Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

Am mai citit ficul asta cam acum trei saptamani si am uitat de el. De cateva zile ma tot amanam sa il cites, adica recitesc si imi era lene cand vedeam 14 pagini si pac azi am zis 'e ziua in care il citesc.' Dar soc, il mai citisem odata. Anyway, ultimul capitol nu l-am vazut atunci asa ca l-am citit si pe acesta. Imi place foarte mult. Nu am altceva de zis. Go on.

Capitolul douăzeci şi trei - Complicitatea

Chiar când eram pe punctul de a adormi, după acea zi copleşitoare şi plină de sentimente, am zărit o siluetă care semăna foarte mult cu mama. Prima dată nu-mi dădusem seama de adevăr, dar apoi mi-am amintit că pot vedea fantome. Cum am putut uita aşa ceva? Am privit-o fără să spun nimic, aşteptam ca ea să spargă gheaţa şi asta s-a şi întâmplat.
- Claire, ştiu că mă poţi vedea. Am nevoie de ajutorul tău.
M-am îndreptat spre uşă şi am impins-o fără să fac zgomot. Mă temeam să nu mă audă cineva şi să dea buzna în cameră.
- Mamă?! , am întrebat eu, deşi ştiam asta foarte bine.
- Da, draga mea, eu sunt. Ajută-mă.
- Cum?
- Ştii unde stă Daniel, nu?
- De unde îi ştii numele? Şi da ştiu unde stă, am fost pe acolo, o singură dată.
- Când cineva moare, află absolut totul, nu-ţi face griji. Scrie-mi adresa acum.
Am ascultat-o, deşi nu ştiu de ce. Am rupt o foaie de pe birou şi am scris mecanic adresa tâmpitului ăla care a omorât-o. I-am întins-o, deşi nu ştiam dacă o poate atinge. Prima dată credeam că fantomele trec prin orice, dar nu era chiar aşa. A luat-o şi mi-a spus că se va întoarce imediat. Am privit-o cum dispare îngrijorată. Nu ştiam ce avea de gând să facă, dar aveam încredere în ea. O iubeam, asta e ceva foarte clar, deşi aş fi preferat să nu se întâmple această nenorocire pentru a-mi da seama de asta. Partea bună, ar fi că am pe cineva în care mă pot baza. Am auzit un zgomot în spatele meu şi m-am întors cât de repede am putut. Era Shane cu un zâmbet şters pe buze. Mă privea cu o tristeţe inemaginabila, dorind să mă consoleze. Pentru că el stătea ca o statuie, m-am apropiat eu, cercetându-l. Acelaşi lucru îl făcea şi el, apoi m-a luat în braţe.
- Totul va fi bine.
- Ai fost aici în tot timpul ăsta?
A ezitat destul de mult pentru a răspunde, iar eu mi-am dat seama că da.
- Da, a spus într-un final. Am văzut-o şi eu şi cred că ştiu ce are de gând, dar mai bine nu-mi dau cu părerea. Nu vreau să spun o prostie şi apoi să nu fie aşa.
Avea dreptate, cred. Era mai bine să nu mă impacienteze şi mai mult cu o simplă idee, care s-ar putea să nu fie corectă. Am dat să mai spun ceva, dar nu am reuşit pentru că mama şi-a făcut apariţia din nou, dar de acesta dată râzând. Nu-i înţelegeam reacţia, chiar deloc. I se părea amuzant că murise?
