Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

In inima noptii

#1
Este un fic facut de mine si ~Crazy kid~.Fic-ul se numeste In inima noptii si este dramatic-romanitc.Sunt noua la compus fic-uri dar sper sa va placa.Unde incepe dialogul pana unde se sfarseste se intampla in mintea lui Ellion.Astept critici si pareri.

In inima noptii

"A iubi inseamna cautarea jumatatii intregului din care ai facut candva parte." spunea Platon. "Iubirea nu va pieri niciodata..." spune Biblia. Si totusi, dupa cate "cercetari" s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat,
nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.
Dragostea nu e pacat, e iertare, nu e intuneric, e lumina, nici intristare, ci fericire, dar daca stii s-o gasesti.
Iubirea va naste o lume noua, fara dezastre si nefericire, o lume paradisiaca, caci vom invata sa-L iubim pe Dumnezeu, si atunci toate culorile pamantului se vor schimba si vom deveni iar noi. Asta era parerea mea legata de iubire inainte sa...Dar vreau sa va spun ceva inainte de a va povesti ceva ce sa intamplat mai demult. Eu am simtit placerea de a iubi dar si despartirea. Tine-ti minte ca lacrima este testamentul unui indragostit iar iubirea este ceva nepretuit.
Ma numesc Ellion. Am 17 ani si am fost din Canada. Vreau sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat pe cand eram in viata. Imi aduc si acum aminte perfect,este ca si o carte ce se redeschide in sufletul meu.
Totul a inceput intr-o iarna, acum 2 ani, cand, Serena, prietena mea cea mai buna a hotarat sa doarma la mine. Serena era o prietena adevarata,o fata cu o memorie fara seaman,cu un curaj rar intalnit si cu o inima de aur. Fata este bine incadrata intre firele balaie ce aluneca pe langa obrajii arsi de soare,ochii albastrii ascund mistere,iar buzele bine arcuite iti soptesc plans de ape repetate. Era o fata ambitioasa,dar daca se dezamagea pe ea insasi sclipirea din privire isi pierdea nuanta albastra imbinata cu verdele copilariei. Totul a fost bine pana cand, fara sa imi dau seama, Serena a cazut peste balustrada. Fiind singura acasa, nu stiam ce sa fac. Dintr-o data, o umbra ciudata a aparut dincolo de usa casei. Am deschis, crezand ca e un vecin care mi-a auzit tipetele disperate. M-am apropiat incet spre usa si prin sticla aburita am vazut o silueta inalta...nu parea sa semene cu niciunul dintre vecini. Speriata, am fugit repede langa Serena. Usa s-a deschis, iar in casa a intrat un barbat inalt, cu fata acoperita de o gluga neagra.
-Nu te speria.Pot sa te ajut,zise necunoscutul cu o voce groasa intrand in casa.
Frica o inconjura pe Ellion si se ghemui langa Serena.
-Cum? Nu se poate face nimic acum. Totul e pierdut..a murit..zise Ellion cu o voce stinsa,tremuranda catre necunoscut.
Ellion incepu sa planga,iar barbatul se indrepta hotarat spre corpul neinsufletit al Serenei.
-Las-o in pace! Nu te atinge de ea,striga Ellion cu toata forta!
-Pot s-o readuc la viata.
-Nu ai cum. Este imposibil. Cum ai putea tu sa faci asa ceva? Nu ai nici o putere.
-Ba da,dar,vreau ceva in schimb. Sa devii si tu...
-Ce sa devin?
-Vampir. La fel ca mine.
-Bine o voi face. Asta doar pentru Serena,zise Ellion hotarata.
Vampirul isi impreuneaza degetele apasand cu putere vazandu-se niste firicele rosii si rosteste o incantatie. Scoate o sticluta din cristal unde se afla o licoare verzuie. Ii sopteste ceva lui Ellion:
-Asta este o licuoare care mi-a dat-o un vampir pentru a ma salva de la moarte daca as fi avut nevoie,dar acum i-o dau ei doar cu conditia ca tu o sa vii cu mine si o sa devi vampir.
-Am inteles.
Vampirul ii toarna Serenei in gura licoarea,iar ea este invaluita de o aura albastruie.
Ellion ii verifica pulsul si constata ca este normal,dar este adormita. Ellion este cuprinsa de o fericire molipsitoare.
-Cand se va trezi nu-si va aduce aminte nimic. Acum tu trebuie sa vii cu mine,zise vampirul cu o voce increzatoare.
Imi aduc aminte cum ma privea cu niste ochi a caruri umbre soptesc nebunia palind in tacere si-n paralizie,cu fata alba putin acoperita de-un material negru. El era un necunoscut,dar mai apoi a devenit iubirea vietii mele.

