Fara speranta !

[Denny]

Multumesc pentru comentarii. Si ma bucur ca va place.
Enjoy !


Capitolul patru

In Germania, frigul se simtea mai tare decat in Franta. E un loc destul de sinistru pentru un om normal, si pentru mine, desi familia vampirilor isi are locul aici, nu-mi place sa vin prea des, chiar deloc, daca ar fi dupa mine. Inaintez pe strazile unde sobolanii isi au regatul. Trebuia ca creaturile ca si noi sa locuim in locuri intunecate, nu prea populare, ca sa nu atragem atentia prea tare. Eu eram exceptie, locuiam la marginea unui oras, ii aveam terorizati pe satenii de acolo, eu eram Dracula de la Paris. Si totusi, imi era teama pentru Cathy, m-am atasat prea mult de ea. Si imi e teama sa nu o ranesc, la fel cum am facut cu ea.
Dintr-o data m-am oprit. Iarasi mi-am amintit de aceea fiinta angelica, de ea, de iubita mea, Alice. Ah ! faptura aceea minunata pe care am ucis-o cu brutalitate. Iubirea mea pentru ea s-a scrus cand am prins-o cu verisorul meu in biblioteca. Insa, nu am ucis-o pe moment. Desigur, atunci a fost si ziua in care m-am transformat in vampir. Ca orice barbat, ranit, ca orice las, m-am dus si m-am imbatat. Imi amintesc foarte clar clipa aceea. O fata tanara, care mi se parea ca semana foarte bine cu Alice, (desi, pe toate femeile pe care le vedeam semanau cu Alice, in momentul acela) m-a dus undeva pe o strada, intunecata ce-i drept, si atunci m-a ucis si tot odata m-a reinviat. Inca tremur cand imi amintesc acele clipe de cosmar (tremuratul nu e prea specific vampirilor, asa se spune, insa nu e chiar asa). Durerile erau foarte mari, nu am cum sa explic si nici nu vreau, doar daca as mai retraii odata as putea sa incerc sa dau o explicatie. Ah, dar setea de sange dupa vreo trei zile de cand m-am 'nascut' a fost foarte mare. Imi amintesc cum am ucis primul meu om. Era barbat. Da, prietenul meu cel mai bun. Si ce sange delicios a avut. Vremuri bune, pot sa spun.
Cu Alice a fost alta treaba, am ucis-o in a cincea zi de nou - nascut. Defapt, eu doar i-a supt sangele, iar pentru a se razbuna,'vampirita' care m-a transformat pe mine, a facut acelasi lucru si cu ea. Desigur ca am fost furios, am vrut sa le ucid pe amandoua, dar au fugit. Au fugit la familie ( de care eu nu auzisem atunci ). M-am dus si eu dupa ele, am locuit o vreme pe acolo, in acel timp am observat imperfectiunea celei pe care am iubit-o. Era o destrabalata, frumusetea ei ca si muritoare a devenit foarte banala ca si vampir. Era un fel de usuratica a vampirilor, toti cei de sexul masculin se foloseau de ea. O incercau odata, de doua ori, a treia oara o arucau ca si pe un obiect care nu mai era bun. Atunci a venit la mine, sa-mi ceara iertare. Desigur, i-am aruncat niste vorbe urate. Si ea a fost cea care s-a suparat. Putin imi pasa. Sau asa cedeam pe atunci.
Acum cand ma gandesc, Alice si Cathy sunt indentice, in toate privintele, ca si frumusete fizica si ca si cea interioara. Istete, amabile, dragute, fermecatoare. Erau, perfecte. Singura diferenta e ca Alice e doar o tarfa ieftina nemuritoare, iar Cathy o fata pura si virgina. Oh da ! Virginele aveau sange bun.
Mi-am inlaturat toate gandurile obscene cand am vazut ca ma apropiam de casa ce domnea pe acele strazi. Aspectul exterior e deplorabil, insa e doar o fatada, inauntru era raiul pe pamant pentru un muritor.
Ma indrept spre usa masiva dintr-un lemn de brad, batut de timp. Bat de cateva ori, nu pre tare. Sunt sigur ca au auzit destul de clar. Dupa cateva secunde apare in fata mea o femeie inalta, satena si supla. Imi zambeste dezvelindu-si coltii. Ma cunostea ? Deisugr, ea era Aimee, vampirul cu care m-am inteles cel mai bine de pe aici.

