Franturi de speranta

[Arikashika]

Nu pot sa cred, o iubeste :>< si s-au sarutat, ce e in cutie, ce e in cutie?
Ce se ascunde in spatele misteriosului "cavaler" roscat?????????Care e secretul care nu a putut fi spus pe moment????
Cand pui next-ul, vreau sa mai citesc inca un capitol (care e urmat de inca unul si inca unul si tot asa) din fic.
Sincer nu am gasit nici o greseala de ortografie; naratiunea este ok; la descriere, daca poti te rog, sunt unele chestiuare miculute care daca le dai atentie atunci face ca locul descris sa fie mai "magic" sau chiar foarte special; dialogul este si el foarte ok.

Spor la scris si multa inspiratie.
BBye-bbye :-h:bv:

[LoLix]

Hey offf stii de cand astept capitolul asta nu stii iti zic eu de foooooooooooooooooooooooarte mult timp si ma bucur enooooorm ca l-ai postat.
Pai mai bine mai tarziu decat niciodata. Sa vedem pai greseli nu am stat sa le pescuiesc eram prea concentrata la actiune asa ca nu am observat niciuna. Am ramas masca la propriu cand austin a facut acea mica "criza de gelozie" adica nu pot sa cred dupa cate i-a facut lui saraca Rose oricum nu cred ca Jake vorbea serios desii Alex a devenit putin suspicios si nu ma asteptam sa o iubeasca sarca Rose e prinsa la mijloc nu prea mi-as dorii sa fiu in pielea ei.
Pai se pare ca mi-a placut la nebunie si deabea astept next-ul sper sa nu dureze prea mult ca eu sicer o sa inebunesc pai sper ca ma vei anunta si pe mine cad postezi next-u si nu mai pot sppune decat bafta la scris si imaginatie.

[Assyria]

Heii.. din nou trec p'aicisa.
Decii. A fost un next surprinzator? Da, cred ca asta este cuvantul. Adica, nu chiar totul , doar sfarsitul. Se formeaza un patrat amoros? ( :)) ) Doar glumeaam. Austin mi-a dat ceva de inteles... adica ca o place pe Rose, sa nu mai zic de Alex, desi am impresia ca nu e ceea ce pare, iar de Jake-nu stiu ce sa zic, de el imi place cel mai mult.. si de Austin, dar Alex imi e cam antipatic :-j. Ai grabit actiunea... printre liniile de dialog puteai descrie sentimentele mai amanuntite pe care le-a avut... impresia pe care a avut-o Rose fata de Alex atunci cand a condus-o pe acea insula. Adica eu nu stiu daca el zambea, radea, plangea :)).. cred ca intelegi. Accentueaza sentimentele muuult. In rest ce m-a mai deranjat a fost la sfarsit cand in ambele liniute tot Alex vorbeste. Si intre vrobirea directa si cea indirecta eu stiam ca se pune vrigula de ex: " -Rose, zise acesta..."
Imi place cum decurg lucrurile ca si idee. Eu vreau ca Rose sa fie cu Austin :-" .
Deci.... trebuie sa vii imediat cu next-ul! --> am zis si eu.. nu te oblig.

Edit; Faza cu " Te iubesc" , m-a dat gata. Prea repede a marturisit.. asta daca Alex n-are vreun plan.

[Vero]

Am venit cu nextu, sper sa nu fie un capitol prea rău.Lectură plăcută.
Enjoy.



Cap 11. Confuzie


Era Austin.
Mă întrebam dacă nu cumva avea legătură cu faptul că i-am turnat apă în cap oxigenatei ăleia. Am încercat să mă eliberez, dar era inutil era prea puternic. M-am simţit lipită cu brutalitate de un perete care se afla în spatele meu. Imediat ce mi-a luat mâna de la gură şi am inspirat aer în piept am început să mă ţip la brunet.