----------------Va urma----------------
[Imagine: 7nION.jpg?1]



#2
second one!!!
cand am vazut primul paragraf de descriere, am zis ca acest fic merita citit. m-ai cam lasat cu ochii-n soare, ca in a doua parte desciere...nothing.
umm... stii, pe mine nu prea ma lasi in suspans...
astept sa vad nextu, ca sa-ti spun atunci parerea mea, acum e prea devreme.
daca te-a deranjat postul meu, da-mi un PM, ok?
gambate!!
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#3
Deci.. am niste critici pentru tine... dar am si laude :D.
Trebuie sa relatezi la o singura persoana.. la inceput ai descris la persoana I si apoi la persoana a IIIa "? . Ar trebui sa descrii sentimentele pentru ca nu le-ai descris deloc.Puteai sa o descrii putin pe Serena.
Ai si niste greseli de tastare.
Acum laude...imi place cum ai inceput si chiar as vrea sa vad ce se intampla,cum va deveni vampir. Te rog sa descrii fata...cum va arata etc. :D
Sper sa nu ma urasti ptr criticile astea... :-s Si sa continui mai bine...:)
Ja ne!:*
P.S. Daca in capitolul viitor vei progresa vei avea un +rep :D
[Imagine: tek4eee5a237a8f92439567.png]

If I could fly, I'd fly to you ! :mean:

#4
Param pam paam ...
tobele va rog :d:))
And, sa trecem la subiect.
Cam directa actiunea. Cu tipul acela... Ii propune sa fie vampir si ea accepta ... Cam direct.
Odata cu dialogul, descrierea ... nu mai e.
Descrierea pentru un fic e ca sarea pentru supa :d [[ supaa :x=)) Daca nu ai sare in supa nu e buna supa :d
And, ideea e interesanta. [[ Sper ca nu ai inteles gresit O.o imi place fic-ul, dar grabesti actiunea. Ai grija la descrieri.
See ya and Merry Xmas!

#5
Multumesc pentru critici si acum sper sa fi facut mai bine.As vrea sa va mai zic ca primul capitol l-am editat.Aici aveti niste poze cu personajele:
Ellion:
[Imagine: ellionzg2.jpg]

Byron:
[Imagine: byroniq6.jpg]

Serena:
[Imagine: serenaxm3.jpg]

pandantivul:
[Imagine: pandantivuljz8.jpg]

In inima noptii
~part. 2~


Acum sa va prezint in continuare.Eram ametita si vesela,dar totusi eram vesela.

Ellion urca scarile in graba dar este oprita de catre vampir.
-Unde pleci?zise vampirul cu o voce hotarata.
-Sa-mi iau haine si alte lucruri.
-Nu o sa ai nevoie. Haide ca plecam inainte sa se trezeasca.
-Dar nu am cum asa...atat reusi sa mai zica Ellion ca vampirul o lua in brate si iesi pe usa.
-Ce faci? Lasa-ma jos!
-Stai linistita.
Si dintr-o data doua aripi negre au iesit din spatele vampirului. Cei doi au plecat spre necunoscut.

Avea niste aripi de-a dreptul spectaculoase,iar felul in care privea ma simteam precum un cub de gheata ce se topeste in strafundul iadului. Dupa o lunga perioada de liniste am fost curioasa sa-i aflu numele. El imi raspunse cu o raceala in voce:

-Byron, Amongst Byron de Witter.

Parca si acum imi rasuna acele cuvinte in sufletu-mi mut.
Am pornit impreuna spre necunoscut. Credeam ca nu mai ajungem. Am zburat pentru prima data. Am ajuns in fata unui castel vechi de 100 de ani. Portile de fier s-au deschis indata ce am ajuns auzindu-se un scartait puternic. Am pasit incet pe cararea luminata de lumanari. Din cand in cand cate un liliac isi facea aparitia incercand sa ma sperie. Luna era mult mai mare ca deobicei si avea o culoare ciudata�un mov cutremurator. Dupa ce am intrat in castel ochii mei incercau cu greu sa se acomodeze cu intunericul profund. Byron vorbeste cu un barbat imbracat intr-un costum negru,apoi acel barbat se indreapta catre mine.

