22-06-2012, 11:16 AM
Capitolul 25. De dragul vremurilor trecute.
Sa vedem ce s-a mai intamplat, nu ca ar fi ceva major. Insa, toata lumea este cuprinsa de febra sarbatorilor, cu toate ca mai e mai bine de o saptamana. Cadouri, agitatie, bucurie. Eu pe dealta parte am intrat in hibernare totala. Iar eu cand hibernez nu socializez. De fapt in afara de scoala nu am facut nimic altceva. Si ma mai plang ca sunt singura. In fine, revenind. Cum spuneam, este atata agitatie incat ma simt derutata. Dintr-o data totul a devenit mult prea animat pentru gustul meu si nu stiu daca sa ma bucur sau sa o i-au la fuga. Oricum Jenny si Vanessa au observat ca am devenit tot mai morocanoasa, asa ca m-au fortat sa merg cu ele la o sesiune de cumparaturi. Am incercat sa le refuz, dar in cele din urma am cedat.
Si cu toate astea, nici macar gasirea cadoului perfect pentru fiecare persoana importanta, nu m-a entuziasmat. Mai degraba, toate cantecelele alea vesele si mult prea dragalase m-au deprimat.
Si pentru a mai indulcii putin situatia, m-am impacat cu mama. Nu ca s-ar fi produs o schimbare extraordinara. Tot e plecata mai mereu si daca ma suna odata la doua zile, ma pot declara multumita. Noroc ca tata compeseaza sunandu-ma in fiecare zi, ceea ce a devenit oarecum ciudat, dar nu ma plang, mai ales ca nu l-am mai vazut de la bal.
Ii spusesem ca am de gand sa merg la el in vacanta, dar se pare ca din nu stiu ce motiv, el era plecat in acea perioada. Trist. Asa ca va trebui sa gasesc altceva de facut. Si ar mai fi si Alex care mi-a propus sa merg cu el si cu cativa colegi de-ai lui de la facultate, undeva la munte si sa petrec impreuna cu ei inclusiv Revelionul. Asta sau sa merg in excursie cu fetele, dar asa ar trebui sa ii vad patru zile fata acriturei de Amanda si a celor doi Zei. Nu pot spune ca ma incanta, dar e obtiune pe care o iau in calcul.
- Rose, te-ai mai gandit vii cu noi? Ma intreba Vanessa, in timp ce restul grupului isi indreptara privirea spre mine.
- Imm, inca nu stiu. Posibil. Habar n-am. Le-am raspuns distanta privind spre iesire. Unde se aflau blonda oxigenata si Austin sarutandu-se de mama focului. Erau atat de enervanti. Se pare ca blonda uitase de Jake, mai ales ca nu mai venise de doua zile la scoala ceea ce ma facea sa ma intreb, ce patise oare? Nu era ca si cum mi-ar fi pasat, eram doar curioasa.
- Bau. Ce zici vrei sa le facem in ciuda? Am auzit pe cineva in spatele meu. Ca tot vorbeam de lup.
- Buna Jake, si eu ma bucur sa te vad. Eu fac bine multumesc de intrebare, i-am raspuns ironica.
- Deci, ce zici pisi mergem la o cafea dupa scoala? Ma intreba din nou, dupa care veni si se aseza chiar langa mine.
- Poate. Apropo, vezi ca blonda ta spalacita e cu Austin. S-au v-ati obisnuit sa o impartiti? Sa stii ca’s curioasa.
- Poate sa stea cu Austin, daca vrea nu ma mai intereseaza oricum, imi spuse privindo detasat. Nici macar o reactie. Nu era nici gelos, nici furios, absolut nimic. Ai fi zis ca tot razboiul lui cu brunetul nici macar nu am exista.
I-am privit rand pe rand pe cei trei dupa care m-am ridicat si am plecat, spre clasa. I-am spus lui Jake ca ne vedem cand termin. Si cam asta a fost tot. Restul timpului, nu am facut sa dormitez la mine in banca incercand sa par interesanta de ceea ce spuneau profesorii, de parca eu cahiar aveam de gand sa ascult. Reusisem, sa scap de pedeapsa si pot spune ca eram multumita.
Era deja ora unu, iar orele abaia se treminasera, asa ca nu ma asteptam ca blondul sa fie punctual, dar spre surprinderea mea era pe hol ma astepta. N-aveam idee ce voia de fapt, dar merita sa raman atenta si sa astept. Il priveam sceptica, incercand sa aflu ce voia de la mine. Dar el era atat de tacut, incat ma facea sa ma simt prost.