- Stai liniştită, Claire. Totul e bine acum. Daniel ăla e mort.
- Ce?!
Nu puteam să cred asta. Daniel mort? Dar cum?
- L-am omorât eu şi în acelaşi timp, l-am forţat să-mi spună ce s-a întâmplat de a vrut să te omoare pe tine.
- Åži .... ce a spus?
Nu prea vroiam să ştiu, dar totuşi am întrebat.
- Din cauza lui Key. Erai prea fericită cu el şi Daniel ăsta, te vroia, din câte a spus el.
Mă gândeam eu. Supoziţiile mele erau corecte. Dar dacă Daniel chiar m-ar fi dorit, nu ar fi încercat să mă omoare, ci ar fi încercat să mă cucerească, ar fi luptat pentru mine. Mai corect spus, eram o obsesie bolnavă.
- Am o întrebare! Ai spus chiar înainte să pleci că oamenii morţi ştiu totul. Atunci de ce m-ai pus să scriu adresa lui Daniel? Nu o ştiai deja?
A chichotit plimbându-se prin cameră.
- Ba da, dar am vrut să-mi fi un fel de complice.
Mă întrebăm, când a luat-o mama razna. Nu am mai auzit-o niciodată vorbind aşa şi nu ştiam că era de acord cu crimele, dar o înţeleg. A vrut să se răzbune. Şi eu vroiam asta, deci complicitatea a fost bună. Nu mă mai simt aşa de inutilă.
- Care din voi mă trimite în corpul meu? Dacă aşa s-o chema.
Mi-am îndreptat privirea către Shane şi el a înţeles ce vroiam să spun. Nu eram pregătită pentru a face asta, nici măcar nu ştiam cum. Shane a început din nou acel ritual ciudat. Şi-a fixat privirea asupra mamei, apoi a închis ochii, şi ca prin magie, în următoarele secunde mama a dispărut. Îmi va fi dor de ea, dar e mult mai bine să nu zăbovească între două lumi.
- Deci, ai de gând să-mi spui cum ai făcut asta?
- E simplu. Să spunem că ai o fantomă pe aici, care te supără, metaforic vorbind. Te uiţi la ea şi apoi închizi ochii, concentrându-te. Îţi imaginezi un loc frumos, eu de data asta mi-am imaginat o plajă, şi sufletul va fi eliberat.
Am reflectat asupra cuvintelor lui câteva minute bune şi mi-am dat seama că are dreptate. Dar totuşi, o plajă? Asta m-a făcut să-mi aduc aminte de trecut. Cât de mult încercam să o fac pe mama să mă ducă la plajă, doar eu ştiam. Aş vrea ca aceste lucruri să se mai repete, aş vrea să fiu din nou copilul acela care nu cauzează probleme şi care nu ştie ce înseamnă ura. Acum mi-am dat seamă că acest sentiment a pus stăpânire pe mine. Ura şi vinovăţia. Dacă nu eram eu, mama era în viaţă, sau dacă Daniel nu exista, dar faptul este consumat şi nu pot da timpul înapoi, din păcate.
Shane a plecat lăsându-mă singură cu gândurile mele. Nu mai aveam chef să gândesc, aşa că m-am pus în pat. Sper doar să pot dormi.
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