- Uite ce e dacă ai venit să îţi aperi prietena să ştii că nu am nici o vină cu ceea ce s-a întâmplat am avertizat-o pe prietena ta şi este doar vina ei ca a primit ceea ce a primit. I-am zis încrezătoare şi fără nici un fel de teamă în glas, dar parcă nici nu mă auzea.
- Cine era tipul care a venit să te ia aseară ?! a spus după o perioadă de tăcere, tăcere care mă enerva la culme, dar când am auzit ceea ce a spus brunetul am rămas şocată. Stai puţin, asta însemna că era gelos?!
- Nu cred că este problema ta ce fac cu viaţa mea personală, pot să fac ce vreau, să ies cu cine vreau şi nu trebuie să mă explic nimănui. I-am răspuns din nou vorbind tare şi clar în cât să priceapă ce voiam să îi zic.
- Nu îmi spune că eşti gelos. Am continuat fără să îi dau ocazia să mai zică ceva şi judecând
după reacţia lui, cred că atinsesem un punct sensibil în ceea ce priveşte gelozia. Nu cred că era bărbat în lumea asta care să recunoască în faţa unei femei că este gelos, pentru că probabil si-ar fi pierdut credibilitatea.
- Eu nu sunt gelos, doar că îmi făceam griji pentru tine. Răspunse ca ars când auzi afirmaţia mea, deşi continua să mă ţină imobilizată.
- Ok atunci deci Hotarastete, Atunci sau Deci? Sincer m-a zgariat pe urechi cand am citit asta pot să plec cred că Alex mă aşteaptă. Am rostit şi fără să mai aştept m-am pregătit să plec, dar se pare că brunetul nu era de acord şi când am rostit numele lui Alex pot să jur că am simţit că m-a strâns mai tare, aşa că am început să mă zbat şi mai tare.
- Las-o în pace. Am auzit o voce foarte cunoscută era Jake care îl privea furios pe brunetul care imediat ce l-a văzut mi-a dat drumul. Mă pregăteam să plec. Întârziasem destul de mult aşa că, în treacăt, i-am mulţumit blondului care imediat cum am trecut de el m-a prins de mână forţându-mă să îl privesc şi eu care credeam că scăpasem.
- Ai grijă ,,pisicuţo” ştiu că nepotul lui Dean poate părea atrăgător, dar să ştii că nu e deloc aşa de bun precum pare. Mi-a rostit el încet fără însă ca Austin să audă după care m-a lăsat să plec ceea ce am ăi făcut evident.

Mergeam pe holul liceului gândindu-mă la ceea ce îmi spusese blondul de aceea nici nu am realizat că am ajuns la ieşirea liceului, însă când am ridicat privirea l-am văzut pe roşcat cum stătea lângă maşina lui roşie cu braţele încrucişate şi cu ochii închişi era atât de drăguţ, purta o pereche de blugi negri şi un tricou alb care îi scotea în evidenţă corpul lucrat.
Oare era adevărat ceea ce îmi zisese Jake? M-am întrebat în gând, dar privindu-l încă odată mi-am zis că nu putea fi adevărat, eram sigură că blondul mi-a spus asta doar ca să mă facă să îmi schimb părerea.

- Bună. Îmi pare rău dacă te-am făcut să aştepţi am fost puţin ,,reţinută” nu se pune space dp ghilimele ca să zic aşa. I-am zis roşcatului care a tresărit la apariţia mea bruscă.
- Nu îţi face griji nu aştept de mult. Mi-a răspuns la rândul lui privindu-mă şi zâmbind.

Am urcat în maşină fără să aştept ca el să îmi zică asta şi oricum eram sigură că nu îl deranja. Pe tot parcursul drumului nici unul dintre noi nu a spus nimic eram curioasă să aflu unde mergem m-am abţinut şi doar îl priveam din când în când, dar el părea mult prea concentrat ca să realizeze acest lucru. Fără să îmi dau seama, am început să mă gândesc la toate câte s-au întâmplat de când venisem aici şi probabil la câte aveau să se mai întâmple, deja mama urma să se căsătorească avea să fie fericită iar eu, deşi nu eram atât de încântată nu puteam să îi neg fericirea doar din simplul motiv că eu eram capricioasă şi nehotărâtă.

