Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Ce parere aveti de 'chestiile' mele?
Acceptabile
25.00%
1 25.00%
Puerile
0%
0 0%
Imi plac mult.
75.00%
3 75.00%
Total 4 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Fituica de la miezul noptii

#1
Simfonia timpului




Randuri ce par nesfarsite de fotolii imbracate intr-o minunata panza candva rosie pornesc de la intrare intinzandu-se de-a lungul salii de teatru.Zeci dintre ele lipsesc ori sunt rasturnate acum,deranjand ordinea initiala.Varul portocaliu al peretilor s-a cojit odata cu trecerea timpului,a fost acoperit de umezeala sau a a fost decolorat de razele soarelui ce patrundeau prin ferestrele inalte.Draperiile groase si ferfenitate se leganau din cauza adierii linistite parca dansand pe ritmul melodiilor vechi ce obisnuiau sa umple incapatoarea sala.
O parte din tavan se prabusise si ingreuna accesul la scena.Aceasta,luminata de sagetile argintii ale lunii maiestuase,stralucea fantomatic.Cortina rupta pe alocuri era stransa facand loc decorului pictat pe un placaj ce infatisa o minunata gradina.Intr-o parte a desenului se desluseau ruinele aproape sufocate de plante agatatoare ale unui turn.Uitat de vreme,un scaun rezistase pe scena,probabil asteptand un artist sa isi inceapa reprezentatia.
Dar ce-i asta?Mai intai ca o stafie,apoi din ce in ce mai clara,silueta unui barbat aparu aseza pe el.Pletele-i intunecate se odihneau pe umerii imbracati intr-un sacou negru,ochii sai albastrii scrutau incaperea,iar in apropierea sa se gasea un violoncel.Tinand arcusul cu degetele lungi ale mainii albe,incepu sa cante o arie compusa demult,o melodie ce ii trezea amintiri minunate.Ritmul varia,partile molcome fiind inviorate de cele antrenante.
Pe masura ce cantecul rasuna placut,aparura ca din senin din ce in ce mai multe siluete stravezii ce capatara forma omeneasca.Ascultau in sfarsit recitalul pentru care platisera cel mai scump pret.Fiecare simtea emotii diferite:melancolie,tristete, fericire.Cu totii insa erau fermecati de frumusetea muzicii si de maiestria tanarului.
O pala de vant aduse o bucata de ziar veche de cincisprezece ani pe langa spectatori.Titlul era scris cu litere ingrosate:,,Cutremurul din Ville de l'arte a facut victime la teatru".Dar nimeni nu ii dadu atentie,toata lumea se bucura de spectacol...

"Do you really want me dead or alive/ To torture for my sins? "

Caz inchis, joc terminat, trage-ti fermoarul. Pana si un orb vede asta!
(George Rathbun)

[Imagine: 18m8pl.jpg]

#2
Cu ce sa incep?! Imi place la nebunie! :x Nu am vazut o descriere mai profunda, stii sa atragi cititorul in ceea ce creezi, pur si simplu parca ma aflam acolo si ascultam frumoasa simfonie. 8-> Povestea asta m-a facut sa ma simt de parca as fi trait mult timp si ma bucur de viata ce mi-a fost arata de o simfonie. [ Da, stiu, nu ai cum sa intelegi ce palavragesc, dar cam asa ma simt:X ]

In concluzie, iti ador capodopera. 8-> Abia astept urmatoarea ta creatie:X
Spor la scris:*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#3
Va multumesc mult de buna-vointa ce reiese din comentariile voastre.Majoritatea lucrurilor puse de mine se vor baza pe morala si nu pe efecte stilistice,nu sunt punctele mele forte.Nu ma apar,dar ma astept la critici legate de lipsa descrierii.


