Franturi de speranta

[BuBuLiNa]

Ello again
Dacă tot am ceva timp hai să îţi las şi aici un replay. Să vedem mi-a plăcut acest capitol deşi aş fi vrut mai multă descriere, mai profund, mai nu găsesc cuvântul potrivit, anyway dialogul nu mi s-a părut sec şi mă bucur că nu mai foloseşti aşa de mult. Sunt curioasă să văd cum o să decurgă lucrurile şi să aflu de ce era Jenny cu Austin cum tu nu ai vrut să îmi zici. Greşeli era să uit am văzut câteva şi deşi ştiu că mă repet sper să fii mai atentă data viitoare. Bye, bye.

[Katniss]

Ştiu că am întârziat destul de mult cu nextu ( nu a fost cu intenţie) pentru că îl aveam scris de acum două săptămâni, dar cum nu eram mulţumită l-am modificat, ba chiar l-am rescris.
Şi totuşi nici acum nu sunt prea încântată de rezutat ( asta doar ca fapt divers), dar am decis să îl postez deoarece nu voi mai posta decât după Paşti. Sper să vă placă cât de cât, aşa că lectură plăcută. Enjoy.

Cap 13. Naivitate

Voiam să îi iau prin surprindere şi atunci am realizat…la ce bun să fac toate astea. Nu le-aş fi oferit decât satisfacţie. Aşa că m-am îndepărtat cât mai repede. I-am văzut pe Jenny şi Austin, hotărâsem să îi ignor, dar se pare că ei nu voiau să mă ignore pe mine.
În următoarele minute au venit lângă mine, timp în care bruneta mă îndemnă să o urmez, probabil la baie. Mergeam în linişte nici una dintre noi nu spunea nimic, iar eu nu aveam chef să încep o discuţie. Trecuseră câteva minute bune, aveam de gând să plec.
- Sunt iubita lui Austin. Mi-a spus atât de repede că aproape nu înţelesesem. Deci, aşa se explica, dar de ce acum? Ceva era ciudat, iar ea părea că nu îşi dă seama de asta.
- Vreau să mă dăruiesc lui. Continuă, după un moment de linişte. Era absurd, cum aşa dintr-o dată îl iubeşte, ba chiar vrea să se culce cu el. O credeam mai inteligentă de atât, credeam că îşi va da seama că nu este decât o capcană.
- Eşti absolut sigură că vrei să faci asta? Nu te-ai gândit că poate nu este decât un joc? Am zis revoltată de naivitatea de care dădea dovadă.
- Da şi nu îmi pasă de nimeni, eu îl iubesc, îmi zise în grabă după care plecă. Era clar că nimeni nu avea cum să îi deschidă ochii nici măcar eu, iar asta mă făcea să mă simt neputincioasă, slabă, uram asta.
- De ce viaţa trebuie să fie atât de nedreaptă?! Am strigat, lovind peretele din faţă. Dar de ce mă simţeam aşa? Adică nu era treaba mea ce avea de gând să facă, aşa cum nici pe ea sau pe alţi nu aveau să îi intereseze de mine.
- Pentru că…aşa trebuie. Dacă totul ar fi uşor şi corect, viaţa ar fi plictisitoare, nu crezi?

M-am uitat spre persoana care vorbise. El mi-a întâlnit privirea pentru un moment, apoi s-a uitat în jos. Îl ştiam pe tip, din prima zi în care o salvasem pe Jenny, purta o pereche de blugi negrii şi o cămaşa albă. Îl priveam şi nu înţelegeam de ce venise, dar ştiam că avea să fie de rău.

