Viata unei fete ninja

[~~~KiOko kimy~~~]

CAPITOLUL 4

Sakura:
Persoana venea si venea , pana cand a iesit din umbra si in sfarsit mi-am putut da seama cine este. Insa ma intreb ce cauta aici. Puteam observa parul negru ca pana corbului, legat intr-o coada la spate, ochii negri si avea si niste riduri sub ochi. In afara de asta, semana leit cu Sasuke. Este clar ca el este Itachi, fratele lui Sasuke.Ma ridic de pe iarba, incepand sa inaintez catre el cu un kunai in mana. Ma teleportez rapid in spatele lui, punandu-i un kunai la gat, insa observ ca este o clona, deoarece imediat ce i-am pus kunaiul la gat, s-a transformat in niste ciori, ce zburau in toate partile. Imediat ma trezesc prinsa intr-un genjutsu. Il vad pe Itachi in fata mea, stand cu mainile incrucisate si uitandu-se patrunzator in ochii mei. Imi spune ca nu-mi vrea raul momentan si ca m-a adus aici pentru a-mi da niste explicatii. Vreau sa fug, insa tot ceea ce reusesc sa fac, este sa ma invart in cerc. Chiar daca este intuneric, eu il pot vedea foarte bine pe Itachi cerand niste explicatii din priviri. El incepe sa-mi povesteasca cum a ajuns sa se alieze cu Orochimaru si Kabuto. Spre surprinderea mea, Itachi incerca sa-l protejeze pe Sasuke de Orochimaru, deoarece vroia sa-l omoare si sa puna mana pe sharinganul sau, iar Itachi, ca sa nu dea de banuit, a trebuit sa se lupte cu Kakasi. Acum ca Orochimaru si Kabuto sunt morti, nu mai trebuie sa ne fie teama. Itachi o sa incerce sa-l protejeze in continuare pe Sasuke din umbra, ca un frate bun si protector. Mi-a mai spus ca nimeni nu trebuie sa afle de aceasta mica conversatie, si sa nu-i spun lui Sasuke ca Itachi ii vrea binele. I-am spus ca se poate baza pe mine oricand, atata timp cat incearca sa faca lucruri bune. Mi-a zambit prieteneste si m-a eliberat din genjutsu, lasandu-ma iar singura pe iarba. Observ ca am stat destul de mult, si ca am cam ratat o parte din rasaritul soarelui. Oare Itachi m-a mintit, sau mi-a spus adevarul? Mai am mult pana voi afla adevarul, insa cand il voi mai intalni, voi incerca sa-l conving sa se intoarca in Konoha. Ceva imi spune ca a spus adevarul, deoarece daca ne vroia raul, pe mine putea sa ma omoare oricand. Adica eram aici, singura, iar puterea mea nu se masoara cu a lui. Dupa ce m-am plictisit de statul sub lumina soarelui, m-am hotarat sa ma intorc in tabara. Probabil ceilalti ma cauta. Nu cred ca sunt ingrijorati, ci doar vor sa termine misiunea cu succes. Uneori, ma intreb daca e bine ca am ales sa fiu ninja. Daca s-ar descurca mult mai bine fara mine? Nu imi place sa o spun, dar cred ca eu nu am un rost in viata? De ce oare m-am nascut? Lumea ar fii mult mai fericita daca eu nu as mai exista. Poate mama mi-ar mai duce dorul din cand in cand, ca in rest nimeni nu cred ca tine cu adevarat la mine. Gandindu-ma la ce e mai rau, ma intristez si las sa imi curga o lacrima pe obraz. Daca asi putea sa ma schimb, sa fiu mai frumoasa, mai tupeista, mai matura. Dar cred ca voi ramane pentru totdeauna aceeasi floare de cires mica si plapanda.

***

Cand sunt in aproprierea taberei, aud strigate si observ trei siluete apropriinduse de mine. Nu erau nimeni altii decat Naruto, Sasuke si Kakasi-Sensei cautandu-ma destul de ingrijorati. Ma intrept spre ei cu pasi marunti, spunandu-le ca ne intalnim in tabara. Incep sa alerg, deoarece cred ca sunt singura care mai trebuie sa-si stranga lucrurile. Cand ajung in tabara observ cum cortul meu este frumos impachetat si la locul sau, iar restul lucrurilor sunt si ele bagate in rucsac. Ma asez pe iarba si ma uit la nori. Dupa putin timp apar si restul. Ma ridic, imi pun rucsacul in spate si ne continuam drumul spre Konoha. Simt sa suntem urmariti, insa nu spun nimic nimanui, crezant ca este Itachi. Ma uit inspre coechipieri si sensei, si se vede ca si ei si-au dat seama ca suntem urmariti. Nu cred ca este Itachi, deoarece el stie foarte bine cum sa se ascunda si sa nu se faca remarcat. Ma uit in jos, si observ cum prin iarba sunt puse capcane. Cum de nu le-a observat nimeni pana acum? Ne cataram in copaci, ne facem niste clone, si asteptam sa vina inamicii. Aud niste rasete si o voce groasa.
- Iesiti de unde va ascundeti si predati-va sau va omor.
Aceasta voce mi se parea extrem de cunoscuta. Semana cu a tatalui meu. L-am vazut doar o data cand eram mica, cum incerca sa o violeze pe mama. De atunci nu l-am mai vazut.