Cenusa trecutului


Valatucii de ceata complotand cu gerul noptii uscate de iarna ingreuneaza inaintarea si asa greoaie a copilasului de vreo cinci anisori care strabate aleile adormite cautandu-si mama.Fusese luata in acea dupa-amiaza de niste soldati asemenea unor capcauni din cosmaruri apoi dusa la judecata pentru un motiv pe care el nu-l intelesese,iar sarmanul ratacise restul zilei incercand sa o gaseasca cu tristul ,,te iubesc" soptit peste umar al maicii rasunandu-i necontenit in minte.Crezuse ca poate o dusesera in piateta satului,dar multa lume se adunase acolo si nu izbutise sa patrunda prin multime.Insa asta era sansa lui,acum ca toti localnicii se imprastiasera, putea afla raspunsul la intrebarea mistuitoare,dezorientarea avea sa ia sfarsit odata cu mangaierea scumpei sale mame.Grabi pasul,coti de cateva ori ,iar cu fiecare ulita strabatuta inima ii batea din ce in ce mai tare.
-Bunicule,ce-a facut Zana?
Glasul ascutit al nepotelei il smulse din apele intunecate ale copilariei sale de mult trecute.Era inconjurat de o familie iubitoare pentru care si-ar fi dat oricand viata.Ispravi basmul,dupa care o trimise pe micuta la culcare.Casa tacuta picotea sub privirile indiferente ale stelelor argintii si mangaiata de pustiitorul crivat.Declansate de acestea,amintirile ii revenira in minte mai vii ca oricand.Se vazu,mic,intr-o piata fantomatica sperand pana in ultima clipa ca parintele lui iubit il asptepta zambind.Dar ochii verzui inundati de suferinta vazura doar cenusa inca fumeganda in bataia vantului iernatic.
Aceiasi ochi smaraldii plangeau din nou dupa cincizeci de ani,si nu numai pentru ea,care fusese cea mai inocenta fiinta cunoscuta de el vreodata avand o voce blanda inteleasa si de necuvantatoare,ci pentru toti cei luati fortat si distrusi astfel pe baza unor acuzatii nefondate cum ca ar fi vrajitori.Insa nu tortionarii erau adevaratii diavoli?

"Do you really want me dead or alive/ To torture for my sins? "

Caz inchis, joc terminat, trage-ti fermoarul. Pana si un orb vede asta!
(George Rathbun)

[Imagine: 18m8pl.jpg]

#4
Ce pot spune altceva decat felicitari? Mereu magnific, o adevarata artista! :X
Iti ador opera, e superba!
De comentat pot spune doar ca ai lasat spatiu inainte de o virgula si o data nu ai lasat spatiu dupa, in rest e totul fenomenal, ireprosabil! :X
Spor la scris in continuare si felicitari pentru ideile incantatoare pe care le ai! :X
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#5
well, se pare ca trec si eu in sfarsit pe-aici si tot ceea ce pot zice este: minunat, magnific absolut, total impresionant.
Ai niste povesti minunate si chiar imi plac:X
Desi la inceput sincer am avut o tenta sa plang;;) mai apoi, cand mi-am dat seama ca nu era decat o amintire mi-am stapanit lacrimile, insa povestea tot incredibila ramane.
IMi place felul cum descrii si cum narezi, deci sper ca si urmatoarele one-shoturi sa fie la fel de frumoase precum acestea...
kiss u:* si spor la scris;)
*Z`bYe*

#6
Va multumesc mult pentru comentarii.
Urmatoarea povestire prezinta inceputul cariei unui mare muzician,Joseph Haydn.Initial nu era nici pe departe in aceasta forma,ci doar jumatate de pagina scrisa la lumina unei flacari anemice (veti vedea voi legatura),devenind ulterior o intamplare bazata pe cele citite in manualul de muzica,un mic tribut deoarece m'a impresionat stilul sau,mai ales o melodie dintr'un film superb..dar iata ca deviez de la subiect.Da,cred c-am terminat.Problema este,ca de obicei,titlul.
Gresesile mentionate de Gabytsswh au fost corectate.