- Ştii că ai dreptate, însă nu în toate privinţele Jenny va fi a mea, biata de ea dacă ar ştii. L-am privit oarecum şocată, mi-o spusese atât de degajat încât nu îmi venea să cred şi de ce îmi spusese tocmai mie nu se temea că aveam să îl dau de gol.
- Nu te temi că i-aş putea spune, suntem prietene ce te face să crezi că nu o voi face? L-am întrebat fixându-l cu privirea.
- Nu, pentru mine nu reprezinţi nici un pericol, după care un râs isteric se auzi în întreaga încăpere. Asta mă enerva mai mult decât îşi închipuise, acum el era cel care va avea de suferit.
Mi-am încleştat maxilarul si mi-am strâns mâinile in jurul corpului. Părea surprins, se aşteptase probabil să dau fuga să îi spun brunetei, dar se înşelase nu eram genul. Fără să stau pe gânduri m-am îndreptat spre el, reuşind să îl lovesc cu piciorul drept în abdomen. Nu fusese de ajuns, era destul de puternic, iar asta nu la afectat. Am încercat să îl lovesc din nou, de data aceasta cu pumnul, însă nenorocitul a reuşit să îmi pareze lovitura, după care am primit un pumn în abdomen.
Acea lovitură mi-a trezit toate acele amintiri neplăcute, prima bătaie pe care am primit-o de la tata sau când l-am văzut cum o loveşte fără milă pe mama, cred că asta era imaginea care îmi va marca întreaga viaţă, fusese atât de dureros. Iar acum toate acele clipe pe care le renegasem, reprimându-le atâta timp, acum păreau mai vii ca niciodată. Nu puteam acceptat toate astea, aşa că am început să îl lovesc cu pumnii şi picioarele, primind la rândul meu câte o palmă. Însă într-un moment de neatenţie din partea lui, am reuşit să îl lovesc destul de tare încât să îl fac să cadă jos.
L-am privit din nou, arăta destul de rău, avea faţa plină de sânge şi de vânătăi chiar nu credeam că sunt atât de puternică, dar nici eu nu arătam mai bine aveam multe vânătai pe braţe şi buza îmi era spartă, nu îmi păsa, atâta timp cât primise ceea ce meritase.

- Sper că ţi-ai dat seama că Jenny nu este singură, are cine să o apere.

Îmi doream să fi înţeles mesajul şi să nu fiu nevoită să îl repet. Am plecat în grabă, deja pierdusem prea mult timp cu idiotul asta şi tot ce îmi doream era să ajung acasă.
Când m-am întors l-am văzut pe Jake, care părea destul de îngrijorat, dar odată cu apariţia mea s-a mai liniştit. A venit şi m-a îmbrăţişat.
- Rose, ce s-a întâmplat? De ce îţi curge sânge? Ţipa impacientat şi parcă înnebunit de starea în care eram sau cel puţin asta dădea de înţeles, nu cred că îl mai văzusem atât de nervos.
- Rose cine ţi-a făcut asta? Mă întrebă de dat asta, vocea fiindu-i mai calmă, totuşi părea din ce în ce mai nerăbdător, dorind probabil să se ducă după tip.
- Stai liniştit, eu nu am păţit nimic, să îl vezi pe tip. Şi oricum nu am chef de alte scandaluri, aşa că te rog să mergem acasă. I-am spus amuzată de toată situaţia, într-un fel ar fi trebuit să mă bucur pentru că niciodată nu aş fi crezut că o să fie atât de nervos.
M-a luat de mână, trăgându-mă uşor spre el, încercând să mă apere de loviturile celor din jur. Atunci, am simţit cum cineva mă opreşte, m-am întors şi am realizat că era Alex, cred că abia acum mă văzuse şi părea şocat. Am hotărât să îl ignor şi să îmi văd mai departe de drum, în fond nu aveam dispoziţia necesară să îl ascult acum. Ciudat, de ce oare blondul mă mai ţinea încă de mână? Nu ştiam, dar nu voiam să îmi dea drumul îmi plăcea senzaţia de siguranţă pe care mi-o oferea.
Mi-a deschis încet portiera aşteptând să urc în maşină, ajutându-mă să îmi pun centura după care se urcă şi el. Atât de tăcut ce se întâmplase cu el…la ce se gândea oare? Porni apăsând pe acceleraţie, fără să scoată vreun cuvânt, era atât de enervantă liniştea asta, ca să nu mai vorbesc de situaţia tensionată. Mi-am îndreptat atenţia spre luminile de pe străzi, era atât de frumos. Deodată maşina se opri la un semafor, atunci am început să râd amintindu-mi de bătaia pe care ş-o luase tipul ăla de la mine. Jake mă privi nedumerit, după care a început şi el să râdă. Era ciudat, de ce râdea acum? Nu conta mă simţeam bine să îl văd că râde alături de mine, chiar dacă nici unul dintre noi nu ştia de ce râde celălalt.
A pornit, probabil se grăbea să mă ducă acasă sau cel puţin aşa cred, pentru că la scurt timp se opri venind lângă mine, ajutându-mă să cobor, după care se îndreptă spre casă îndemnându-mă să fac la fel.
Am intrat în linişte nu doream să o trezesc pe mama, dar era greu să merg prin întuneric şi cum numai mie mi se putea întâmpla am dat cu capul de o uşă cred, ceea ce m-a făcut să mă dezechilibrez şi poate să şi cad dacă nu m-ar fi prins blondul.
- Eşti bine? îmi spuse ţinându-mă de mână.
- Da şi vorbeşte mai încet nu vreau să o trezesc pe mama, am răspuns oarecum încurcată.
- Nu îţi face griji mama ta nu e acasă, a plecat cu Dean la o recepţie, ştiu asta pentru că şi tatăl meu e acolo.

