06-02-2011, 05:50 PM
wow atatea commuri...nu ma asteptam ca Fake love sa aiba atata succes la public... se pare ca noul meu fic (Doi printi, un singur tron - link in sig) nu e atat de norocos, pana acum doar un singur comm...
@~MusicxD~ : multumesc de comentariu ma bucur ca-ti place :D si da, sa stii ca si eu il vad pe Andreas extrem de =P~!
@Natasha. : mersi de comm. o sa incerc sa te anunt cand postez capitole oi, ca sa nu mai pierzi nimic ;) ah, si apropo, si eu ador numele Andreas, mai ales de cand am aflat ca e prenumele adevarat al solistului trupei mele preferate (Cinema Bizarre - Strify).
@Aisu: thanks for all your comments girlie. you rule!
@MiraA: da draga am vrut sa o fac pe Sonia putin mai evil...cat despre provocare, avand in vedere ca nu i-am pus ficului o limita de varsta (poate doar +12) e mai bine numai cu tricou (sau, ma rog, mai bine zis fara tricou). si nici sonia nu vrea sa exagereze, mai ales ca erau si albert si marina acolo. poate i-ar fi dat provocarea asta mai completa daca erau numai ei doi... :)) :x
@K.OG: mersii mult Cri...mai vorbim p:*:*p ubytha!
@Scorpiiiiiie ? (scuze nu stiu daca am pus un numar complet de i dar nu i-am dat copy si paste) : asa cum commul tau a fost lung si raspunsul meu va fi la fel. Scuza-ma, te rog, dar comentariul tau ma deranjeaza. In primul rand pentru ca sunt cinci critici si o singura "imbunatatire". In al doilea rand pentru ca nici una dintre ele nu are legatura cu continutul propriu-zis al ficului, si anume povestea (actiunea) in sine si personajele. Ma simt ca si cum ai cititdoar de idee si ca sa vezi ce e rau la modul meu de a scrie. In al treilea rand, sa sti ca nu am pus 500 de vocale pe acolo, ci numai 3 in loc de doua, ce mare scofala? In al patrulea rand, presupun ca te referi la faptul ca am scris Adevar sau Provocare cu Caps. Ideea e ca asa scriu eu si asta e. Nu e ca si cum scriu propozitii intregi cu majuscule. In al cincilea rand, te rog sa-mi spui exact la care puncte de suspensie te referi, pentru ca nu ma prind doar cu "unele". Sunt multe puncte de suspensie pe acolo. Si nu in ultimul rand (si sper ca nu va mai trenui sa scpun asta din nou, pentru ca am spus-o de multe ori si inainte), mie imi place dialogul. Introduc si descriere, si naratiune, dar la vremea lor, asa ca te rog frumos sa nu mai critici modul meu de expunere preferatdaca nu esti in stare sa apreciezi continutul. Eu folosesc mult dialog si asta e. Daca nu iti convine, nu mai citi. Imi pare sincer rau, dar commul tau m-ai indignat. Desi sunt o adepta a criticii constructive, o prefer pe cea echilibrata si formulata frumos, cu defectele "ascunse" printre calitati. Si da, stiu ca am si defecte, dar pe o balanta calitatile le egaleaza, daca nu chiar le intrec. Si nu spun asta pentyru ca sunt orgolioasa sau ingamfata (iar orgolioasa sa stii ca sunt, recunosc, iar tu mi-ai ranit orgoliul), ci si pentru ce au spus si altii despre mine si ficul meu. Din nou, imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva, pur si simplu ti-am spus ceea ce cred.
Acum voi baga in sfarsit urmatorul capitol, ca aproape am scris juma de capitol cu raspunsurile la commurile voastre, mai ales al Scorpiei.
Capitolul VII
Andreas, dupa cum spusese, m-a prins in brate chiar inainte sa cad pe langa creanga si m-a asezat cu talpile pe suprafata uda si nesigura. Tremuram.
-Vino, a spus, ajutandu-ma sa cobor din copac, agil ca o pisica.
