Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Buna ^.^'. Astept pareri si critici despre primul capitol , care dupa parerea mea este cam banal , dar nu prea aveam inspiratie [ si nu ma justific , doar am mentionat ] . * Multumesc *
Prolog
Ce se întâmplă cu mine ? Totul e ciudat, schimbat, într-o atmosferă stranie, zi de zi, noapte de noapte. Numai sunt aceeaşi. Simt asta. Până şi ei, ceilalţi, s-au schimbat.
Simt asta.
Această întâmplare m-a dat peste cap, m-a derutat, m-a făcut să îmi schimb sentimentele faţă de tot. Natura pare moartă în faţa mea, iar oamenii . . . fiecare pentru el. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Sunt insensibilă acum, oricine moare, mort să fie.
Poate să moară sub ochii mei, chiar dacă eu îi văd ultima suflare, îl duc la marginea pădurii şi îl las acolo sau îl arunc într-o prăpastie nu-mi pasă de nimeni şi nimic . . .
decât de blestemul pe care îl am asupra mea.
Capitolul unu. O fată complet normală.
,, Asta sunt eu, ce frumoasă sunt, iar mama îmi spune asta zi de zi. Cât pot să-mi iubesc părinţii, ei au fost mereu lângă mine, de când eram mică şi până acum, când am optsprezece ani. Sunt mare de acum, nu trebuie să-mi mai poarte de grijă. Sunt aşa de fericită să am lângă mine toate persoanele dragi, în ziua cea mai importantă din viaţa mea. Doamne, sentimentele mele parcă numai au loc în sufletul meu şi trebuie să le expulzez afară. Uite, mă strigă mama , m-ai vorbim diseară , dragul meu Jurnal. "
Ascund jurnalul sub duşumea şi alerg pe scări. În grabă am vărsat vaza cu flori a mamei şi aceasta s-a spart. " S-a zis cu tine , Claire " gândesc eu. Adun cioburile de pe jos într-o fracţiune de secundă, dar nu apuc să le duc în camera mea, pentru că fratele meu, cel mic şi băgăcios, îmi spune:
- Ha ha ! Te-am văzut ! Te spun lui mama şi nu mă poţi opri ! Nu, nu, nu.
Cuvintele lui m-au făcut să îngheţ. Dacă îi spune mamei se va supăra pe mine chiar de ziua mea şi nu mă voi simţi bine având această vină asupra mea. Îl apuc încet de mână, iar el tresare şi spune că l-am speriat, îmi cer scuze şi îi grăiesc uşor:
- Uite , Alex. Te rog din tot sufletul meu să nu-i spui mamei, cel puţin nu acum. Îi voi spune chiar eu dacă îmi vei da această " onoare ". Nu-i spui, da ? Frăţiorul meu scump şi mic, te iubesc atât de mult.
- Şi eu pe tine , Claire. Bine nu-i spun mamei , dar asta îmi va da mie câteva ore în plus la calculator.
Ce ştrengar e, nu pot să cred. Şi are doar şase anişori! Oricum ar fi, tot fratele meu este şi nu pot să-l reneg, tocmai de aceea sunt de acord cu propunerea lui. Îl sărut uşor pe obraz, el se strâmbă şi pleacă spre camera sa. Acelaşi lucru îl fac şi eu. Dau fuga spre camera mea şi bag sub pat bucăţile de vază sparte. Apoi, mă îndrept spre living. Aici, observ că mama mă aşteapta foarte serioasă şi mă fixează cu privirea. Deodată, mă simt vinovată pentru ce s-a întâmplat mai devreme, dar îi voi lua altă vază şi nu va afla niciodată că i-am spart-o, sau cel puţin asta sper eu.
- Draga mea, încă nu ştii lecţia ? Când te chem vii imediat, nu mă mai lăsa să aştept. La uşă este un colet pentru tine, special de la mine. Ia du-te şi vezi şi spune-mi apoi părerea ta.
