Franturi de speranta

[Turta Dulce]

si as fi fost primaaa :cry si eu dau edit dupa

Edit si daa logic ca intrerupi ceva !te-ai gandit si tu sa iti faci aparitia desii nu stiu cine esti, mi-ai stricat planurile, cand credeam ca se va intampla ceva ...ai intrrebat tu repede daca intrerupi ceva! da logi ca da! Ce naiba esti chior sau cum! Nu vezi ca baiatul tine fata in brate intr-un mod afectuos! Poate se intampla ceva intre ei,dar nu, tu trebuia sa iti bagi codita!
gataaa mi-am revenit deci un capitol spelendid , nu stiu sigur mi se pare ca ai avut cateva greseli de tastare din neatentie, dar nu sunt sigura, poate mi s-a parut. Deci imi place cum ai descris acest capitol si felul in care a luat-o alex in brate pe Rose, uf ma facut sa ma gandesc la niste chestii decente is indecente intre ei doi :perv: sunt puse pe rele azi!
C-am atat pentru astazi , inca o data un capitol bun,care ma surprins in mod placut
Dialogul..prietenul meu, cum de te-am uitat? Nu a fost sec deloc , a fost placut si a avut o mare contrubutie la desfasurarea actiuni, actiunea nu este grabita deloc iar naratiunea se imbina perfect.
gata plec te pup dulcea mea surioara

[DeDal N.]

Ceva, nu stiu ce, dar ceva ma deranjeaza si ma deranjeaza rau la capitolul acesta.
Semne de punctuatie care lipsesc, credeam ca mie imi era foame. Cred ca ai avut ceva greseli minore pe acolo, niste scapari.
Ceea ce vreau sa spun pana la urma e vorba de actiune.
Ma deranjeaza toate deciziile luate de mama lui Rose si de viitorul ei sot. Plus de asta, am impresia ca fata asta nu va mai fii niciodata, dar niciodata fericita. Momentan, fic-ul asta are un aer atat de trist ca mi-a taiat pofta de mancare.
Asta e si bine pentru ca reusesti sa transmiti emotiile fetei noua, cititorilor.
Astept capitolul urmator sa vad ce se mai intampla. Buh Bye !!!

[Assyria]

Stai linistita. Daca capitolul precedent nu a fost unul prea reusit din punctul unora de vedere, nu inseamna ca a fost un esec.
Iar acesta, mie chiar mi- a placut. Nu am mai vazut greseli de tastare iar problema cu semnele de punctuatie[mai ales virgulele] ai mai redus- o; inca mai este prezenta insa nu la fel ca in alte capitole. Actiunea mi s- a parut grabita; adica peste o saptamana se casatoresc?! Prea repede totusi. Rose a reactionat destul de calm la aflarea aceste vesti, mi- a placut rabufnirea ei unci cand tatal vitreg a spus ca el va lua deciziile pentru ea[ seamana cu parintii mei, dar cel putin ai mei sunt ai mei, nu vitregi >.<] . Sa inteleg ca Rose a fost cucerita *.*[ in sfarsit] . r fi destul de dragut ca intrea ea si " nepotel" sa se intample ceva.
Astept next-ul si multumesc ca ma anunti:x:X:X

[Vero]

Acea voce era a lui.... ?????? Deja am o mică vagă banuială dar prefer să tac să nu nimeresc şi să stric surpriza. Îmi pare rau că am ajuns atât de târziu dar ştii că sunt foarte leneşă şi de abia mă dezmeticesc să ajung pe la ficuri. Acum, ca să nu fac spam, revin la fic. Mi-a placut acest capitol. A fost foarte interesant. Descrierea mi-a placut foarte mult deci nu am ce comenta la ea. Naratiunea... la fel ca la descriere, no comment, actiunea nu mi s-a parut grabită, dialogul nu a fpst sec. Greşeli de tastare şi de exprimare am vazut dar nu sunt grave. Tot ce îţi zic e să ai grijă pe viitor. Încă ceva care nu mi-a placut : ,,yei norocoasa de mine.". Ce mama mea caută acel ,,zei" acolo? Te rog eu nu îl mai folosi că strică frumusete de capitol. Chiar sunt curioasă ce se întâmplă pe viitor. Aştept nextul şi nu uita să mă anunti când îl pui. Şi sper că nu te superi că mereu vin atât de târziu. So, buh bye! :*