-Domnisoara,va rog sa ma urmati,zise barbatul catre Ellion facand o plecaciune.
Ellion il urmeaza pe culoarele largi ale castelului,prin bezna,doar lumina lunii mai intra cu greu prin ferestrele acoperite aproape total cu niste draperii mari de culoare violet. Deodata pe unul din pereti se observa o pictura parca parfumata cu vibrari de violet,o pictura in care se poate dezlusi o femeie cu parul auriu si cu ochii verzi precum cel mai stralucitor smarald.
La capatul culoarului se poate zari o usa masiva. Barbatul o pofteste inauntru si zice:
-Domnisoara aici ve-ti sta. Baia este in dreapta patului,iar in stanga se afla balconul. Va urez noapte buna.
-Noapte buna,raspunse Ellion nepasatoare fiind curioasa sa inspecteze camera.
Ellion se indreapta spre dulap,il deschide si ramane uimita cate minunatii se afla in el:rochii de epoca,bijuterii,pantofi si multe alte lucruri de valoare. Ea isi alege o rochie si o probeaza. Apoi adauga un colier de diamante,o bratara stralucitoare si niste cercei subtiri si lungi.
Deodata se aude un zgomot,era usa care se deschise si pe ea intra Byron.
-Arati superb. Parca rochia aceasta a fost croita special pentru tine.
-Multumesc,raspunse Ellion cu obrajii rosi. Astea toate sunt pentru mine?
-Da. Dar acum trebuie sa vii cu mine.
-Bine.
Cei doi pornira,coborara cateva scari si Byron deschise o usa mare din sticla. Ellion vazu o gradina plina de trandafiri negrii si copaci abatuti de soarta. Parca gradina plangea. Cei doi se indreptara spre mijlocul gradinii.iar acolo Ellion ramase surprinsa. In fata ei se afla un cavou din marmura,iar inauntru ,in mijloc se afla o masa lunga din piatra care era luminata de luna violeta printr-o ferestruica. Byron o lua in brate pe Ellion si o intinse pe acea masa. El aduse niste sticlute cu substante de culoare negru,albastru inchis si rosu.
-Acum te voi transforma in vampir,dar tu va trebui doar sa stai nemiscata.
-Am inteles,zise Ellion dand din cap vrand sa fie curajoasa dar inima o trada batand cu o putere uluitoare.
Byron incepu prin a turna substanta albastra pe masa facand in jurul lui Ellion un cerc. Mai apoi ii scrise ceva in latina pe frunte cu ajutorul substantei negre,iar cea rosie io dadu sa o bea. Ochii lui Ellion verzi devenira de-un rosu ametitor,inscriptia de pe frunte incepea sa straluceasca si ii iesira doi colti albi si destul de lungi. Defapt tot corpul lui Ellion incepu sa straluceasca si sa se ridice in aer. Dupa un timp culoarea ochilor reveni la normal,inscriptia de pe frunte nu o mai avea,dar coltii nu disparusera.
-Gata. Acum esti vampir,zise Byron cu o voce victorioasa.
-Da,dar...
Si Ellion nu mai apuca sa zica nimic si se prabusi,dar Byron o prinse in brate. El se indrepta spre castel,iar mai apoi a dus-o in camera ei asezand-o pe patul invelit cu matase alba. Era asa frumoasa,pielea ei in contrast cu asternutul patului,buzele rosii precum sangele arcuite sau formele bine proportionate ale corpului. Byron pleca lasand-o pe Ellion sa doarma intr-un somn adanc.
Dis de dimineata Ellion se trezi cu o durere ingrozitoare de cap. Se indrepta spre baie si se uita in oglinda si constata ca reflectia ei nu era. Speriata se dadu cativa pasi in spate si se calma dandu-si seama ca vampirii nu se vad in oglinda. Isi pregati cada pentru a face o baie cu multa spuma si isi pregati o rochie superba,neagra precum penele corbului. Facu baie si dupa se imbraca si iesi pe balcon. Vedea in stanga gradina de aseara cu pamantul un infinit simtindu-se tresaltand unde ea devenise vampir,iar in dreapta asculta pustiul ce suspina dupa un vals din fanfara. Totul era deprimant,negru,sombru,doar ea era cu zambetul pe buze,iar fata ei radia fericire. Langa ea apare barbatul de ieri cu care vorbea Byron.
-Domnisoara,stapanul va cheama la masa. Va rog sa ma urmati.
-Desigur.
Cei doi mergeau din nou pe culoarele interminabile ale castelului ajungand intr-o sala imensa. Acolo o astepta Byron asezat in capul unei mese pline cu bunatati. El se ridica de la masa poftind-o in incapere si oferindu-i un loc la masa. Ii trase scaunul pentru a se putea aseza Ellion,iar mai apoi se aseaza si el la masa.
-Domnule,mai aveti nevoie de ceva?zise servitorul.
-Nu. Poti sa te retragi.
-Am ramas uimita. Nu stiam ca un vampir poate fi asa de amabil. Tot timpul credeam ca vampirii sunt niste ``persoane`` ale intunericului fara pic de suflet. M-am inselat amarnic.zise Ellion catre Byron.
- Nu toti sunt ca mine. Cand eram mic,mama m-a invatat ca trebuie sa fiu amabil. Dupa ce termini de mancat am o surpriza pentru tine.
-Apropo. Unde sunt parintii tai?
-In mormant,raspunse Byron acaparat de tristete.
-Scuze. Imi cer mii de scuze. Nu stiam. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
-Asa este.
-Daca ma gandesc mai bine si eu sunt in aceeasi situatie. Mama mea a murit cand m-a nascut,iar tata a murit cand eu aveam 14 ani.
-Hai sa mancam,schimba repede subiectul Byron. Am ceva pentru tine.
-Pentru mine?
Byron se apropie de Ellion cu mainile la spate si dintr-o data ii apare in fata lui Ellion o cutie micuta neagra. Ea este foarte incantata si deschide cutiuta. Acolo descopera un pandantiv in forma de stea pe un lantisor de argint. Byron ii pune la gat lantisorul zicand:
-Arata superb la gatul tau si se asorteaza la rochie.
-Asa este se potriveste cu noua mea personalitate.
-Ai dreptate. Eu ma retrag in camera mea,zise Byron cu o raceala de-ar putea ingheta infinitul,deodata devenise serios.