Am ajuns la o cafenea, unde abia dupa ce o chelnerita ne-a luat comanda a reusit sa scoata doua vorbe. Iar asta era ciudat, mai ales ca el nu era asa tacut in preajma mea, ba chiar pana acum l-as fi pocnit fara sa stau pe ganduri.
- Vreau sa ma ajuti. Rosti dintr-o data agitat, spargand acea liniste stanjenitoare.
- Eu sa te ajut pe tine? Cu ce? L-am intrebat, fara sa il privesc.
- Vreau sa ma ajuti cu Vanessa, vreau sa…, dar nu a mai continuat oricum nu era nevoie. Intelesesem.
- Esti indragostit de Vanessa? Nu pot sa cred, dar stai linistit te ajut sa o cuceresti, desi te previn nu va fi usor deloc, e foarte pretentioasa. Restul discutieii noastre i-am dat sfaturi despre ce sa faca, desi inca eram socata de aceasta schimbare atat de brusca. Si cu aceasta nedumerire am plecat acasa. Inca nu imi venea sa cred. Ceva nu era bine, iar cunoscandu-l pe Jake, ceava nu era in regula. Analizasem sitatia pe toate partile. Ceva ma nemultumea. Eu si el nu fusesem niciodata prieteni, ne certam intotdeauna. Sa ii spun sa nu ii spun Vanessei? Ce sa fac? Sa il ajut pe Jake sau nu?.
- Hei mama. Am rostit in treacata, dupa care m-am reantors uimita in bucatarie. Mama era acasa, gastea. Asta da minune.
- Buna scumpo, da gatesc. Si cum a fost ziua ta astazi? Ma intreba fiind concentrata inca pe ceea ce facea.
- A fost bine. Nimic interesant. I-am raspuns fara vlaga, dupa care m-am asezat pe scaunul
- Rose, diseara o sa avem unul din partenerii lui Dean la cina, deci o sa te rog sa te comporti frumos, si sa te aranjezi. Imi spuse, detasat, ca si fara nici o retinere. Ar fi trebuit sa stiu ca din nou, pe primul loc era Dean.
- Bine. Am raspuns suparata dupa care am plecat spre camera mea.
Barbatul asta reusise sa distruga totul, si nu aveam de gand sa il iert pentru asta. Dar pentru inceput, sa nu par totusi o needucata, si sa ma aranjez cat de cat. Am imbracat o camasa alba, iar pe deasupra o vesta neagra. Mi-am luat o pereche de blugi inchisi la culoare. Ei, mai decent de atat nu se putea. Pana si parul mi-l aranjasem, prinzandumi-l intr-o pleata, ba chiar ma si macheasem putin.
Venise timpul sa cobor se pare ca musafirii abia isi facusera aparitia, iar spectacolul era pe cale sa inceapa.
- Oh Will ti-o prezint pe Rose, minunata mea fica vitrega. Rosti Dean in momentul in care mi-am facut aparitia in sufragerie. Ce nemernic mincinos. E las’ ca vezi tu.
- Ma bucur sa va cunosc. Am raspuns politicos, in timp ce barbatul de langa Dean parea destul de impresionant de mine, aveam de gand sa le fac jocul. Si in timp ce cei doi vorbeau, mama a servit cina. Ma prefaceam ca ii ascult, in timp ce ma jucam cu mancarea ceea ce parea a le displace parintilor mei.
- Da tu ce ai patit la mana? De ce esti vanata? Ma trezesc intreband, vazand ca mama tot incearca sa isi ascunda cateva vanatai destul de urate.
- O nimic scumpo, doar m-am lovit. Sunt asa de neatenta uneori, imi rapunse incercand sa zambeasca. Vezi sa nu, neindemanatica pe naiba.
- Tu i-ai facut ceva nu-i asa? Spune ce i-ai facut? Ai lovito ? Il intreb pe barbat privindu-l. Paru socat de reactia mea asa ca nu raspunse in nici un fel.
- Prostii. Termina Rose. Daca iti spun ca m-am lovit, asa este. Te rog sa o scuzi Well trece printr-o perioada mai grea. Asa sunt adolesentele, raspunse mama subliniind faptul, ca eu am o problema.
