu-u-lui nu afecta cu nimic papusile roscatului, iar asta o speria serios pe saraca fata. Eu am ramas undeva la distanta, stiind prea bine ca (,) coechipirului meu nu i-ar placea sa intervin, asa ca am asteptat frumos in banca mea. Insa Orochimaru se gandea ca daca stau imi sta norocul asa ca m-a atacat pe la spate, fortandu-ma sa ajung mult mai aproape de Sasori decat m-as fi gandit vreodata.
-Ce dracu te-a apucat?! – a strigat roscatul, privindu-ma, apoi bulbucandu-si ochii cand vazu ca ma aparam de Orochimaru. Cat timp se uita la mine primise cateva lovituri de la Yugito, destul cat sa ma faca sa apar in fata lui si sa bag monstrul in Manghekyo Sharingan.
-Facem schimb de parteneri? Nu cred ca Pain va fi incantat daca ma lupt eu cu Orochimaru! – el, doar a aprobat din cap, incepand lupta cu tipul cu ochii galbeni.
Ma concentram la tortura pe care i-o dadeam lui Nii, facand-o sa creada ca este injunghiata de zeci de sabii, ca este decapitata, asa facand-o sa isi piarda cunostintele. Tanara a revenit la forma ei initiala. Dintr-o mata uriasa, albastra inconjurata de foc, a devenit o domnisoara blonda cu ochii mov deschis. M-am aplecat, luanhd-o in brate, apoi intorcandu-ma spre Sasori, care se pare ca ma privea. Orochimaru plecase, amenintand cu intoarcerea sa, ca in desene animate.
~~~###*** End FlashBack ***###~~~
@@@_ _ _ peste cateva ore _ _ _@@@
Am ridicat ochii spre cer, sa vad luna. Ciudat, dar era luna plina, perfect rotunda si avea o noanta de rosu sangeriu, care iti dadea fiori. Ca in seara masacrului. Arishima inca nu revenise, iar pe Sato nu o scapa nimeni din privire, astfel incat nu avea cum sa scape si sa se duca la Kabuto. Deja incempeam sa imi fac grij pentru Albastrea. Daca vroia doar sa discute, ar fi trebuit sa se intoarca deja.
Konan a aparut dintre copaci, foarte zambitoare. Ne-a examinat pe toti la rand. Sasori parea disperat de gija, Deidara mai avea putin si ramanea fara lut la cat distrusese ca sa ii mai treaca nervii si nerabdarea, Naruto parea nervos, ochii sclipindu-I rosiatici, dar se abtinea sa nu faca scandal, Sakura desena pe o bucata de pamant cu degetul, cu ochii melancolici, iar Sasuke… Parea chinuit. De parca avea dureri interioare extraordinar de groaznice. Eu pur si simplu zambeam la orice imi mai aducea cate o amintire pe care o consideram pierduta.
-Unde… unde e Arishima? – a intrebat, gatuita Konan, nezarind-o printre noi. Toti ne-am indreptat privirile spre ea.
-Inca nu s-a intors…
-Dar Tobi e acasa de cateva ore bune! Si daca ea nu vine aici voi stati sa va plangeti de mila?! – Konan a intrerupt-o surprinzator pe Sakura, care imediat ce a auzit ca Tobi era de mult acasa s-a urcat in varful copacului cel mai apropiat, privind in directia campului cu trandafiri. A inchis ochii pentru cateva secunde, timp in care am simtit o persiune chackra mai mare decat de obicei. Apoi i-a deschis speriata, incepand sa alerge spre un loc anume. Asta m-a facut sa sar in picioare si sa ma tin dupa rozalie. In urma mea i-am putut auzi certandu-se care sa ramana cu Sato. Apoi, langa mine au aparut Sasori si Deidara, insotiti de Sasuke, care a marit viteza si a ajuns langa coechipiera lui, luand-o la intrebari.
-Pe bune, ce se intampla?!