Atunci l-am privit pe Byron in ochi si m-am apropiat usor de buzele lui vinete. L-am sarutat usor si mai apoi m-am intors cu spatele la el. Byron ramasese surprins dar se intoarse si pleca. I-am urmarit fiecare pas pana cand si umbra lui disparuse. Ceva puternic ma atragea de fiecare data cand ii priveam ochii verzi,nu ma saturam sa ii tot privesc. Nu imi venea sa cred ce am facut. Eram indragostita de el. Simteam ca fiecare secunda fara el nu are sens. Am hotarat sa ii spun cat de mult il iubesc,dar frica ma cuprinse. Aveam unele indoieli in legatura ca nu ma va accpeta,sau nu o sa ma ajute cu noile mele puteri. Pana la urma am renuntat sa ii mai spun. Nu dupa mult timp mi-am adus aminte de Serena si am inceput sa plang in hohote. Am plecat in camera mea urmarind aceleasi holuri interminabile,dar acum era altfel,parca totul de rezuma la 1 metru,nimic mai mult. Ma gandeam cum ar fi sa plec dar asta ar putea-o rani pe Serena. Nu mai eram un om normal,poate imi venea sa o atac. Ce faceam? Nu stiam sa imi controlez puterile. Am hotarat sa mai astept pana voi invata putin despre cum este sa fi vampir si despre puterile mele. Deja dadeam inapoi,ceva nu era bine dar am hotarat sa ma culc. Am tras draperiile,m-am pus in pat si am adormit cu gandul la frumosul meu Byron.

