16-05-2011, 09:36 PM
Hey, am adus next. Am incercat sa tin cont de sfaturile voastre si sper ca m-am descurcat. Va rog sa ma scuzati pentru greselile de tastare dar nu am timp sa le corectez. Pentru Roseta si Valeee: de fapt nu era un obicei de a da cadouri, Temari le-a primit pentru ca... (ve-ti afla) si la fel este si cu casa si biletele, nu familia lui Temari le-au cumpatat le-au primit.
Lectura placuta!
Capitolul 4. Revenirea. Fata in fata.
Stau in fata aeroportului si astept avionul. De ce il astept? Ca sa ma intorc acasa pentru ca parintii mei au murit, dar nu stiu de ce. Ma simt singura, abandonata. Ca un copac singur in mijlocul desertului care moare incet, incet, suferind. Acum sunt intr-o lume paralela in care nimic nu are sens si nici o intrebare nu are raspuns.
Cel mai mult ma doare ca pe Naruto nu l-a interesat ce vroiam sa spun, pentru ca el si-a dat cu parerea. Eu acum imi dau seama ca il iubesc, dar el nu ma place. Acest cuvant ‘’iubire’’, acum cateva luni nu il intelegeam, dar acum da. Iubirea este in sentiment care nu l-ai mai simtit si nici nu-l vei simti inca o data. Este atunci cand te simti bine cu acea persoana si iti place totul la ea. Iar cand aceasta nu te place totul in jurul tau se prabuseste. Desi crezi sau spui ca nu te intereseaza ca acel cineva nu te iubeste, undeva in adancul sufletului suferi, chiar daca nu iti dai seama.
Inca ma intreb de ce au murit parintii mei?De ce cei de aici erau atat de fericiti si mi-au dat atatea cadouri? Si de ce imi apar tot felul de vizumi? Of, de ce nu stiu nimic despre mine?
Tot gandindu-ma am vazut o femeie cu un carucior in care erau doi gemeni. In acel moment mi-a aparut o vizune cu doua gemene, doar ca una era imbracata in negru si alta in alb. Ce se intampla cu mine? O fata in alb si una in negru, nu are nici un sens si nici nu va avea. Sau poate are...
In sfarsit a aparut avionul si pot sa merg acasa. Toata lumea se imbulzea peste mine si ma calca. Sunt ca o epava parasita in mijlocul oceanului si nimanui nu-i pasa de ia, la fel ca mine
Cu chiu cu vai ajung in avion si ma aseez pe un scaun. Dupa putin timp vad o fetita care se tinea de mana cu parintii ei. In acel moment mi-am amintit de acea zi neagra de acum o saptamana.
~~~FlashBach~~~
Era o zi intunecata si ploioasa. Norii negri acopereau cerul senin si nu lasau soarele sa incalzeasca pamantul. Din ei au incepus sa cada cate un stop mic de ploaie, care in cateva secunde s-au facut mari. Peisajul iti trezea un sentiment de spaima, de neliniste. Aceleasi sentimente le simteam si eu, dar nu din cauza vremii, din cauza celor intamplate.
Statea in genunchi langa parintii mei aproape morti. Picaturile de sange curgeau sin corpul fara vlaga al lor, precum lacrimile reci ale mele. Deodata o aud pe mama spunandu-mi in soapta:
-Temari, trebuie sa iti spun ceva inainte sa mor: fereste-te de cineva care va aparea in viata ta si care seamana cu...
In acel moment imima ei a incetat sa bata. Vreu sa mor si eu, sa fiu alaturi de parintii mei. Printre multe suspine reusesc sa zic un simplu ’’nu’’. Chiar in acel moment a sosit si salvarea, dar prea terziu. Pana la urma, toate lucrurile se intampla prea tarziu, cand nu se mai poate face nimic. Tot raul este facut. De acum in colo viata mea s-a sparsit, desi inca traies.
~~~EndFlashBack~~~
Inca ma uit la acea fetita care s-a asezat in fata mea si izbucnesc in plans. Dar ma intorc repede spre geam, ca sa nu se observe. Oare prietenii mei isi mai amintesc de mine? Totusi a trecut doar un an, dar daca au gasit alt prieten, care m-a inlocuit? Lacrimile mele nu inceteaza sa curga, desi incercerc sa ma opres, nu pot. Este prea multa suferinta, dar mai exista speranta.
Dupa un drum lung am ajuns. In acest moment vreau doar sa merg acasa.
Ajunsa in fata locuintei, imi iau cheile din buzunar si imi indrept mana spre usa. Ezit o secunda, linistindu-ma. Imi este frica de ce as putea sa vad inauntru, chiar daca nimeni nu a mai intrat in aceasta casa de un an. Pana la urma deschid usa si sunt surprinsa de ceea ce vad in fata ochilor mei. Casa chiar nu s-a schimbat deloc, ma bucur s-o vad din nou. Dar mai bine ma duc sa imi caut prietenii. Imi las valizele in hol si ies cat se poate mai repede afara.