Curioasă mă îndrept spre uşă şi cu tragere de inimă o deschid. Rămân instaneu cu gura căscată.
- Tu ?!
Prima :>
Deci,frumos fic.Greseli nu prea am vazut si prologul mi se pare captivant.
Deabia astept continuarea sunt curioasa :bv:
aa si am primit un soc cand am vazut poza lui ian si mia luat cateva secunde sa imi dau seama ca nu face parte din fic ci din semnatura ta :))
Esti fan?Si eu :>
Foarte bun:X Bravo,chiar ai telent. Mi-a facut placere sa citesc,chiar m-am relaxat. Ador ideea cu fratiorul cel mic=)) Tipicul fratior mai mic care santajeaza pe oricine cu dragalasenia lui:))
A,da ai facut o mica greseala in enuntul asta:
Citat:Uite, mă strigă mama , m-ai vorbim diseară , dragul meu Jurnal.
Te las pe tine sa o corectezi sa nu incalc vreo regula :">
La cat mai multe scrieri de succes
Salut. ;;)
Nu cred c-au mai fost menţionate greşile pe care le voi menţiona eu, şi sper să nu mai spun şi eu ce-a mai fost spus.
"Numai" - nu mai.
"Poate să moară sub ochii mei, chiar dacă eu îi văd ultima suflare, îl duc la marginea pădurii şi îl las acolo sau îl arunc într-o prăpastie, nu-mi pasă de nimeni şi nimic . . . "
Atât am găsit eu, şi sinceră să fiu nici nu am căutat greşeli or something.
Claire, cât ador numele ăsta, nu l-am mai întâlnit până acum în niciun fic. :]. Îmi place mult ideea, mi se pare originală şi sper să şi rămână aşa.
Îmi place cum descrii, acţiunea decurge după firu-i normal, nu o grăbeşti tu.
Am văzut că ai pus ceva dialog pe acolo şi ţinând cont de mărimea capitolului e destul; sper să nu ajungi să te bazezi pe dialog, ar fi o mare greşeală mai ales că tu descrii destul de frumos.
Cred că ştii şi tu "poezia" cu : profită de faptul că narezi la persoana I şi descrie mai multe sentimente, trăiri and so on.
Abia aştept să văd ce era în colet. Sper ca următoarele capitole să fie mai lungi [mult mai lungi].
Baftă! <3
Multumesc pentru pareri >:D<. Ma bucur ca va place. Spor la comentat si acest capitol.
Capitolul doi. Surpriza.
Nu mă mai pot mişca. Ce fel de cadou este acesta? A spus că este vorba de un colet , nu de o persoană umană , asta dacă nu cumva mama şi-a pierdut minţile. Se holbează la mine , cu ochii mari , plini de dorinţă , lucru care pe mine mă înspăimântă. Am încercat să închid uşa , însă el a blocat-o cu piciorul şi râzând ironic mi-a spus:
- Scumpo , am venit aici pentru tine şi tu aşa mă primeşti ? Nu e frumos din partea ta , sarbatorito.
Vroiam să-i zic vreo două , dar astăzi este ziua mea şi nervi trebuie ţinuţi în frâu , chiar dacă este foarte greu. Aş vrea să zbier la mama , să o întreb ce a avut în cap atunci când la invitat pe Key aici. Key , dragul meu Key , pe care l-am iubit cândva , iar el şi-a bătut joc de sentimentele mele , le-a călcat în picioare nepasandu-i de nimic. Nu vreau să-mi mai amintesc clipa în care el a luat-o de mână pe ea , a ales-o pe ea. Tot timpul m-am întrebat : " De ce ea şi nu eu ? Ce are ea şi eu nu am ? De ce nu m-a ales pe mine ? Sau nu sunt suficient de bună pentru el ? " Aceste întrebări nu-şi mai au rostul acum , nici măcar aceste amintiri nu mai contează. Nimic nu e inevitabil , trebuia să se întâmple ceva , doar suntem în lumea reală , nu în basme sau magnifica poveste cu Romeo şi Julieta. Dragoste Eternă, ha ! Cine crede în aşa ceva ? Eu nu , deşi recunosc că am fost extrem de proastă atunci când am crezut că nu se va termina niciodată.