Inima mea o luase la goana, iar cand am ajuns jos era cat pe ce sa-mi sara din piept. Atat eu, cat si Andreas eram uzi leoarca si, pe deasupra, el nu avea nici camasa pe el. O lasase sa cada in noroi cand ma prinsese pe mine. A pescuit-o apoi si si-a bagat-o sub bratul stang, pe cel drept punandu-l in jurul umerilor mei. Albert disparuse si tot ce se auzea era rapaitul ploii si bataile inimii mele.
Am alergat prin ploaie pana acasa, adica aproximativ jumatate de kilometru. Am intrat si am remarcat ca, din fericire, nici mama, nici tata nu erau acolo ca sa ne ia la intrebari.
-Du-te sa faci un dus, apoi urmez eu, a spus Andreas.
Nu a fost nevoie sa o spuna a doua oara. M-am repezit in baie, m-am dezbracat si am intrat sub jetul de apa calda care spala noroiul de pe pielea mea si ma facea intotdeauna sa ma simt bine. Peste cateva minute am iesit din baie purtand doar un halat de baie si niste papuci roz si pufosi cu iepurasi. Aveam hainele ude si murdare de noroi intr-o mana si incercam sa le tin cat mai departe de corp inainte sa le bag in masina de spalat.
Andreas - purtand doar o pereche de boxeri - a trecut pe langa mine si a intrat in baie. Eu m-am dus in camera sa ma schimb. Purtam doar niste pantaloni de treining si un sutien negru cand doua maini calde mi-au acoperit ochii.
-Bau. Ghici cine-i?
-Andreas! am exclamat eu, straniu de speriata, dandu-i mainile la o parte.
Stiu ca era ciudat, avand in vedere ca ma vazuse de curand in costumul de baie si ca atunci cand eram mici facusem si baie impreuna, dar nu ma simteam bine stand in fata lui doar in sutien.
-Lasa-ma sa ma imbrac! am spus, rosind.
-Oo-hoo, ce-i cu pudoarea asta brusca? Ti-e rusine de mine? a intrebat Andreas, razand.
-Iesi afara! am spus, impingandu-l afara din dormitor.
Mi-am pus un tricou bleu si am iesit din camera, picand fix in bratele lui Andreas, care ramasese in fata usii pe care eu i-o inchisesem in nas. Cand m-am dat la o parte, inca si mai rosie, el a inceput sa rada.
-Mi-a placut provocarea pe care i-ai dat-o lui Albert, a spus Andreas, dupa ce ne-am asezat amandoi turceste pe pat, fata in fata. Chiar credeam ca va iesi plangand. Si, cine stie, poate chiar a facut-o. Nu aveam cum sa-mi dau seama in ploaia aceea.
Am chicotit, imaginandu-mi-l pe Albert plangand intr-un colt intunecat. Apoi mi-am amintit un detaliu important.
-Oh, Andreas! Ti-ai lasat cravata la Marina acasa! am remarcat eu.
-Nu-i nimic. Sper ca nu a vazut-o sora-sa si ca mi-o aduce maine...intreaga.
Sora Marinei e cu doi ani mai mare decat ea si, fiind majora, isi permite sa cumpere tot felul de etnobotanice si bauturi alcoolice. De obicei vine acasa spre dimineata sau nu mai vine deloc, pentru ca obisnuieste sa se drogheze sau sa se imbete printr-un bar prost famat si sa se culce cu cine ii pica in brate. E periculoasa. Daca Marina aducea pe cineva la ele acasa, iar sora-sa afla, de ceme mai multe ori venea cu ochii invinetiti la scoala, sau uneori nu mai venea deloc la ore. Tatal lor a murit intr-un accident de masina cu doi ani in urma, iar mama lor a murit la nasterea Marinei, asa ca locuiau singure. Sora Marinei castiga o multime de bani prin traficul de droguri si vanzandu-si corpul, dar de obicei Marina era cea care platea facturile, din putinii bani pe care ii castiga din slujba de la Mc Donald's.
-Ma intreb daca va putea Albert sa aduca vreun proiect maine, a ras Andreas.
-Totusi, cred ca am fost putin prea dura cu el. O s-o incurce daca nu va aduce proiectul maine.
-Si ce? Asta si merita. Sa nu-mi spui ca inca iti mai place de el.
-Bine, nu iti spun, am zis, lasandu-mi privirea in jos.