- Draga, te rog nu e nici locul nici momentul pentru o astfel de discutie. Interveni si Dean, care incerca sa para calm, desi era clar ca fierbia de nervi.
- Poti sa incerci tu sa ma minti, cat vrei. Dar eu stiu ca individul asta ti-a facut vanataile alea. Asa ca nu mai incerca sa il acoperi.
-Rose inceteaza odata. Se restii din nou mama. Vorbesti prostii.
- Eu vorbesc prostii? Tu esti aia care m-a abandonat pentru el. Tu esti aia pe care o bate. Am raspuns nervoasa, aproape tipand, incercand sa imi stapansesc lacrimile, care ma intepau.
- Rose…, rostii din nou Dean.
- Stii ceva Dean, poti sa te duci dracu ai face un bine societatii. Te urasc, si urasc ziua in care te-am cunoscut. Din cauza ta mi-am pierdut mama, si zicand asta m-am ridicat in fuga de la masa si am plecat spre iesire. Am luat o geaca pe mine care se afla in cuierul de pe hol si o pereche de ghete, si am iesit in fuga prin zapada. Apoi mi-am amintit ca Alex isi lasase masina aici, iar eu aveam cheile cu mine. Fara sa ma gandesc, am urcat in auto-vehicul si am demarat in tromba. Nu imi mai pasa de nimic, puteam foarte bine si sa mor. Am continuat sa conduc, reducand viteza din cauza zapezii si vizibilitatii reduse. Acum ma bucuram ca tata ma invatase sa conduc, chiar daca nu aveam inca permis, cred ca fusese cel mai bun lucru care il facuse pentru mine.
Fara sa imi mai pese, am intrat cu masina intr-un gard de pe margine. Impactul a fost destul de puternic, reusind sa distruga partea din fata a masinii si mie sa imi provoace cateva rani la cap, dar nu foarte grave. Cu toate astea nu imi pasa de nimic. De masina, de rani de frig, nimic nu mai conta voiam doar sa plang. Eram dezamagita de toti si de toate. Il uram pe Dean, dar mama parea sa il prefere pe el in locul meu ceea ce ma facea sa ma simt nefolositoare.
In rest nu mai stiu, pur si simplu am continuat sa plang. Eram dezamagita, simteam ca totul era in zadar. Puteam simti cum frigul pusese stapanire pe mine, recunosc ca nu fusese cea mai inteligenta miscare, dar preferam sa stau aici. Habar n-am cate timp trecuse, tot ce stiu era ca era din ce in ce mai frig, era intuneric si eram singura.
***
Prea mult zgomot, ce era cu atata galagie. Am deschis ochii si am privit buimaca in jur. Eram la mine in camera. Dar cum? Cine ma gasise? Era ca si cum totul fusese doar un vis? Posibil sa fi visat. M-am ridicat cu greu din pat si am mers spre baie. Eram palida si aveam un bandaj la cap, deci nu visasem. In rest paream a fi in regula. Am coborat, nu era nimeni acasa. Am mers spre iesire. Imediat cum am deschis usa am vazuto pe mama vorbind cu cineva de la politie. Cred ca o incurcasem. Plus ca puteam jura ca o vazusem pe mama aruncandu-mi o privire furioasa. M-am reintors in camera si am privit spre ceas, trebuia sa plec la scoala. Cred. Eram inca dezorientata, deci nu stiam prea bine cat dormisem.
Eram confuza si trista. M-am imbracat in liniste si am plecat spre iesire. Chiar cand am trecut pe langa bucatarie mama m-a oprit.
- Rose, m-am saturat de purtarea asta. Ce a fost in capul tau? Puteai sa mori? Eu una m-am saturat sa platesc pentru toate prostiile pe care le faci.
Nu am spus nimic, pur si simplu am mers mai departe, in timp ce cuvintele ei imi rasunau in minte. Simteam, cumva, ca au un dublu sens, mai ales partea cu ,,platitul’’ care parea o chestie radicala.
Cand am iesit pe usa aerul rece m-a izbit, precum o palma, facandu-ma sa lacrimez. Ninsese mult, si era tare frig. Nu eram sigura ca autobuzul avea sa ajunga, asa ca trebuia sa ma resemnez si sa raman la mersul pe jos. Ocazia perfecta pentru a te gandii, asta daca nu imi ingheta creierul intere timp.