Aceasta este partea a doua impreuna cu niste poze si sper sa va placa.Astept critici si pareri
[Imagine: 7nION.jpg?1]



#6
Plache ficul asta:X:X:X:X deci .... sau fara deci ... ;))
ai cateva greseli de tastare dar nui nimic sunt foarte rare ... daca nu esti atent la scris nici nu le observi ... in rest nimik ... imi place pt ca ai descriere ... dar daca ai fi pus mai multa ar fi fost si mai bine ... cu alte cuvinte " i love this fic " :) JaNe astept continuarea ... sper ca nu te-am suparat cu criticile nu a fost cu intentie :D Gambate !!! :*:*:*

#7
mersi mult de comenturi.am venit cu nextul.sper sa va placa.

Capitolul 3

Fiecare zi era la fel.Eram inchisa intre patru pereti,intr-o camera intunecata.Vroiam sa plec cu prima ocazie , sa evadez din acel infern dar ceva ma tinea trans si parca o voce imi zice : ``Mai ramai.O sa fie bine.``
In seara in care l`am sarutat pentru prima data pe Byron am avut un vis ciudat.

Era seara,singura sursa de lumina era luna..imi doream atat de mult ca el sa fie langa mine dar sperantele erau inexistente.Simteam ca se gandeste la nime dar era pre departe.Deodata am simtit o atingere de gheata pe umarul stang.Am tresarit usor si m`am intors sa vad cine e.Nu`i puteam deslusi chiupul dar am recunoscut ochii verzi si cutremuratori.Era Byron.Cum se putea una ca asta?Atunci el mi`a spus :`` Ai plecat de langa mine pentru a ma face sa nu mai simt nimic pentru tine .Stiam ca te voi gasi aici.Te rog nu pleca voi face tot ce imi spui.Nu voi muri niciodata.Te iubesc``

M`am trezit brusc.Byron era langa mine si ma privea in detaliu.Imi analiza fiecare particica a corpului.Prima data am crezut ca este in transa caci nici nu clipea.Dupa doua minute s-a ridicat si s-a dus sa deschida balconul.
-Ai dormit bine ?o intrebare atat de banala,insa Byron vru sa afle ceva de la Ellion,sa afle ceva din privirea sa asa ca se intoarse catre ea.
-A fost bine...am avut un vis ciudat atata tot...ii raspunse Ellion parca ghicind ce vrea sa faca Byron.
-Ce ai visat ?zise scurt Byron pentru a nu mai da de banuieli.
-Nimic interesant.Era ceva in legatura cu castelul...incerca sa minta dar fata o trada.