Arta,flacara nestinsa



Izvori sfioasa dintr-un fitil negru.Nu stia de unde venise ori cu ce scop,stia doar ca exista.Gusta cu precautie din substanta invizibila care o inconjura,apoi musca din ea cu nesat.Astfel se inalta din ce in ce mai puternica,mai luminoasa.Ce mult i-ar fi placut sa poata vedea dincolo de aura galbuie pe care o raspandea!Percepu niste sunete care o speriara la inceput.Treptat,se obisnui cu variatiile acestora,chiar ii placeau.Incepu sa se unduiasca dupa melodie aplecandu-se,inaltandu-se tot mai sus iar si iar.Ce sentiment minunat,ar fi vrut sa danseze pentru totdeauna!
Insa ce era asta?Simti o adiere ce o slabi.Infricosata,nu indrazni sa mai danseze.Prinse curaj dupa ce intamplarea nu se mai repeta.Din nou se afla in culmea fericirii,doar ea si melodia aceea stranie.Ritmul se accelera,iar ea facea totul pentru a nu ramane in urma.Notele devenira din ce in ce mai grave si culminara cu cea mai joasa dintre ele,pentru ca apoi sa se lase tacerea.
Notele devenira din ce in ce mai grave si culminara cu cea mai joasa dintre ele,pentru ca apoi sa se lase tacerea.Racoarea o impresura inca o data.Incerca sa ii tina piept suflarii glaciare, fara succes,din pacate.Disparu cu un fasait,strigatul sau de disperare.
-Of,vantul asta! ofta tanarul Joseph tremurand.
Isi parasi clavecinul,inchise pe bajbaite fereastra,apoi aprinse din nou lumanarea.Lumina scoase la iveala obiectele vechi din podul casei sale:haine vechi,cuferele familiei si alte obiecte incarcate de amintiri.Baiatul isi rearanja partiturile capatate cu atata truda.Adora sa cante, chiar daca gerul iernii ce patrundea prin peretii subrezi ii inghetase mainile.Numai asa putea uita de greutatile vietii,muzica era singura sa alinare.Sufla in pumni o vreme,apoi cantul reincepu,mai fermecator decat inainte,mai emotionant,caci sufletul sau doar asa se putea exprima.Purtat de vraja muzicii,se legana in timp ce degetele neobosite alunecau pe clape.
Pe masuta joasa,flacara renascuta dansa plina de bucurie…

"Do you really want me dead or alive/ To torture for my sins? "

Caz inchis, joc terminat, trage-ti fermoarul. Pana si un orb vede asta!
(George Rathbun)

[Imagine: 18m8pl.jpg]

#7
Iubita-mi prietena a venit cu binecuvantarea pentru sufletul meu bolnav de scrierile-i magnifice!
Cat ma bucur ca ai venit in sfarsit ^:)^

Wordul a zis '' success '' in loc de '' succes ''
gerul ierni ice = gerul iernii ce ( Iata de ce sunt eu asa prietena cu Notepad-ul :)) )
Adora sa cante, chiar daca...

Ce pot spune in afara faptului ca e magnific, dulceato? O_O Iti ador operele si stii asta prea bine 8->
E superb cum faci sa simt ca parca am fost acolo si multe, multe altele. Teribil cum ma atragi in pielea naratorului, ma propulsezi direct acolo, vazand cu ochii mintii totul. M-a fermecat asta! :X

Abia astept noul One Shot pe care il vei pune 8->
Bafta la scris in continuare! :*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#8
Buna.
M'am intors,nu c-ar conta.Cred ca imi lipsea o portie de dezamagire,de aia sunt aici.Ajunge cu palavrageala,asa zic si eu.Greseli?Tre' sa fie.Actiune grabita?Normal.Titlul?Doamne,daca e ceva ce urasc mai mult decat chestiile astea sunt chestiile astea la care nu le gasesc titlu.Deci...