- Iubito , eÅŸti aici ? Vorbesc cu tine ! Claire ?!
Vorbele lui m-au trezit din lumea mea , din lumea aceea minunată , de vis. M-a smuls violent , dar nu trebuie să mă supăr pe el. Nu am vrut să fiu nepoliticoasă aşa că l-am invitat înăuntru. El mi-a mulţumit pentru " ospitalitatea " mea , şi s-a aşezat pe canapea.
- Scumpo , de ce nu zici ceva ? Nu ai vorbit deloc cu mine , de când m-ai văzut în pragul uşii. Se întâmplă ceva?
- Nu , nu se întâmplă absolut nimic. Scuză-mă , dar nu mă aşteptam să te văd aici şi acum.
- Păi , ce să spun ? Am fost în momentul potrivit , exact la locul potrivit.
- Sarcasmul tău m-a dat gata. Ştiu că mama te-a chemat aici , dar nu ştiu cu ce scop , însă fi fără grijă , voi afla şi atunci ai terminat-o cu mine definitiv.
- Micuţa Sissi s-a supărat. Nu dai fuga la tăticu să te plângi ?
- Este ziua mea ! Nu te las să mă calci în picioare ! Nici să-mi vorbeşti urât ! Nici acum , nici niciodată !
Zicând acestea mi-am luat poşeta şi am ieşit pe uşă în doar câteva secunde. Unde mă voi duce acum ? E clar că în casa mea nu voi avea linişte cât timp Key e acolo şi complotează ceva cu mama mea. Nu o credeam în stare de aşa ceva. Nu cred că voi mai călca azi pe acasă. Iau telefonul şi formez mecanic un număr. " Abonatul nu poate fi contactat , va rugăm lăsaţi un mesaj după semnalul sonor ". Mirific ! Nici ea nu răspunde , aşa că mă gândesc să îi las un mesaj: " Bună Alice. Aş avea nevoie de ajutor din partea ta. Sună-mă cât de repede poţi. Mulţumesc. Claire. "
Dezamăgită încep să merg în josul străzii. Nu se poate , ce moment nepotrivit ca ploaia să înceapă ! Mă simt ca un copil mic , care nu ştie ce înseamnă să fi singur , fără părinţii tăi , fără prietenii , abandonat total. Picăturile grele de ploaie îmi cad uşor pe gene , iar apoi îmi dezmiardă obrajii ca nişte lacrimi dulci. Un băiat total necunoscut mi se adresează:
- Bună , frumoaso ! Nu vrei să ni te alături ?
- Ăăăă ?! Să mă alătur la ce? Şi cui ?
- Nouă , vrem să mergem într-un bar şi eu nu am parteneră. Ai vrea să fi tu ?
- Da , de ce nu ?
- Super !
Oferta a fost foarte tentantă , chiar nu puteam refuza. Totuşi trebuie să uit de problemele de acasă şi ăsta mi se pare modul cel mai bun. Ajunşi în faţa barului , numele mă face să ezit să intru acolo.
" Bad boy's and stupid girl's ".
Îmi asum răspunderea. Ce o fi , o fi !
Saluut. ;;)
Nu am văzut greşeli de tastare, dar nici nu am stat să caut.
Ok, am rămas mască când am văzut că e vorba de un om, mai exact de un băiat, şi nu de un colet. M-ai surprins total. Mi-a plăcut cum ai descris, dar aş fi vrut mai mult; şi prin asta îmi exprim regretul faţă de capitolul destul de scurt.
Acţiunea a fost destul de bună, mi s-a părut puţin de tot grăbită la sfârşit, vreau să spun că aş fi vrut să mai vorbească ceva Claire cu acel tip pe care încă nu-l cunoaştem. : )).