- Am ajuns. Mi-a spus roşcatul însă când am vrut să privesc am simţit cum sunt legată la ochii cu un fel de material şi chiar dacă nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce putea fi vorba.
Am simţit cum sunt luată uşor de mână şi îndemnată să îl urmez şi fiind atenţionată din când în când asupra obstacolelor care apăreau.
După zece minute de mers ne-am oprit aşa că roşcatul mi-a dat jos acel material spunându-mi să nu deschid ochii decât atunci când îmi va spune el.

- Gata. A rostit el aşa că i-am deschis şi am rămas uimită. În faţa mea se afla un lac destul de mare iar în mijlocul acestuia se afla o insulă nu foarte mare şi pe care puteai ajunge cu ajutorul unui pod acoperit cu mătase pe care erau presărate petale de trandafirii roşii iar de o parte şi de alta a acelui pod erau puse nişte torţe de fier.

L-am văzut pe Alex cum mă îndemna să îl urmez, aşa că fără să mai stau pe gânduri am păşit pe mătasea albă şi ne-am îndreptat spre insula pe care se afla o masă şi două scaune iar în jur mulţi trandafiri.

Am fost invitată de roşcat să iau loc în timp ce el a scos dintr-un coş de picnic o cutie de pizza şi se pare că era preferata mea şi cred că mama îşi dăduse drumu’ la gură ca de obicei. Însă nu aveam de ce să mă plâng era absolut perfect ceea ce se întâmpla acum şi indiferent care ar fi fost motivul pentru prima dată în viaţă mă simţeam specială.

- Îţi place? Mă întrebă băiatul văzând că nu spun nimic.
- Da am rostit încet.
- Ştii în mare parte asta va fi decorul şi de la nunta lui Dean cu mama ta şi doream să ştim ce părere ai despre ideea mea, desigur că se va desfăşura pe o insulă mult mai mare. Îmi răspunse acesta privindu-mă.
- Este frumos sunt sigură că mama va fi mai mult decât încântată. I-am răspuns imaginându-mi deja reacţia pe care avea să o aibă viitoarea doamnă Collins , iar asta m-a făcut să chicotesc.

După am continuat să vorbim despre diferite lucruri, aflând fiecare lucruri noi unul despre celălalt însă ceea ce m-a surprins cu adevărat a fost faptul că roşcatul era campion naţional la judo de cinci ani, asta era cu adevărat surprinzător.

Trecuseră câteva ore bune de când ne aflam aici vorbind despre multe lucruri, însă majoritatea erau flecuri lipsite de sens. Am privit ceasul de la telefon care indica ora şaisprezece şi un sfert destul de târziu cred că venise timpul să plec şi totuşi când am vrut să mă ridic am fost oprită de Alex care mă privea insistent şi foarte serios.
Atunci l-am văzut cum îmi înmânează o cutie destul de mare ambalată frumos într-o coală galbenă şi cu nişte trandafiri roşii, legată cu o fundă roşie se pare că era un cadou, însă nu ştiam pentru ce, deoarece ziua mea era abia săptămâna viitoare. Acesta mi-a spus să nu îl deschid decât după ce ajung acasă lucru care m-a pus puţin pe gânduri, dar am acceptat.

L-am văzut pe roşcat cum se ridică şi se apropie de mine încet. Ştiam ce avea de gând să facă sau măcar bănuiam, iar când a început să îşi apropie cu repeziciune buzele lui de ale mele am ştiut că aveam dreptate. Nu m-am opus ba chiar i-am răspuns la sărut, deşi nu ştiam de ce o făcusem.

Curând sărutul a luat sfârşit acesta m-a privit în ochii în timp ce o tăcere apăsătoare pusese stăpânire pe noi.

- Rose, zise acesta într-un final după care se opri.
- Trebuie să îţi spun ceva foarte important, continua el încet. Rose eu…te…te iubesc.

