08-01-2011, 03:36 AM
gabytsswh- Sa incep cu inceputul ;)) Waw atatea greseli, omg ce e cu mine ?:-s Nu incerc sa caut o scuza dar am scris acest capitol la ora 4:20 dimineata si m-am grabit sa postez deoarece a doua zi de dim urma sa plec, la oras pentru a incepe scoala. Acolo neavand net, unde stau. Cu privire la continut, multzam mult, ma bucur ca-ti place ideea cu ingerul. Dialogul il scriu cu spatiu pentru ca asa am inceput ficul, si de la inceput am spus "va fii ceva diferit"! Thx pentru comm si sper sa citesti in continuare. Pop :*
So^Simple- Bunaa >:D< , ma bucur ca iti place descrierea mea pentru ca mai mult pe asta o sa ma axez in cateva capitole. Srry pentru greseli :( si stai sa vezi ca nu doar ingerul o sa fie punctul forte ! kiss you :*
Ady_chanBS2-nush ce fac, ce nu fac dar bag tot felul de fiinte in fic :)) uh ma bucur ca ma lauzi unpic, am nevoie ;)) Secrete vor fii, acum unele inevitabil se vor afla. Ce sa spun decat multumesc pentru ca ai citit si ai avut rabdarea de a lasa un comm. pupicutz you :*
Multzam mult si cititorilor ! Enjoy the next !
"Capitolul 5"
Profetia
<< Un nou deszastru loveste orasul Niigata, fabrica de cereale a fost cuprinsa intr-un mod bizar de flacari, murind in incendiu aproximativ 300 de muncitori. Din spusele autoritatilor cauza nu se cunoaste, dar investigatiile vor continua sa se desfasoare. Cam atat pe moment, va vom informa cu noi date la stirile de la ora saisprezece. >>
- Ah, nu din nou ! Murmura destul de nervos barbatul, stingand brusc televizorul.
Se ridica de pe fotoliul confortabil asezat in lateral cu fereastra pornind spre o alta camera alaturata. Deschide usa incet, foarte grijuliu pentru a nu perturba somnul atat de adanc al pustiului din pat. Deodata capul incepe sa-i zvacneasca, ameteala cuprinzandu-l cu viteza luminii, se sprijina de tocul usii inchizandu-si ochii. Acele imagini din incendiu il bantuisera zile intregi, ar fii putut sa impiedice totul, insa nu a ajuns la timp si de aceea toti acei oameni murisera. Abea in momentul in care implinise optsprezece ani, totul capatase un sens, viziunile lui devenisera mai clare si totodata scopul pentru care a fost conceput.
Sa ai premonitii nu este tocmai un dar, destinul pe care trebuie sa-l scri anumitor oameni, viziunile, viata reala pe care o uiti, pe care o arunci pur si simplu fara sa vrei. Toate aceste lucruri te marcheaza, te distrug pe dinauntru, insa macar ai satisfactia ca stii, ca esti sigur de faptul ca dincolo de moarte mai exista ceva. Paradisul sau iadul !
Se calmeaza, din nou totul a trecut si probabil ceva nou va avea sa se intample. Acum principalul scop este baiatul, baiatul din viziunile pe care le-a tot avut timp de un an. Ceva este inneregula cu el, insa ce? Imaginile, vocile ii erau atat de neclare incat nu si-a putut da seama ce urma sa se intample, cu sau din cauza lui. Un zgomot ii alunga gandurile infinite, tanarul se trezise iar in ochii lui o licarire rosie il facuse pe brunet sa tresara terifiat. Intelegea, profetia pe care o scrisese cu 200 de ani in urma, incepuse sa se adevereasca. El era alesul, pe el avea sa-l protejeze si sa-l invete tot ce stie. Acest baiat urma sa fie ultimul profet, dinainte de Apocalipsa. Incearca sa-si calmeze tremurul corpului, luand o atitudine normala in fata pustiului confuz.
- Stai linistit, ploaia s-a oprit iar eu te-am prins la timp, inainte sa cazi lat la pamant, rosteste putin amuzat brunetul. Se apropie incetisor de pat, asezandu-se pe marginea acestuia. Aura baiatului il fermeca, acea senzatie de liniste, de iubire ii mangaia sufletul vatamat.
- Vrei sa spui ca am lesinat, din nou?! - intreaba tanarul saten, strangandu-si genunchii la piept. Corpul ii era atat de fragil si privirea parca pierduta in vise. Buzele i se uscasera formand mici sentulete, in timp ce obraji pareau la fel de lipsiti de viata.
Sam, caci asa se numea brunetul fusese cu totul acaparat de forta nemai intalnita a baiatului, dar totodata nu-i putea intelege tristetea, acel sentiment de singuratate pe care il lasa liber la intervale lungi de timp. Isi inconjoara bratele in jurul taliei satenului, imbratisandu-l cald, parintesc nu stia nici el de facea asta, insa trebuia, simtea ca trebuia sa o faca.
- Cum te numesti? Vocea joasa il facea pe saten sa tresara speriat, niciodata nu fusese tratat cu atata blandete, mereu fiind considerat un ciudat.
- Michael...
Sam il strange si mai mult la piept respirand greu din ce in ce mai greu, se intorsese, tocmai el era predestinat acestui lucru. Din nou urma sa-l piarda la sfarsit, dar ce conta cand avea si acel putin timp la dispozitie pentru a-l face fericit.
- Ce nume frumos ! Exclama, scapand o micuta lacrima in coltul ochiului.
