Fara speranta !

[Denny]

Fetelor, multumesc de commuri. Am venit cu capitolul trei, sper sa va placa. Nu l-am corectat.

Sper sa va placa !

Capitolul trei

*Cathy`s p.o.v*

Stau in camera mea si privesc spre rochia de pe pat. Era frumoasa. Era rochia care mi-o cumparase George cu o zi in urma. Era superba, chiar imi placea. Jared niciodata nu mi-a daruit ceva. Daca ma gandesc mai bine, mi-as fi dorit sa-l intalnesc pe George inaintea lui Jared. Poate asa, nu as mai fi trecut prin chinul acesta. Cand imi amintesc in ce stare eram cu o saptamana inainte imi vine sa ma si arunc de pe geam. Adica, eram distrusa, plangeam toata ziua, inclusiv abia mancam. Cred ca daca Geo, nu ar fi foat mereu langa mine nu cred ca as fi supravietuit, m-as fi sinucis cu siguranta. Daca as fi fost in America, aproape de mama de si tata, m-as fi dus la ei. Insa, aici in Paris, nu am pe nimeni. Sunt sigura ca George e un inger cazut din rai, doar pentru mine, pentru a ma ajuta. Am tresarit cand am auzit o ciocanitura la usa.

- Miss Catherine ? Masa e servita, domnul George va asteapta in sufragerie. Am auzit vocea lui Agatha de dupa usa.

Era servitoarea. Foarte de treaba. Era amuzanta. Imi pretreceam destul de mult timp cu ei, ii ajutam si prin casa la cate ceva, insa nu ma lasau sa fac prea multe. M-am dus spre sifonierul imens, si mi-am luat o rochie neagra, cea pe care mi-a daruit-o mama la aniversarea de saisprezece ani, acum doi ani. Era intr-o stare perfecta. M-am imbracat cu ea si mi-am aranjaat putin firele rebele care ieseau din coada impletita. M-am uitat ultima data in oglinda si apoi am iesit pe usa. Am strabatut usor vesela holul casei si am ajuns intr-un final la capatul scarilor care aveau sa ma duca in sufragerie. Le-am coborat usor, avand grija sa nu cad. Cand am terminat de coborat m-am dus spre sufragerie. Masa era foarte lunga. Am inconjurat-o si m-am dus in drepata lui George. El s-a ridicat si m-a salutat iar apoi mi-a tras scaunul ca sa ma asez. Am inceput sa mananc pieptul de pui care era pe farfurie, avea o garnitura delicioasa, cred ca era din smantana cu mazare, dar nu i-am dat importanta, imi era foame, puteam manca orice. Dupa vreo douazeci de minute, dupa ce am terminat si eu de mancat, am inceput sa beau dintr-un pahar de vin rosu, era demi-dulce, il adoram.

- O sa plec in Germania pentru cateva zile. L-am auzit pe George spunand.

Am tresarit. Mi-am atintit privirea spre podea.

- Stai linistita, o sa ma intorc acasa indata ce pot. E o chestiune de afaceri. Mi s-a adresat iar apoi a chicotit.
- Nu m-am panicat deloc. Am mintit.
- Nu stii sa minti. A adaugat iar apoi s-a ridicat de la masa si m-a poftit sa-l urmez.

M-am ridicat usor si eu de pe scaun si am pasit in urma lui. Am putut sa-i observ mersul gratios si elegant. Avea ceva inuman in el, poate pana la urma chiar era un inger. Ca si acela pe care il citeam in cartile de fantezie din biblioteca mamei. Am intrat intr-o incapere destul de spatioasa. Am dedus ca era biblioteca. Uitasem de ea. Era locul in care Jared a spus ca nu ma mai vrea. Brusc, am inceput sa tremur. Imaginile din ziua aceea au inceput sa-mi treaca prin minte din ce in ce mai rapid, cuvintele parca imi rasuau ca si un ecou continuu in minte, nelasandu-ma in pace. Am simtit niste brate care ma inconjurau, am presupus ca erau a lui George. Apoi m-am simtit asezata pe o suprafata moale.

- Cathy ! Mi-am auzit numele strigat.

Am vrut sa raspund, insa ceva nu ma lasa.

- Sunt .... sunt bine. Am reusit sa spun intr-un sfarsit.
- Dumnezeule mare ! Ce ai patit ? M-a intrebat ingrijorat.
- Amintiri, dragul meu George, amintiri.