Well. Cam astea au fost ce mi-a sarit in ochi. Au mai fost greseli da nu mai stau sa corectez. In ifne. Mi-a placut capitolul. A fost foarte frumos ^^. Deci am uitat sa imi cer scuze ca am intarziat. Tipic mie de altfel. So, sa revenim. Descrierea a fost frumoasa, naratiunea la fel, dialogul nu a fost sec, actiunea nu a fost grabita. Greselile de tastare le-am scris mai sus. So, atat am avut de spus. Astept nextu si nu uita sa ma anunti. Buh bye!:*

[Savarina Ali]

Bună uite că am aterizat și aici după o perioadă în care am lipsit. Cei drept nu prea mai dau pe zup că nu mai am timp așa de mult. [Messu stă deschis în mare parte când sunt acasă deși eu poate nu stau la el, în caz de te întrebi de ce mă vezi pe mess și eu nu am timp : )) ]
Am citit și am găsit câteva greșeli deși nu prea m-au interesat de această dată. Și dacă nu mă înșel eu nu am comentat la vreo două capitole.. În mare parte greșelile sunt cam aceleași. Nu pui virgulele unde trebuie, sau punctele. Am văzut o mică greșeală cu un space la ghilimele. De exemplu: Mi-a zis că sunt o mică „pramatie”. Cam așa se pun ghilimelele, nu cu space. Pui space înainte să pui ghoilimelele jos [sau sus depinde cum vrei tu, mă refere la prima pereche de ghilimele nu cea de după cuvânt] şi apoi cuvântul apoi iar ghilimele şi eventual semnul de punctuaţie. Cam aşa trebuie puse. Nu vreau să te corectez acum la sânge, că mă cam dor ochii, deoarece am ochelarii la reparat ... și mă cam deranjează. În rest mai ai unele greșeli de tastare, dar nu foarte lucruri ceea ce este un lucru bun. Nu vreau să te superi sau să crezi că te-am jicnit în acest comentariu. Nu am de ce să fac asta, în fond îmi place ficul tău ^^
A și ca să nu uit ai grijă cu dialogul. Nu te mai baza așa mult pe el, că nu e bine. Încearcă să povestești dialogul, astfel să scoți mai multă narațiune. Dacă o ții în continuare cu dialog abundent vei face să pară sec, și e păcat sincer. Îți cam lipsește descrierea în ultima vreme. Încearcă să descri mai mult sentimentele/trăirile personajelor, încât să mă faci pe mine și pe ceilalți cititori să ne simțim acolo. În spațiul și timpul lor, daă înțelegi ce vreau să zic.
Poate că azi am fost cam acră la comentarii, dar așa se întâmplă cțnd am o stare de nimic. Scuze încă o dată dacă te-a deranjat ceva aici. Mulțumesc că m-ai anunțat mereu și dacă se poate când mă mai anunți la profil dă-mi te rog și link-ul ca să îmi fie și mie mai ușor. Mulțumesc anticipat.
Vezi că te aștept cu next'ul și să nu întârzii foarte tare : )))

Capu'Chuu

EDIT Daria: scrie normal, nu se înțelege nimic cu Script ._.

[angel cat]

dupa secole las si eu un comm, de lenea , defapt n`am scuze, trebuia sa`ti las un comm de mult, oricum stiu ca nu te`ai suparat:X, iar acum sa incepem cu incipitul:

greseli n`am prea vazut si mai tot timpul au fost corectate, doar aici cred ca mergea am început să ţip la brunet., in rest e ok
dialogul nu mi se pare sec deloc, e bine dezvoltat si se imbina cu restul modurilor de expunere.
capitolele au o lungime medie, nu m`ar deranja daca ar fi mai mari:x
personajele sunt destul de bine definite, exceptandu`l pe roscat care nu stiu de ce , dar instinctul imi zice ca ascunde ceva.(si afirmatia lui Jake)
Si oricum daca totul ar fi liniar, nu ne`ar mai atrage, pana la urma un creator, sa zic asa, mereu lasa o urma de mister pentru a starni curiozitatea si imaginatia cititorilor.
primele capitole mi s`au parut extrem de triste, dar asta este de prea multe ori realitatea:(, caci ingerii sunt distrusi de parinti, anturaj sau orice alte pericole, ce pateaza inocenta si nevinovatia, zicem ca ne maturizam asa, dar pana la urma o sa ajungem sa uitam ce ne facea fericiti, o sa uitam sa traim fiind prea preocupati sa nu fim naivi(deja incep sa deviez de la subiect):))..ma mai apuca nostalgia cateodata....
personajul principal mi se pare puternica si stapana pe sine si tare cuceritoare:>:X, foarte dragut din partea roscatului sa`i faca asa o surpriza:x, foarte romantic, sper sa vorbeasca serios cand zice c`o iubeste ca de nu il :die:.

