Franturi de speranta

[LonelySoul]

Hei, hei. Am văzut că m-ai anunţat şi am citit imediat căci am aşteptat foarte mult acest capitol.
O petrecere surpiză, zici? Foarte drăguţ, totuşi mama lui Rose nu trebuia să o părăsească doar pentru că a avut de organizat o petrecere. However, sigur o să se revanşeze una dintre ele pentru asta. Aştept să văd cum reacţionează Rose la toate acestea.
Modurile de expunere sunt bune, îmbinate cu succes. Greşeli nu am văzut, nici nu m-am uitat- am fost prea absorbită de cititul capitolului.
Mi+a plăcut foarte mult acest capitol. Merci că m-ai anunţat şi spor la scris.
Bye-bye.

[LoLix]

Hello, se pare ca am ajuns si eu la timp sper (macar de data asta). Capitolul asta a fost putin cam trist dar a fost si putin plictisitor adica nimic interesant sau amuzant cu exceptia momentului in care acea blonda oxigenata a primit un pahar de apa in cap aia a fost amuzant rau de tot. Pai oricum ai salvat situatia la sfarsit cu acea surpriza pentru Rossy (era s-o poreclesc). Pai eu te astept cu next-ul si sper sa vina cat mai repede. Nu uita sa ma anunti.

[SnowFlake.]

Hey ya x'D.
Nu am mai dat pe aici de multă vreme şi da, eu am avut de pierdut. Îmi place mult felul tău de a scrie şi că veni vorba greşeli nu am văzut [ am zis asta pentru că ai menţionat la începutul postului ] sau nu le-am zărit eu. Am fost mult prea absorbită de lectură. Şi îmbini foarte frumos cele trei moduri de expunere :>. Ai tu un stil unic de a scrie şi de a ne captiva atenţia. Şi apropo, petrecere surpriză? :> Sunt preferatele mele. Vreau să văd cum reacţionează Rose, sper că nu agresiv sau ceva de genu'. Sau cine ştie :)).

Spor la scris >:D<. Şi când scrii nextu', anunţă-mă :*.

[Kayla.]

Hello :] Am ajuns si eu intr-un sfarsit pe la fic. Imi pare rau pentru ca am trecut asa tarziu, dar am fost plecata din localitate si nu am avut deloc acces la net. Oricum, sa revenim la next. A fost un next bunicel, desi puteai mai mult, sunt sigura de asta. Descrierea a fost buna, naratiunea la fel, iar dialogul bunicel, desi mai puteai folosi putin, parerea mea. Am observat mici greseli de tastare, dar nu au fost grave, iar actiunea nu mi s-a parut grabita. So, cam atat am avut de spus. Bafta cu next-ul si nu uita sa ma anunti. >:D<

[BuBuLiNa]

Hello. Recunosc că pe la acest fic nu am mai trecut de mult. Chiar dacă am citit nu am avut timp să comentez. Dar m-am gândit să trec şi pe aici. Acest capitol a fost cam trist după cum s-a spus. Însă o înţeleg pe Rose, adică să fii ignorată de propria mama, iar viitorul tău tata să se comporte ca un nesimţit este destul de şocant. Oricare ar fi fost cauza nobilă nu cred că îşi aveau loc toate astea. Greşit, greşit, complet greşit, aşa ceva nu se face. Sper ca în următorul, Rose să le dea o lecţie, tuturor şi să dovedească că a trecut peste asta. În fine aştept nextu adul repede te rog.
Bye, bye.

[Katniss]

Hello, hello. Dupa o perioada atat de indelungata am reusit sa mai trec si pe la acest fic. Multumesc pentru comentarii, si pentru ca ati fost aici si ati citi. Sunteti grozavi. Asa, pai sa nu o mai lungesc atat. Lectura placuta. Enjoy.