Aşa deci, plecase fără să îmi spună urât din partea ei, da cel puţin nu avea cum să mă vadă plină de sânge. Continuam să mergem prin întuneric spere camera mea, cu toate că am fi putut să aprindem lumina, dar trebuia să recunosc că era mult mai palpitant aşa.
Când am intrat ne-am împiedicat de o geanta aruncată la întâmplare acum câteva ore, reuşind să cădem ceea ce ne-a amuzat copios. Eram ca doi copii, care râdeau din orice lucru.
M-am ridicat şi am aprins lumina, ceea ce l-a făcut pe blond să închidă ochii ca pentru câteva secunde. Mă privea destul de ciudat, după care se ridică brusc şi se îndreptă spre baie. M-am aşezat pe pat şi am hotărât să îl aştept, oricum nu aveam nimic mai bun de făcut.
După câteva minute Jake se întoarse înapoi în cameră cu o trusă de prim ajutor şi veni lângă mine. Scoase un tampon pe care îl îmbibă cu dezinfectant după care începu să îmi cureţe cu grijă rănile, trebuia să recunosc că ustura al naibii de tare, dar nu voiam să dau dovadă de slăbiciune, după alte câteva minute l-am văzut cum îmi pune un plasture.
- Gata, am terminat acum e mult mai bine. Rosti mândru, privindu-mă. Şi i-a spune cine ţi-a făcut asta?
- Un tip din gaşca lui Austin, dar nu îţi face griji a primit ce merita. I-am răspuns încercând să schiţez un zâmbet, deşi nu prea îmi ieşise. Am hotărât să ne uităm la un film francez nu prea mă interesa cum se numea, după spusele blondului îi fusese recomandat.