Dupa aceasta nu am mai zis nimic.Imi era frica sa-i zic.Ca nu cumva sa ma respinga sau chiar sa zica ca sunt nebuna.El s-a indreptat cu pasi mici iesind afara pe balcon.privea minunata priveliste.Soarele renastea pe cerul albastru.Acelasi pustiu care poate in timpul zilei este ceva ridicol,acum era cel mai frumos loc pe care il vazusem.Soarele radia cu toata splendoarea lui.
Asta s-a intamplat in ziua aceea.De atunci stau in camera mea.Stau si tot probez rochiile din sifonier.Dar acum m-am hotarat,vreau sa ies de aici,nu mai rezist.M-am imbracat cu o rochie de culoarea liliacului si apoi am coborat foarte usor scarile ce duceau catre usa din sticla care dadea in gradina.Am privit in jur sa vad daca nu cumva cineva ma observat.Am constatat cu stupoare ca nu era nimeni,absolut nimeni.
Am pornit cu inima usoara pe acelasi drum.Cred ca am mers vreo doua ore,fara sa-mi dau seama de timpul ce se scurgea,nici de distanta pe care o parcurgeam si fara sa intalnesc nicio suflare.Nici un cavou,de asemenea,oricat de departe mi-as fi aruncat privirea.Locul era cu desavarsire pustiu.
M-am asezat sa ma odihnesc,observand putin cate putin toate lucrurile din jurul meu.Curand mi s-a parut ca este mult mai racoare decat la inceputul drumului si ca aud un zgomot semanand cu un suspin lung,intretaiat din timp in timp de un muget sugrumat.
Am ridicat ochii si am vazut cum nori grosi treceau foarte pe sus,goniti din nord catre sud.Urma sa ibucneasca o furtuna cu siguranta.Am simtit cum ma treceau fiori si am crezut ca am stat jos prea mult asa ca am reluat plimbarea.
Peisajul devenea cu adevarat minunat.Nu doar pentru ca eram atrasa de vreun anume lucru deosebit,dar oriunde ai fi privit,totul era de o priveliste incantatoare.Parca nu era aceeasi padure unde eu am fost transformata.Sau poate se schimba pe timp de zi,sau poate chiar nu era aceeasi padure.
Dupa-amiaza se apropia de sfarsit.A inceput sa se insereze cand am inceput sa ma intreb pe ce drum ma voi intoarce la castel.Odata stinsa stralucitoarea lumina a zilei,se racorea tot mai tare,iar norii care se ingramadeau pe cer erau din ce in ce mai amenintatori facand loc doar vreunui tunet indepartat.Am inaintat cu pasi repezi ajungand intr-o campie intinsa,inconjurata de dealuri cu coastele complet impadurite.Urmaream poteca,insa disparea la cate o cotitura,in spatele unui manunchi des de copaci ce se ridicau spre cer.
Inca mai contemplam tabloul acesta cand,deodata se porni un vant inghetat si incepu sa ninga.Ma gandeam cati km strabatusem prin campia asta pustie si ma pregateam sa ma adapostesc sub arborii din fata mea.Cerul se intuneca din minut in minut,fulgii de zapada cadeau tot mai desi si cu o rapiditate vertiginoasa,astfel incat aproape imediat pamantul din fata si din jur se prefacu inntr-un covor de o sclipire nemaivazuta,caruia nu-i distingeam capatul,pierduta intr-un soi de ceata.Am pornit din nou,insa drumul era foarte prost,marginile lui aici se confundau cu campul,aici cu marginea padurii,iar zapada nu usura situatia.Nu mi-a trebuit astfel multa vreme ca sa-mi dau seama ca ma indepartasem de drum,caci picioarele mele,sub zapada,se infundau in iarba.Vantul batea cu violenta,frigul devenise usturator si simteam ca nu mai pot continua.Vartejurile de zapada aproape ca ma impiedicau sa tin ochii deschisi.Din cand in cand,un fulger despica norii si atunci vedeam in fata mea arbori mari,mai cu seama brazi si plopi acoperiti de zapada.
Adapostindu-ma sub arbori,singura in tacerea campiei,nu mai auzeam decat vantul suierand asupra capului neu.Bezna pricinuita de furtuna fu inghitita de aceea,definitiva,a noptii...Apoi furtuna se indeparta,insa din cand in cand mai bateau rafale de o violenta extrema.Printre norii enormi si negri strabatea o raza de luna care lumina tot peisajul.In felul acesta mi-am dat seama ca ajunsesem la capatul a ceea ce parea a fi intradevar o padure de brazi si plopi.Cum ninsoarea s-a oprit m-am hotarat sa-mi parasesc adapostul pentru a merge sa vad mai deaproape.M-am zis ca poate voi gasi acolo o casa.fie ea si in ruina,dar mi-ar sluji de adapost mai sigur.
Mergand de-a lungul padurii am priceput ca ma despartea de ea un zid scund,cava mai incolo insa am gasit o spartura in el.In acel loc padurea se despica in doua siruri paralele,alcatuind o alee ce conducea catre un loc unde trebuia sa fie o constructie.Insa chiar in clipa cand am vazut-o,norii acoperira luna,asa ca m-am hotarat sa urc aleea in bezna.Dardaiam de frig,mergand mai departe,insa ma astepta un adapost si asta ma facea sa continui.
M-am oprit ,uimita de tacerea neasteptata.Furtuna trecuse,insa inima mea parea ca incetase sa mai bata.Aceasta nu dura decat o clipa,caci luna se ivi iar dintre nori si am descoperit ca sunt intr-un cimitir.Constructia de la capatul aleei era un mormant mare de mrmura,alb ca zapada care-l acoperea aproape in intregime,dupa cum se asternuse si peste cimitir.Clarul de luna a fost urmat de furtuna care ameninta sa inceapa din nou si totodata se auzeau urletele lupilor.Simteam cum ma patrundea frigul,ba chiar mi se parea ca pana in inima.Atunci cand luna lumina inca mormantul de marmura,furtuna paru a se intoarce cu o violenta mare.Impinsa de un fel de fascinatie,m-am apropiat de mormant,destul de straniu,l-am inconjurat si am citit pe usa urmatoarea inscriptie:
HELLS SETH DE WITTER
A cautat si a gasit moartea
Deasupra mormantului se vedea un tarus lung de fier.Pe cealalta latura am reusit sa descifrez aceste vorbe,in limba germana:
Mortii trec repede...
[Imagine: 7nION.jpg?1]



#8
scuzati ca fac double posting dar n-a mai postat nimeni la fic-ul meu:Pva rog eu comentati,si daca sunt critici dure nu conteaza,eu le voi lua in considerare,numai comentati.