-Pai in afara faptului ca Arishima doar se apara, nu lupta, nimic! – raspunsese acid, ceea ce ne facu sa marim pasul. Dar ea se opri, inchizand iar ochii. Aceeasi presiune puternica imi lasa umerii in jos. Dar nu dura mai mult de doua secunde. –Grozav! Aria mea de cautare scade din ce in ce mai mult. Probabil pantru ca aproximativ toata chakra mea am folosit-o sa ii calmez durerile Arishimei. Ok, folosim altceva! – atat ca zis, pentru ca a sarit pe pamant muscandu-si trei degete, din care a tasnit sangele. A facut un semn cu mana, pe care nu l-am recunoscut, apoi s-a impins cu palma in pamant, cutremurand copacii din imprejurimi. Mi-am simtit picioarele incatusate pentru cateva minute bune, apoi, cand libertatea ne-a izbit, Deidara a cazut in fund.
-Ce a fost asta?! E tare ciudat, macar ne atentionai sa ne asezam jos! – a inceput blondul, vaicarindu-se.
-Unul din elementele mele e pamant. Daca ma concentrez destul, pot gasi o persoana la doua mile departare, atata vreme cat se poate misca sau poate fi vazuta cu ochiul liber. Iar Arishima nu e in stare prea buna. Are nevoie de cateva minute de odihna, sa se vindece cat de putin. In rest, nu recunosc persoana cu care se lupta. Nu e Kabuto, nici Madara, as recunoaste chakra Sharingan-ului. Si, in schimb, sunt doi.
Ce Doamne iarta-am face fata aia?! De ce nu riposta? Am inceput sa alergam iar, spre campul cu trandafiri de aceasta data.
Daca tot mor, macar sa mor fiind de folos. Acum chiar ca imi astept moartea…
Itachi P.O.V:
De la inceput stiam ca este ceva ciudat cu ea. Cand a intrat, a acctionat foarte ciudat. Arishima isi da seama de personalitatea cuiva dupa miros, normal ca si Sato si-a dat seama. Dar ea a zis ca nu are incredere in noi. Nici macar in ea nu are. Cand mi-a atacat fratele, toate banuielile mele au devenit realitate. Si se pare ca si banuielile lui Sasuke. Se ferea destul de usor de atacurile impulsive ale vampiritei, ranjind triunfator. Probabil nu mai avusese parte de o lupta de ceva vreme. Am sarit in fata fetei, cu Sharingan-ul activat, calmand-o cat s-a putut.
-Du-te si opreste sangerarea! – i-am spus, cat am putut de calm. Ma abtineam sa nu fac la fel ca el. Aproband, pleaca in casa, intorcandu-se peste cateva minute cu un bandaj la picior. Si-a reluat locul, sprijinit de peretele casei.
-Sasuke, esti nebun?! Te putea omora! Ce dracu, omule! - a inceput Naruto sa tipe. Sasuke a ignorat injuraturile lui, axandu-se doar pe “Te-ar fi putut omora!â€.
-Exact! M-ar fi putut omora. Iar Arishima nu vrea sa ne omoare. Si ce reiese din asta? Ca Sato nu e sub nici un blestem. Ca joaca teatru foarte bine!
Toti au amutit, uimiti. Deidara s-a intors automat spre mine, la fel ca Sasori, iar eu aprob din cap. Vroiau sa verifice ceea ce a spus fratele meu. Acum, explicatia se intelegea mult mai usor.
-Dar a aparut exact cand Arishima i-a pronuntat numele. Cum… – a inceput roscatul, uimit deadreptul.
-I-a spus Tobi ca Ari’ e la Allen acasa. Aceea era oricum o clona. A facut schimb cand ati plecat la vanatoare. Nu a fost o coincidenta sa apara exact cand a strigat-o. A stat la distanta, destul cat sa nu ii simtim nici unul chackra, dar ea auzea foarte bine ceea ce se vorbea in camera. Iar cand i-a fost pronuntat numele, a alergat pana ce a ajuns. Toata chestia cu blestemul este doar un plan, pentru ca stia ca nimeni de varsta Arishimei nu va fi de acord sa faca atatia copii. Serios, cine ar fi?! Oricum, vroia sa o faca pe Albastrea sa vrea sa se intalneasca singura cu Madara. Nu ati observat ca in momentul in care i-a multumit, i-a spus pe nume Sakurei? Isi amintise tot, iar cand Kisame a oprit-o, nu vroia sa se duca dupa Ari’. Se ducea la Madara, sa ii dea raportul.