[Nixu]

1.Sa vedem:o adolescenta,o mama care isi doreste tot ce e mai bun pentru copilul ei si un tata alcoolic si violent = o familie destramata,ceea ce e destul de trist mai ales ca aici e doar vina alcoolului...Plecarea celor doua mi s-a parut cat se poate de fireasca.
2.Sa vedem:o adolescenta,un oras nou,un liceu nou imbartit in doua tabere,o mama prinsa in vise adolescentine,o nunta nedorita si trei baieti draguti = multe probleme...ficul este dragut,insa nu ar strica sa descri mai bine sentimentele fetei...nu am reusit sa imi dau seama ce simte cu adevarat cand se loveste de ''obstacole''.
Sper ca am scris tot ce era de scris...si sa nu uit...vreau next-ul:bye:

[Katniss]

M-am gandit sa vin cu nextu nu stiu daca o sa va placa dar eu sper ca o sa fie bun cat de cat. Scuzati eventualele greseli, probabil mi-a scapat. Lectura placuta.

Cap9: Refuz

Era…Nu, nu putea fii. Asta era imposibil, nu puteam sa cred una ca asta. M-am eliberat incet din aceea imbratisare si mi-am indreptat privirea spre cel care acum iesise la lumina si pe care il priveam socata. Mi-am muscat buza cu ardoare, vrand parca sa ma conving ca nu era o iluzie, ca cel care statea chiar acum in fata mea era real desi speram ca minte sa imi joace feste.

- Tata, ce faci aici?! L-am intrebat incet eram insa foarte sigura ca nu voiam sa aflu motivul.
- Am venit dupa tine Rose. Mergem acasa! Raspunse acesta tare asigurandu-se ca aveam sa ii aud raspunsul si avea dreptate, il auzisem tare si clar. Era ca un ecou care se auzia iar si iar la nesfarst. Stateam nemiscata, nu puteam sa schitez nici un gest eram incapabila sa fac vreo miscare oricat de nesimnificativa ar fi fost, nu reuseam. Mintea imi ramase captiva, intrasem intr-o stare de negare, o lupta imposibila cu propria persoana care oricat ar fi incercat pur si simplu nu putea sa accepte ca cel care statea in fata mea era intradevar tata.

Am ramas tacuta, pierduta in propria gandire catre cel care imi daduse viata nu se schimbase aproape deloc aceiasi ochii verzi, aceiasi privire rece si nepasatoare, acelasi chip lipsit de orice urma de afectiune, poate doar lasitatea si rautatea s-ar fi putut citii pe fata lui si totusi asemanarea dintre noi era izbitoare, dar aveam personalitati atat de diferite incat poate ca daca nu as fi semanat atat de mult cu el multi ar fi zis ca era imposibil ca el sa imi fie tata. L-am privit pe Alex care statuse pana acum nemiscat si tacut probabil ca nu intelegea prea multe si totusi nu spunea nimic. Mi-am luat la revedere de la acesta si m-am indreptat incet spre casa, fara sa spun sau sa schitez vreun gest urmata indeaproape de tata care la fel ca si mine nu zice nimic era prea ciudat, atat de tacut nu ii statea in fire.

Ajunsi in casa ne-am indreptat spre sufragerie in aceiasi tacere de nepatruns, fiecare dintre noi asteptand ceva stiam prea bine ce sau mai bine-zis pe cine o asteptam pe mama abia atunci avea sa se dezlantue furtuna. Nu a durat prea mult pana cand mama a ajuns acasa, anuntata probabil de Alex.