Capitolul 4

Totul era infiorator.Furtuna nemiloasa a inceput sa se dezlantuie din nou.Grindina cadea cu putere,fulgii mari de zapada deja semanau cu niste pietricele albe care lovesc aspru totul.Deodata un fulger despica norii si lumina lui imi dadu puterea de a vedea ce se afla inauntrul cavoului.Am reusit sa deslusesc un sicriu mare in mijlocul cavoului,o cruce atarnata de peretele din fata sicriului,iar uitandu-ma din nou la sicriu descopar cu stupoare ca capacul din piatra este impins intr-o parte.Atunci frica m-a cuprins si m-am dat in spate pana ce m-am lovit de o cruce uriasa din piatra si am cazut.Spre nefericirea mea alt fulger lumina acel loc al mortii si in fata sicriului am vazut o silueta.Repede m-am ridicat si am fugit..fugem in continuu de parca eram la un maraton..nu m-a uitam in spate de frica ca acea silueta poate fi oricand mult mai aproape de mine decat credeam eu ca este.La un moment dat picioarele mele au cedat..nu m-ai puteam continua sa fug,am cazut in genunchi in zapada mare.Cateva minute am ramas acolo,dar am auzit niste maraituri si mi-am ridicat repede privirea sa vad ce este.Cand am dat ochi in ochi cu un lup mare si fioros am lesinat.Corpul meu zacea in zapada rece,eram vanata la fata,mainile imi erau degerate,insa lupului nu ii pasa,s-a apropiat incet de mine,mi-a mirosit intreg corpul,iar mai apoi si-a indreptat capul spre fata mea.Puteam fi omorata de acel lup in orice moment,insa se pare ca ceva la speriat,lupul a luat-o la goana printre copaci pana a disparut.Insa oare de ce s-a speriat lupul?Eu am inceput sa imi revin,am deschis ochii iar respiratia imi era tot mai sacadata.M-am ridicat in fund si am observat aceeasi silueta intr-un copac.Era un barbat cu parul brunet si ochii rosii,era foarte frumos la fata,iar prin costumul negru,desi destul de vechi i se putea observa corpul perfect.Era intuneric,furtuna se pare ca incetase din nou,uitandu-ma la el,admirandu-i frumusetea imi aduc aminte de Byron,semana atat de mult cu el...Barbatului ii apare un ranjet malefic,atunci observ cei doi colti lungi care ii impung usor buza inferioara.Ce?Cum se poate asa ceva?Este un vampir...Se apropia din ce in ce mai mult de mine,cu fiecare pas pe care il facea reuseam sa ii vad ochii stralucind,coltii impungand buza inferioara,dand drumul sangelui sa curga si lasand o vaga dara rosiatica.Era din ce in ce mai aproape,pana a ajuns langa mine,s-a lasat usor in jos privindu-ma fix in ochi.De apropia tot mai mult de fata mea,ceea ce ma facea sa innebunesc era ca nu zicea nimic,doar ma privea,o privire inspaimantatoarea acompaniata de ochii rosii.Ma lasam usor pe spate,el punandu-se peste mine.Isi dezveli coltii,erau asa de lungi,de stralucitori,de infioratori...Speriata mi-am intors capul spre cimitir.Asta a fost marea mea greseala,mi-am dezvaluit gatul,iar lui i-a placut asta.Vena incepea sa se observe,sangele pulsandu-se cu o viteza uluitoare.Isi apropia coltii de gatul meu,eu simtindu-i respiratia rece.S-a oprit,nu mai venea spre mine,nu ma mai mirosea ca pe o prada.Oare ce s-a intamplat?
-Nu se poate.N-ai cum sa fii tu aceea...Acel semn..acel simbol...murmura el cu o voce ragusita.S-a ridicat dandu-se cativa pasi in spate.Se uita la mine putin cam ciudat.A sarit in copacul de langa trupul meu privindu-ma inca o data,mai apoi intorcandu-se si plecand,disparand in neant.Mi-am atins usor gatul cu degetul aratator,simteam o umflautra,era ca si un tatuaj facut recent.
Frigul m-a cuprins pana in oase,inima era foarte slabita,batand din ce in ce mai incet.Am inchis ochii,privind ultima data cerul ce acum era impanzit de stele,arborii ce se inaltau spre cer in jurul meu si bineinteles maiastra luna.
Niste caini se aud in departare,dupa care niste focuri de arme.Trei soldati alearga spre mine,unul din ei tragand un foc de arma care aproape m-a nimerit,dar din fericire colegul sau ii miscase pistolul intr-o parte.Soldatii se apropiau de corpul meu inert.
-Ai grija imbecilule,era sa o omori!zise unul dintre ei.
-Daca tu te crezi mai destept,de unde stii ca nu e moarta?ii replica sec soldatul care aproape ma ucise.Insa in cele din urma al treilea le porunci celor doi:
-Ia taceti amandoi din gura,faceti bine si terminati,trebuie sa o ajutam.
Unul intre ei imi luase pulsul constatand ca inca mai traiesc,al doilea care ma sorbea din priviri isi daduse jacheta jos punandumi-o pe umeri.Ma ridica incet,luandu-ma in brate si punandu-ma pe spatele lui.Cei trei au avansat prin zapada mare pana ce au ajuns la un drum de tara.Acolo,cel mai mare dintre ei lua statia reportand ca s-a gasit trupul unei fete in jur de 17-18 ani,in padure.Dupa 15 minute o masina cu sirenele pornite se auzea in departare.Cu cat se apropia mai mult cu atat sirenele erau mai puternice,mai enervante.Se putea observa ca este o ambulanta,a oprit in fata celor trei soldati,coborand din masina doi infirmieri si o doctorita.Cei doi ma asezara pe targa si ma dusesera in interiorul masinii,imediat urmati de catre doamna.Aceasta ma consulta vroind se fie sigura ca nu sunt in pericol de moarte.Toata eram degerata,buzele imi erau uscate si vinete,pupila imi era dilatata.Acestea rezultau in urma multor ore de stat in zapada rece.Cu sirenele inca pornite,ambulanta inainta pe drumul acoperit de un strat consistent de zapada.Furtuna se pornise din nou,iar creaturile noptii ieseau din nou sa-si vaneze prada.