-De fapt, ai dreptate doar pe jumatate. – a vorbit Sato, privindu-ma. Am asteptat sa continue. –Eu nu sunt de partea lui Madara. Altcineva e de partea mea. – L-am putut observa pe Sasuke marindu-si ochii venind spre ea. I-a rupt tricoul negru pe care il purta, ochii sai devenind din ce in ce mai ingroziti. M-am dus langa el si mai sa fac infarct.
Am marait pe sub mustata.
-Oh, deci nu te duceai la Madara, te duceai la Kabuto. Kisame, ce ti-a aratat mai exact Ari’?
-Cum Sato o i-a din calea unui Uchiha si o da in bratele lui Orochimaru. – a mormait, iesind din casa cu o farfurie de mancare in mana. L-am privit putin neincrezator. Daca si Ari’ stia asta, de ce s-a mai dus sa vorbeasca cu Madara?! M-am incruntat, ridicandu-mi fata in sus si privind soarele. Ceva era ciudat aici. Apoi un zgomot de lovitura se auzi din dreptul lui Lee. L-am vazut intins pe jos, in fata lui stand Sakura, cu o privire demonica. Fratele meu a tresarit cand a vazut-o asa. A sarit la Lee, dand cu pumnul pe pamant exact langa el, formand o crapatura foarte mare. Acum ce mai era?!
Naruto a sarit peste ea, tinand-o la pamant cu mainile la spate. Sasuke s-a dus langa ei, fortand-o sa il priveasca, dar ea nu schita nici un gest, decat ranji amar. Foarte amar.
-Imi pare rau, dar sunt prea nervoasa sa ma poti adormi acum. Am lucruri mai bune pe care sa ma concentrez decat pe ochii tai. – a zis rozalia, fortandu-l pe Naruto sa ii dea drumul. Fratele meu a parut surprins, apoi a zambit. Blondul s-a uitat stramb.
-Pot sa stiu care e problema?! De ce l-ai atacat pe Sparncene-Stufoase fara nici un motiv?!
-Fara motiv?! Ari’ zice ca are mirosul schimbat, ca nu mai e la fel de dulce ca zilele trecute. Ii vine as vomite cand se apropie de el. Iar asta inseamna ca nu e Lee. – a strigat tanara, sarind iar spre tip, dar fiind oprita de Sasuke de data asta. Deidara l-a prins pe Lee de ceafa, aplecandu-l in fata, apoi punandu-I piedica, lasandu-l la pamant. Mi-am activat Sharingan-ul, desi acum era un risc. Am tusit inconfortabil, dar nerenuntand.
Adevarat, nu era Lee acolo. El nu putea face ninjutu sau genjutsu, ca acum, cand a disparut de sub Deidara.
Am mai tusit o data, acum fiind nevoit sa ma sprijin cu o palma de copacul cel mai apropiat, altfel picam din picioare. Am dezactivat ochii rosii, simtindu-ma automat mai bine. Sasori ma privea usor ingrijorat. Stia, la fel de bine ca orice alt membru Akatsuki, ca nu mai am mult. Vroiam, totusi sa mai rezist pana se termina balamucul asta imbarligat. Am asteptat cateva secunde ca inima mea sa se calmeze, pentru ca batea inebunitor de tare.
-Esti bolnav! – a soptit Sato, uitandu-se la mine. Am zambit, in semn de aprobare. –Daca sti ca nu mai ai mult, de ce te chinui sa o ajuti pe puslamaua ai de sora-mea?! Sti ca nu iti va putea multumi destul de bine incat sa traiesti mai mult de 3 zile. – incepuse, schimband subiectul.
-Draguta incercare, dar nu multumesc. Eu intotdeauna imi tin promisiunile si am promis sa o ajut daca are nevoie. Cu ce ma incalzeste daca ma duc lenevind sau daca ma duc ajutand un prieten? Oricum ma duc… - am ridicat incapatanat din umeri.