S-a uitat urat la mine.
-Sonia, idiotul ala nu te merita.
-Stiu asta. Si nu mai sunt la fel de indragostita de el. Pur si simplu, imi place. Are ceva...
-Hm,. a zis Andreas, clatinand din cap. Te face doar sa suferi. Ar trebui sa-l uiti.
-Stiu asta, dar n-am ce face.
-Apropo, ai avut o idee geniala cu provocarea pe care mi-ai dat-o si te-ai prefacut de minune de data aceasta, a schimbat el subiectul.
Daca ar sti el cat de putin m-am prefacut de data aceasta...
-Nu te-ai...suparat?
-Desigur ca nu. Nu cred ca Albert mai are vreun dubiu acum, a spus Andreas, afisand un zambet larg, sincer.
S-a uzit clanta, iar mama a intrat pe usa de la intrare.
-Sonia, Andreas, sunteti acasa? a strigat ea.
-Da, mama, am raspuns eu, iar ea a intrat in dormitor.
-Diseara vine unchiul tau, Julio, si va sta la noi pentru cateva saptamani. O sa doarma in camera de oaspeti, iar Andreas va dormi cu tine, ca doar sunteti obisnuiti. E in regula?
-Sigur, a raspuns Andreas in locul meu, zambind.
Ce nu stia mama era ca sa dorm cu Andreas era un adevarat cosmar...pentru amandoi. Eu am un tigru alb de plus, Teegry (mda, aveam patru ani cand l-am primit, de aia are un nume asa idiot), air el are un ursulet pe nume Teddy. Amandoi dormim cu ei si avem reflexul sa-i luam in brate in somn...iar atunci cand dormim in acelasi pat, ne trezim ca ne luam unul pe altul in brate.
Si totusi, nu stiu de ce, o parte din mine se bucura ca voi imparti noptile cu Andreas mai mult decat de obicei...
Uitati, si sper ca acest capitol e destul de lung. Dupa cum vedeti, Sonia nu e la spital cu ambele picioare in ghips :)) si de data asta nu v-am mai lasat in suspans, asa ca ar trebui sa-mi multumiti ;) Abia astept commurile voastre urmatoare!
Ja ne! :*
@~MusicxD~ : multumesc de comentariu ma bucur ca-ti place :D si da, sa stii ca si eu il vad pe Andreas extrem de =P~!
@Natasha. : mersi de comm. o sa incerc sa te anunt cand postez capitole oi, ca sa nu mai pierzi nimic ;) ah, si apropo, si eu ador numele Andreas, mai ales de cand am aflat ca e prenumele adevarat al solistului trupei mele preferate (Cinema Bizarre - Strify).
@Aisu: thanks for all your comments girlie. you rule!
@MiraA: da draga am vrut sa o fac pe Sonia putin mai evil...cat despre provocare, avand in vedere ca nu i-am pus ficului o limita de varsta (poate doar +12) e mai bine numai cu tricou (sau, ma rog, mai bine zis fara tricou). si nici sonia nu vrea sa exagereze, mai ales ca erau si albert si marina acolo. poate i-ar fi dat provocarea asta mai completa daca erau numai ei doi... :)) :x
@K.OG: mersii mult Cri...mai vorbim p:*:*p ubytha!