- Aimee. Ii spun ca si un salut.
- George. Mi-a zis cu un glas ca si un clinchet de clopotei.

Mi-a facut semn sa poftesc inauntru, si asa am facut. M-am indreptat spre sala de zi. Unde i-am simtit pe toti. Mi-am mascat gandurile ca nu cumva sa fie Elizabeth pe acolo, ea citea gandurile. Veneam la ordinul lor, aveam un fel de misiune pentru mine. Din cate stiu voiau sa-mi incredinteze un vampir mai tanar, sa-l 'educ'. Am ajuns in fata usilor care ma desparteau de ei. Am batut odata sibrusc, cu un sunet asurzitor, s-au deschis. Am luat o gura de aer (chiar daca nu aveam nevoie de el) si am pasit inauntru. M-am uitat in jur, i-am vazut pe ei. Cei patru conducatori, si restul familiei. Liderii stateau la o masa, iar ceilalti cinci vampiri din incapere erau mai retrasi de masa. Au zambit la vederea mea. Am facut o plecaciune in semn de respect.

- Bine ai venit acasa, George ! Mi-a urat Tom.
- Bine te-am gasit, parinte. Am raspuns sincer.

Parinte, asta e denumirea lui, asa ii place ca ceilalti sa ii spuna, niciodata nu am inteles de ce.

- Ma incanta faptul ca mi-ai ascultat porunca. Mi-a spus pe un ton foarte calm, pot sa spun ingrozitor de calm.
- Cum as putea sa nu o ascult, domnule ? Am spus plecandu-mi privirea.
- Exact asa ma gandeam si eu.

A ras. Eu m-am rezumat la un zambet.

- Acum sa revenim pentru ce te-am chemat. Aimee ! A spus cu un ton mai ridicat, suficient sa il auda.

Dupa cateva secunde si-a facut aparitia si ea impreuna cu un tanar, avea vreo nouasprezece ani. Ce crud sa fi transformat la o varsta asa de frageda ca si el. L-am privit in ochi iar el mi-a intors o privire foarte urata. Am zambit. Avea sa fie destul de greu cu unul ca si el. M-am uitat in jur dupa Alice. Am observat-o intr-un colt, retrasa, arata deplorabil. mi s-a facut mila pentru ea. In toti acesti patruzeci de ani in care am plecat de la familia, am iertat-o. Nu puteam sa fiu asa de mitocan sa tin ura cincizeci de ani.

- El e cel pe care trebuie sa-l inveti. Mi-a spus Tom.
- Desigur. Am raspuns zambind.
- Vin-o. I-am zis tanarului vampir.

La inceput a ezitat, dar apoi s-a conformat si a venit spre mine. M-am intors spre Tom si am facut o plecaciune. Apoi m-am intors spre copil, l-am luat de dupa gat si am iesit pe usa. odata ce am fost afara din aceea casa, am oftat indelugat. I-am zamcit copilului si am observat ca nu mai era asa de tensionat. Am mers spre casa pe care o aveam aici, in aceasta tara. Tot drumul, el a fost tacut. Cand am ajuns la locuinta mea i-am aratat camera in care avea sa stea vreo doua trei zile pana cand plecam. Ma aflam aici de aproape cinci zile. Nu m-am dus la familie pentru ca nu eram sigur de ceea ce voiam sa fac. Nu i-am scris lui Cathy nicio scrisoare pentru ca stiam ca aveau a afle de ea.
Noaptea a fost destul de linistita, cu exceptia faptului ca il auzeam pe tanar distrugand ceva prin camera lui. Asa am fost si eu.

[center]*[/center]

In cele trei zile in care am mai ramas, m-am inteles foarte bine cu vampirul nou-nascut. Se pare ca s-a obijnuit cu mine. Am aflat si cum ii era numele : Christian. Era din Anglia. Ma intreb care a fost vampirul care l-a creat. Nu cred ca a fost unul dintre lideri, ei ies afara doar ca sa vaneze. Se tem ca familia ce domina in America sa nu vina si sa atace casa. Erau intr-un razboi de un secol. Eu am aflat dupa cinci ani cum statea treaba.
Eram pe punctul de a pleca, insa ceva ne-a retinut. Am fost surprins sa o vad pe Alice lausa mea. Ochii ei aveau o privire taioasa. Apoi mi-am amintit cine avea ochii asa. Chris. Desigur ! Ea a fost cea care l-a transformat. Exista o chestia a vampirilor, foarte ciudata de asemenea, in primii ani, cel care a fost transformat seamana foarte mult cu cel care l-a transformat. E o chestie tare ciudata. Si eu am semanat cu Matilde in primii ani. Ea a fost cea care m-a creeat, era mana dreapta a lui Tom, nu pentru ca era foarte puternica, 'parintele' era atras de ea, fizic si psihic. Jumatatea lui, asa cum o numeau si altii.