Si atunci mi picat fisa, dar cu Alex ce se intamplase. Care fusese oare reactia lui in legatura cu isprava mea? Era o intrebare de baraj, pentru ca nu avream cum sa aflu. Cred ca era tare suparat, mai alesc ca ii facusem si unchiul de ras. Oricum, am uitat de asta imediat cum am intrat in liceu, pentru ca mintea mea a zburat la Jake sau mai bine spus era intrebarea daca sa il ajut sau nu cu Vanessa? Grea decizie.
Cand am intrat in clasa, am constat ca de fapt nu mai trebuia sa ma hotarasc nimic, cei doi erau impreuna. Chiar ca era prea de tot. Cand ? Cum? Nu aveam nici o idee, dar eram usurata ca nu mai trebuia sa fac pe Cupidon. Am mers si m-am asezat plictisita in banca, cercetand incet clasa. Jake era cu Vanessa, iar oxigenata cu Austin. Janny si ceilalti vorbeau despre nu stiu ce nimicuri. Cu toate astea atmosfera era incarcata, ca si cum o furtuna era pe cale sa inceapa.
Curand i-am vazut si pe ceilalti colegi ai ,,zeilor’’ intrand in clasa fiecare dintre ei asezandu-se pe unde au putut. Dupa cateva minute si-a facut aparitia si Alex ceea ce m-a surprins. Roscatul a venit fix la mine, il vazusem cu coada ochiului pentru ca ma simtem prea aiurea sa ridic privirea, sin pricina accidentului. Acesta s-a apropiat de mine si mi-a strans mana, soptindu-mi la ureche, ce fapt intrebandu-ma daca sunt ok. Am dat afirmativ din cap, asa ca el s-a reintors la catedra. Studiam curioasa privirile celor din jur incercand sa deslusesc daca aflasera ceva despre ce se intamplase. Nimic, nici o reactie.
Imediat si-a facut aparitia directorul care a inceput sa vorbeasca nu stiu ce chestie neinteresanta. Mai apoi acesta a anuntat ca am primit o excursie din partea companiei lui Dean, in care mergeau clasa zeilor si clasa mea, plus participantii de la bal. Toti erau foarte fericiti, in timp si eu fierbeam de nervii. Toti, aflasera ca Dean e tatal meu vitreg, si acum il ridicau in slavi. Reusise, inca o data, reusise sa para ceea ce nu era il uram.
Sa vedem ce s-a mai intamplat, nu ca ar fi ceva major. Insa, toata lumea este cuprinsa de febra sarbatorilor, cu toate ca mai e mai bine de o saptamana. Cadouri, agitatie, bucurie. Eu pe dealta parte am intrat in hibernare totala. Iar eu cand hibernez nu socializez. De fapt in afara de scoala nu am facut nimic altceva. Si ma mai plang ca sunt singura. In fine, revenind. Cum spuneam, este atata agitatie incat ma simt derutata. Dintr-o data totul a devenit mult prea animat pentru gustul meu si nu stiu daca sa ma bucur sau sa o i-au la fuga. Oricum Jenny si Vanessa au observat ca am devenit tot mai morocanoasa, asa ca m-au fortat sa merg cu ele la o sesiune de cumparaturi. Am incercat sa le refuz, dar in cele din urma am cedat.
Si cu toate astea, nici macar gasirea cadoului perfect pentru fiecare persoana importanta, nu m-a entuziasmat. Mai degraba, toate cantecelele alea vesele si mult prea dragalase m-au deprimat.
Si pentru a mai indulcii putin situatia, m-am impacat cu mama. Nu ca s-ar fi produs o schimbare extraordinara. Tot e plecata mai mereu si daca ma suna odata la doua zile, ma pot declara multumita. Noroc ca tata compeseaza sunandu-ma in fiecare zi, ceea ce a devenit oarecum ciudat, dar nu ma plang, mai ales ca nu l-am mai vazut de la bal.
Ii spusesem ca am de gand sa merg la el in vacanta, dar se pare ca din nu stiu ce motiv, el era plecat in acea perioada. Trist. Asa ca va trebui sa gasesc altceva de facut. Si ar mai fi si Alex care mi-a propus sa merg cu el si cu cativa colegi de-ai lui de la facultate, undeva la munte si sa petrec impreuna cu ei inclusiv Revelionul. Asta sau sa merg in excursie cu fetele, dar asa ar trebui sa ii vad patru zile fata acriturei de Amanda si a celor doi Zei. Nu pot spune ca ma incanta, dar e obtiune pe care o iau in calcul.