@Scorpiiiiiie ? (scuze nu stiu daca am pus un numar complet de i dar nu i-am dat copy si paste) : asa cum commul tau a fost lung si raspunsul meu va fi la fel. Scuza-ma, te rog, dar comentariul tau ma deranjeaza. In primul rand pentru ca sunt cinci critici si o singura "imbunatatire". In al doilea rand pentru ca nici una dintre ele nu are legatura cu continutul propriu-zis al ficului, si anume povestea (actiunea) in sine si personajele. Ma simt ca si cum ai cititdoar de idee si ca sa vezi ce e rau la modul meu de a scrie. In al treilea rand, sa sti ca nu am pus 500 de vocale pe acolo, ci numai 3 in loc de doua, ce mare scofala? In al patrulea rand, presupun ca te referi la faptul ca am scris Adevar sau Provocare cu Caps. Ideea e ca asa scriu eu si asta e. Nu e ca si cum scriu propozitii intregi cu majuscule. In al cincilea rand, te rog sa-mi spui exact la care puncte de suspensie te referi, pentru ca nu ma prind doar cu "unele". Sunt multe puncte de suspensie pe acolo. Si nu in ultimul rand (si sper ca nu va mai trenui sa scpun asta din nou, pentru ca am spus-o de multe ori si inainte), mie imi place dialogul. Introduc si descriere, si naratiune, dar la vremea lor, asa ca te rog frumos sa nu mai critici modul meu de expunere preferatdaca nu esti in stare sa apreciezi continutul. Eu folosesc mult dialog si asta e. Daca nu iti convine, nu mai citi. Imi pare sincer rau, dar commul tau m-ai indignat. Desi sunt o adepta a criticii constructive, o prefer pe cea echilibrata si formulata frumos, cu defectele "ascunse" printre calitati. Si da, stiu ca am si defecte, dar pe o balanta calitatile le egaleaza, daca nu chiar le intrec. Si nu spun asta pentyru ca sunt orgolioasa sau ingamfata (iar orgolioasa sa stii ca sunt, recunosc, iar tu mi-ai ranit orgoliul), ci si pentru ce au spus si altii despre mine si ficul meu. Din nou, imi cer scuze daca te-am suparat cu ceva, pur si simplu ti-am spus ceea ce cred.
Acum voi baga in sfarsit urmatorul capitol, ca aproape am scris juma de capitol cu raspunsurile la commurile voastre, mai ales al Scorpiei.
Capitolul VII
Andreas, dupa cum spusese, m-a prins in brate chiar inainte sa cad pe langa creanga si m-a asezat cu talpile pe suprafata uda si nesigura. Tremuram.
-Vino, a spus, ajutandu-ma sa cobor din copac, agil ca o pisica.
Inima mea o luase la goana, iar cand am ajuns jos era cat pe ce sa-mi sara din piept. Atat eu, cat si Andreas eram uzi leoarca si, pe deasupra, el nu avea nici camasa pe el. O lasase sa cada in noroi cand ma prinsese pe mine. A pescuit-o apoi si si-a bagat-o sub bratul stang, pe cel drept punandu-l in jurul umerilor mei. Albert disparuse si tot ce se auzea era rapaitul ploii si bataile inimii mele.
Am alergat prin ploaie pana acasa, adica aproximativ jumatate de kilometru. Am intrat si am remarcat ca, din fericire, nici mama, nici tata nu erau acolo ca sa ne ia la intrebari.
-Du-te sa faci un dus, apoi urmez eu, a spus Andreas.
Nu a fost nevoie sa o spuna a doua oara. M-am repezit in baie, m-am dezbracat si am intrat sub jetul de apa calda care spala noroiul de pe pielea mea si ma facea intotdeauna sa ma simt bine. Peste cateva minute am iesit din baie purtand doar un halat de baie si niste papuci roz si pufosi cu iepurasi. Aveam hainele ude si murdare de noroi intr-o mana si incercam sa le tin cat mai departe de corp inainte sa le bag in masina de spalat.
Andreas - purtand doar o pereche de boxeri - a trecut pe langa mine si a intrat in baie. Eu m-am dus in camera sa ma schimb. Purtam doar niste pantaloni de treining si un sutien negru cand doua maini calde mi-au acoperit ochii.
-Bau. Ghici cine-i?
-Andreas! am exclamat eu, straniu de speriata, dandu-i mainile la o parte.
Stiu ca era ciudat, avand in vedere ca ma vazuse de curand in costumul de baie si ca atunci cand eram mici facusem si baie impreuna, dar nu ma simteam bine stand in fata lui doar in sutien.
-Lasa-ma sa ma imbrac! am spus, rosind.
-Oo-hoo, ce-i cu pudoarea asta brusca? Ti-e rusine de mine? a intrebat Andreas, razand.
-Iesi afara! am spus, impingandu-l afara din dormitor.
Mi-am pus un tricou bleu si am iesit din camera, picand fix in bratele lui Andreas, care ramasese in fata usii pe care eu i-o inchisesem in nas. Cand m-am dat la o parte, inca si mai rosie, el a inceput sa rada.