Cutitul



-Voi fi mereu aici,cu tine,imi soptesti cuprinzandu-ma in brate.Rasuflarea ta imi incalzeste spatele,e atat de bine!
Tanjesc dupa aceste cuvinte care imi redau speranta unui nou inceput de cand te-am cunoscut! Noi doi-aceeasi minte,aceleasi visuri si aspiratii-jumatatile unui tot ideal.Sunt recunoscatoare ca te-am gasit.Multumita,inchid ochii.Gheata,armura sufletului meu,s-a subtiat intr-atat incat a devenit o pojghita pe cale sa se sparga,datorita tie.Frumos si,totodata,nelinistitor sentiment!
Dar ce-i asta?Ceva ca o flacara solida imi sfasie partea stanga a trupului,doare ingrozitor!Unde esti tu sa ma alini?Nu te mai simt.Privesc pierduta la lama argintie,acum impestritata de sangele rubiniu ce-mi tasneste din piept inainte de a intelege.
Ma intorc spre tine cu chipul impietrit,masca suferintei.Asa deci,m-ai injunghiat!Chiar ma intrebam de ce dureaza atat de mult.Speram sa fie altfel macar cu tine,doream sa fie…Pacat.
Zambetul meu te descumpaneste,nu-i asa?De ce nu crap odata?!Neintelegand comportamentul meu bizar,tremuri,valuri de adrenalina te animeaza,le vad.Vad prin oameni,asa cum am facut-o mereu.Stiam de la inceput ce lichea esti,insa farama de bunatate gasita intr-un cotlon m-a facut sa ma apropii.Ar fi trbuit sa ma invat minte de-a lungul milenarei mele existente ca voi ramane singura,teorie ce se confirma mereu si mereu.
Cu mana ferma imi scot pumnalul din inima.Sunt in regula.O-ho,nici nu ghicesti cati altii inaintea ta au incercat sa ma doboare…!Totusi,in ciuda eforturilor lor,iata-ma:capul mi-e ridicat sfidator,tinuta e dreapta si nu renunt.
Pasesc pe langa tine tacuta,deja apartii trecutului.Niciun sunet nu se aude de pe buzele tale palide,desi vrei sa-ti strigi frica ce te-a cuprins.Daca te-as atinge,sigur ti-ai pierde mintile.Ce firava esti,micuta fiinta trecatoare,pe cand eu,vesnica hoinara,voi trai pentru totdeauna!
Trecatorii discuta,plimbandu-se pe lungul trotuar in centrul caruia am ajuns.Cerul instelat troneaza lumea,constelatiile salutandu-ma ca pe o veche amica.Inspir adanc.Ranjetul de obicei nelipsit imi reapare pe chip.Vreau sa ma amuz putin.
E dimineata.Te ridici de pe canapeaua pe care te-ai prabusit azi-noapte dupa ce ai ajuns speriat acasa.Cercetezi inprejurimile de parca te astepti sa sar din dulap pentru a te sugruma.Ce prostie!Iti dai si tu seama,nu?Te freci indelung la ochi inainte de a parasi incaperea luminoasa.Asteptand sa se termine de facut cafeaua,te uiti fara tinta prin bucatarie.Rafturile ticiste cu vesela,peretii ce ar trebui varuiti,podeaua nu prea curata,masa cu…Ritmul cardiac iti sare peste suta.Innebunit,scancesti,apoi cazi,picioarele inmuindu-ti-se.Acolo,pe masa,cu sangele meu inchegat pe el,se afla cutitul pe care l-ai folosit.
De unde stiu?Desi nu mai esti in stare sa vezi,stau pe pervazul geamului,razand copios de spectacolul groazei ce mi-l oferi.

"Do you really want me dead or alive/ To torture for my sins? "

Caz inchis, joc terminat, trage-ti fermoarul. Pana si un orb vede asta!
(George Rathbun)

[Imagine: 18m8pl.jpg]

#9
Ahaaaaaaaaa! Postasi <3
Si da, conteaza ca te-ai intors. Poate ca nu toti arata, dar esti foarte apreciata, draga mea. Ai incredere, stii bine ca nu mint!
Titlu? Si eu urasc titlurile. >.<