Capitolul 16 Trecutul revine

Într-adevăr era ziua mea, iar eu uitasem complet. Dar fusesem atât de înfuriată pentru tot ce se întâmplase săptmâna trecută, că nu îmi păsa de asta acum Nu mă puteam resemna cu gândul că făcuseră toate astea doar de dragul meu, gândinduse că asta era cea mai bună surpriză pe care mi-o puteau face, eu una nu aveam nevoie de ea. Dar ei păreau atât de mulţumiţi de marea lor rearealizare, încât nici nu păreau să îmi observe marea dezamăgire pe care mi-o provocaseră. În fine, nu avea rost să mă gândesc la asta prea mult, cel puţin . acum, când faptul era deja consumat. Poate că aveam să îmi amintesc într-un alt moment şi într-o altă împrejurare. De pildă la următoarea aniversare, şi poate că atunci avem să râd, sau din contră avrem să mă înfuii şi mai tare

M-am trezit din mulţimea de gânduri ce îmi stăpâneau mintea în acele momente, în timp ce îmi muşcam insistent buza de jos încercând să îmi reprim furia ce mă cu cuprinsese dintr-o dată şi era gata să iasă la iveală, precum lava unui vulcan aflat în erupţie. Însă, nu puteam să ,,explodez’’ şi să fac un adevărat tărăboi. Cu toate că nu îmi stătea în fire să tac. Învăţasem din tot ce mi se întâmplase să spun totul verde’n faţă fără ocolişuri, dar în aceste momente eram conştientă că impresile contau mai mult decât părerile şi nemulţumirile mele.Încă odată mă lăsasem pe locul doi, doar că acum nu regretam pentru că era în joc fericirea mamei mele asta era tot ce conta. Iar eu avea să mă asigur că va putea fi ferictă alături de Dean sau de oricine altcineva. Eram dea dreptul ciudată, nici măcar eu nu mă mai înţelegeam în timp ce tot felul de sentimente contradictorii mă încercau.
Între timp femeia ce îmi dăduse viaţă venise lângă mine, spunându-mi încă odată la mulţi ani, cuprinzându-mă într-o îmbrăţişare. Venise şi Dean care făcu acelaşi lucru ca şi mama, doar că el îşi ceru şi scuze. Ştiam prea bine de ce, nu mai era nevoie să ne amintim. Îl iertasem cu toate că nu ne simpatizam prea mult. În aceste săptămâni învăţasem să disimulăm destul de bine, de dragul mamei evident. Mie nu îmi era prea greu să mă prefec, o făcusem de multe ori încercând să ,,creionez’’ familia perfectă în ochii celorlalţi încât mă puteam considera destul de pricepută. Poate că păream ipocrită, dar asta fusesem nevoită să fac. Dacă stau bine să mă gândesc, poate chiar ar fi trebuit să dau la teatru, mi-am zis ,,salvând’’ totul într-o notă mentală, pe care probabil aveam să o iau în considerare într-un viitor îndepărtat. După ce mulţimea de necunoscuţi au venit rând pe rând la mine să îmi spună la mulţi ani şi să îmi înmâneze cadourile. Mă simţeam ciudat într-un fel, pentru că niciunul dintre cei prezenţi nu îmi era cunoscut, toţi erau nişte străinii. Poate că dacă prietenele mele ar fi fost aici, m-aş fi simţit mai bine.
Între timp am fost anunţaţi că ofiţerul de stare civilă ajunsese, aşa că ceremonia era gata să înceapă. Emoţionată şi uşor nesigură, am mers şi m-am aşezat alături de cei prezenţi aşteptând ca totul să înceapă. I-am aruncat o ultimă mamei, care chiar dacă nu era îmbrăcată în rochie de mireasă, era foarte frumoasă. Purta o rochie simplă, lungă de culoare cream la care erau asortaţi o pereche de pantofi de aceeaşi culoare cât despre Dean, era îmbrăcat într-un costum negru, o cămaşă albă. Acolo în acele momente stând unul lângă celălalt, şi aşteptând emoţionaţi ca ceremonia să înceapă, am realizat că se potriveau într-un totul şi poate pentru totdeauna. Imediat cum totul a început am devenit şi mai tensionată. Nu era vorba că nu mai asistasem la nunţi, dar când am văzut forţa cu care cei doi au rostit acel ,,da’’ prin care erau legaţi pe viaţă m-am cutremurat, dar aveam speranţa că la fel cum timpul reuşise să şteargă urmele de pe chipul chinuit al mamei, acum cu ajutorul lui Dean poate aveau să se închidă şi rănile din sufletul ei.
Din câte ştiam nu aveau de gând să se căsătorească şi religios, din respect pentru trecut şi pentru că ambii mai fuseseră căsătorţi înainte. Eram într-un totul de acord cu acest lucru. Imediat cum au fost declaraţi soţi şi soţie, m-am ridicat de pe scaunul pe care mă aflam şi am început să aplaud în timp ce lacrimile începuseră să îmi curgă şiroaie pe obraji. Nici măcar nu îmi păsa, pentru prima dată după puteam să plâng de fericire.