- Ce cauti aici ? il intreba incet pe tata cu oarecare teama in glas.
- Am venit dupa Rose. Stii foarte bine care a fost conditia mea iti redau libertatea o iau pe Rose. Raspunde la randul lui tata fara sa o priveasca si cu aceasta replica cearta a inceput. Isi aruncau tot felul de vorbe grele unul la adresa celuilalt, fara sa tina cont ca eram acolo, fara sa realizeze cat de mult ma afectau toate asta uitand parca de existenta mea desi eu eram motivul pentru care se certau.
- Incetati! Am stigat cat de tare am putut pentru a le atrage atentia.
- Dar Rose au incercat ei sa protesteze.
- Nici nu vreau sa aud acum ma ascultati pe mine! Am tacut destul asistand la fiecare cearta a vostra, asa ca a venit randul vostru sa ma ascultati. Am rostit furioasa facandu-i sa se opreasca.
- Tata cine a zis ca vreu sa merg cu tine, nu ti se pare ca a trecut prea mult timp ca sa vii acum si sa o faci pe tatal grijuliu, oare nu ca e cam tarziu?! De ce atunci cand eram o ,, familie’’ nu ti-a pasat de mine sau macar cat de mult ne ranesti.
- Si ce vrei sa te las aici cu ea?! Stiu ca nu am fost cel mai bun tata, dar m-am straduit.
- Te-ai straduit?! Pai scuza-ma daca nu am observat, probabil ca eram prea ocupata sa vad cum stai beat si dai ordine. Iti pasa oare cum ne simteam noi, atata timp cat tu te simteai bine.
- Si ce propui sa te las cu mama ta?! Nu vezi ca nu ii pasa de tine?! Iti acorda prea mult libertate. Daca ai sta la mine as avea grija cu cine iesi mai ales daca este vorba de un baiat. Daca iti facea ceva tipul ala ?! asta chiar ma enervat nu mai putut suporta.
- De unde stii tu?! Oare stii ceva despre mine?! Nu ma cunosti, nu stii cine sunt doar pretizi ca iti pasa, dar nu e asa stiu asta. Am tipat plecand in garaba la mine in camera si lasandu-i sa faca ce vor, deja eram satula de toate astea, eram prea obosita sa mai pot lupta contra morilor de vant. Am incuiat usa sa fiu sigura ca nu o sa ma deranjeze nimeni in fond nu era decat o risipa de timp si vorbe goale.

Mi-am simtit obrajii care incepeau sa se umezeasca incet, plangeam motive aveam destule insa nu vroiam decat sa plang, asta era singurul mod de a ma elibera. Nu eram costienta de nimic, nu imi pasa de nimic sau incercam sa ma prefac ca nu imi pasa. Mintea imi era incetosata, amintiri amestecate imi apareau in fata ochilor, erau amintiri dureroase in cele mai multe dintre ele privind cum mama era lovita fara mila de ,, tata” sau cum eu stateam intr-un colt plangand. Spre deosebire de atunci, acum eram un simplu spectator.
Nu imi pasa de nimic tot ce stiam era ca trebuie sa lupt, sa ma impun si sa dovedesc ca pot sa castig, aceasta batalie. Intrebarea este oare aveam sa reusesc?! Eram atat de puternica incat sa reusesc?! Si daca nu ce puteam sa fac sa renunt doar pentru ca eu nu pot sa imi duc propria curce. Oare i-ar fi pasat ,, tatei’’ de mine? Daca nu atunci de ce isista atat de mult sa locuiesc cu el, doar ca sa poata sa demonstreze celorlalti ca nu este vinovat de nimic si ca mama este vinovata de tot. Greu de zis, poate ca asta era motivul, oricum cei din jur nu stiau calvarul pe care a trebuit sa il suportam zi e zi.

Flashback:
- Ai o familie, atat de fericita iar parinti tai sunt asa de intelegatori. Voi sunteti familia perfecta. Spuneau ei.
- Da asa este. Raspundeam eu mecanic caci asta fusesem invatata sa fac sa mint doar ca sa nu rada lumea de noi.
Endback.


