11-02-2011, 06:54 PM
Buna, azi cand ma plimbam mi-a venit o idee ( si de data asta n-am uitat-o pana am ajuns acasa) si as vrea sa incerc sa o folosesc. Stiu ca fic-ul poate va parea putin banal al inceput dar sper sa va placa. Cred ca deja v-ati obisnuit cu (,) comediile romantice din partea mea ( daca le si citeste cineva), iar acesta va fi cam de acelasi gen, dar si "slice of life" asta cred ca se spune numai la anime-uri, asa ca nu am scris la titlu, ca nu par chiar atat de varza pe cat sunt.:) S-ar putea (slabe sanse) sa fie +18, dar daca va fi voi pune avertizare si voi schimba titlul adaugand si la gen. Primul capitol sper sa va placa. Doresc comentarii sincere si dure, tip critica permisa: orice critica.
________________________________________________________________
Liceul Andreez
Capitolul 1
Un an nou, peripetii noi.
Opinia lui Kim:
Vacanta de vara, dulcea si minunata cea mai mare vacanta din an, pe care toata lumea o adora. Poate ca toti adolescentii si copiii ar spune ca nu exista parti rele la aceste trei luni de libertate, dar eu, in acest moment, gandesc total altfel. De ce exista vacanta? Ca sa ne pregatim pentru un an de tortura mai greu, mai enervant, cu mai multe teme si lectii pe fuga. E atat de obositor, mai ales acesta fiind ultimul an, mareata clasa a 9-a. Inca ma intreb de ce legea aia afurisita ne-a mai dat un an, de parca ne-ar fi fost dor de profesori daca intram direct la liceu. Macar ma pot mandri cu faptul ca anul acesta vom avea japoneza ca optional la limbi straine, fiind limba mea preferata.
Ma ridic plictisita deja de gandurile ce-mi amintesc de scoala de pe canapeaua din piele cafenie, uitandu-ma lung la doua ghemuri de blana alba ce erau asezate in fata mea, militaresc, si pline de respect. Chow imi sare in brate, eu aproape scapandu-l si apoi, ca deobicei, facandu-i observatie ca o adevarata mama. Nu erau decat pisicile mele albe, Chow si Mitz, pe care le iubeam nespus de mult. Am lasat motanul jos, indreptandu-ma spre un obiect mic si verde ce stralucea, in timp ce o melodie care odata a fost preferata mea, acum deja ma enerva. Am luat telefonul de ultima generatie in mana, urmarindu-mi unghiile rosi ce atingeau usor carcasa. O voce feminina se auzea din difuzorul telefonului, spunand numele apelantului, si anume Ioana, prietena mea. Hah, cred ca uneori e bine sa fii bogat! Madria de sine a fost intrerupta de un fenomen inexplicabil: melodia s-a oprit. Ma uitam destul de uimita la ecranul telefonului, care acum era negru. Cu ochii holbati inca, ma indrept spre telefonul fix, care desi nu a mai fost folosit de...Aa...Cred ca niciodata, nu are pic de praf pe el. Un zambet imi apare pe fata gandindu-ma ca menajerele fac o treaba buna, pana la urma. Am ridicat receptorul si am format un numar, rapid. Numarul pe care il staim de aproape doi ani, reamintindu-mi, cu ocazia aceasta ca sunt prietena cu Ioana din clasa a VII-a. Ce mult timp a trecut de atunci! Vocea pitigaiata a Ioanei ma interupe, spunand nervoasa:
-Ce tot faci, femeie?! Ma chinui sa dau de tine de treizeci de minute, te-am sunat de trei ori, si de ce naiba lasi messengerul ala deschis daca tu nu esti la calculator?! Nervii ei erau vizibili, observand R-ul pe care il pronunta apasat, un vechi obicei.
-Calmeaza-te! -Am spus eu-De ce te ambalezi atat? Nu am auzit telefonul, atata-tot! Si probabil ca frate-miu verifica din nou arhivele mele de messenger, ce vrei sa fac? Vocea mea calma si comvingatoare o facu pe Ioana sa ofteze adanc si sa isi regleze tonul vocii.
-Ok, ok. Voiam sa-ti spun ca in primele doua saptamani nu vom face japoneza la scoala, asa ca nu-ti lua cartile. Ne vedem maine la scoala, pa! Oh! Nu se poate! Ganduri negre imi inundau din nou mintea - chiar asta?! nu puteau sa scoata alte materie stupida, si nu singura mea fericire si motiv pentru a merge la scoala?! Ah, da, eu merg pentru ca sunt obligata! Am trantit receptorul inapoi, fara sa o salut pe Ioana si m-am trantit din nou pe canapeaua din piele, facand un zgomot destul de tare cu propriul meu corp. Chow a inceput sa miaune pe langa mine, dar eu nu l-am bagat in seama, eram prea stresata. Mi-am pus una din maini pe frunte si am incercat sa-mi relaxez ochii, inchizndu-i usor. Chow inca insista pentru atentia mea, dar de aceasta data l-am luat in brate, spunand in soapta:
-Of, Chowie, o sa fie un an greu si lung...