- Nu pot să cred, puternica Rose plânge. Am trăit să o văd şi pe asta, a spus cineva pe un ton batjocoritor şi ironic
. Nu m-am obosit să mă întorc, din câte îmi dădeam seama cel care îmi spusese asta era un bărbat. Însă nu ceea ce îmi spusese mă intriga pe mine, ci faptul că vocea aceea mi se părea atât de familiară. Mi-am şters rapid printr-un gest discret lacrimile, după care m-am întors să văd cine era. O pereche de ochii căprui mă priveau, studiindu-mă din cap până în picioare, în timp ce eu nu puteam să îmi ascund şocul care pusese stăpânire pe mine. Cel care stătea în faţa mea era chiar, chiar… Brandon, verişorul meu dar asta era imposibil, el era la închisoare.

- Tu? Ce cauţi tu aici? L-am întrebat nesigură aproape şoptit, încercând să îi evit privirea.
În mod clar nu mai era acelaşi, se schimbase. Ultima dată când îl văzusem era blond, puţin mai înalt de cât mine şi fără acel corp bine făcut. Nu că mi-aş fi dorit să îl mai revăd vreodată în viaţa mea. Aflasem de existenţa lui cu doi ani în când a apărut brusc la noi acasă, venise să ne cunoască pe mine şi pe mama. Cu toate că abia aflasem de existenţa lui eram foarte fericită că îmi cunoşteam verişorul. Din câte îmi spusese el, se părea că tatăl lui murise când el era foarte mic, fapt pentru care a fost nevoit să stea cu mama lui, o anume Sara care părea fi rudă cu tata, dar pe care nu o cunoşteam. El îmi promisese că aveam să o cunosc curând, ceea ce mă entuziasma. La început îmi plăcea să îmi petrec timpul cu verişorul meu, pentru că era amuzant şi voiam să îl cunosc. Însă chiar nu mi-am dat seama cât de mult voia să mă cunoască.
A început să mă pipăe, ba chiar să mă sărute, dar credeam că face toate astea în joacă aşa că nu m-am alarmat prea tare. Dar coşmarul abia avea să înceapă. Pentru că Brendon luase totul mult prea serioas, începuse să mă urmărească, cerându-mi tot felul de explicaţii. Dintr-o dată devenise posesiv şi foarte gelos, ba chiar violent. Începuse să mă sperie, aşa că făceam orice să nu rămân singură cu el în aceeaşi încăpere.
Nu puteam spune nimănui nimic. Nici măcar mamei, pentru că în acea perioadă tata îi iterzisese să vorbească cu mine. Eram singură cu acest monstru care profita de orice moment să mă atingă, să mă sărute. În timp ce pe mine toate astea mă scârbeau, mă îngrozeau. Dacă acest coşmar nu avea să se sfârşească. Voiam să plec undeva unde să nu existe trecut sau viitor. Ieri chiar dacă aveam probleme eram mai liniştită, azi nu mai eram. Ieri chiar dacă aveam un zâmbet chinuit, azi nici acel zâmbet nu îmi mai iese. Şi toate astea din cauza lui Brandon, care îmi distrusese toate speranţele, lăsând doar neâncredere şi teamă.
Nu vedeam nici un fel de soluţie, dar se părea că aceea soluţie mă găsise pe mine. Când a fost arestat m-am bucurat, chiar dacă nu ştiam prea bine motivul, în sfârşit eram liberă. Hotărâsem să nu îi spun mamei nimic despre asta, la câte probleme avea, nu voiam să o mai neliniştesc şi eu.
Dar în acest moment trecutul mă ajunsese din urmă. Chiar dacă mă durea, chiar dacă nu puteam suferi, chiar dacă nu ştiam dacă pot suporta să îl am aproape.