- Rose, te-ai mai gandit vii cu noi? Ma intreba Vanessa, in timp ce restul grupului isi indreptara privirea spre mine.
- Imm, inca nu stiu. Posibil. Habar n-am. Le-am raspuns distanta privind spre iesire. Unde se aflau blonda oxigenata si Austin sarutandu-se de mama focului. Erau atat de enervanti. Se pare ca blonda uitase de Jake, mai ales ca nu mai venise de doua zile la scoala ceea ce ma facea sa ma intreb, ce patise oare? Nu era ca si cum mi-ar fi pasat, eram doar curioasa.
- Bau. Ce zici vrei sa le facem in ciuda? Am auzit pe cineva in spatele meu. Ca tot vorbeam de lup.
- Buna Jake, si eu ma bucur sa te vad. Eu fac bine multumesc de intrebare, i-am raspuns ironica.
- Deci, ce zici pisi mergem la o cafea dupa scoala? Ma intreba din nou, dupa care veni si se aseza chiar langa mine.
- Poate. Apropo, vezi ca blonda ta spalacita e cu Austin. S-au v-ati obisnuit sa o impartiti? Sa stii ca’s curioasa.
- Poate sa stea cu Austin, daca vrea nu ma mai intereseaza oricum, imi spuse privindo detasat. Nici macar o reactie. Nu era nici gelos, nici furios, absolut nimic. Ai fi zis ca tot razboiul lui cu brunetul nici macar nu am exista.
I-am privit rand pe rand pe cei trei dupa care m-am ridicat si am plecat, spre clasa. I-am spus lui Jake ca ne vedem cand termin. Si cam asta a fost tot. Restul timpului, nu am facut sa dormitez la mine in banca incercand sa par interesanta de ceea ce spuneau profesorii, de parca eu cahiar aveam de gand sa ascult. Reusisem, sa scap de pedeapsa si pot spune ca eram multumita.
Era deja ora unu, iar orele abaia se treminasera, asa ca nu ma asteptam ca blondul sa fie punctual, dar spre surprinderea mea era pe hol ma astepta. N-aveam idee ce voia de fapt, dar merita sa raman atenta si sa astept. Il priveam sceptica, incercand sa aflu ce voia de la mine. Dar el era atat de tacut, incat ma facea sa ma simt prost.
Am ajuns la o cafenea, unde abia dupa ce o chelnerita ne-a luat comanda a reusit sa scoata doua vorbe. Iar asta era ciudat, mai ales ca el nu era asa tacut in preajma mea, ba chiar pana acum l-as fi pocnit fara sa stau pe ganduri.
- Vreau sa ma ajuti. Rosti dintr-o data agitat, spargand acea liniste stanjenitoare.
- Eu sa te ajut pe tine? Cu ce? L-am intrebat, fara sa il privesc.
- Vreau sa ma ajuti cu Vanessa, vreau sa…, dar nu a mai continuat oricum nu era nevoie. Intelesesem.
- Esti indragostit de Vanessa? Nu pot sa cred, dar stai linistit te ajut sa o cuceresti, desi te previn nu va fi usor deloc, e foarte pretentioasa. Restul discutieii noastre i-am dat sfaturi despre ce sa faca, desi inca eram socata de aceasta schimbare atat de brusca. Si cu aceasta nedumerire am plecat acasa. Inca nu imi venea sa cred. Ceva nu era bine, iar cunoscandu-l pe Jake, ceava nu era in regula. Analizasem sitatia pe toate partile. Ceva ma nemultumea. Eu si el nu fusesem niciodata prieteni, ne certam intotdeauna. Sa ii spun sa nu ii spun Vanessei? Ce sa fac? Sa il ajut pe Jake sau nu?.
- Hei mama. Am rostit in treacata, dupa care m-am reantors uimita in bucatarie. Mama era acasa, gastea. Asta da minune.
- Buna scumpo, da gatesc. Si cum a fost ziua ta astazi? Ma intreba fiind concentrata inca pe ceea ce facea.
- A fost bine. Nimic interesant. I-am raspuns fara vlaga, dupa care m-am asezat pe scaunul
- Rose, diseara o sa avem unul din partenerii lui Dean la cina, deci o sa te rog sa te comporti frumos, si sa te aranjezi. Imi spuse, detasat, ca si fara nici o retinere. Ar fi trebuit sa stiu ca din nou, pe primul loc era Dean.