________________________________________________________________
________________________________________________________________
Liceul Andreez
Capitolul 1
Un an nou, peripetii noi.
Opinia lui Kim:
Vacanta de vara, dulcea si minunata cea mai mare vacanta din an, pe care toata lumea o adora. Poate ca toti adolescentii si copiii ar spune ca nu exista parti rele la aceste trei luni de libertate, dar eu, in acest moment, gandesc total altfel. De ce exista vacanta? Ca sa ne pregatim pentru un an de tortura mai greu, mai enervant, cu mai multe teme si lectii pe fuga. E atat de obositor, mai ales acesta fiind ultimul an, mareata clasa a 9-a. Inca ma intreb de ce legea aia afurisita ne-a mai dat un an, de parca ne-ar fi fost dor de profesori daca intram direct la liceu. Macar ma pot mandri cu faptul ca anul acesta vom avea japoneza ca optional la limbi straine, fiind limba mea preferata.
Ma ridic plictisita deja de gandurile ce-mi amintesc de scoala de pe canapeaua din piele cafenie, uitandu-ma lung la doua ghemuri de blana alba ce erau asezate in fata mea, militaresc, si pline de respect. Chow imi sare in brate, eu aproape scapandu-l si apoi, ca deobicei, facandu-i observatie ca o adevarata mama. Nu erau decat pisicile mele albe, Chow si Mitz, pe care le iubeam nespus de mult. Am lasat motanul jos, indreptandu-ma spre un obiect mic si verde ce stralucea, in timp ce o melodie care odata a fost preferata mea, acum deja ma enerva. Am luat telefonul de ultima generatie in mana, urmarindu-mi unghiile rosi ce atingeau usor carcasa. O voce feminina se auzea din difuzorul telefonului, spunand numele apelantului, si anume Ioana, prietena mea. Hah, cred ca uneori e bine sa fii bogat! Madria de sine a fost intrerupta de un fenomen inexplicabil: melodia s-a oprit. Ma uitam destul de uimita la ecranul telefonului, care acum era negru. Cu ochii holbati inca, ma indrept spre telefonul fix, care desi nu a mai fost folosit de...Aa...Cred ca niciodata, nu are pic de praf pe el. Un zambet imi apare pe fata gandindu-ma ca menajerele fac o treaba buna, pana la urma. Am ridicat receptorul si am format un numar, rapid. Numarul pe care il staim de aproape doi ani, reamintindu-mi, cu ocazia aceasta ca sunt prietena cu Ioana din clasa a VII-a. Ce mult timp a trecut de atunci! Vocea pitigaiata a Ioanei ma interupe, spunand nervoasa:
-Ce tot faci, femeie?! Ma chinui sa dau de tine de treizeci de minute, te-am sunat de trei ori, si de ce naiba lasi messengerul ala deschis daca tu nu esti la calculator?! Nervii ei erau vizibili, observand R-ul pe care il pronunta apasat, un vechi obicei.
-Calmeaza-te! -Am spus eu-De ce te ambalezi atat? Nu am auzit telefonul, atata-tot! Si probabil ca frate-miu verifica din nou arhivele mele de messenger, ce vrei sa fac? Vocea mea calma si comvingatoare o facu pe Ioana sa ofteze adanc si sa isi regleze tonul vocii.
-Ok, ok. Voiam sa-ti spun ca in primele doua saptamani nu vom face japoneza la scoala, asa ca nu-ti lua cartile. Ne vedem maine la scoala, pa! Oh! Nu se poate! Ganduri negre imi inundau din nou mintea - chiar asta?! nu puteau sa scoata alte materie stupida, si nu singura mea fericire si motiv pentru a merge la scoala?! Ah, da, eu merg pentru ca sunt obligata! Am trantit receptorul inapoi, fara sa o salut pe Ioana si m-am trantit din nou pe canapeaua din piele, facand un zgomot destul de tare cu propriul meu corp. Chow a inceput sa miaune pe langa mine, dar eu nu l-am bagat in seama, eram prea stresata. Mi-am pus una din maini pe frunte si am incercat sa-mi relaxez ochii, inchizndu-i usor. Chow inca insista pentru atentia mea, dar de aceasta data l-am luat in brate, spunand in soapta:
-Of, Chowie, o sa fie un an greu si lung...
________________________________________________________________
![[Imagine: hugmur.jpg]](http://img718.imageshack.us/i/hugmur.jpg/)