Fake love [Romance]

[Sako-chan]

In sfarsit apuc si eu sa postez next-ul. Scuze lume, dar am fost ocupata pana peste urechi. Voi incerca sa ma revansez...candva :( So, here I come:

Capitolul X

Cand m-am intors cu ceaiul, Andreas ii spusese deja Nataschei motivul pentru care incepuse bataia, dar amandoi refuzau cu indarjire sa mi-l spuna si mie.

-Am spus nu, a zis Andreas.

-Te rooog?

-Nu.

-Te rog muuuult!

-Nu.

-De ce nu? Haideeee...

-Pentru ca nu am chef.

-Ai tu vreodata chef?

-Nu, a mai spus el, iar Natascha a inceput sa rada.

-Haideti mai...de ce sunteti asa secretosi? Credeam ca suntem prieteni!

-Uite de-aia. Si suntem prieteni, numai ca nu e problema ta.

-Ba sigur ca e! E exul meu! Si tu esti prietenul meu cel mai bun!

-Nu conteaza, a spus Andreas, cascand.

-Ti-e somn, Andreas, am zis. Culca-te, eu si Natascha mergem prin oras.

-Bine, eu ma culc, dar voi ramaneti acasa. De acord?

-Hmm...bine, am zis, nesigura de ce voia Andreas ca noi sa ramanem.

Andreas s-a bagat in pat - in patul MEU - si si-a tras patura pe el. Cand am vrut sa ies din camera, Andreas m-a prins de mana.

-Ce e, iubito, nu vrei sa stai cu mine?

M-am incruntat la, iar el si Natascha au inceput sa rada.

-Nu-mi mai spune asa, nu e amuzant, am zis.

-Ba sigur ca e, m-a contrazis Andreas, inca razand.

-Eu am plecat. Noapte buna si cosmaruri placute, am spus, smulgandu-mi mana dintr-a sa.

-Hei, sa stii ca eu vorbeam serios. Stai cu mine, a zis Andreas, incetand brusc sa mai rada.

-De ce? am intrebat.

-Pai...si tu esti obosita. Ar trebui sa dormi. Aaa, ma rog, daca vrei te poti duce in camera parintilor tai, ca tot nu sunt acasa, daca nu vrei sa stai aici. Numai sa te odihnesti, a zis el, devenind serios.

-Nu e nevoie, nu mi-e somn, am spus, desi eram intradevar franta. Si oricum, daca ar afla mama ca am dormit in dormitorul ei m-ar face frigaruie.

-Zau asa, Sonia, si eu cred ca esti obosita. Te cunoastem mult prea bine, nu are rost sa te prefaci. Culca-te si tu.

-Dar nu sunt obo...am inceput, dar negarea mea nu a fost prea credibila fiind intrerupta de un mare cascat, acompaniat de rasul Nataschei si de zambetul ostenit al lui Andreas, care, fara sa mai stea pe ganduri, m-a tras in pat, langa el.

Natascha a iesit din camera, iar eu am incercat - fara succes - sa ma ridic din pat.

-Dormi, Sonia, mi-a soptit Andreas.

Buzele lui erau atat de aproape de urechea mea incat ii pteam simti respiratia. Mainile lui ma tineau de talie, discret, dar totusi fara sa imi dea posibilitatea de a ma indeparta de el. Ma simteam bine in bratele lui. Atat de bine incat am adormit imediat.

So, that's is. Scuze pt ca e cam scurt.