Pe de cealalta parte, si adolescentul simtea ceva, avea o vaga impresie ca-l cunostea de-o viata pe necunoscut, poate de aceea se si lasase imbratisat de el.
So^Simple- Bunaa >:D< , ma bucur ca iti place descrierea mea pentru ca mai mult pe asta o sa ma axez in cateva capitole. Srry pentru greseli :( si stai sa vezi ca nu doar ingerul o sa fie punctul forte ! kiss you :*
Ady_chanBS2-nush ce fac, ce nu fac dar bag tot felul de fiinte in fic :)) uh ma bucur ca ma lauzi unpic, am nevoie ;)) Secrete vor fii, acum unele inevitabil se vor afla. Ce sa spun decat multumesc pentru ca ai citit si ai avut rabdarea de a lasa un comm. pupicutz you :*
Multzam mult si cititorilor ! Enjoy the next !
"Capitolul 5"
Profetia
<< Un nou deszastru loveste orasul Niigata, fabrica de cereale a fost cuprinsa intr-un mod bizar de flacari, murind in incendiu aproximativ 300 de muncitori. Din spusele autoritatilor cauza nu se cunoaste, dar investigatiile vor continua sa se desfasoare. Cam atat pe moment, va vom informa cu noi date la stirile de la ora saisprezece. >>
- Ah, nu din nou ! Murmura destul de nervos barbatul, stingand brusc televizorul.
Se ridica de pe fotoliul confortabil asezat in lateral cu fereastra pornind spre o alta camera alaturata. Deschide usa incet, foarte grijuliu pentru a nu perturba somnul atat de adanc al pustiului din pat. Deodata capul incepe sa-i zvacneasca, ameteala cuprinzandu-l cu viteza luminii, se sprijina de tocul usii inchizandu-si ochii. Acele imagini din incendiu il bantuisera zile intregi, ar fii putut sa impiedice totul, insa nu a ajuns la timp si de aceea toti acei oameni murisera. Abea in momentul in care implinise optsprezece ani, totul capatase un sens, viziunile lui devenisera mai clare si totodata scopul pentru care a fost conceput.
Sa ai premonitii nu este tocmai un dar, destinul pe care trebuie sa-l scri anumitor oameni, viziunile, viata reala pe care o uiti, pe care o arunci pur si simplu fara sa vrei. Toate aceste lucruri te marcheaza, te distrug pe dinauntru, insa macar ai satisfactia ca stii, ca esti sigur de faptul ca dincolo de moarte mai exista ceva. Paradisul sau iadul !
Se calmeaza, din nou totul a trecut si probabil ceva nou va avea sa se intample. Acum principalul scop este baiatul, baiatul din viziunile pe care le-a tot avut timp de un an. Ceva este inneregula cu el, insa ce? Imaginile, vocile ii erau atat de neclare incat nu si-a putut da seama ce urma sa se intample, cu sau din cauza lui. Un zgomot ii alunga gandurile infinite, tanarul se trezise iar in ochii lui o licarire rosie il facuse pe brunet sa tresara terifiat. Intelegea, profetia pe care o scrisese cu 200 de ani in urma, incepuse sa se adevereasca. El era alesul, pe el avea sa-l protejeze si sa-l invete tot ce stie. Acest baiat urma sa fie ultimul profet, dinainte de Apocalipsa. Incearca sa-si calmeze tremurul corpului, luand o atitudine normala in fata pustiului confuz.
- Stai linistit, ploaia s-a oprit iar eu te-am prins la timp, inainte sa cazi lat la pamant, rosteste putin amuzat brunetul. Se apropie incetisor de pat, asezandu-se pe marginea acestuia. Aura baiatului il fermeca, acea senzatie de liniste, de iubire ii mangaia sufletul vatamat.
- Vrei sa spui ca am lesinat, din nou?! - intreaba tanarul saten, strangandu-si genunchii la piept. Corpul ii era atat de fragil si privirea parca pierduta in vise. Buzele i se uscasera formand mici sentulete, in timp ce obraji pareau la fel de lipsiti de viata.
Sam, caci asa se numea brunetul fusese cu totul acaparat de forta nemai intalnita a baiatului, dar totodata nu-i putea intelege tristetea, acel sentiment de singuratate pe care il lasa liber la intervale lungi de timp. Isi inconjoara bratele in jurul taliei satenului, imbratisandu-l cald, parintesc nu stia nici el de facea asta, insa trebuia, simtea ca trebuia sa o faca.
- Cum te numesti? Vocea joasa il facea pe saten sa tresara speriat, niciodata nu fusese tratat cu atata blandete, mereu fiind considerat un ciudat.
- Michael...
Sam il strange si mai mult la piept respirand greu din ce in ce mai greu, se intorsese, tocmai el era predestinat acestui lucru. Din nou urma sa-l piarda la sfarsit, dar ce conta cand avea si acel putin timp la dispozitie pentru a-l face fericit.
- Ce nume frumos ! Exclama, scapand o micuta lacrima in coltul ochiului.
Pe de cealalta parte, si adolescentul simtea ceva, avea o vaga impresie ca-l cunostea de-o viata pe necunoscut, poate de aceea se si lasase imbratisat de el.
INGERII SUNT SPIRITE INARIPATE,PRIETENI CU SPIRITUL TAU INARIPAT! :X:X:X My love GRAVITATION...
DeeJay David feat Dony-Temptation [Mix by DeeJay Aliss] http://www.youtube.com/watch?v=gCif6BTxEfg BIG thx for subscribe and comment this song
