06-03-2011, 04:54 PM
In sfarsit aterizez si eu cu nextul, scuze ca e cam tarziu dar am avut foarte multa treaba. capitolul asta e mai violent. multumesc de comentarii!!! :x
@Kt.Kat: cred ca o sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc nu noul tau username Cri... Sabrina e...mmm, lasa, sa va las in suspans...mai multe despre ea veti afla prin capitolul XIII, un fapt care va va soca, dar deja am spus prea multe asa ca mai bine tac :) cat despre oua ochiuri, Andreas e foarte bun la gatit, asta veti mai vedea si din capitolele XI-XII.
@MiraA: dragutza, de Sabrina nu mai zic inca o data, citeste ce i-am spus lui Kat ;)
@mady: Ma bucur ca iti place si ca ai postat si tu ;)
@~MusicxD~: uau toata lumea are ceva cu Sabrina :)) lol si am de gand sa anunt pe toata lumea de acum incolo knd postez nexturile (cel putin la Fake Love)
@perenelle: mda Andreas al meau, dragutzu meu... :x cine nu-l iubeste? :D Din nou probleme cu Sabrina :))
Ok, acum capitolul urmator:
Capitolul IX
-Sonia! m-a strigat cineva, in curtea scolii.
M-am intors ca sa o vad pe Natascha facandu-mi cu mana, cu un zambet larg pe fata.
-O sa stau si eu la voi cu tata! Nu te bucuri? a spus ea, energica, asa ca intotdeauna.
-Super! am zis, desi n-aveam nici un chef sa ii aud din nou pe ea si pe Andreas vorbind in japoneza.
-Aham. Abia astept!
-Si eu, am spus, nu prea convingatoare.
De fiecare data cand Natascha venea la noi avea voie sa intre in curtea scolii noastre, desi mergea inca la scoala ei care nu era prea departe. Majoritatea colegilor nostri o cunosteau si pe ea.A aparut si Marina langa noi. Nu-mi venea sa cred ca Albert nu era cu ea, avand in vedere ca il urma ca un catelus amarat care sta dupa stapan. Gafaia.
-Am alergat peste tot si nu-i gasesc nici pe Andreas, nici pe Albert. Ii dai tu asta iubi...aaa, prietenului tau? s-a corectat ea, insa Natascha o auzise.
Marina mi-a strecurat in mana esarfa rosie a lui Andreas in timp ce Natascha se uita la mine cu subinteles. Dupa ce Marina a plecat, am tras-o pe Natascha undeva unde nu era nimeni inainte sa spuna vreo prostie.
-Deci, tu si Andreas...a soptit ea, ranjind.
-Ssst, e un secret! Sa nu spui nimanui, ok?
-Sa spun ce? Ca iesi cu Andreas?
-Numai Albert si Marina cred asta. I-am zis lui Albert ca am iubit, desi nu era adevarat, iar acum Andreas se preface ca e iubitul meu in fata lor, am explicat eu dintr-o suflare.
-Asa deci...si nu vor spune tuturor celor din scoala?
-Nu, au promis ca n-o vor face. Si te voi ruga si pe tine sa promiti acelasi lucru.
-Nici o problema.
-Mersi. Acum hai sa-l cautam pe Andreas.
Dar nu a fost nevoie sa ne straduim prea mult. Toata lumea era adunata in cerc intr-o parte a curtii, privind la ceva. Mi-am facut loc cu coatele pana in mijlocul adunarii ca sa-i vad pe Andreas si Albert impartindu-si unul altuia pumni cu nemiluita, iar pe Marina in genunchi langa ei, plangand si implorandu-i sa se opreasca.
Andreas a fost primul care m-a vazut si s-a oprit brusc din lupta, primind din partea lui Albert un pumn in stomac. A gemut, dar inca se uita la mine, fara sa mai lupte. Nu intelegeam expresia de pe chipul lui. Albert m-a vazut si a profitat de situatie ca sa-i mai dea lui Andreas un rand de pumni peste fata si sa-l doboare la pamant, apoi lovindu-l cu picioarele.