-Mi-a placut provocarea pe care i-ai dat-o lui Albert, a spus Andreas, dupa ce ne-am asezat amandoi turceste pe pat, fata in fata. Chiar credeam ca va iesi plangand. Si, cine stie, poate chiar a facut-o. Nu aveam cum sa-mi dau seama in ploaia aceea.
Am chicotit, imaginandu-mi-l pe Albert plangand intr-un colt intunecat. Apoi mi-am amintit un detaliu important.
-Oh, Andreas! Ti-ai lasat cravata la Marina acasa! am remarcat eu.
-Nu-i nimic. Sper ca nu a vazut-o sora-sa si ca mi-o aduce maine...intreaga.
Sora Marinei e cu doi ani mai mare decat ea si, fiind majora, isi permite sa cumpere tot felul de etnobotanice si bauturi alcoolice. De obicei vine acasa spre dimineata sau nu mai vine deloc, pentru ca obisnuieste sa se drogheze sau sa se imbete printr-un bar prost famat si sa se culce cu cine ii pica in brate. E periculoasa. Daca Marina aducea pe cineva la ele acasa, iar sora-sa afla, de ceme mai multe ori venea cu ochii invinetiti la scoala, sau uneori nu mai venea deloc la ore. Tatal lor a murit intr-un accident de masina cu doi ani in urma, iar mama lor a murit la nasterea Marinei, asa ca locuiau singure. Sora Marinei castiga o multime de bani prin traficul de droguri si vanzandu-si corpul, dar de obicei Marina era cea care platea facturile, din putinii bani pe care ii castiga din slujba de la Mc Donald's.
-Ma intreb daca va putea Albert sa aduca vreun proiect maine, a ras Andreas.
-Totusi, cred ca am fost putin prea dura cu el. O s-o incurce daca nu va aduce proiectul maine.
-Si ce? Asta si merita. Sa nu-mi spui ca inca iti mai place de el.
-Bine, nu iti spun, am zis, lasandu-mi privirea in jos.
S-a uitat urat la mine.
-Sonia, idiotul ala nu te merita.
-Stiu asta. Si nu mai sunt la fel de indragostita de el. Pur si simplu, imi place. Are ceva...
-Hm,. a zis Andreas, clatinand din cap. Te face doar sa suferi. Ar trebui sa-l uiti.
-Stiu asta, dar n-am ce face.
-Apropo, ai avut o idee geniala cu provocarea pe care mi-ai dat-o si te-ai prefacut de minune de data aceasta, a schimbat el subiectul.
Daca ar sti el cat de putin m-am prefacut de data aceasta...
-Nu te-ai...suparat?
-Desigur ca nu. Nu cred ca Albert mai are vreun dubiu acum, a spus Andreas, afisand un zambet larg, sincer.
S-a uzit clanta, iar mama a intrat pe usa de la intrare.
-Sonia, Andreas, sunteti acasa? a strigat ea.
-Da, mama, am raspuns eu, iar ea a intrat in dormitor.
-Diseara vine unchiul tau, Julio, si va sta la noi pentru cateva saptamani. O sa doarma in camera de oaspeti, iar Andreas va dormi cu tine, ca doar sunteti obisnuiti. E in regula?
-Sigur, a raspuns Andreas in locul meu, zambind.
Ce nu stia mama era ca sa dorm cu Andreas era un adevarat cosmar...pentru amandoi. Eu am un tigru alb de plus, Teegry (mda, aveam patru ani cand l-am primit, de aia are un nume asa idiot), air el are un ursulet pe nume Teddy. Amandoi dormim cu ei si avem reflexul sa-i luam in brate in somn...iar atunci cand dormim in acelasi pat, ne trezim ca ne luam unul pe altul in brate.
Si totusi, nu stiu de ce, o parte din mine se bucura ca voi imparti noptile cu Andreas mai mult decat de obicei...
Uitati, si sper ca acest capitol e destul de lung. Dupa cum vedeti, Sonia nu e la spital cu ambele picioare in ghips :)) si de data asta nu v-am mai lasat in suspans, asa ca ar trebui sa-mi multumiti ;) Abia astept commurile voastre urmatoare!
Ja ne! :*