A fost neasteptata venirea mamei lui Claire, inca imi pare rau de ea.:(( Si am ramas masca la spusele lui Shane.. Chiar a murit Daniel? Eu tot nu pot sa cred... Doamne, cate s-au intamplat!
Totusi, am o vaga banuiala cum ca Daniel, ma rog, poate spiritul lui o s-o viziteze pe scumpa mea Claire. Daca o sa-i faca rau?:yada: Din nou, multe intrebari...
Hai vino te rog, cu urmatorul capitol.:go:

Hei . . . :]
Cateodata ma sperii la cat de rapida esti . . . T_T

Trecand peste asta . . . Interesant capitol . Adica nu mi-am imaginat ca mama lui Claire care era atat de protectoare si stricta sa comita o crima O.O . Si l-a omorat in sfarsit pe Daniel . Daaa!! \m/ . Gata : )) . Acum sper ca Clire poate trai linistita alaturi de Key , Mihaela si Shane . Sper ca nu o sa mai fie o intamplare la miezul noptii . . . :-W : )) . Greseli de exprimare nu am vazut so . . .

Astept nextu` . Bafta . >:D<
I always gather everybody's attention.



[Imagine: snsdside2.gif]

Oh maaan. Daniel e mort, mama ei e linistita acum, dupa cum am citit si eu, chiar a luat-o putin razna. Oare faptul ca esti fantoma iti schimba peronalitatea? Ma intreb...
A fost un capitol foarte interesant, chiar foarte. Nu m-am gandit ca mama fetei il va omori pe dobitocul acela, nici prin gand nu mi-a trecut ca o va face atat de repede. Am uitat ca fiica ei poate vedea fantome.
Cred ca fic-ul e pe gata, astea cred ca sunt ultimele capitole, daca nu e asa imi retrag cuvintele. Good job. Buh Bye !!!
[Imagine: ak8THBQ.png]


Buna!Chiar ca ai imaginatie .Adica pui next dupa next:)).Sa trecem la capitol:
Hm ..bun ca intotdeauna.Ma cam speriat chestia cu mama si cu Daniel .Dar e bine ca a murit si el .>:)Sa stii ca oamenii care sufera din dragoste fac orice.Si daca stau sa ma gandesc Daniel asta e cam infricosator sau mai bine zis " era " .E bine caci si-a vazut mama din nou si ca totul e bine.In rest nu am ce sa comentez .Stii ca imi place mult de tot povestea asta.Astept urmatorul next . :p.Bye
● ● Iubesc si voi fi iubita ● ● Imi voi dorii ● ● Voi castiga si voi pierde● ● Voi visa si visele ajung realitate● ● Imi iubesc prietenii ● ●
:love:
● ●Unde e Momo?:blink:
● ●Snowy and Love_neji_Forever .. Me too 71● ●
:bye:
[Imagine: ajvtw3.png]

Eşti rapidă ca de obicei şi ai avut idei bune.

Nu ştiu cum reuşeşti să scrii aşa mult într-un timp aşa de scurt, eu sunt acum obosită -> n-are nicio legătură. * pauză de băut suc * Suc când sunt răcită ? o.O
Mi-a plăcut ca de obicei. Cred că am vreu 15 posturi la proză numai cu toate comentariile pe care ţi le-am dat.
Ai idei bune, le valorifici aşa cum trebuie, ai dialog, naraţiune şi puţină descriere, dar părerea mea este că celei din urmă ai putea să-i dai puţin mai multă atenţie.
Mă bucur că *cough* Claire şi-a petrecut ceva timp cu Shane, dar nu am nicio idee despre intenţiile băiatului. Sper să clarifici asta în capitolele următoare.

Succes la scris şi multă inspiraţie. Şi vacanţă plăcută, darling >:D<
Xoxo, AlerimxD.
[Imagine: 73m8sj.png]


Capitolul douăzeci şi patru - Surpriza

,, Dragă jurnalule,
Te-am cam uitat şi îmi cer scuze pentru asta, dar am avut câteva probleme. Acum două luni, mama mea a murit, dar criminalul acesteia a fost pedepsit. A doua zi de la moartea sa a apărut în ziare un titlu ce m-a bucurat. Sună cam aşa: ,, Daniel Ivanshov, marele criminal a fost găsit mort la el în casă. " Atunci am înţeles că era un asasin fără scrupule, iar eu am fost clar o obsesie. Fratele meu, Alex, locuieşte cu tatăl lui Key şi noua lui soţie. Îmi place de ea. Este chiar drăguţă şi prezentabilă. Deşi nu am văzut-o foarte des, mă îndrăgeşte ca pe propria ei fiică. Despre cine aş putea să mai spun? A, da. Shane şi Mihaela, drăguţii de ei. Sunt împreună de ceva timp şi se înţeleg de minune. Mă bucur pentru ei la fel de mult cât se bucură şi ei pentru mine şi Key. "

- Claire?!
,, Trebuie să plec. Mă strigă cineva şi probabil bănuieşti cine.
X.o.X.o., Claire. "