Cand l-am vazut pe Andreas plin de sange si chircit de durere pe asfalt, inca urmarindu-ma cu privirea, lacrimi arzande mi-au inundat obrajii, iar o furie nestabilita impotriva lui Albert si a intregii lumi m-a cuprins. Am intrat in cercul in care nu se mai incumetase nimeni sa vina, in afara Marinei si l-am ajutat - plangand cu sughituri - sa se ridice si sa plece de langa Albert, care a inceput sa-l ironizeze. Multimea ne facea loc sa trecem, dar asta numai pentru ca un bodyguard l-a luat pe Albert de guler si le-a ordonat sa se intoarca in scoala, pentru ca pauza se terminase.
Andreas se sprijinea neputincios de mine si de Natascha. Inainte sa fie tarat cu forta la director, Albert i-a mai aruncat lui Andreas un ranjet triumfator.
-Duceti-l acasa, ne-a spus diriginta, care aparuse intre timp si ea in curtea scolii. Va invoiesc eu pe toti trei de la orele urmatoare. O cunosc pe diriginta Nataschei.
[center]***[/center]
-Au! Asta ustura! a gemut Andreas, in timp ce eu ii dadeam ranile cu spirt ca sa i le bandajez apoi.
Isi scosese camasa - care oricum era rupta si plina de sange - si nu avea rani prea grave. Doar niste julituri - in coate, pe piept si pe tot spatele - si cateva vanatai pe fata si pe corp. Totusi, putea fi si mai rau. Albert mai participase si inainte la astfel de batai si au fost si cazuri in care oponentul sau a ajuns la spital. Andreas avusese noroc.
Natascha a intrat in camera cu o cana de ceai din care ieseau aburi si i-a intins-o lui Andreas. El a luat cana si a gustat din ceai.
-Bleah. E groaznic, si e si fierbinte, a zis el, strambandu-se.
-Nu conteaza, iti face bine! Bea! a spus Natascha, si nu l-a lasat pana nu a baut pana si ultimul strop de ceai.
-Sunt bine, continua el sa zica, dar gemea de durere cand ii atingeam ranile si cand il dadeam cu spirt.
-Sonia, te duci sa mai cumperi niste ceai? Nu mai avem deloc, m-a rugat Natascha.
-Bine, vin intr-o secunda, am zis, apoi m-am ridicat si am plecat la magazin.
@Kt.Kat: cred ca o sa-mi ia ceva sa ma obisnuiesc nu noul tau username Cri... Sabrina e...mmm, lasa, sa va las in suspans...mai multe despre ea veti afla prin capitolul XIII, un fapt care va va soca, dar deja am spus prea multe asa ca mai bine tac :) cat despre oua ochiuri, Andreas e foarte bun la gatit, asta veti mai vedea si din capitolele XI-XII.
@MiraA: dragutza, de Sabrina nu mai zic inca o data, citeste ce i-am spus lui Kat ;)
@mady: Ma bucur ca iti place si ca ai postat si tu ;)
@~MusicxD~: uau toata lumea are ceva cu Sabrina :)) lol si am de gand sa anunt pe toata lumea de acum incolo knd postez nexturile (cel putin la Fake Love)
@perenelle: mda Andreas al meau, dragutzu meu... :x cine nu-l iubeste? :D Din nou probleme cu Sabrina :))
Ok, acum capitolul urmator:
Capitolul IX
-Sonia! m-a strigat cineva, in curtea scolii.
M-am intors ca sa o vad pe Natascha facandu-mi cu mana, cu un zambet larg pe fata.
-O sa stau si eu la voi cu tata! Nu te bucuri? a spus ea, energica, asa ca intotdeauna.
-Super! am zis, desi n-aveam nici un chef sa ii aud din nou pe ea si pe Andreas vorbind in japoneza.
-Aham. Abia astept!
-Si eu, am spus, nu prea convingatoare.
De fiecare data cand Natascha venea la noi avea voie sa intre in curtea scolii noastre, desi mergea inca la scoala ei care nu era prea departe. Majoritatea colegilor nostri o cunosteau si pe ea.A aparut si Marina langa noi. Nu-mi venea sa cred ca Albert nu era cu ea, avand in vedere ca il urma ca un catelus amarat care sta dupa stapan. Gafaia.