" Bad boy's and stupid girl's ". - Asta e discrimare la adresa fetelor, spune-mi cine este patronul, îl fac praf :)).
Dialogul a fost bunicel, Kay a vorbit mai mult singur, dar o merita. Cum am mai spus, îmi place foarte mult ideea şi îmi pare foarte originală. Ţine-o tot aşa.
Aştept următorul capitol.
Baftă! <3
Buna! Un fic foarte reusit..
Nu stau sa ma holbez dupa greseli de tastare acum..
Naratiunea..la locul ei,unde trebuie
Dialogul..E bun nu e sec si nu e in exces
Descrierea..nu prea ai ..adica nu prea ai descris personajele...in fine e doar inceputul
Actiunea nu e grabita..e bine..
Astept sa vad ce se intampla in barul ala..cu cine e..
Ma tii in suspans.
Nextul please
Paa..
Succes
:X:X
Era logic ca era o persoana, " tu?! " , nu cred ca ar zice asta unui colet. =.= Sa fim seriosi, eram sigura ca era baiatul ce ia frant inima, dupa aia pleaca, si? Se vede ca fata aia a alergat, poate prea repede, de la casa ei a ajuns la bar. Frumos! Ce pot zice? .__. Atat de multa descriere incat m-a lasat masca. .___. Sarcasmul meu ma omoara.
Si ce lungi au fost... ce pot zice...
Key. Bla bla bla... bine ca iubesc numele. Doar e al lui papusei alaiea sexy din Sh. =.=
Au fost greseli, o sa dau imediat un edit ca sa le scriu. Daca lenea nu o sa ma impiedice.
Mai posteaza si tu nenica. .___.
Capitolul trei - Crima
Interiorul barului lasă de dorit. Fete pe jumătate dezbrăcate dansează la bară şi băieţii din jurul lor fluieră şi fredonează nişte versuri oribile. Am ezitat câteva minute la intrare şi toţi se holbau la mine întrebându-se de ce stau acolo ca o statuie aşteptând porumbeii să se aşeze pe mine. Adevărul este că vreau să plec acasă , sunt speriată de toate feţele acelea dubioase de golani de cartier şi de ceea ce se poate întâmpla sau ce-mi pot face. Am încercat să plec , însă fără succes. Băiatul " amabil " care m-a invitat m-a apucat de umeri şi m-a întors cu faţa spre el spunându-mi să nu-mi fac griji pentru nimic pentru că vom sta izolaţi şi oarecum l-am crezut. Ne-am aşezat la o masă şi am început să bem wisky , gin , bere şi alte prostii alcoolice. După ce am băut vreo două , trei sau chiar patru beri eram cam ameţită. Un băiat din încăpere a venit la mine şi mi-a spus:
- Prinţesă să ştii că eşti aşa de frumoasă încât poţi fi fotomodel. Eu angajez fete de genul asta. Vrei să vii la preselecţie ?
Am ezitat neştiind ce să spun , iar el văzându-mi reacţia a grăit:
- Eşti brunetă , ochii căprui , înaltă , corpolentă , sexy , atrăgătoare , ce mai vrei ? Intră în lumea modei !
Mi-a dat cartea lui de vizită şi i-am promis că-l voi vizita , dar nu ştiu dacă într-adevăr o voi face , iar apoi a plecat către prietenul lui şi din când în când îmi trăgea câteva priviri pe sub ochelari sau îmi făcea cu ochiul. Daniel îmi întinde încă o bere , dar am refuzat. Numai puteam să mai beau nici măcar un sfert din cutia aceea. Te întrebi cine e Daniel , aşa-i ? Îţi voi da eu răspunsul : Daniel este " prietenul " care a avut plăcerea să fiu partenera lui în această seară. Are un nume drăguţ şi el este destul de atrăgător , însă pare cam ştrengar. Ma privit toată seara din cap până în picioare , parcă aşteptând ceva foarte nerăbdător. A dat mâna cu prietenii lui şi s-a oferit să mă ducă acasă. Am fost de acord , este un gest cavaleresc din partea lui. I-am spus unde locuiesc şi m-am urcat în maşină , dar nu înainte ca el să îmi deschidă portiera. S-a urcat la volan şi a început să conducă nebuneşte. I-am spus de nenumărate ori să o lase mai moale , dar el nu m-a ascultat. Mă gândeam cât mai avem până la mine acasă. Daniel pe de altă parte era foarte îngândurat şi a mormăit ceva printre dinţi , ceva de neînţeles.