- Ce e pisicuţo, ţi-ai amintit ceva din trecut? Ce vremuri! L-am auzit şoptindu-mi încet la ureche, în timp ce respiraţia lui caldă îmi dădea fiori. Eram speriată. Aşa că fără să mai aştept, l-am împins pur şi simplu. Am rupto la fugă, împingând pe toţi cei care îmi ieşeau în cale.
Asta fusese singura idee care îmi venise în acele momente. Crezusem că am scăpat, când am reuşit să mă lovesc de cineva. Era Austin.
Acesta m-a prins de braţ, trăgându-mă aporoape forţat în braţele sale. Eram prea agitată şi tremuram mult prea tare de frică, de nervi ca să mai pot să disimulez, să mă prefac că totul e bine. Era prea târziu. Dar nici aici lângă Austin nu voiam să fiu, îl uram, sau mă ura în aceste momente nu mai ştiu cine ura pe cine.

- Rose eşti bine? Ce ai păţit? Mă întrebă, strângându-mă şi mai tare în braţe.
- Da sunt bine, nu nimic. Ce cauţi aici? Am răspuns cu o voce gâtuită, încercâm să îmi controlez respiraţia.
- Am venit la ziua ta, dar lasă asta acum. Vino, trebuie să găsesc un pahar de apă. Răspunse din nou, făcându-şi loc printre invitaţi.
- Lasă-mă nu vreau să merg nicăieri cu tine. De când îţi pasă de mine? L-am întrebat după care am început să mă zbat încercând să mă eliberez. Însă, nu am mai apucat să spun ceva pentru că am fost sărutată cu forţa de către brunet. Perfect. Acum eram şi mai comfuză.

Nu am spus nimic, doar am stat pur şi simplu pe loc. Era clar, raţiunea mea dispăruse complet. Rătaceam pierdută prin noile senzaţii care mă încercau. Trupul mi se încălzise, sângele îmi vibra, iar inima îmi bătea cu putere, mai, mai să îmi sară din piept. Nu ştiu dacă era di cauza sărutului, sau prezenţa verişorului meu mă blocase complet. La naiba niciodată asta, şi nu avem să las ca acest idiot să profite de vulnerabilitatea mea, aşa că într-un moment de neatenţie, l-am muşcat pe băiat de buză, după care am plecat în fugă.
Respiram într-un ritm alert, probabil că de vină era teama. Nu ştiu exact. Acum, tot ce îmi doream era să fiu singură. Păcat că tata nu era de aceeaşi părere cu mine, căci m-am lovit de el, la propriu chiar în momentul în care încercam să mă fac nevăzută şi să dispar cât mai repede. Mi-a spus la mulţi ani, după care a plecat să o caute pe mama. Asta era adevărat straniu, tata şi soţul mamei împreună, în aceeaşi încăpere.
Când în sfârşit am rămas singură, m-am trezit trasă brusc. Nu puteam să văd cine, dar în mod clar mă enervasem. Apoi, mi-a picat fisa, dacă era Brandon?
Trupul mi-a fost lipit, practic de abdomenul lucrat, al misteriosului meu partener, căci am fost forţată să iau parte la o încercare patetică de a dansa. Cu Jake. Mi-am ridicat, privirea spre blond care îmi zâmbea. Pentru ce o făcea, nu am înţeles.

- Deci, pot să ştiu ce vrei să faci? L-am întrebat încercând să îi aflu intenţiile.
- Nu e evident? Dansez cu sărbătorita, sau nu am voie? Îmi răspunse la rândul lui printr-o altă întrebare.
- Aşa deci. În cazul asta să facem dansul asta şi mai palpitant, ce spui? Nu i-am dat şansa să răspundă, pentru că am început să îl calc în mod repetat pe piciorul drept. Nu eram atât o dansatoare excepţională, dar mă descurcam. Doar că de data asta era pentru un scop nobil. Blondul deşi părea enervat, suprta destul de bine. Aproape că aveam de gând la acest mod de torură, când Jake a început să mă pipăie.
- Idiotule ce crezi că faci? L-am întrebat furioasă. Deci, tot nu se dădea bătut. Nu era o problemă aveam eu să îl determin să o facă. Era clar, băiatul trebuia să înveţe o lecţie de umilinţă pură. Aşa că, am luat un pahar de vin roşu, de la un chelner care tocmai trecea pe lângă noi şi i l-am turnat pe tot în cap. O meritase din plin. Era amuzant, nimeni şi nimic nu avea să mă facă să par ceea ce nu sunt, o domnişoară stilată, rafinată. Asta eram eu, nu aveam să mă schimb pentru nimeni.
Desigur starea mea de amuzament a dispărut când verişorul meu a venit împreună cu tata lângă mine. Acum tot ce mai simţeam era repulsie.