- Bine. Am raspuns suparata dupa care am plecat spre camera mea.
Barbatul asta reusise sa distruga totul, si nu aveam de gand sa il iert pentru asta. Dar pentru inceput, sa nu par totusi o needucata, si sa ma aranjez cat de cat. Am imbracat o camasa alba, iar pe deasupra o vesta neagra. Mi-am luat o pereche de blugi inchisi la culoare. Ei, mai decent de atat nu se putea. Pana si parul mi-l aranjasem, prinzandumi-l intr-o pleata, ba chiar ma si macheasem putin.
Venise timpul sa cobor se pare ca musafirii abia isi facusera aparitia, iar spectacolul era pe cale sa inceapa.
- Oh Will ti-o prezint pe Rose, minunata mea fica vitrega. Rosti Dean in momentul in care mi-am facut aparitia in sufragerie. Ce nemernic mincinos. E las’ ca vezi tu.
- Ma bucur sa va cunosc. Am raspuns politicos, in timp ce barbatul de langa Dean parea destul de impresionant de mine, aveam de gand sa le fac jocul. Si in timp ce cei doi vorbeau, mama a servit cina. Ma prefaceam ca ii ascult, in timp ce ma jucam cu mancarea ceea ce parea a le displace parintilor mei.
- Da tu ce ai patit la mana? De ce esti vanata? Ma trezesc intreband, vazand ca mama tot incearca sa isi ascunda cateva vanatai destul de urate.
- O nimic scumpo, doar m-am lovit. Sunt asa de neatenta uneori, imi rapunse incercand sa zambeasca. Vezi sa nu, neindemanatica pe naiba.
- Tu i-ai facut ceva nu-i asa? Spune ce i-ai facut? Ai lovito ? Il intreb pe barbat privindu-l. Paru socat de reactia mea asa ca nu raspunse in nici un fel.
- Prostii. Termina Rose. Daca iti spun ca m-am lovit, asa este. Te rog sa o scuzi Well trece printr-o perioada mai grea. Asa sunt adolesentele, raspunse mama subliniind faptul, ca eu am o problema.
- Draga, te rog nu e nici locul nici momentul pentru o astfel de discutie. Interveni si Dean, care incerca sa para calm, desi era clar ca fierbia de nervi.
- Poti sa incerci tu sa ma minti, cat vrei. Dar eu stiu ca individul asta ti-a facut vanataile alea. Asa ca nu mai incerca sa il acoperi.
-Rose inceteaza odata. Se restii din nou mama. Vorbesti prostii.
- Eu vorbesc prostii? Tu esti aia care m-a abandonat pentru el. Tu esti aia pe care o bate. Am raspuns nervoasa, aproape tipand, incercand sa imi stapansesc lacrimile, care ma intepau.
- Rose…, rostii din nou Dean.
- Stii ceva Dean, poti sa te duci dracu ai face un bine societatii. Te urasc, si urasc ziua in care te-am cunoscut. Din cauza ta mi-am pierdut mama, si zicand asta m-am ridicat in fuga de la masa si am plecat spre iesire. Am luat o geaca pe mine care se afla in cuierul de pe hol si o pereche de ghete, si am iesit in fuga prin zapada. Apoi mi-am amintit ca Alex isi lasase masina aici, iar eu aveam cheile cu mine. Fara sa ma gandesc, am urcat in auto-vehicul si am demarat in tromba. Nu imi mai pasa de nimic, puteam foarte bine si sa mor. Am continuat sa conduc, reducand viteza din cauza zapezii si vizibilitatii reduse. Acum ma bucuram ca tata ma invatase sa conduc, chiar daca nu aveam inca permis, cred ca fusese cel mai bun lucru care il facuse pentru mine.
Fara sa imi mai pese, am intrat cu masina intr-un gard de pe margine. Impactul a fost destul de puternic, reusind sa distruga partea din fata a masinii si mie sa imi provoace cateva rani la cap, dar nu foarte grave. Cu toate astea nu imi pasa de nimic. De masina, de rani de frig, nimic nu mai conta voiam doar sa plang. Eram dezamagita de toti si de toate. Il uram pe Dean, dar mama parea sa il prefere pe el in locul meu ceea ce ma facea sa ma simt nefolositoare.