- Nuuuu ! Daniel , fi atent !
Am zbierat eu, când maşina a lovit un om nevinovat. De nervi , chiar dacă nu ştiam ce să fac , m-am îndreptat spre bărbatul misterios. Am încercat să-i iau pulsul şi degeaba. Nu avea ! Iau telefonul şi tastez numărul poliţiei , dar nu apuc să sun pentru că Daniel îmi ia telefonul şi îmi zbiară în faţă:
- Eşti nebună ? Ce ai în capul ăla mic ? Ai neuronii stricaţi ? Nu-ţi dai seama că dacă suni la politie ne ia pe amândoi posibil să ne aresteze pentru crimă?
Are dreptate , nu pot suna la politie . Dar nu eu am condus , el a condus , el e vinovatul. El numai el !
- Dar nu-l putem sa-l lasam aÅŸa ! Este . . . .
- Mort ! Si care e treaba ? Urca in masina !
- Nu merg cu tine nici unde ! Oricum am observat ca nu conduceai spre casa mea !
- Dragă, te conduceam , dar in drum spre casa mea ! Vei regreta dacă pleci acum !
- Nu prea cred ! Pa !
Şi am luat-o la fugă fără să mă mai uit în spate. Acum m-a cuprins groaza. Ce fel de monstru era aşa-zisul meu prieten ? Omora persoane aşa fără să-i pese , cu sânge rece şi le lăsa acolo la locul accidentului ? Se pare că da. Lacrimile încep să-mi curgă pe obrajii îmbujoraţi. Sunt amare , nu-mi place gustul lor , dar trebuie să mă obişnuiesc cu ele. Sunt aşa de deprimată şi ameţită încât nici nu ştiu ce să fac , să sun sau să nu sun la poliţie ? Ei , dar da-o dracului de poliţie ! Am prea mulţi nervi pe cap acum ca să mă încurc şi cu idioţii aia de poliţişti. Sunt în faţa casei acum , dar nu-mi găsesc cheile în poşetă , aşa că mă decid să sun. Sun o data , de două , de trei , de patru ori şi nu răspunde nimeni. Îngheţ de frig din cauza gerului. În sfârşit uşa s-a deschis. Key e după ea , ce mare surpriză.
- Domnişoară unde ai fost ? Ahhh , mirosi a băutură ! Să vezi ce o să-ţi fac eu ţie !
- Nu-mi mai zbiera în cap ! E deajuns ca mă doare ! Lasă-mă să întru !
Key era în bustul gol şi după faţa lui se pare că l-am trezit din somn, dar nu pot spune că-mi pare rău. O merită nenorocitul. Am intrat în casă , iar când am vrut să urc scările am leşinat. Nu ştiu ce s-a întâmplat , dar nu ma durut. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost numele meu pe buzele lui Key , care trebuie să admit e foarte îngrijorat.
Saluut Ale. ;;)
" Numai puteam să mai beau nici măcar un sfert din cutia aceea." - Nu mai puteam să beau nici măcar un sfert din cutia aceea. Sună mai bine aşa, corect?
Încă-mi place mult ideea, deşi acţiunea mi s-a părut puţin cam grăbită. Ai mai putea adăuga descriere şi aş fi vrut să fi fost un capitol mai lung.
Nu-mi vine să cred că Daniel e un om aşa brutal, dar sper să se întâmple ceva între el şi Claire *Dap, sunt sadică:))*
Cam atât, nu prea mai ştiu ce să spun. Aştept capitolul următor.
Baftă! <3
Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18