sa ma anunti cand pui nextul,,....sper cat mai curand ca mor de nerabdare sa aud raspunsul ei:X

[Turta Dulce]

deci un capitol uimitor de bun, bine a avut greselile sale..dar..singura greseala daca pot sa o numesc asa este faptul ca pui linie de dialog...bla bla bla vorbeste Alex..apoi intervine Rose care este [povestitoarea ..cum ar veni] si apoi pui din nou linie de dialog..nu se pune, se pune (,) si apoi continui cu Alex. In rest totul este bine, Austin..se cam da la Rose... FA-L UN PIC SA SUFERE..EU NU ma supar..si te rog lasa-i pe Rose si Alex sa fie fericiti, macar pana la nunta..si dupa mai pot aparea si conflicte..te rog ...scuzati-mi si intarzierea...dar iata-ma intr-un sfarsit aici venind cu un comentariu nu tocmai lung..fiindca trebuie sa trec si pe la celelalte ficuri ale tale... Deci cam atat comentariul..
pe data viitoare..si te rog sa ma anunti...[rusinica mie!]

[Dark Blue]

Hello:-h
Capitol nou, destul de interesant, si destul de ordonat, evolutia ta este admirabila, asta inseamna sa stii sa asculti criticile constructive, intr-un sfarsit ajungi numai la laude. Modul tau de a scrie s-a imbunatatit, asa cum ti-am mai spus, asa ca de acum incolo o sa trecem la un alt nivel, la ( tobele...) descriere! Am observat-o pana acum, e destul de...acceptabila, dar...se poate si mai bine. Incearca sa introduci figuri de stil. Chestia cu masa e mov si vaca e verde devine la un moment dat extrem de plictisitoare, pui o comparatie si deja esti salvata. Daca ai un fic care nu are nici o legatura cu partea fantastica, nu inseamna ca nu poti sa strecori si cateva chestii mai ciudate, chiar si in cea mai banala zi din lumea reala exista un strop de magie, trebuia sa mai adaugi si tu cate ceva prin ficul tau. Naratiunea e destul de buna, poate fi imbunatatita, dar nu poti sa le faci pe toate odata, aste o sa fie capitolul urmator. De dialog nu ma leg, cu asta is total paralela.
Ideea e draguta, chiar nu ma asteptam la asta din partea lui Alex, doar ca pentru mine chestia asta l-a transformat intr-un si mai mare ciudat.

Astept capitolul urmator, spor la scris>:D<

[Katniss]

Well am venit cu nextu si cred ca nu a iesit bine deloc, oricum.
Enjoy.


Cap 12 Respingere vs. Consolare


- Trebuie să îţi spun ceva foarte important, continua el. Rose eu…te… te iubesc. A rostit încet evitând să mă privească. Chiar nu ştiam ce să spun, eram incapabilă să îi ofer un răspuns acum.
Atunci l-am văzut cum se pregătea să zică ceva şi dacă spune ceea ce credeam eu că va spune era de rău atunci.
- Rose uite ştiu că e prea devreme, dar vrei să fii prietena mea? Rosti dintr-o dată, după care mă privii în ochii.

