Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Capitolul cinci - A fost doar o conversaţie, la început, care va lega o prietenie

Mihaela îmi spune că am fost minunată, iar poza va fi developata mai târziu şi mi se va arată mâine. I-am mulţumit pentru că m-a anunţat, iar când am vrut să plec, m-a întrebat timidă:
- Hey , nu vrei să ieşim în oraş, să mai vorbim puţin despre următoarele şedinţe sau despre,nu stiu, orice ne pofteste inimioara ?
Când am auzit-o nu am putut refuza, pur şi simplu vocea ei te face să vrei să afli mai multe despre ea, este o scumpă, cred că mă voi înţelege foarte bine cu ea. I-am spus că sunt de acord să ieşim la o pizza, dacă şi ea vrea. A început să radă şi a spus:
- Minunat ! Sunt lihnita.
Am plecat de la studio şi ne-am oprit la primul restaurant pe care l-am văzut, ne-am aşezat pe terasă aşteptând să vină chelnerul să ne ia comanda.
- Şi cum ţi se pare Victor ?
- Păi este destul de sociabil. Nu ştiu să spun mai multe. Aş avea o întrebare dacă nu te superi. De ce cu mine te comporţi aşa de frumos, iar cu Kitty aceea nu ? Am observat că te strâmbi la ea, ba chiar ţipi.
Când i-am pus această întrebare expresia feţei i sa schimbat brusc. A devenit destul de rigidă, neştiind ce să facă, să răspundă sau să tacă. Stă mult pe gânduri, dar prefer să nu forţez nota. Când a venit chelnerul să ne ia comanda, nu i-a răspuns, a trebuit să comand eu pentru amândouă. Dacă nu o să-i placă ce i-am comandat, asta este, greşeala mea, să mă arunce la lei dacă vrea. Într-un final aud o voce subţire şi sunt destul de mirată, de faptul că a decis să răspundă:
- Păi este o poveste lungă.
- Nici o problemă. Am toată ziua la dispoziţie.
- Totul a început când Victor a adus-o la preselecţie. Nu mi-a plăcut de când am văzut-o pentru prima dată, ştiam că va fi ceva putred la mijloc şi aşa a fost. Nu pot spune că ea m-a plăcut pe mine. Sunt sigură că dispreţul este reciproc. Calvarul meu a început când a fost admisă şi a trebuit să lucrez cu ea zi de zi. Dorea cât mai multe poze, în care sa i se ilustreze " frumuseţea" artificială. Spun artificială pentru că ea se crede o zeiţă a frumuseţii şi nu este. Acum a ajuns să pozeze şi semi-goală. Ai observat asta când ai intrat în cameră prima dată presupun, când sa apropiat de tine şi ţi-a spus că eşti prea simplă pentru a fi model. Eu spun exact contrariul. Eşti mult mai frumoasă decât ea şi dacă nu te crezi cine ştie cine, ne vom înţelege minunat. Tocmai de aia te-am invitat în oraş. Am vrut să văd dacă te comporţi la fel ca ea şi până acum ai trecut testul. Totul este O.K.
- Mă scuzi, puţin. Îmi sună telefonul. Trebuie să răspund, pare a fi important.
La celălalt capăt al firului se aude o voce groasă, normal este Daniel, care mă întreabă unde am dispărut aşa deodată şi îmi spune, într-o altă ordine de cuvinte, " îmi ordonă " să mă văd cu el acum. Îi cer scuze Mihaelei şi îi spun că trebuie să plec urgent, cineva vrea să mă vadă şi s-ar putea să iasă rău dacă nu mă duc. Am pornit spre destinaţie, gândindu-mă la toată conversaţia, sau mai bine zis la monologul celei cu care mă înţeleg aşa de bine, şi cu toate astea nu o cunosc decât de câteva ore. Se pare că a fost ceva ce ne-a apropiat foarte repede. Ironia sorţii. În faţa studioului se află Daniel, nervos şi indignat pentru că am plecat fără să-i spun. M-am urcat în maşină şi am pornit spre o destinaţie necunoscută. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia aceea de deja-vu, ştiţi voi atunci când vi se întâmplă ceva şi simţiţi că se repetă din nou şi din nou, poate chiar la nesfârşit. Mergem de jumătate de oră şi încă nu are de gând să oprească maşina. Nu ştiu unde mă duce.
- Aa , Daniel ?! Scuză-mi curiozitatea, dar unde mergem ?
- Vei vedea.
Răspunde acesta scurt şi zâmbind pe sub mustăţi. Acum sunt şi mai confuză, de ce nu-mi spune odată unde dracului mergem ? Mă simt aşa de ciudat. Simt nevoia de a şti acel lucru şi cu toate astea nu îl pot atinge. Parcă pic într-un abis fără fund. Mda, comparaţiile şi aberaţiile mele stupide. Îmi place mult să dramatizez. Nu-ţi place acest lucru ? Nu e vina mea, asta sunt eu şi nu mă schimb. Nu-ţi place de mine sau de prietenii mei sau de viaţa mea ? Ieşi din ea şi fără alte comentarii. În sfârşit maşina s-a oprit. A parcat în faţă unui. . . . :
- Cimitir ?! Ce te-a apucat ? Ce e aici ? De ce mai adus aici !?
- Taci femeie şi vino după mine !
Îmi este frică să intru acolo, în plus este aproape miezul nopţii. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Daniel a venit la mine, m-a strâns foarte puternic în braţe şi apoi m-a luat pe sus. Eu am ţipat ca isterica să-mi dea drumul, iar el mi-a spus cu un ton ironic în voce:
- Dacă îţi voi da drumul, te vei răni. Căderea va fi foarte dureroasă. Mai avem puţin, ai răbdare. Doar închide ochii şi ai încredere în mine.
Nu ştiu de ce, dar asta am făcut. Am închis ochii şi mi-am imaginat că mă aflu într-un câmp deschis cu multe floricele multicolore, până am făcut contact cu pământul. Atunci am deschis ochii brusc, parcă aş fi fost teleghidată. În faţa mea sunt mai mulţi băieţi şi fete deasemenea, zâmbesc dubios şi se holbează la mine. Oare am ceva pe faţă ? Una din fetele acelea dubioase se apropie de mine şi cred că a vorbit cu Daniel, când a întrebat:
- Asta e fufa ta ? Halal javră ţi-ai găsit.