Ma uit spre parc si imi vad prietenii: Hinata, Shikamaru, Naruto, Sakura, Sasuke si... Inca cineva dar nu imi dau seama cine. Are parul exacl la fel ca si al meu doar ca este negru iar ochii sun la fel. Deodata ea se uita la mine cu un o privire amenintatoare, plina de ura, care ma alunga. In acei ochi ma vedeam pe mine, vedeam atatea, parca toata viata mea, dar nu stiu de ce. Aceasta surade putin si se intoarce la ceilalti.
Cu pasi mici ma duc in parc ca sa vad daca ma mai recunosc prietenii. Ajung acolo si le spun pur si simplu ‘’salut’’. Acestia se uitau la mine de parca nu m-au vazut in viata lor, iar acea fata stranie se uita si mai urat la mine. Dupa cateva secunde de liniste ii intreb cum ii cheama iar acestia se prezinta. Acea fata spune cu acelasi suras enervant ca o cheama Ruka, parca imi suna cunoscut.
Vazand ca acestia asteapta sa plec le spun ca ne mai vedem si pornesc sre casa. Oricum imi este foame. Ajung in bucatarie si vad un cutit aruncat pe jos. Il iau si ma uit atenta la lama acestuia. Incet incet il apropii spre inima mea. Inca putin si inca putin. Deodata il arunc inapoi pe parchet. Ce se intampla cu mine? Of, am innebunit. Ma linistesc cateva secunde si ma gandesc ca eu nu am post niciodata in pivnita, nu ar fi o idee rea daca as explora putin.
Ajung acolo si privesc in jur. Este atat de infricosator si sunt multa panze de paianjen. Nu le bag in seama si ma apropii de catena cutii pline de ziare vechi, poate gasesc ceva interesant. Peste ele era o oginda. O iau in mana si ma privesc in ea, dar nu ma vad pe mine. Of, de ce vad......
Lectura placuta!
Capitolul 4. Revenirea. Fata in fata.
Stau in fata aeroportului si astept avionul. De ce il astept? Ca sa ma intorc acasa pentru ca parintii mei au murit, dar nu stiu de ce. Ma simt singura, abandonata. Ca un copac singur in mijlocul desertului care moare incet, incet, suferind. Acum sunt intr-o lume paralela in care nimic nu are sens si nici o intrebare nu are raspuns.
Cel mai mult ma doare ca pe Naruto nu l-a interesat ce vroiam sa spun, pentru ca el si-a dat cu parerea. Eu acum imi dau seama ca il iubesc, dar el nu ma place. Acest cuvant ‘’iubire’’, acum cateva luni nu il intelegeam, dar acum da. Iubirea este in sentiment care nu l-ai mai simtit si nici nu-l vei simti inca o data. Este atunci cand te simti bine cu acea persoana si iti place totul la ea. Iar cand aceasta nu te place totul in jurul tau se prabuseste. Desi crezi sau spui ca nu te intereseaza ca acel cineva nu te iubeste, undeva in adancul sufletului suferi, chiar daca nu iti dai seama.
Inca ma intreb de ce au murit parintii mei?De ce cei de aici erau atat de fericiti si mi-au dat atatea cadouri? Si de ce imi apar tot felul de vizumi? Of, de ce nu stiu nimic despre mine?
Tot gandindu-ma am vazut o femeie cu un carucior in care erau doi gemeni. In acel moment mi-a aparut o vizune cu doua gemene, doar ca una era imbracata in negru si alta in alb. Ce se intampla cu mine? O fata in alb si una in negru, nu are nici un sens si nici nu va avea. Sau poate are...
In sfarsit a aparut avionul si pot sa merg acasa. Toata lumea se imbulzea peste mine si ma calca. Sunt ca o epava parasita in mijlocul oceanului si nimanui nu-i pasa de ia, la fel ca mine
Cu chiu cu vai ajung in avion si ma aseez pe un scaun. Dupa putin timp vad o fetita care se tinea de mana cu parintii ei. In acel moment mi-am amintit de acea zi neagra de acum o saptamana.
~~~FlashBach~~~
Era o zi intunecata si ploioasa. Norii negri acopereau cerul senin si nu lasau soarele sa incalzeasca pamantul. Din ei au incepus sa cada cate un stop mic de ploaie, care in cateva secunde s-au facut mari. Peisajul iti trezea un sentiment de spaima, de neliniste. Aceleasi sentimente le simteam si eu, dar nu din cauza vremii, din cauza celor intamplate.
Statea in genunchi langa parintii mei aproape morti. Picaturile de sange curgeau sin corpul fara vlaga al lor, precum lacrimile reci ale mele. Deodata o aud pe mama spunandu-mi in soapta:
-Temari, trebuie sa iti spun ceva inainte sa mor: fereste-te de cineva care va aparea in viata ta si care seamana cu...