-Stai, stai, stai! Cum adica te duci?! Ce tot vorbesti acolo?! – zise Sasuke, dandu-I drumul coechipierei lui, privindu-ma. Am zambit stramb.
-Manghekyo Sharingan ma macina pe dinauntru. Spre deosebire de ceea ce i s-a intamplat lui Madara, la mine e permanent. Adica nu numai orbire, ci moarte. – am explicat, vazandu-l cum isi mareste ochii, apoi am continuat. –Si asta este un motiv pentru care am pastrat distanta fata de tine.
-Sakura, nu poti face nimic? tanara a dezaprobat dezamagita din cap.
-As putea sa ii lungesc viata inca cateva saptamani, dar doar i-as prelungi infernul. Daca il tin in viata, durerile il vor duce la nebunie. Nu v-a mai fi coerent. Cum iti doresti amintiri cu fratele tau: Placute, ca acum oarecum sau sa il vezi sarind de colo-colo imbracat in camasa de forta, vorbind singur, razand din orice il face sa simta mai multa durere, plangand daca durerea dispare chiar si putin, pazit 24 din 24 de cel putin 3 Jounini? Am mai facut-o cu un Chiunin, care mai avea putin si ii omora pe toti din spital pentru ca nu mai era coerent. Gandeste ce s-ar putea intampla la puterea pe care o detine Itachi. Chiar si sa vrea, el nu ar putea fi tinut in frau doar de 3 Jounini. Plus ca eu nu as avea autorizarea sa intru acolo. – ii explica rozalia, privind ba la mine, ba la Sasuke. Stiam toate astea, mi le spusese Konan, care dorea sa devina medic ninja si citise multe carti. Avea cateva cunostinte. Am ridicat din umeri.
-Sunt deja impacat cu ideea. Sincer, probabil v-a fi mai bine asa. Nu pot spune ca ma dau in vant dupa viata de ninja. Daca stai sa o iei logic, singura scapare de aici e moartea. Singurul lucru care ne obliga sa traim este pura constiinta ca nu am facut tot ce se putea sa reducem razboaiele sau luptele fara sens, doar pentru dominatie. Ca sa scapi de viata asta, moartea e singura solutie. Oricat ai incerca sa fugi, nu reusesti sa te ascunzi pana la urma de ura, dragoste, durere. Este ceva ce nu ne permite totusi sinuciderea.
-Stiti, nu va inteleg. Acum, puteati sa fiti in sat, distrandu-va cu altii de varsta voastra, mancand si glumind, apoi antrenandu-va cat de cat. In schimb, voi stati dupa un vampir ciudat, care nu vrea sa omoare si care cauta dreptate. Unde vezi asa ceva?! Nici in ruptul capului nu m-am gandit ca pustoaica aia enervanta va avea atatea ajutoare. Kabuto a fost un prost ca a lasat-o pe Shizune sa il omoare pe Allen, altfel acum erau doar ei doi. – a oftat frustrata Sato, apoi continua pe un ton de fetita cuminte. –Nici acum nu imi pot da seama de ce nu o antrena tati si pe sora-mea, ci doar o tinea in puf, de parca era de portelan. Ea nu mergea niciodata la vanatoare. Ori eu, ori cineva din clan ii aducea sange la sticla, de parca era de cumparat. Eu, pe de alta parte trebuia sa invat sute de Jutsu-ri, iar ea doar se uita la noi, batand din palme, razand, jucandu-se cu… prostul de… Shin, cel ce trebuia sa aiba grija de ea. – am putut observa o ezitare in cuvintele ei, dar nu eram sigur daca mintea sau daca erau alte probleme cu baiatul respectiv. Sasori a ranjit, punandu-si mainile in san.
-Nici nu ai sa intelegi vreodata legutara noastra cu ea. Dar oricum despre acest Shin e vorba, nu? Iti placea de el, dar statea numai cu Ari’. Erai geloasa, vroiai sa atragi atentia asupra ta. Te-ai revoltat cand ai vazut ca oricat de mult incercai, tot sora ta era atractia principala.
