La răscruce de drumuri [romance, drama, mystery]

[AlerimxD]

Mersi tuturor pentru comentarii şi încurajări xD
Anuţ, citesc multe cărţi, dar sper să am şi un talent nativ, acum... :001_wub:
O.o.::draQusoR.::o.O, mersi pentru com ^^
Midnight Mystery., darling, mă bucur că-ţi place >:D< :i da, e o iubire neîmpărtăşită.
DeDal N., honey, ţi-am spus şi personal că mă simt măgulită de însuşirea pe care mi-ai atribuit-o ;]]

Şi acum, vă prezint în premieră (sau era în direct şi în reluare ?) :


Capitolul 2 – Amnezie

Visul o trezi pe Chloe. Deschise ochii pentru puţin timp, doar pentru a se asigura că nu era nimic real, apoi îi închise din nou. Valuri tandre de lumină pătrundeau printre draperiile trase. Ea îşi acoperi faţa cu perna şi mârâi uşor. În visul fetei cineva plângea. Cât de lipsit de speranţă şi decepţionant, îşi spuse ea în timp ce-şi arunca perna pe jos şi îmbrăţişa un ursuleţ de pluş moale.

Se ridică din pat şi începu să inspecteze locul în care se afla cu mâinile în şolduri. Era o cameră obişnuită cu un pat mic, pentru o singură persoană, un dulap din lemn de brad, un birou pe care se afla un laptop roşu, o oglindă şi o mică noptieră deasupra căreia era un caiet suspect. Îşi va îndrepta atenţia spre el mai târziu, acum pare absorbită de imaginea din oglindă.

Face câţiva paşi şi ajunge chiar în faţa ei. Cine era străina pe care o vedea fata ? Părul lung şi mătăsos, şaten deschis, ochii adânci şi albaştri, obosiţi şi şterşi, buzele pline şi roşii, toate acestea erau trăsături care îi păreau doar... familiare. Îşi aranjă o şuviţă de păr, iar imaginea din oglindă o imită. Se sperie şi privi în spate, dar nu era nimeni în cameră, aşa că se linişti.

Încearcă o privire în ansamblu pentru a afla mai multe lucruri. Pereţii sunt pictaţi în albastru estompat, câţiva nori răsfiraţi îl acoperă, iar în mijloc, pe tavan, luna plină şi stelele sclipitoare. Oricine ar sta în casa asta, trebuie să fie ordonat şi calm, îşi spuse fata surâzând. Abia acum observă tabloul de pe perete. Era o zână albastră zâmbitoare, cu aripi mov de fluture şi o baghetă magică. Avea o rochie satinată şi lungă, iar părul blond ondulat îi acoperea spatele. Cu fiecare secundă pe care o petrecea privind zâna, şatena afla mai multe despre ea şi se liniştea tot mai mult.

Se învârti prin cameră de câteva ori, apoi îşi îndreptă privirea sper caietul de pe noptieră. Părea un jurnal, avea un lacăt şi o cheie care lipsea. Îl luă în mâini şi-l strânse la piept, apoi condusă de instinct scoase o cutie cu hârtii vechi de sub pat şi printre ele găsise o cheie. Se potrivea perfect. Deschise la prima pagină şi văzuse scris cu portocaliu „Jurnalul lui Chloe” şi o poză cu imaginea din oglindă. Ce nume superb, îşi supuse fata. Se întrebă dacă ar trebui să citească în continuare, apoi se hotărî că nu poate fi nimic rău în a afla câteva lucruri despre viaţa personală a cuiva, nu-i aşa ? În plus, nu avea nimic de făcut toată ziua.

„7 septembrie 2001.
Mama mi te-a dăruit, dragă jurnalule, în ziua în care a murit din cauza cancerului, acum 2 ani. Nu am avut curajul să te deschid, să-mi împărtăşesc sentimentele faţă de tine deoarece în tot acest timp eu nu am trăit cu adevărat. Dar acum vreau să schimb asta, vreau să devin eu, chiar şi fără mama. Ce penibil, cred că orice adolescent de 15 ani spune acest lucru! Dar asta nu schimbă ceea ce simt.
P.S. Uneori mă întreb ce se va întâmpla cu mine peste 10 ani... Sper să fiu tot în viaţă.

Ne vedem în curând.
Xoxo, Chloe. ”

Fata privea zâmbind rândurile scrise cu cerneală albastră şi începea să-i placă de Chloe, tipa misterioasă şi ambiţioasă. Privi calendarul de pe birou, era 16 ianuarie 2006. Asta înseamnă că, după calculele fetei, Chloe ar trebui să aibă acum 20 de ani! Uimitor, oare ce se întâmplase cu fata în tot acest timp ? se întrebă şatena în timp ce dăduse curioasă pagina. Telefonul suna şi o melodie coreană îi încânta urechile fetei. Se strădui să găsesască locul de unde venea sunetul. Telefonul era sub pernă. Îl luă în mâini şi, neştiind ce altceva să facă, apăsă pe butonul verde şi-l duse la ureche.

- Chloe, sunt Lara, trebuie să vorbim cât mai repede, spuse vocea de la capătul celălalt respirând sacadat.
Fata privi în gol neştiind ce să spună.
- Da, zise ea răguşit şi cât de încet putea.
- Te aştept în parc, replică Lara întrerupând-o. Acum, Chloe! închise ea speriată, ordonându-i parcă şatenei şi stricându-i toate planurile pentru acea zi.

Fata rămase din nou singură în cameră şi nu ştia ce trebuie să facă. Apoi realiză. Nu ştia cine este Lara sau a cui este această cameră aerisită, dacă jurnalul este al ei sau nu, unde se află parcul, ce site-uri frecventează, nu ştia nimic. La naiba, îşi spuse ea în timp ce scăpă telefonul şi se prăbuşi în pat, nici nu ştiu dacă eu sunt într-adevăr Chloe!



~ Ştiu că nici în acest capitol nu am dezvăluit atât de multe, dar vreau s-o fac treptat. Ce tot vorbesc, habar n-am când sau ce (exact) voi pune în continuare. Nici nu mai spun despre capitolul următor, pe care în momentul acesta tot încerc să mi-l imaginez ^^'