In acel moment imima ei a incetat sa bata. Vreu sa mor si eu, sa fiu alaturi de parintii mei. Printre multe suspine reusesc sa zic un simplu ’’nu’’. Chiar in acel moment a sosit si salvarea, dar prea terziu. Pana la urma, toate lucrurile se intampla prea tarziu, cand nu se mai poate face nimic. Tot raul este facut. De acum in colo viata mea s-a sparsit, desi inca traies.
~~~EndFlashBack~~~
Inca ma uit la acea fetita care s-a asezat in fata mea si izbucnesc in plans. Dar ma intorc repede spre geam, ca sa nu se observe. Oare prietenii mei isi mai amintesc de mine? Totusi a trecut doar un an, dar daca au gasit alt prieten, care m-a inlocuit? Lacrimile mele nu inceteaza sa curga, desi incercerc sa ma opres, nu pot. Este prea multa suferinta, dar mai exista speranta.
Dupa un drum lung am ajuns. In acest moment vreau doar sa merg acasa.
Ajunsa in fata locuintei, imi iau cheile din buzunar si imi indrept mana spre usa. Ezit o secunda, linistindu-ma. Imi este frica de ce as putea sa vad inauntru, chiar daca nimeni nu a mai intrat in aceasta casa de un an. Pana la urma deschid usa si sunt surprinsa de ceea ce vad in fata ochilor mei. Casa chiar nu s-a schimbat deloc, ma bucur s-o vad din nou. Dar mai bine ma duc sa imi caut prietenii. Imi las valizele in hol si ies cat se poate mai repede afara.
Ma uit spre parc si imi vad prietenii: Hinata, Shikamaru, Naruto, Sakura, Sasuke si... Inca cineva dar nu imi dau seama cine. Are parul exacl la fel ca si al meu doar ca este negru iar ochii sun la fel. Deodata ea se uita la mine cu un o privire amenintatoare, plina de ura, care ma alunga. In acei ochi ma vedeam pe mine, vedeam atatea, parca toata viata mea, dar nu stiu de ce. Aceasta surade putin si se intoarce la ceilalti.
Cu pasi mici ma duc in parc ca sa vad daca ma mai recunosc prietenii. Ajung acolo si le spun pur si simplu ‘’salut’’. Acestia se uitau la mine de parca nu m-au vazut in viata lor, iar acea fata stranie se uita si mai urat la mine. Dupa cateva secunde de liniste ii intreb cum ii cheama iar acestia se prezinta. Acea fata spune cu acelasi suras enervant ca o cheama Ruka, parca imi suna cunoscut.
Vazand ca acestia asteapta sa plec le spun ca ne mai vedem si pornesc sre casa. Oricum imi este foame. Ajung in bucatarie si vad un cutit aruncat pe jos. Il iau si ma uit atenta la lama acestuia. Incet incet il apropii spre inima mea. Inca putin si inca putin. Deodata il arunc inapoi pe parchet. Ce se intampla cu mine? Of, am innebunit. Ma linistesc cateva secunde si ma gandesc ca eu nu am post niciodata in pivnita, nu ar fi o idee rea daca as explora putin.
Ajung acolo si privesc in jur. Este atat de infricosator si sunt multa panze de paianjen. Nu le bag in seama si ma apropii de catena cutii pline de ziare vechi, poate gasesc ceva interesant. Peste ele era o oginda. O iau in mana si ma privesc in ea, dar nu ma vad pe mine. Of, de ce vad......
Unde sunt anii ăia în care toţi zâmbeam,
Răguşiţi de cât cântam,
Aveam nisip în păr, aveam sclipiri în ochi
Si fiecare clipă ni se părea un joc.
Momentul era tot…
O umbră din noapte învelită în fum,
Gin tonic şi gheaţă: prieteni de drum.
Alături de noi,
Si poze din mine îmi revin în gând
Eram noi toţi călători pe vânt.
Zburam împreună.
Iţi aminteşti de vară si nopţile de-atunci,
Unde sunt anii ăia, câte aveam de spus,
Cum ne-am schimbat abia acum eu realizez
Căci timpul are mersul lui,
Acum totul are sens.
(Adevarat...)
My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26300- True or false love?
Răguşiţi de cât cântam,
Aveam nisip în păr, aveam sclipiri în ochi
Si fiecare clipă ni se părea un joc.
Momentul era tot…
O umbră din noapte învelită în fum,
Gin tonic şi gheaţă: prieteni de drum.
Alături de noi,
Si poze din mine îmi revin în gând
Eram noi toţi călători pe vânt.
Zburam împreună.
Iţi aminteşti de vară si nopţile de-atunci,
Unde sunt anii ăia, câte aveam de spus,
Cum ne-am schimbat abia acum eu realizez
Căci timpul are mersul lui,
Acum totul are sens.
(Adevarat...)
My fic: http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=26300- True or false love?