M-am trezit, privind buimacă în jur se pare că am adormit. M-am uitat la Jake care dormea după care privirea mi-a căzut pe ceasul aflat pe birou, era ora şapte treizeci. Cred că mama se întorsese de mult, vai ce am încurcato.
- Jake, trezeÅŸte-te.
- Ce s-a întâmplat? Am adormit? Cine ar fi crezut că filmul asta o să fie atât de plictisitor.
- Trebuie să pleci, dacă vede mama că ai dormit aici, asta dacă nu a văzut deja o să o încurc.
Şi fără să mai aştept am început să îl împing, spre ieşire . Eram nepoliticoasă, da mai bine aşa decât pedepsită. După ce acesta a plecat spre sufragerie unde am întâlnit-o pe mama, nu prea încântată şi destul de nervoasă, un lucru era clar o încurcasem. Aşteptam în linişte pedeapsa, rugându-mă să nu fie prea dură. Şi când se pregătea să îmi ţină obişnuitul discurs, am fost salvată de sonerie, cel puţin pentru o perioadă.
- Răspund eu. Şi m-am dus grăbită spre uşă unde erau Dean şi Alex.
I-am poftit în casă fără să îl privesc pe roşcat, după care ne-am îndreptat cu toţii spre sufragerie unde mama nu era deloc surprinsă, ba chiar părea că îl aştepta pe Dean, oricum nu aveam de ce să mă plâng atâta timp cât eu scăpam. Au început obişnuitele discuţii despre marele eveniment, fiecare având câte un punct de vedere asupra modului de desfăşurare, având nesfârşite discuţii în contradictoriu, fără să ajungă la un compromis. Se pare că asistam la prima lor ceartă, ceea ce mă făcea să zâmbesc mai ales că motivele erau banale.
Peste jumătate de oră, mama şi viitorul ei soţ au plecat la cumpărături, lăsându-mă singură cu roşcatul, eram sigură că avea să urmeze o lungă discuţie.

[Nixu]

Prima prima prima:)):)):))..........................................
Edit:hello sweetie:* ms ca mai anuntat;;)
Povestea asta imi place din ce in ce mai mult.... desi sunt un pic dezorientata, pentru ca nu reusesc sa-mi dau seama cu cine o sa fie Rose.... asta desigur daca o sa vrea sa fie cu unul din cei trei crai de la rasarit:)). Sincer nu prea mai stiu ce sa cred despre ei..... acum se porta frumos cu ea, iar in urmatoarea secunda totul ia o intorsatura total opusa.... si tot asa, cateodata chiar imi da senzatia ca baieti astia sunt pusi pe schimburi in ai face viata un calvar saracei Rose:)). Nu-mi spune ca Jenny il crede pe Austin si nu isi ia in serios singura prietena? Sau asteapta sa fie mereu salvata de Rose... si chiar vrea sa ii se daruiasaca lui?! Si cand ai crezut ca a invatat care si cum sta treaba... Uff!! Chiar imi este mila de fetele asa fanteziste, care cred ca orice zboara se si mananca[-(.
Vad ca m-am intins de nu s-a mai putut:)).... poi astept nextu si c-am atat:*:bye:

P.S. Linku nu merge:))

[Rose ^^]

Buna sys. Mersi ca mi-ai spus si uite ca am ajuns si eu. Ia sa vedem:
Pai e un capitol reusit ca si celelalte. Ai descriere, ceea ce imi place. Adica descrii frumos, am eu vaga impresie ca ai lasat-o cam moale aici? dialogul aici chiar mi-a placut, adica nu m-a plictisit, chiar ma atras. Imbini frumos modurile de expunere, am observat cateva figuri de stil ce da si mai frumos. Greseli nu ai. trebuie sa recunosc ca ideea e 100% originala. Ai mister si suspans. Nu ai spus de ce era mama fetei suparata, dar sa nu traga concluzii privite.
cum a zis si Dj love, nu ne putem da seama cine va fi iubirea lui Rose, dar nici nu trebuie prea multe detalii. chiar e interesant si intens. mi-a placut partea cu Rose si bataia, putea sa-i mai dea>:)
Astept next sys. Spor la scris si bye>:D<

[Addeh]

"reprimândule" - reprimându-le
"da" - dar
"întâlnito" - întâlnit-o

Astea au fost singurele greseli care mi-au sarit in ochi. :]] Btw, asa cum si spus si tu, l-ai refacut si l-ai rescris. Ei bine, trebuie sa-ti spun ca a iesit bine. ^^
Cel putin, pe mine m-a incantat "disputa" dintre Rose si tipu` ala. Frate, ce pumni a primit. >:] Se vede ca Rose este o fata dura, este posibil sa fi ajuns asa din cauza tatalui sau. -.-" Insa pe mine nu ma deranjeaza , chiar deloc. * laughs *
Hmm... Si te-ai oprit la Alex. ;]] Sunt curioasa.... Well, te las cu scrierea capitolului urmator. Bye byeh ! * free hugs *