Am ascuns jurnalul sub pătură şi m-am îndreptat spre bucătărie. Toţi erau aşa de veseli, încât această stare m-a cuprins şi pe mine imediat.
- Ce s-a întâmplat? am întrebat, mirându-mă să-mi aud vocea.
- Am o surpriză pentru tine, draga mea. Dar trebuie să te leg la ochi.
- Pentru ce? Ştii că nu-mi plac surprizele, în mod special. Nu mai bine îmi spui înainte?
- Nici gând, s-a răstit Mihaela. E o surpriză! Şi tu nu ai s-o strici.
- Aaa, deci ştiţi toţi,a?
Am început să râdem cu toţi. Îmi plăcea atât de mult compania lor, fiecare era unic prin felul lui de a fi. M-am lăsat influenţată până la urmă, nu ştiu dacă este cuvântul cel mai potrivit.
- Bine. Legaţi-mă la ochi.
Shane s-a apropiat de mine şi a scos din buzunar o panglică roză cu care m-a legat la ochi. Ăsta da spirit de echipă, fiecare ajută cu ce poate, dar desigur erau împotriva mea, iar eu muream de nerăbdare să aflu ce mi-au pregătit.
- Haide să mergem, a spus Key.
Aveam noroc că le ştiam vocile, dar de ce a spus haide şi nu haideţi? Eram patru, trebuia să vorbească la plural. Şi din nou întrebarea mea a primit răspuns fără să o adresez. Mă gândeam dacă nu cumva îmi citeau gândurile, dar aşa ceva nu era posibil.
- Claire, mergem doar noi doi. Băieţi, ne vedem mai târziu. Ştiţi deja locaţia.
Ce mă ofticau. Ei mereu ştiau şi eu nu. Nu se poate aşa ceva. Ne-am îndreptat spre maşină, Key fiind aşa de protectiv încât am crezut ca e tata, doamne, mai bine nu. Avea grijă să nu mă împiedic, iar dacă o făceam, m-ar fi prins mai mult ca sigur. Mă iubea prea mult pentru a mă lasă să cad, nu? Să sperăm că da.
- Ai grijă la cap.
A spus într-un final. M-am lăsat în jos cu grijă şi am intrat în maşină. Spre fericirea mea nu m-am dat cu capul de uşă sau alte prostii. Tot drumul am vrut să scot informaţii de la iubirea mea, prea siropos ştiu, dar nu am reuşit. M-am dat bătută, fiind sigură că nu voi reuşi să obţin nimic de la el, nici măcar cu cleştele. Emoţiile mi se amplificau din ce în ce mai mult cu cât ne apropiam de destinaţia al cărei nume nu-l ştiu. ,, Destinaţia cu nume necunoscut " ar fi sunat mai bine, probabil.
- Am ajuns.
Am zâmbit şi i-am spus să-mi scoată mai repede chestia aia roz de la ochi. Asta a şi făcut. Îmi era frică să deschid ochii, dar am făcut-o până la urmă. Ne aflam în faţa unei biserici. Stai o biserică? Ce dracu căutăm noi aici? Ce frumos din partea mea, vorbesc de draci într-un loc total nepotrivit.
- Ce căutăm aici?
- Păi, m-am gândit că este locul cel mai potrivit pentru a te cere de soţie. Şi să ştii că nu mă poţi refuza oricât ai vrea. Ceremonia e deja pregătită.
- Stai ... eÅŸti nebun?!
- Ahh, nebună mică ce eşti. Normal că da, la fel ca tine. Deci my lady ar trebui să ne mişcăm, preotul ne aşteaptă.
Mă uitam la el ca la maşini străine. Nu puteam să cred ce vroia să facem. Nu eram pregătită absolut deloc. Exceptând partea cu rochia de mireasă şi toate cele. Mi-a ascuns cel mai important lucru din viaţa mea. Şi nu doar el şi cei mai buni prieteni ai mei.
- Dacă mă iubeşti o vei face.
- Şantaj sentimental?! O făceam şi fără să mă şantajezi.
- Serios? Pentru că mă priveai ca pe un infractor sau criminal sau ..
- Bine gata. Am înţeles ideea. Vreau să mă căsătoresc cu tine şi acum ce facem?
M-a luat de mână şi am început să mergem spre biserică. O, mamă, ce emoţii! Acum le înţeleg pe acele femei care stau cu sufletul la gură înainte de ceremonie. Preotul ne aştepta din câte se vede. Ne-am aşezat în genunchi în faţa altarului. Preotul a început să ţină o predică infernală, la care nu eram deloc atentă, chiar nu-mi păsa. Doream să se încheie cât mai repede.
- Unde sunt verighetele?
M-am uitat înspre Key şi i-am zâmbit. Avea o expresie destul de ciudată.
- Nu sunt la mine.
- Ce?! am izbucnit.
Şi-a cerut scuze, iar eu eram gata să-i ţin o predică mai lungă decât cea a preotului. M-a adus aici, am acceptat şi nu puteam să ne căsătorim tot din vina lui?
- Sunt aici! Îmi cer scuze de întârziere.
Am întors capul. Mihaela şi Shane se aflau chiar în spatele meu cu verighetele noastre într-un plic mititel. Mi l-a întins şi le-am scos. Erau frumoase, sau cel puţin mie-mi plac. Sigur le-a ales ea, Key şi Shane au nişte gusturi proaste, doar sunt băieţi, nu?
Ni le-am pus şi în sfârşit preotul acela pe care nu vroiam să-l mai văd în viaţa mea, ne-a dat binecuvântarea.
Am păşit spre ieşire, vroiam să ies de acolo cât mai repede. Nu mă întrebaţi de ce, habar nu am. Dar nu am apucat să ajung la ieşire pentru că Shane ne-a spus să ne oprim . Key a zâmbit cu subînţeles.
- Staţi aşa, a spus Shane. Acum e rândul meu şi al Mihaelei.
- Poftim?! am întrebat amândouă în acelaşi timp. Am privit-o pe Mihaela, era clar că nici ea nu ştia despre planurile băieţilor.
- Ce spui Mihaela, te căsătoreşti cu mine?
Dar Mihaela în loc de răspuns, a leşinat.
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