Apoi am inceput sa plang, ca deobicei. Mi-am simtit capul sprijinit pe pieptul lui. Lacrimile mele ii udau hainele, voiam sa ma opresc, insa nu puteam. Rana inca era larg deschisa, si nu cred ca avea sa se inchida prea devreme.

O durere ingrozitoare mi-a sagetat capul dintr-o data. Deschid ochii speriata si privesc in jur. Eram in camera mea, in pat. Am oftat iar apoi am incercat sa-mi amintesc ce s-a intamplat. Cand vreau sa ma ridic, mana mea a atins ceva fin si rece. Era o hartie, mai degraba o scrisoare. Am deschis-o, 'sfasiind' hartia si am deschis-o. O gramada de pete negre erau asezate pe suprafata alba. Am inceput sa citesc.

[center] Draga mea Cathy,

Dupa cum am discutat ieri la masa, urma sa fac o calatorie in Germania, ceea ce s-a si intamplat. Ti-am scris aceasta scrisoare, ca sa-mi iau ramas bun, pentru perioada aceasta de timp. Ieri, in biblioteca, ai adormit in bratele mele. Cand vei citii aceasta scrisoare eu deja voi fi plecat de mult. O sa ne vedem cu bine. O sa-ti scriu cand pot.

Cu drag, George.

[/center]

Am zambit amar si am pus scrisoarea pe noptiera care era langa pat. M-am ridicat si m-am dus spre masuta unde aveam vasul cu apa. Am luat lichidul in maini si mi l-am aruncat pe fata. Am luat un prosop si am inceput usor sa ma sterg pe fata. M-am dus spre sifonier si mi-am luat o rochie albastra, am imbracat-o si am coborat in sufragerie. Agatha m-a observat si a adus micul de jun, urma sa mananc singura. Uram sa fiu singura !
Mai spre dupa masa, mi-am luat o carte din biblioteca si m-am dus in gradina. M-am asezat pe bancuta care era acolo si am inceput sa citesc. Era interesanta cartea, o dragoste imposibila intre un vampir si o tanara fata. Era pe gustul meu, ce era mai placut decat un tanar chipes, ambil si fermecator ? Da, exact, te indragostesti de el, faci totul pentru el, iar apoi te lasa cu ochii-n soare. Exact cum am patit si eu. Am inchis cartea si m-am dus inapoi in casa, aerul incepea sa devina din ce in ce mai repede, semn ca toamna urma sa-si faca aparitia.

A trecut o saptamana de cand George a plecat, iar eu nu am primit nicio scrisoare. In fiecare zi, pana azi, am asteptat macar o telegrama in care sa-mi spuna ca sunt bine. Ca deobicei, nu a existat zi sa nu plang. Terminasem cartea pe care o incepusem atunci, in ziua in care a plecat el. M-a intristat, fata a murit la mana vampirului. Desi, dragostea lor fusese frumoasa.
Era ora cinei, am coborat in sufragerie si m-am asezat la masa. Agatha mi-a adus mancarea, i-am spus sa stea si ea la masa, dar desigur m-a refuzat. Am mancat in liniste, savurand fiecare bucatica. Dupa aceea m-am dus la mine in camera, si m-am asezat la masuta unde puteam sa imi scriu in jurnal. Deodata am auzit niste tipete care veneau de jos. M-am ridicat speriata de pe scaun si am iesit din camera. Am fugit pana la capatul scarilor si am vrut sa vad cine era, am coborat scarile in graba. Pe masura ce inaintam vocile erau din ce in ce mai clare.

- Unde e vampirul ? A spus cineva, cred ca era barbat.
- Aici nu locuieste niciun vampir. A raspuns alta voce, a Agathei.
- Agatha ? Ce se intampla aici ?

Am spus pe un ton calm in timp ce inaintam spre usa.

- Cine sunt oamenii acestia ? Am intrebat uitandu-ma spre multime.
- Sateni, miss Cathy, sateni, care au impresia ca aici sta un vampir. A raspuns Agatha.

Atunci, am pufnit in ras. In America auzeai lucrurile acestea doar in carti. Pentru numele lui Dumnezeu ! Vampirii nu existau.

- Cred ca glumiti. Vampirii nu exista. Orice om normal stie asta. am raspuns calma.

Dintr-o data am simtit doua brate in jurul taliei mele. Am tresarit si m-am uitat in spate, era ... el.