In rest nu mai stiu, pur si simplu am continuat sa plang. Eram dezamagita, simteam ca totul era in zadar. Puteam simti cum frigul pusese stapanire pe mine, recunosc ca nu fusese cea mai inteligenta miscare, dar preferam sa stau aici. Habar n-am cate timp trecuse, tot ce stiu era ca era din ce in ce mai frig, era intuneric si eram singura.
***
Prea mult zgomot, ce era cu atata galagie. Am deschis ochii si am privit buimaca in jur. Eram la mine in camera. Dar cum? Cine ma gasise? Era ca si cum totul fusese doar un vis? Posibil sa fi visat. M-am ridicat cu greu din pat si am mers spre baie. Eram palida si aveam un bandaj la cap, deci nu visasem. In rest paream a fi in regula. Am coborat, nu era nimeni acasa. Am mers spre iesire. Imediat cum am deschis usa am vazuto pe mama vorbind cu cineva de la politie. Cred ca o incurcasem. Plus ca puteam jura ca o vazusem pe mama aruncandu-mi o privire furioasa. M-am reintors in camera si am privit spre ceas, trebuia sa plec la scoala. Cred. Eram inca dezorientata, deci nu stiam prea bine cat dormisem.
Eram confuza si trista. M-am imbracat in liniste si am plecat spre iesire. Chiar cand am trecut pe langa bucatarie mama m-a oprit.
- Rose, m-am saturat de purtarea asta. Ce a fost in capul tau? Puteai sa mori? Eu una m-am saturat sa platesc pentru toate prostiile pe care le faci.
Nu am spus nimic, pur si simplu am mers mai departe, in timp ce cuvintele ei imi rasunau in minte. Simteam, cumva, ca au un dublu sens, mai ales partea cu ,,platitul’’ care parea o chestie radicala.
Cand am iesit pe usa aerul rece m-a izbit, precum o palma, facandu-ma sa lacrimez. Ninsese mult, si era tare frig. Nu eram sigura ca autobuzul avea sa ajunga, asa ca trebuia sa ma resemnez si sa raman la mersul pe jos. Ocazia perfecta pentru a te gandii, asta daca nu imi ingheta creierul intere timp.
Si atunci mi picat fisa, dar cu Alex ce se intamplase. Care fusese oare reactia lui in legatura cu isprava mea? Era o intrebare de baraj, pentru ca nu avream cum sa aflu. Cred ca era tare suparat, mai alesc ca ii facusem si unchiul de ras. Oricum, am uitat de asta imediat cum am intrat in liceu, pentru ca mintea mea a zburat la Jake sau mai bine spus era intrebarea daca sa il ajut sau nu cu Vanessa? Grea decizie.
Cand am intrat in clasa, am constat ca de fapt nu mai trebuia sa ma hotarasc nimic, cei doi erau impreuna. Chiar ca era prea de tot. Cand ? Cum? Nu aveam nici o idee, dar eram usurata ca nu mai trebuia sa fac pe Cupidon. Am mers si m-am asezat plictisita in banca, cercetand incet clasa. Jake era cu Vanessa, iar oxigenata cu Austin. Janny si ceilalti vorbeau despre nu stiu ce nimicuri. Cu toate astea atmosfera era incarcata, ca si cum o furtuna era pe cale sa inceapa.
Curand i-am vazut si pe ceilalti colegi ai ,,zeilor’’ intrand in clasa fiecare dintre ei asezandu-se pe unde au putut. Dupa cateva minute si-a facut aparitia si Alex ceea ce m-a surprins. Roscatul a venit fix la mine, il vazusem cu coada ochiului pentru ca ma simtem prea aiurea sa ridic privirea, sin pricina accidentului. Acesta s-a apropiat de mine si mi-a strans mana, soptindu-mi la ureche, ce fapt intrebandu-ma daca sunt ok. Am dat afirmativ din cap, asa ca el s-a reintors la catedra. Studiam curioasa privirile celor din jur incercand sa deslusesc daca aflasera ceva despre ce se intamplase. Nimic, nici o reactie.
Imediat si-a facut aparitia directorul care a inceput sa vorbeasca nu stiu ce chestie neinteresanta. Mai apoi acesta a anuntat ca am primit o excursie din partea companiei lui Dean, in care mergeau clasa zeilor si clasa mea, plus participantii de la bal. Toti erau foarte fericiti, in timp si eu fierbeam de nervii. Toti, aflasera ca Dean e tatal meu vitreg, si acum il ridicau in slavi. Reusise, inca o data, reusise sa para ceea ce nu era il uram.