Şi a făcut-o, a spus întrebarea de care mă temeam cel mai mult. Ştiam deja ce aveam să îi însă nu şi cum avem să o fac aşa că m-am prefăcut că mă gândesc la ceea ce îmi spusese şi asta făcea. Eram atât de egoistă, îl lăsam să spere când aş fi putut să îi spun simplu nu, însă nici eu nu eram atât de crudă încât să îl rănesc atât de mult sau poate că eram, nu aveam de unde să ştiu poate că dacă îl respingeam mă făcea să par.
Recunosc ţineam la el, mă atrăgea într-un anumit fel, dar nu puteam să îl iubesc, nu puteam să simt nimic decât o atracţie şi atât. Probabil dacă mi-ar fi dat mai mult timp la dispoziţie…şi totuşi de ce iubirea trebuia să fie atât de complicată? De ce eu trebuia să îi distrug speranţa unui om care nu a făcut decât să cadă în această capcană? De ce trebuia să se îndrăgostească tocmai de mine? Mă întrebam în gând încercând să amân cât mai mult momentul în care aveam să răspund, dar totuşi trebuia să o fac mai devreme sau mai târziu. Pentru prima data eram sinceră şi pentru prima dată răneam pe cineva la care ţineam.

Am tras uşor aer în piept, după care l-am luat de mână şi l-am privit în ochii, ezitând încă să răspund.

- Alex… ştiu că probabil mă vei urî pentru răspunsul pe care ţi-l voi da, dar îmi voi asuma acest lucru. Nu e vorba că nu te plac, chiar ţin la tine şi probabil dacă ar fi să îmi doresc pe cineva ca să fie iubit tu ai fi acela. Însă nu acum când nu mă simt în stare să mă implic într-o relaţie, nu acum când am nevoie de un prieten, nu de un iubit şi nu vreau să stric această prietenie pentru o pasiune s-ar stinge mult prea devreme.

- Dar, a încercat să rostească însă l-am oprit spunându-i că îmi pare rău şi chiar aşa era, acum că l-am respins mă simţeam îngrozitor în timp ce roşcatul arăta şi mai rău decât mine îmi era greu de spus la ce se gândea în acest moment.

S-a ridicat încet, făcându-mi semn să plecăm însă doar atât, pentru că tot restul drumului până la maşină nu mi-a mai adresat nici un cuvânt şi nu îl condamn. Şi eu aş fi făcut la fel dacă eram în locul lui, poate chiar mai rău.
Îl priveam şi mă simţeam din ce în ce mai vinovată. Era trist, abătut, furios. Nimeni nu suportă să fie respins şi mai ales că nu sunt mulţi bărbaţii care se deschid în faţa unei femei iar aceasta să îl refuze era o lovitură greu de suportat. Dar chiar şi aşa nu puteam să îl mint, prefer să spun lucrurile în faţă decât să îl las să îşi facă iluzii. Poate asta mă făcea să par rea, însă am minţit mult prea mult şi chiar dacă nu cu voia mea o făcusem, aşa că venise timpul să fiu sinceră.

Am ajuns acasă unde roşcatul şi-a luat la revedere de la mine după care a plecat, la fel am făcut şi eu. Acum acel ,, pa’’ atât de rece, aruncat la întâmplare îmi dădea fiori, trebuia să suport consecinţele. Când am intrat în casă am găsit-o pe mama pe mama împreună cu Dean făcând pregătirile pentru nuntă, aşa că doar i-am salutat după care am plecat la mine în cameră unde era un dezastru, nici măcar nu îmi mai aminteam care a fost ultima dată când am făcut curat.

Am pus cutia pe un scaun şi m-am trântit în patul plin de haine, chiar nu aveam chef de nimic şi oricum era vineri aşa că nu trebuia să mă pregătesc pentru şcoală. Am stat aşa minute în şir gândindu-mă la toate câte sau întâmplat în această zi. Atunci mi-am amintit de reacţia pe care a avut-o Austin şi de ceea ce mi-a spus Jake fusese ciudat, dar dacă stau bine să mă gândesc el era un ciudat, adică de ce îi păsa atât de mult de ce avea să se întâmple cu mine, când eu nu făcusem altceva decât să îl pocnesc sau să îi adresez câte un apelativ de câte ori aveam ocazia.