Bun, sa incepem cu inceputu' sfarsitului, cum fac eu de obicei. Adica nu, am gresit. Sunt proasta, da. Durerea asta!
Interesant. Ai adoptat o narare la persoana I. Nici n-ai idee cat imi plac <3 Totalitatea sentimentelor ce reies ma fascineaza. Iata o descriere ce-mi place la nebunie, ma uimeste si ma incanta. Stii ce? Ma fascinezi.
Toata scrierea iti da un sentiment al realitatii actuale incat ma simt strabatuta de un fior. interesant, foarte interesant. Putine opere ma fac pe mine sa fiu strabatuta de fiori. Interesanta intorsatura pe care o ia situatia, si, mai ales, incantator modul in care ai descris tu totul.
Imi pare foarte curios, stii, fiindca nu ma asteptam. Incepand sa citesc, ramasesem cu un ranjet tamp pe fata, deoarece stiam ca tu nu scrii de dragoste, ca sa zic asa.
M-am linistit insa cand am vazut drama in care m-ai atras din prima. SSunt, de altfel, fericita ca ai scris din nou. Cu toate ca este scurta, sunt happy. <33
Pentru prima data, arati intr-o opera de-a ta stapanirea de sine a adevaratelor persoane. Imi place, imi place! *entuziasmata*
Faza cu cutitul e... O.o. Nu ma asteptam. Dar imi place la nebunie. Uite cum se sfarseste fericirea! "Lichea" m-a amuzat copios :))
Din punctul meu de vedere, trecerea de la sentimente nu e deloc rapida, e chiar placut sa citesti acest lucru. Si, venind vorba de treceri rapide... :-" Nu vad care ar fi problema... Eu o am :].
Good, lets see :-? Apreciez enorm faptul ca, desi victima, fata ramane totusi ferma in picioare, ceea ce e de apreciat >:) De-ar fi toate asa :-?
Este mistica aceasta poveste, imi place la nebunie. Invaluita in mister, imi da o senzatie foarte placuta a realitatii ireale.
[ Delir, da! ]
Incantator, ai descris practic o nebunie ce se dezvolta in mintea tipului care a incercat s-o ucida. Magnific. Stii, ma uimesc bolile mintale si toate draciile de genul:-?. Incantator, in final;.

Ca o concluzie, voi continua sa te bat la cap sa scrii in continuare, draga mea, fiindca tu chiar ai un talent inascut si stii asta, stiu asta si toti stiu asta! Cu toate ca nu primesti toate laudele pe care le meriti, tu esti un adevarat talent al unei societati in care talentele reale sunt descurajate!
Nu vreau sa te lasi niciodata de scris, esti formidabila!

In continuare, iti urez bafta la scris si te felicit pentru o opera incantatoare, care m-a fascinat. Ce dor mi-era sa-ti citesc capodoperele! @-) Magnific, sweetheart, magnific!
Asa te vreau, scrie in continuare, pe vecie doresc a avea aceste scrisuri ale tale, talentul meu! *big hug*
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#10
Am ramas masca vazand armata de vizualizari. Ca sa fiu sigura ca nu aiurez, m'am cotonogit, apoi, cu ochii bulbucati, m'am mai benoclat odata. Desi nu comenteaza, macar stiu ca nu tastez singura, ceea ce e incurajator. Poate multi au intrat din greseala ori numai pentru o secunda, dar le multumesc, asta insemnand ca am trezit un interes cat de mic. Deasemenea, multumesc foarte mullt votantilor.
Dar ajunge, prea mult sentimentalism strica! Va prezint o lucrare teribila, mai putin decat mediocra, a mea. Nu ca celelalte ar fi fost minunate, dar aceasta e... veti afla, daca va intereseaza. Acum vine partea grea: ce fac in privinta titlului? Sa inventam pe loc...