-Am alergat peste tot si nu-i gasesc nici pe Andreas, nici pe Albert. Ii dai tu asta iubi...aaa, prietenului tau? s-a corectat ea, insa Natascha o auzise.
Marina mi-a strecurat in mana esarfa rosie a lui Andreas in timp ce Natascha se uita la mine cu subinteles. Dupa ce Marina a plecat, am tras-o pe Natascha undeva unde nu era nimeni inainte sa spuna vreo prostie.
-Deci, tu si Andreas...a soptit ea, ranjind.
-Ssst, e un secret! Sa nu spui nimanui, ok?
-Sa spun ce? Ca iesi cu Andreas?
-Numai Albert si Marina cred asta. I-am zis lui Albert ca am iubit, desi nu era adevarat, iar acum Andreas se preface ca e iubitul meu in fata lor, am explicat eu dintr-o suflare.
-Asa deci...si nu vor spune tuturor celor din scoala?
-Nu, au promis ca n-o vor face. Si te voi ruga si pe tine sa promiti acelasi lucru.
-Nici o problema.
-Mersi. Acum hai sa-l cautam pe Andreas.
Dar nu a fost nevoie sa ne straduim prea mult. Toata lumea era adunata in cerc intr-o parte a curtii, privind la ceva. Mi-am facut loc cu coatele pana in mijlocul adunarii ca sa-i vad pe Andreas si Albert impartindu-si unul altuia pumni cu nemiluita, iar pe Marina in genunchi langa ei, plangand si implorandu-i sa se opreasca.
Andreas a fost primul care m-a vazut si s-a oprit brusc din lupta, primind din partea lui Albert un pumn in stomac. A gemut, dar inca se uita la mine, fara sa mai lupte. Nu intelegeam expresia de pe chipul lui. Albert m-a vazut si a profitat de situatie ca sa-i mai dea lui Andreas un rand de pumni peste fata si sa-l doboare la pamant, apoi lovindu-l cu picioarele.
Cand l-am vazut pe Andreas plin de sange si chircit de durere pe asfalt, inca urmarindu-ma cu privirea, lacrimi arzande mi-au inundat obrajii, iar o furie nestabilita impotriva lui Albert si a intregii lumi m-a cuprins. Am intrat in cercul in care nu se mai incumetase nimeni sa vina, in afara Marinei si l-am ajutat - plangand cu sughituri - sa se ridice si sa plece de langa Albert, care a inceput sa-l ironizeze. Multimea ne facea loc sa trecem, dar asta numai pentru ca un bodyguard l-a luat pe Albert de guler si le-a ordonat sa se intoarca in scoala, pentru ca pauza se terminase.
Andreas se sprijinea neputincios de mine si de Natascha. Inainte sa fie tarat cu forta la director, Albert i-a mai aruncat lui Andreas un ranjet triumfator.
-Duceti-l acasa, ne-a spus diriginta, care aparuse intre timp si ea in curtea scolii. Va invoiesc eu pe toti trei de la orele urmatoare. O cunosc pe diriginta Nataschei.
[center]***[/center]
-Au! Asta ustura! a gemut Andreas, in timp ce eu ii dadeam ranile cu spirt ca sa i le bandajez apoi.
Isi scosese camasa - care oricum era rupta si plina de sange - si nu avea rani prea grave. Doar niste julituri - in coate, pe piept si pe tot spatele - si cateva vanatai pe fata si pe corp. Totusi, putea fi si mai rau. Albert mai participase si inainte la astfel de batai si au fost si cazuri in care oponentul sau a ajuns la spital. Andreas avusese noroc.
Natascha a intrat in camera cu o cana de ceai din care ieseau aburi si i-a intins-o lui Andreas. El a luat cana si a gustat din ceai.
-Bleah. E groaznic, si e si fierbinte, a zis el, strambandu-se.
-Nu conteaza, iti face bine! Bea! a spus Natascha, si nu l-a lasat pana nu a baut pana si ultimul strop de ceai.
-Sunt bine, continua el sa zica, dar gemea de durere cand ii atingeam ranile si cand il dadeam cu spirt.
-Sonia, te duci sa mai cumperi niste ceai? Nu mai avem deloc, m-a rugat Natascha.
-Bine, vin intr-o secunda, am zis, apoi m-am ridicat si am plecat la magazin.