Încet m-am îndreptat spre baie unde am făcut un duş rapid pentru a mă relaxa puţin, aveam nevoie de asta. După aproximativ un sfert de ora am terminat cu acest mic răsfăţ şi m-am întors în cameră, atunci privirea mi-a căzut pe aceea cutie, aşa că după mai multe momente de ezitare am deschis-o.
Eram impresionată. În aceea cutie stătea frumos împachetată o rochie roşie lungă asemănătoare cu ceea ce purtau femeile în Evul Mediu, iar lângă ea erau puse un plic şi un trandafir roşu. Am luat plicul şi l-am deschis iar ceea ce am găsit m-a şocat era o poză, o poză…cu mine. Era o poză de când m-am întâlnit prima oară cu roşcatul, dar cine o făcuse şi de ce? Mă întrebam privind-o şi atunci am văzut scris pe spate:

,, Ca să îţi aminteşti mereu de clipa în care ne-am cunoscut’’

De ce trebuia să îmi amintesc de acea clipă? Probabil nu am să înţeleg niciodată, am lăsat la o parte cutia şi m-am apucat de făcut curat, însă m-am oprit şi am început să răsfoiesc un album vechi pe care îl găsisem.
Erau multe poze de la nunta părinţilor mei, de la aniversările mele, de la sărbătorile petrecute în familie şi dintr-o dată acest film al amintirilor s-a rupt la fel ca şi familia mea, toate pozele care au urmat nu mi-au arătat decât că eram singură. Aceste ultime poze erau făcute de mine, sigurul mod pe care îl ştiam pe atunci pentru a mă elibera.
Ultima poza care a apărut m-a făcut să plâng, era o poză cu mine şi cu prietena mea la începutul primului an de liceu, atât de visătoare, de naivă. O crezusem când mi-a spus că o să fim prietene pentru totdeauna, dar nu a fost aşa.

Flashback:
- Ce vrei? Mă întrebă rece Cassy continuând discuţia cu acele fete care îmi făceau viaţa grea încă de la începutul liceului.
- Cassy noi suntem prietene, îţi aminteşti? I-am răspuns la rândul meu cu o întrebare.
- Prietene…noi nu suntem prietene. Îmi răspunse cu superioritate făcându-mă să plâng.
- Priveşte a început să plângă… ce fraieră, le-am auzit spunând în timp ce am plecat.
End of flasbakc.

Avea dreptate am fost o fraieră, dar nu mai sunt şi zicând asta m-am ridicat şi m-am apucat de făcut curat.
Mi-a luat ceva vreme mai ales că majoritatea lucrurilor erau împrăştiate peste tot, dar într-un final am terminat exact la timp pentru cină, mama, profitând de ocazie începu să îmi vorbească, marele eveniment, anunţându-mă ca va trebui să mă comport frumos şi că nu doreşte să fac probleme.

După ce i-am ascultat o vreme cum se contrazic am încercat să găsesc un moment prielnic să mă furişez în camera mea, iar după mai multe încercări eşuate am reuşit într-un final să ajung. Era amuzant să îi privesc, însă nu asta era un mod de a petrece aceasta minunata seară de vineri. De când venisem aici, nu ieşisem deloc iar asta era de-a dreptul enervant, şi în plus trebuia să uit de toate câte s-au întâmplat .

Deodată am auzit cum începuse să claxoneze. Am ieşit în grabă pe balcon să văd cine făcea atâta zarvă şi mare mi-a fost mirarea să îl văd pe Jake stând rezemat de maşină şi privindu-mă, iar asta nu putea fi de bine. M-am întors înapoi în cameră de unde mi-am luat un halat şi m-am pregătit să ies, însă când să deschid uşa în faţa mea a apărut blondul făcându-mă să mă împiedic şi să cad din cauza apariţie lui bruşte.