Simteam nevoia sa ma asez jos, dar nu am facut-o. Nu era un moment bun de odihna. Inca ma tineam de copac si nu vroiam sa ii dau drumul. Stiam ca cel mai tarziu, peste trei zile imi va suna ceasul, asa ca nu avea sens sa ma prefac ca totul e in regula. Oricum, pentru o viata atat de scurta consider ca am trecut prin multe. Nu regret nimic din tot ce s-a intamplat. Nici macar cand am avut posibilitatea sa il omor pe Orochimaru…
~~~###*** FlashBack ***###~~~
Era al doilea an ca membru Akatsuki. Pain inca nu avea incredere deplina in mine si il intelegeam perfect. Pe atunci toti credeau ca eu am fost de vina pentru nenorocirea clanului. Eram decat cativa in echipa, cinci. Eu, Pain, Konan, Sasori si Orochimaru. Fiind cel mai nou membru, trebuia sa ma tin dupa Sasori si Orochimaru, care deja aveau vechime de cel putin trei ani.
Pain ne trimisese dupa Nibi, in Satul Ascuns in Nori. Frate si uram matele. Sasori avea o fata de parca ii murise cainele, iar Orochimaru parea incantat. Ne despartisem, sa acoperim o arie mai mare. Dar totusi, eu ma simteam urmarit si stiam ca sarpele e pe urmele mele. Nu ma scapa nici o clipa din privire.
Cand intr-un final am dat de Nii Yugito, Sasori lupta cu ea. Era deja transformata in pisica, facandu-mi-se scarba cu cat ma apropiam mai mult de ea. Cele doua cozi ale ei se miscau de colo-colo, aducandu-mi aminte de dezastrul provocat cu 9 ani in urma de Kyuubi, cand a murit cel mai mare Hokage care a fost vazut vreodata. Minato era un exemplu demn de urmat. Isi condamnase propiu fiu la o viata de singuratate, se omorase pentru sat.
Nibi se agita in atacurile lui Sasori, care parea foarte relaxat si obijnuit cu ceea ce face. Focul Bijuu-u-lui nu afecta cu nimic papusile roscatului, iar asta o speria serios pe saraca fata. Eu am ramas undeva la distanta, stiind prea bine ca (,) coechipirului meu nu i-ar placea sa intervin, asa ca am asteptat frumos in banca mea. Insa Orochimaru se gandea ca daca stau imi sta norocul asa ca m-a atacat pe la spate, fortandu-ma sa ajung mult mai aproape de Sasori decat m-as fi gandit vreodata.
-Ce dracu te-a apucat?! – a strigat roscatul, privindu-ma, apoi bulbucandu-si ochii cand vazu ca ma aparam de Orochimaru. Cat timp se uita la mine primise cateva lovituri de la Yugito, destul cat sa ma faca sa apar in fata lui si sa bag monstrul in Manghekyo Sharingan.
-Facem schimb de parteneri? Nu cred ca Pain va fi incantat daca ma lupt eu cu Orochimaru! – el, doar a aprobat din cap, incepand lupta cu tipul cu ochii galbeni.
Ma concentram la tortura pe care i-o dadeam lui Nii, facand-o sa creada ca este injunghiata de zeci de sabii, ca este decapitata, asa facand-o sa isi piarda cunostintele. Tanara a revenit la forma ei initiala. Dintr-o mata uriasa, albastra inconjurata de foc, a devenit o domnisoara blonda cu ochii mov deschis. M-am aplecat, luanhd-o in brate, apoi intorcandu-ma spre Sasori, care se pare ca ma privea. Orochimaru plecase, amenintand cu intoarcerea sa, ca in desene animate.