Senin


Lumina unui fulger patrunse curioasa in camera dezordonata. Celebritatile zambeau stramb din posterele ce abia se tineau pe pereti, foi si creioane zaceau sfaramate pretutindeni, iar televizorul, pe al carui ecran se vedeau doar purici fiindca nu avea semnal, era pornit. Tinandu-si capul pe birou, o tanara epuizata inca mai dormea. Suvoiul neintrerupt al ploii cadea furios peste pamantul deja suprasaturat ca si cum dorea sa exprime tristetea fetei care ramasese fara lacrimi in timp ce devasta camera. Vestea pierderii fratelui sau, pilot de avion, o facuse sa-si piarda controlul. In varsta de numai 27 de ani, acesta plecase in prima sa cursa peste Atlantic cu putin inaintea inceperii furtunii ce cuprinsese Statele, si, in asemenea conditii, se prabusise. Transmisiunea fusese intrerupta din cauza precipitatiilor prea puternice, aceleasi care bateau si acum, dupa o zi, in fereastra tinerei Alice.
Tunetul, ca un tovaras de incredere, nu intarzie sa isi demonstreze aptitudinile impresionante: bubuitura puternica zgudui vechiul bloc in care locuia ea. Nici nu se sinchisi de zgomot, ci ramase culcata, cu mintea bantuita de ganduri negre. De cand aflase ca ramasese singura pe lume, intreg filmul vietii sale parca se rupsese. Abia tarziu in noapte o fura somnul, dar teribila veste continua sa ii acapareze fiecare secunda, nedandu-i pace nici macar atunci.
O imagine se lupta cu punctele albe si negre pe micul ecran si, dupa eforturi repetate, le birui, castigand suprematia. Curand, vocea prezentatoarei umplu micul dormitor:
- Starea pilotului american al carui avion s-a prabusit ieri s-a imbunatatit, medicii sunt optimisti in ce priveste vindecarea sa. Acum urmeaza datele despre vreme…
Ca si cum ar fi fost o formula magica, Alice deschise brusc ochii la auzirea stirii. Privi o vreme in gol pana asimila cele aflate, apoi,treptat, recunoscu detaliile ce o inconjurau. Isi aminti ca stricase cateva obiecte in deznadajduirea sa, iar acum regreta. Incetul cu incetul, umbrele pesimismului se retrageau din fata sperantei sale renascute. Orele de agonie ii aratasera cat de fragila ii era firea deoarece se abandonase cu mare usurinta in bratele dezamagirii, iar gandul ca la urmatoarea greutate ar putea ceda de tot o infiora. Cazand in abisul tristetii se simtise ca o moarta vie, desi viata pulsa peste tot in jurul sau. Totusi, era inca acolo, dornica sa isi imbratiseze cat mai curand fratele. Simturile care pana de curand ii amortisera se trezeau din letargie ,iar inima-i batea rapid, entuziasmata.
Isi dadu seama ca, pana si de dupa cei mai intunecati nori poate rasari soarele. In scurt timp, vremea se imblanzi, iar cei doi frati se regasira.

"Do you really want me dead or alive/ To torture for my sins? "

Caz inchis, joc terminat, trage-ti fermoarul. Pana si un orb vede asta!
(George Rathbun)

[Imagine: 18m8pl.jpg]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Damnatii din sufletul noptii Eve. 23 12.005 12-05-2013, 10:58 AM
Ultimul răspuns: Eve.
  Sentimente la miezul noptii xD Rukia JJ 1 2.378 27-03-2011, 12:00 AM
Ultimul răspuns: Reveuse
  Mister. ÃŽntâmplări de la miezul nopÅ£ii. SnowFlake. 170 54.575 26-02-2011, 03:57 AM
Ultimul răspuns: Vero
  Pericolul noptii Hitman 2 2.477 16-06-2010, 03:39 PM
Ultimul răspuns: IceCat
  Ganduri la miezul noptii aleee 5 3.328 24-05-2010, 02:10 PM
Ultimul răspuns: Jasmine
  Noptii din infern - Iubind demonul love_anime 30 14.410 26-07-2009, 07:38 PM
Ultimul răspuns: Yoko
  In inima noptii Eve. 8 9.176 13-07-2009, 09:30 PM
Ultimul răspuns: Alexi
  Contesa noptii Tao_Jun 0 3.452 15-09-2007, 06:07 PM
Ultimul răspuns: Tao_Jun


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)