Dar ce stiau ei, erau fericiti inchisi in lumea lor care parea atat de perfecta, in timp ce in a mea era haos. Cine le dadea voie sa spuna asta, erau ei siguri ca familia mea era perfecta?! Nu asta ii facusem eu sa creada era ceea ce eu le-am permis sa vada. Insa nu stiau cat de greu imi era, cand ei vorbeau despre acea ,,familie perfecta’’ care nu era decat o iluzie, un fals.

- Rose?! Am auzit de pe partea cealalta a usii, era mama.
- Lasati-ma, vreau sa fiu singura. Am raspuns incet dupa care am tacut si eu si ea. Stiam ca plange suspinele o dadeau de gol. Ma durea sa o fac sa sufere, dar trebuia si ea sa inteleaga ca si eu sufar chair daca nu ii spun, sufar mereu.

Maine era ziua decisiva, maine aveam sa aflu daca raman sau plec.

[DeDal N.]

Uh Lawd, cate probleme ne fac noua parintii :))
Nu pot sa zic mai mult decat, nu stiu ce sa spun. Sa ramana, sa nu ramana? Cu cine vrea ea sa ramana? Tatal ei s-a schimbat? S-a putut schimba? Poate avea incredere in el ca NU o mai face sa sufere din nou? Poate daca ar fi fost pe patul de spital, d'oh.
Da, titlul capitolului e perfect, nu am ce comenta. Actiunea e numai buna, acel flashback arata exact minciuna in care a trait fata pentru atata timp.
Cateva greseli mici si ceva semne de punctuatie. Dar ma intereseaza actiunea acum. Ar fi bine ca Rose sa faca alegerea corecta si nimeni in afara ei.

[Nixu]

Hello!Ce intorsatura au luat lucrurile...cine s-ar fi asteptat ca cel din umbra sa fie tatal ei...eu cu siguranta nu ma asteptam la una ca asta:)) ...desi trebuie sa spun ca am ramas placut surprinsa de actiunea din acest capitol...chiar daca a fost c-am scurt:((>:P,dar te revansezi tu data viitoare,i hope so:))...anyway sunt extrem de curioasa sa vad cu cine ramane Rose...am o anumita idee,dar nu vreau sa-mi dau cu parerea si sa gresesc...asa ca mai bine vad in capitolul urmator pe care sper sa il postezi cat mai curand.Succes!:bye:

[Addeh]

In primul rand, iti multumesc ca m-ai anuntat. Chiar ma intrebam cand postezi, mai ales ca te oprisesi intr-un punct culminant:))
Asa...Revin... Lipsesc cateva virgule pe ici-colo`si am observat greseli minore de tastare, dar in rest e ok.:-bd
Am fost total socata sa vad ca cel din umbra este chiar nenorocitu` de taicasu`, care pe deasupra a venit s-o ia pe draga RoseX( Nu renunta, Rose!:)) Si acum ramane de vazut ce decizie va lua... Eu sper ca va fi cea corecta.
In orice caz, sa ne tii la curent cu viitorul in fic. Bye bye:*:*

[perenelle]

Salut!Merci ca m-ai anuntat.Eu care credeam ca va aparea un tip sexy sau ca Alex ii va da un sarut lipicios, am ajuns pe alta planeta, cand am citit ca a venit "tatal" ei pentru a o scapa din imbratisare.Eh....intr-un fel m-a cam dezamagit chestia asta...ma asteptam ca Alex,ca un gentleman ce e,sa ii ia apararea,dar el a fugit cu coada intre picioare:D . Sunt curioasa sa citesc ce se va intampla,dar parca vad ca va fi luata pe sus si bagata in masina tatei..Ei ar trebui sa fie atenti si la parerea fetei..Adica...nici mama ei nu e chiar nevinovata,avand in vedere ca s-a cuplat atat de repede cu nesuferitul ala.La estetica nu m-am uitat.App,mi s-a parut mie ,sau capitolul a fost cam scurt?