---Va urma---
[Imagine: 7nION.jpg?1]



#9
hm..ai postat ficul si aici..deci...descrierea e buna,..chiar super...nu am ce comenta...dialogul e bun si nu e sec..naratiunea buna si ea...ideea imi place:x
lupul a fost speriat de noul personaj sau de byron?...ce e cu semnu si ce legatura are Ellion ? Ellion se indragosteste de byron sau noul personaj?
Astept nextu..Chu si gambate:*
[Imagine: lexythekittysig.png]


I'll be in every beat of your heart!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Inima Diavolului Yami 8 5.444 05-06-2013, 07:46 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  Damnatii din sufletul noptii Eve. 23 12.017 12-05-2013, 10:58 AM
Ultimul răspuns: Eve.
  Inima fara speranta Hope 6 3.887 05-08-2012, 03:36 PM
Ultimul răspuns: Hope
  Muzica pentru inima mea Hope 3 3.418 05-08-2012, 03:29 PM
Ultimul răspuns: Hope
  Otrava pentru inima mea Elena. 2 2.456 23-10-2011, 12:20 AM
Ultimul răspuns: kyra_kyralyne
  Crezi că există un portal È™i spre inima ta ? ( +16 *yaoi* ) ×Tα℮♏iᾔ× 21 8.822 02-10-2011, 02:32 PM
Ultimul răspuns: Addeh
  Inimă de ceară LoloMark 7 3.096 06-09-2011, 07:42 PM
Ultimul răspuns: LoloMark
  Fituica de la miezul noptii Moony691 15 7.891 21-08-2011, 10:09 PM
Ultimul răspuns: Beatrix LaVey
  [romance / comedy] Pasii spre inima inima ta hiimera 24 14.563 28-04-2011, 12:14 AM
Ultimul răspuns: Lorely
  Bucăţi din inimă LoloMark 0 1.309 23-04-2011, 09:01 PM
Ultimul răspuns: LoloMark


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)