o//o Oh, cate surprize! Nu ma asteptam, este o fericire continua:X Super, n-am cuvinte. Si mi-a placut mult surpriza pe care a facut-o Key, a meritat, mai ales Claire care a suferit atat de mult... Iar Mihaela a fost comica rau . Cine se gandea sa lesine?:))
Ei bine, surioara mea mai mare, ai facut o treaba excelenta, doar laude la adresa ta pt ca meriti.:*:* Sa ne uimesti in urmatoarele capitole, ok? Bye, my sweet:*

Oh shit, a lesinat :))
Baietii astia, nu? Un capitol foarte interesant, ca de obicei. Oricum nu ma asteptam la asta. Adica la casatorii.
Ah, ce sa zic? A fost foarte frumos. Nu vreau sa imi imaginez cum s-a simtit Claire, mai ales Mihaela de a lesinat. Oare nu se cam grabesc? Vorbesc de parca as fi parintii lor.
Dar trebuie sa spun, sa fi legata la ochi si ceruta in casatorie in fata bisericii, fata nu a prea avut de ales, ne?
Citat:- Dacă mă iubeşti o vei face.
- Şantaj sentimental?! O făceam şi fără să mă şantajezi.
Mdaa, nu imi imaginez de ce. Buh Bye !!!
[Imagine: ak8THBQ.png]




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  O noapte de mister Matt 0 1.686 28-12-2011, 06:26 PM
Ultimul răspuns: Matt
  Fituica de la miezul noptii Moony691 15 7.930 21-08-2011, 10:09 PM
Ultimul răspuns: Beatrix LaVey
  ÃŽntâmplări... MaDeLyNe 1 1.747 07-07-2011, 06:09 PM
Ultimul răspuns: MaDeLyNe
  Sentimente la miezul noptii xD Rukia JJ 1 2.386 27-03-2011, 12:00 AM
Ultimul răspuns: Reveuse
  Viata de vampir intr-o lume plina de mister , suferinta si idioti Michiyo道代 17 8.584 30-11-2010, 12:35 AM
Ultimul răspuns: Meredih
  Iubirea e un mister InocentAngel 3 3.219 27-10-2010, 12:19 AM
Ultimul răspuns: Miranda.
  Mister! MisS.sAdiStic 2 2.677 04-07-2010, 08:11 PM
Ultimul răspuns: reNnNy
  Ganduri la miezul noptii aleee 5 3.340 24-05-2010, 02:10 PM
Ultimul răspuns: Jasmine


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)