[LoLix]

Hello multumesc ca m-ai anuntat si bineinteles ca eu am ajuns destul de tarziu (dar am ajuns) oricum capitolul asta este minunat, greseli de tastare nu am vazut sincera sa fiu si chiar daca este destul de mult dialog nu este plictisitor. Waw bataia dintre Roze si tipu ala a fost tare rau de tot dar stii chiar putea sa ii mai dea adica tipu chiar merita. Intradevar ar fi fost dragut daca mentionai de ce era suparata mama ei desii sincera sa fiu e cam evident dar otusi.

Pai cam atat am avut de zis si a da tocmai dupa pasti mai postezi of doamne (eu vorbesc). Pai oricum sa ma anunti totusi cand pui next-ul. Bye Bye

[Arikashika]

Vai mersi ca mi-ai spus de noul capitol ... Stiu ca a durat cam mult, deja e a doua zi :ask::sry: .
Imi place descrierea, detaliite si dialogul care s-au zarit pe ici, pe colo.
Greseli de ortografie nu am vazut, dat fiind ca am fost asa de absorbita de "poveste".
Naratiunea e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte ok.

Asa acum sa comentez putintel despre poveste si sa critic un mic personaj.
Alex: Mi se pare mie ori el devine personajul negativ in poveste?
E usor aiurea ce face el ... :-w

Sper sa scrii tot in stilul acesta povestea.
Scuze ca nu am scris mai devreme dar am avut si eu teze, ascultat, teste (tot setul).
Din nou felicitari si mersi ca m-ai anuntat de capitol.

[Tweety]

Buna love, mersi ca m-ai anuntat :X Stiu ca am ajuns cam tarziu, dar in ultimele zile n-am mai ajuns pe nicaieri :))
Deci, cum am mai spus, imi place mult ficul tau. Nici nu stii de cand asteptam acest capitol. :))
Descrierea este foarte buna, la fel si naratiunea, deci no comment.
Am vazut ca ai adaugat ceva mai mult dialog in acest capitol. Si ma bucur ca nu este sec.Te-ai descurcat bine.
Actiunea nu mi s-a parut grabita. Ai explicat fiecare idee in parte, fara sa "alergi" actiunea.
Anyway, mi-a placut mult, so vreau continuarea.
Spor la scris! :X

[Grubbie]

Love , uite ca am ajuns si eu sa postez un mic comentariu .
Capitolul asta a fost dragut . Jenny cu Austin ? Huh , interesant : - ? .
Dar stai asa tipu' ala a lovit o fata ? Lasul ! De il prind eu sigur il bag in spital . =))
Jake incet ,incet ajunge sa.mi dezghete inima si parca imi e ciuda pe Rose . : )) [ Glumeam . ]
Da sunt nebuna .xD
In fine . Descriere nu prea ai avut de data asta ,dar m-am multumit cu naratiunea . Adica ,tot a decurs lin si frumos . Dialogul nu a fost sec .
Cam atat .
Astept urmatorul capitol .
* Hugs . *

[Kayla.]

Buna dear. Am ajuns si eu pe aici. Mi-a placut capitolul, iar titlul capitolului e in concordanta cu continutul.
Apreciez ca scrii cu diacritice si asezarea in pagina, faptul ca lasi space dupa paragrafe, fiindca arata mai estetic asa. Actiunea a decurs destul de lin si frumos. Acest Jake incepe sa ma faca curioasa. Sunt foarte curioasa dintre discutia care va urma intre Rose si Alex. Nu ma asteptam ca Jenny sa fie cu Austin, asta e chiar o surpriza. Ce mai pot spune... Descrierea a cam lipsit, dar naratiunea a compensat lipsa ei. Si dialogul mi-a placut, desi as fi preferat putin mai mult. Sper ca next-ul sa fie mai palpitant. Eu iti urez bafta in continuare si sa ma anunti cand pui next.
Spor! >:D<