- Ce cauţi aici şi cine ţi-a dat voie să intri, l-am întrebat destul de mirată, lucru care părea să îl amuze.
- Am venit să te i-au, mergem în club. Păi mama ta mi-a dat drumul şi Dean m-a chemat aici, spunea că ar trebui să ieşi. Îmi răspunse, ajutându-mă să mă ridic.

Mi-am luat ceva de îmbrăcat şi m-am dus în baie nu îmi făcea plăcere să mă schimb de faţă cu blondul, deşi sunt sigură că nu îl deranja deloc. Am luat o pereche de pantaloni scurţi de culoare albă, un tricou alb cu un fel de trandafiri roşii, părul roşcat mi l-am prins într-o coadă, mi-am pus o pereche de cercei câteva brăţării m-am machiat, mi-am dat cu puţin gloss şi eram gata aşa că m-am întors în cameră, unde Jake mă privea destul de ciudat.

Am luat telefonul plus nişte bani şi am coborât în grabă anunţând-o pe mama că ies şi că nu ştiu la ce oră mă întorc, tot ce am auzit a fost am auzit-o pe mama cum a zis un bine, iar pe Dean care mi-a spus să am grijă. Imediat ce am ieşit afară un aer rece îmi izbi trupul făcându-mă să tremur involuntar, lucru pe care îl observă şi blondul.
Fără să îmi dea prea multe explicaţii mă îndemnă să îl urmez şi desigur că după ce am protestat, mai ales că mi-am amintit ce îmi făcuse zilele trecute, dar am hotărât să îl urmez, în fond nu aveam nimic de pierdut. Imediat ce am urcat în maşină blondul a pornit, iar pe tot parcursul drumului nu a scos nici un sunet, ci doar mă mai privea din când în când.

- Şi ia spune-mi Alex ti-a cerut să fii prietena lui, nu? Mă întrebă dintr-o dată făcându-mă să tresar.
- Da, am rostit plictisită.
- Aşa începe. Acele cuvinte m-au pus pe gânduri, însă când am vrut să îl întreb acesta îmi răspunse că nu contează şi că o să înţeleg şi eu.

După aproximativ un sfert de oră ne-am oprit în faţa unui club numit ,, Extrem X ’’ destul de interesant. Muzica era destul de drăguţă, iar cei din club păreau a se distra. Deodată privirea mi-a fost atrasă de două persoane care erau la câţiva paşi de mine, şi pot spune că am rămas blocată când am văzuto pe Jenny dansând cu Austin. Asta chiar că nu îmi mirosea a bine.

Doream să apropii să văd care era treaba cu ei doi, Jake a venit şi m-a luat la dans, aşa că am hotărât să aflu ce se întâmplă mai târziu şi oricum bruneta părea destul de ocupată. Obosită de la atâta dans m-am dus la bar unde mi-am luat un cocktail, atunci l-am am văzut pe Alex însoţit de aceea pipiţă. Asta chiar m-a enervat, adică acum câteva ore îmi propunea să fiu iubita lui şi acum era cu alta în club. Se pare că nu m-au văzut cu atât mai bine pentru mine asta avea să îi ia prin surprindere mai mult ca sigur.

[Amélie]

Let's see...
Imi cer scuze ca nu am apucat sa las un comentariu mai devreme, dar sincer am fost ocupata si nu am reusit decat sa citesc.
Capitolul 11 mi s-a parut putin cliseic... Din punctul meu de vedere nu poti sa cunosti pe cineva, iar dupa cateva zile sa iubesti acea persoana. Alex putea foartte bine sa ii spuna ca o place sau chestii de genul asta, dar nu ca o iubeste. Asta e parerea mea.
Mi-a placut mai mult ultimul capitol postat. A fost OK din mai multe puncte de vedere. Dialogul nu a fost sec si descriere ai avut.
Jenny cu Austin? Hmm... Sunt tare curioasa care e treaba cu ei. Bineinteles abia astept sa vad cum o sa reactioneze Alex cand o s-o vada pe Rose cu Jake : )). O sa fie foarte amuzant >: )
Well... Cam atat am avut de spus. Astept urmatorul capitol si iti doresc multa inspiratie!
Succes la scris!

Amélie