[Nixu]

Hello:*
Scz pentru intarziere... dar sunt intr-o perioada in care nu prea mai vreau sa fac ceva, sper sa nu te superi... cred ca am nevoie de '' un sut in fund'' :)) ca sa spun asa. Momentan stau cu gandu la cum sa-l fac pe profu de chimie sa uite de existenta mea altfel m-am aranjat bine pe anu asta:))
Revenind la fic... mi se pare foarte tare chestia cu verisorul... total neasteptat si binevenit... mai putin pentru fata, dar e ok... sper ca acum Rose sa nu ma astepte dupa colt ca sa imi dea in cap pentru asta:))
Tot ce ma da pe mine peste cap sunt toti baietii astia... de fapt tot ce vreau eu sa stiu e daca Rose o sa ramana cu unul dintre ei... sau mai apare cineva?:)) Nu ca m-am deranja sa mai apara inca un pachet de nervi pentru fata( sa nu ii spui asta si ei... si asa prea munte persoane vor sa imi dea in cap... nu imi trebuie acuma ca si cineva fictiv sa imi vrea capul:)))
Mai facut curioasa cu multe asa ca astept sa vad ce urmeaza:*:bye:

Edit: O ca trec cu un comentariu si la celelalte ficuri... canva saptamana asta, cel mai probabil dupa ce scap cu viata de la testu de chimie... daca o sa scap:))

[Haribo]

Heii dragă :* Am ajuns şi eu pe aici într-un final :-"

În primul rând vreau să şti că mă bucur foarte mult că ai adus nextul şi apreciez că nu l-ai abandonat, şi in al doilea rând să-i urezi la Rose un mare la mulţi ani din partea mea :)). Deci verişorul lui Rose ziceai, de unde puşca mea se trezeşte şi ală să apară să-i strice de tot viaţa lui Rose. Şi ce mai puşlama de verişor, cum să o pipăie? :| omg ce oameni. Jake încinge şi el atmosfera... mor de nerăbdare să aflu ce urmează în continuare. Vreau să văd cât de bine sau rău va face Rose faţă tuturor problemelor. Capitolul a fost superb din toate punctele de vedere, şi am pretenţia de la tine ca şi pe urmatorul să-l faci la fel de bun. Şi aş mai vrea incă ceva...adică să pui nextul ală odată :D

Bye sweetie :bye: (şi multă imaginaţie)

[BuBuLiNa]

Hello din nou. Doamne cat am asteptat sa pui nextu la acest fic, nici nu ai idee. Cu toate ca nu am comentat eu fiecare capitol sa stii ca am citit tot ce ai postat. Se pare ca Rose a reactionat destul de bine, eu in locul ei as fi avut o reactie mai violenta cred. Despre noul personaj, pot spune ca il detest. Cat despre Austin si Jake, ei bine in momentul de fata, ma enerveaza pentru ca nu fac ceva in privinta lui Rose, adica ceva mai concret sa intelegem si noi daca o plac sau nu. Sau poate ca este doar unul din jocurile lor prostesti. Sper ca Rose sa ii puna la punct. Well cam atat astept nextu sa vina repede. Bye, bye.

[Reine]

Scuze ca nu am mai comentat de muuuult timp dar programul de la liceu ma termina.
In orice caz imi place cum decurge actiunea dar am o mare intrebare: mai apar multi baieti pe langa Rose? Cum imi fac si eu o idee despre cine s-ar potrivi cu Rose cum apare alt baiat. Si care e treaba cu Brandon? S-a gasit el mot sa apara din nou in viata lui Rose si sa i-o dea peste cap.
Noroc ca a aparut printul calare pe calul alb si a salvat-o.
Oricum ficul e super si astept next-ul.
:*