- Ce doresti, Alice ? Am pronuntat numele ei cu calm.
- Sa-l vad. A spus ea foarte incet.

Desigur, creatorul este legat de creatura. Asa a fost si Matilde cu mine, dar a tinut mai mult la Alice. Era femie. Tipic lor. Cel cu care m-am inteles perfect a fost Tom.

- Pofteste inauntru. I-am spus si m-am dat din usa.
- Multumesc, George.

Cu asta spusa a fugit in camera unde l-a simtit pe Chris. Nu m-am dus la ei. Aveau nevoie sa fie singuri. Cred ca era ca si o mama pentru el. Pacat de ea. Avea sa sufere cand o sa plecam. Am stat asteptand o ora sa termine reuniunea aceea. Cand am vrut sa-i intrerup a venit Alice la mine, in loc sa ma duc eu la ei.

- George, te rog, pentru ce ai mai sfant, lasa-ma sa vin cu voi. M-a rugat uitandu-se in ochii mei.

Am meditat timp de cateva minute. Nu aveam nimic impotriva. Ba chiar avea sa fie interesant. Alice sa o vada pe Cathy, si inver. Erau parca doua clone.

- Bine. Am spus iar apoi am oftat.
- Presupun ca o sa fie bine pentru Chris, asa ca poti veni. Ai bagaje ? Am intrebat-o iar apoi am zambit.
- Multumesc mult ! Mi-a spus iar apoi m-a imbratisat.

Nu m-am asteptat la asta. Era o fire schimbatoare. I-am raspuns la imbratisare. Era ca si cum as fi avut-o pe Cathy in bratele mele. Nu pe Alice. S-a desprins din imbratisare si a fugit afara, cred ca a mers la casa familiei. Eu m-am dus la Chris, s-a uitat la mine cu o privire intrebatoare, iar eu i-am zambit si i-am dat din cap. Stiam la ce s-a gandit "O lasi pe Alice sa vina cu noi ?". Era bucuros. Se vede foarte tare legatura aceea dintre creator. Era chiar interesanta. Pacat ca eu nu prea am avut parte de ea. Dupa aproximativ douazeci de minute, ea a fost inapoi. I-am pus bagajul in trasura iar apoi am pornit. Desigur, trasura era doar pentru aparente. Aveam sa mergem pe jos, sa fugim, mai exact pana in Franta.

Am ajuns la casa mea pe la ora cinei. Am intrat pe usa din spate. Le-am spus lor sa mearga sus sa-si aleaga o camera. I-am avertizat ca aveam companie umana. A fost foarte amuzanta fata lui Chris cand a auzit acel lucuru. Eu m-am dus in holul care ducea la intrare. Am auzit niste voci furioase necunoscute, a Aghatai si a lui Cathy. Am intrat in spatiul vizual al oamenilor. M-am dus la Cathy si am luat-o de talie. S-a intors si m-a vazut, ochii ii erau uimiti.

- Ce se intampla aici, oameni buni ? Am intrebat usor ironic.
- Vampirule !

M-am uitat perplex la cel ce a spus acel cuvant si am inceput sa rad. Trebuia cumva sa ii fac sa creada ca nu sunt asa ceva, chiar daca eram.

- Eu nu sunt un vampir. Am spus sec.
- Daca as fi fost, cred ca deja ati fi fot toti morti, nu ? Am spus iar apoi am zambit.
- Va rog sa va retrageti la casele voastre.

Am auzit-o pe Cathy spunand pe un ton care-i tremura. S-a intors spre mine si m-a privit cu ochi rugatori. Cred ca stiam ce avea sa urmeze. ' De ce nu mi-ai scris ?' mi-a spus in gand singur.

- De ce nu mi-ai scris ? I-am auzit glasul, iar apoi am ras.
- Am uitat. I-am raspuns pe un ton inocent.
- Vin-o vreau sa cunosti pe cineva. I-am spus iar apoi m-am indreptat spre biblioteca, unde stiam ca aveau sa fie ei.