La răscruce de drumuri [romance, drama, mystery]

[AlerimxD]

Scorpia Zuzu., DeDal N., Snowweh, Purple teardrops, FallenAngel şi mary2we, mulţumesc penru comentarii.



Note : Cu italic sunt scrise gândurile fetei.


Capitolul 3 – Frânturi din trecut

Ticăitul ceasului palpita prin tăcerea camerei în care Chloe era dezorientată. Ce am să mă fac acum ? se întreba singură tânăra făcând cercuri pe covorul alb. Un lucru ştiu sigur, începu iar monologul interior. Nu-mi place când nu ştiu ce trebuie să fac, sublinie. Stai puţin... Dacă ştiu asta, înseamnă că pot afla multe lucruri despre mine. Tot ce trebuie să fac este să-mi amintesc.

În primul rând voi accepta faptul că sunt Chloe şi voi încerca să descopăr cine şi cum sunt eu în realitate. Şi va trebui să mă comport normal, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat pentru a afla de ce nu-mi amintesc mai nimic. Mă voi duce la întâlnirea cu Lara şi voi vedea ce doreşte. Foarte bine, am un plan! Se pare că sunt organizată. Deja am descoperit ceva despre mine.

Chloe se îndreptă spre dulapul în care îşi ţinea hainele şi privi cu atenţie. În ciuda faptului că îi plăcea albastrul, majoritatea hainelor ei erau negre şi roşii. Alese o pereche de blugi în carouri şi un pulover roşu, se aranjă puţin şi trecu prin hol, unde se încălţase cu o pereche de cizme cu toc, singura pe care o avea de altfel, apoi închise uşa cu cheia. În inel erau prinse două chei.

Coborî scările şi când ajunse jos începu să păşească precaută prin zăpadă condusă de instinct. Nebăgând de seamă mergea înainte, spre un loc cu gheaţă. Strada asta mi se pare aşa cunoscută, spuse Chloe privind într-o parte. Picioarele ei alunecară şi ea căzu pe gheaţă. La naiba, cred că mi-am rupt ceva. Se lăsă pe spate în mijlocul trotuarului şi îşi aminti nenumărate frânturi din trecut.

[Flashback]

Chloe se plimba cu mâinile în buzunare şi ascultând muzică în căşti. Se afla pe o străduţă mică şi nepopulată. Semaforul era verde, dar ea îl privea încruntată şi stătea pe loc. Tatăl ei murise trecând pe roşu şi rămase orfană, aşa că locuia cu mătuşa ei care nu dădea prea des pe acasă. Se făcu galben, apoi roşu şi Chloe începu să păşească. Pe partea cealaltă o fată care ţinea în braţe un copil îşi mări pasul. O maşină venea în viteză spre cele două fete.

Chloe se trezi simţind picături de ploaie pe faţa ei şi gustul de sânge. Stătea nemişcată pe mijlocul străzii. Primul gând care îi veni în minte era legat de cealaltă fată. Se linişti când o văzu îngrijorată, dar neatinsă de maşină, stând lângă ea.
- Bună. Eu sunt Lara, iar ea este surioara mea, Sophie. Rezistă, ambulanţa va veni imediat, o încurajă ea.

Şi stând aşa, pe jumătate inconştientă, aproape moartă, Chloe se întrebă de ce ea întotdeauna trecea pe roşu şi era în viaţă, iar tatăl ei a trecut o singură dată şi a murit. Cât de ironic, cât de nedrept! Închise ochii şi încetă să se mai lupte să rămână trează când auzi sunetul ambulanţei.
Când îşi reveni o femeie blondă cu ochii albaşrti, îmbrăcată în alb o privea. Făcu ochii mari şi se abţinu să nu strige.

- Nu sunt un înger, fetiţă, sunt doar o simplă asistentă! zise apăsat femeia şi plecă din cameră trântind uşa.
- Ah, miros specific şi insuportabil al spitalului, ce dulce eşti, spuse Lara melodios, apoi răsucindu-se pe călcâie, o privi pe Chloe şi îi zâmbi delicat.
Lara era o adolescentă brunetă şi părea ambiţioasă şi deschisă, dar mult prea visătoare.
- Mi-ai salvat viaţa, şoapti Lara. Maşina aia se îndrepta spre mine şi tu ai sărit în faţa ei. Glasul îi vibra şi se apropie de Chloe. Vreau să ştii că sunt aici pentru tine aşa cum ai fost tu pentru mine, spuse luând-o de mână şi strângând-o puternic.

[The end of Flaskback]

Chloe îşi mai amintea întâmplări aleatorii. Ştia că de la accident ea şi Lara deveniseră bune prietene. Părinţilor fetei nu le păsa ce se întâmplă cu fiicele lor şi de multe ori făceau afaceri în alte oraşe, aşa că Lara se ocupa de Sophie. Asta aveau în comun fetele, lipsa părinţilor. Şi asta le-a apropiat.

- Ridică-te, fetiţo, crezi că am să aştept toată ziua să visezi în mijlocul trotuarului ? întrebă iritat un bărbat.
Chloe se ridică şi începu să meargă spre parc având grijă de data asta să evite gheaţa. Nu-şi putea scoate din minte întrebările care îi erau prinse în faţa ochilor. De ce era Lara speriată ? Şi cum îşi pierduse ea memoria ?


Note : Accidentul de maşină a avut loc cu mult timp înainte de a-şi pierde Chloe memoria, deci nu este de vină.

Ca de obicei, comentariile, sfaturile, criticile sunt binevenite.
Xoxo, AlerimxD.