~~~###*** End FlashBack ***###~~~
@@@_ _ _ peste cateva ore _ _ _@@@
Am ridicat ochii spre cer, sa vad luna. Ciudat, dar era luna plina, perfect rotunda si avea o noanta de rosu sangeriu, care iti dadea fiori. Ca in seara masacrului. Arishima inca nu revenise, iar pe Sato nu o scapa nimeni din privire, astfel incat nu avea cum sa scape si sa se duca la Kabuto. Deja incempeam sa imi fac grij pentru Albastrea. Daca vroia doar sa discute, ar fi trebuit sa se intoarca deja.
Konan a aparut dintre copaci, foarte zambitoare. Ne-a examinat pe toti la rand. Sasori parea disperat de gija, Deidara mai avea putin si ramanea fara lut la cat distrusese ca sa ii mai treaca nervii si nerabdarea, Naruto parea nervos, ochii sclipindu-I rosiatici, dar se abtinea sa nu faca scandal, Sakura desena pe o bucata de pamant cu degetul, cu ochii melancolici, iar Sasuke… Parea chinuit. De parca avea dureri interioare extraordinar de groaznice. Eu pur si simplu zambeam la orice imi mai aducea cate o amintire pe care o consideram pierduta.
-Unde… unde e Arishima? – a intrebat, gatuita Konan, nezarind-o printre noi. Toti ne-am indreptat privirile spre ea.
-Inca nu s-a intors…
-Dar Tobi e acasa de cateva ore bune! Si daca ea nu vine aici voi stati sa va plangeti de mila?! – Konan a intrerupt-o surprinzator pe Sakura, care imediat ce a auzit ca Tobi era de mult acasa s-a urcat in varful copacului cel mai apropiat, privind in directia campului cu trandafiri. A inchis ochii pentru cateva secunde, timp in care am simtit o persiune chackra mai mare decat de obicei. Apoi i-a deschis speriata, incepand sa alerge spre un loc anume. Asta m-a facut sa sar in picioare si sa ma tin dupa rozalie. In urma mea i-am putut auzi certandu-se care sa ramana cu Sato. Apoi, langa mine au aparut Sasori si Deidara, insotiti de Sasuke, care a marit viteza si a ajuns langa coechipiera lui, luand-o la intrebari.
-Pe bune, ce se intampla?!
-Pai in afara faptului ca Arishima doar se apara, nu lupta, nimic! – raspunsese acid, ceea ce ne facu sa marim pasul. Dar ea se opri, inchizand iar ochii. Aceeasi presiune puternica imi lasa umerii in jos. Dar nu dura mai mult de doua secunde. –Grozav! Aria mea de cautare scade din ce in ce mai mult. Probabil pantru ca aproximativ toata chakra mea am folosit-o sa ii calmez durerile Arishimei. Ok, folosim altceva! – atat ca zis, pentru ca a sarit pe pamant muscandu-si trei degete, din care a tasnit sangele. A facut un semn cu mana, pe care nu l-am recunoscut, apoi s-a impins cu palma in pamant, cutremurand copacii din imprejurimi. Mi-am simtit picioarele incatusate pentru cateva minute bune, apoi, cand libertatea ne-a izbit, Deidara a cazut in fund.
-Ce a fost asta?! E tare ciudat, macar ne atentionai sa ne asezam jos! – a inceput blondul, vaicarindu-se.
-Unul din elementele mele e pamant. Daca ma concentrez destul, pot gasi o persoana la doua mile departare, atata vreme cat se poate misca sau poate fi vazuta cu ochiul liber. Iar Arishima nu e in stare prea buna. Are nevoie de cateva minute de odihna, sa se vindece cat de putin. In rest, nu recunosc persoana cu care se lupta. Nu e Kabuto, nici Madara, as recunoaste chakra Sharingan-ului. Si, in schimb, sunt doi.
Ce Doamne iarta-am face fata aia?! De ce nu riposta? Am inceput sa alergam iar, spre campul cu trandafiri de aceasta data.
Daca tot mor, macar sa mor fiind de folos. Acum chiar ca imi astept moartea…
P.S.: Ăăă... nimic 
![[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]](http://4.bp.blogspot.com/-h4r02eu0Ja4/TgsBzgBO2iI/AAAAAAAACyA/VHAkRp14oC0/s1600/40241432_UBASAWIFV.jpg)