Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al V-lea


Sakura’s P.O.V:

Doamne , multumesc ca am reusit sa termin. Nu mai rezistam. Am scris o gramada de foi , pe care le-am aruncat in cosul de gunoi fiindca nu-mi placeau versurile, dar melodia asta , pare sa fie promitatoare. Unchiul meu era acum langa mine cu noua mea creatie in mana , citind-o. Eram emotionata , nu pot sa neg… Speram sa fie buna , caci nu mai aveam timp sa scriu altceva. Imediat ce a terminat unchiul m-a privit intai serios, apoi m-a luat in barte si mi-a spus ca este exceptionala. Mi-am luat chitara si am inceput sa cant melodia. Vocea mea si suntele chitarii se potriveau la fix, iar melodia era superba. Am privit ceasul si am observat ca mai erau cinci minute si intarziam. Unchiul a luat-o deja la fuga si eu am plecat imediat dupa el , uitandu-mi chitara in cabana. La jumatatea drumului am realizat ca nu o aveam cu mine asa ca i-am spus unchiului, insa aceasta mi-a spus sa-mi continui drumul , caci mi-o aduce el. L-am ascultat si am continuat sa merg , insa cand mai aveam putin si ajungeam , cineva m-a tras in tufisurile din stanga mea, punandu-mi mana la gura. Am inceput sa ma zbat , dar cel care ma prinse era mai puternic. Cu o mana imi tine bratele imobilizate , iar cu cealalta mana imi astupa gura. Cine naiba s-a gasit sa nu ma lase in pace chiar acum? Imi deschid incet ochii si privesc persoana din fata mea. Cum era de asteptat…era Gaara. Imi spune ca imi ia mana de la buze , daca nu am sa tip. Dau din cap evident mintind, iar acesta ma elibereaza si de la stransoarea bratelor. Imediat ca ma simt libera ii dau o palma peste obrazul drept si incep sa tip la el:
-Nu puteai sa-ti gasesti alt moment ? Chiar trebuie sa ajung la focul de tabara si nu am de gand sa te las sa ma impiedici sa fac asta.
Roscatul imi prinde mana dreapta si incepe sa mi-o stranga cu putere. Durerea era insuportabila de-a dreptul. Imi venea sa tip cat ma tineau plamanii , insa dobitocul, iar isi tinea palma peste gura mea. Ce doreste asta de la mine? Cand mai avea putin si scapam am auzit o voce cunoscuta si calda care imi striga numele. Glasul se apropia din ce in ce mai mult.
-Sakura! Sakura, unde esti?
Puteam sa cunosc acea voce oriunde…Era Sasuke. Ma cauta? Dar de ce…?Am inceput sa ma zbat cu putere incercand sa-l lovesc pe Gaara si sa fac zgomot pentru ai atrage atentia brunetului insa eram imobilizata. Roscatul ma tinea lipita de ciresul din spatele meu. In mai putin de cinci minute Sasuke a plecat si eu am ramas iar singura cu Gaara. Imi era atat de frica..Lacrimile incepura sa rasara in coltul ochilor mei verzi. Dupa ce brunetul s-a indeparat suficient Gaara mi-a dat drumul. Mi-am facut curaj si l-am lovit la punctul sensibil , apoi am luat-o la fuga printre tufisuri. Picaturile calde coborau din ochii mei formand in spate un covor de lacrimi. Dadeam crengile copacilor la o parte si fugeam incontinu. Deodata am auzit niste pasi ce alergau in ritm alert. Crezand ca este roscatul am grabit pasul si brusc m-am izbit in ceva. Am inceput sa tremur. Daca era el nu mai avea scapare. Doua brate m-au ridicat si am simtit o atingiere fina pe parul meu rozaliu. Am deschis cu frica ochii si l-am vazut pe Sasuke. I-am sarit in brate si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Nu puteam sa mai rezist. Brunetul ma tinea strans in bratele sale protectoare si ma mangaia usor cu o urma de ingrijorare. I-am povestit printre suspine ce s-a intamplat , iar acesta devenea din ce in ce mai nervos. Vazand ca nu mai rezista , i-am cerut sa ma duca la focul de tabara, unde din cate mi-a spus ,unchiul ma astepta. Am decis impreuna cu el , sa nu mai spunem nimanui de ce am intarziat , fiindca nu vroiam sa afle cineva de acel incident. Am mers linistita tinandu-l de mana si privind in jur. Peste cateva minute eu si brunetul am ajuns la unchiul meu si ceilalti prieteni. Am putut sa vad ca nu mai erau acolo decat instructorii. Vazand ca ma uit suspicios, Hina mi-a explicat ca a trecut o ora pana am venit asa ca au inceput fara mine. M-am intristat , dar nu mai aveam ce face. O sa mai fie si alte ocazii sa-i ascult pe copii cantand, sper! M-am asezat alaturi de Sasuke pe o buturuga, iar unchiul mi-a dat chitara. Am privit-o lung si apoi am inceput sa imi plimb degetele pe corzi incepand sa cant noua melodie. Sincer nu am ideea la ce persoana m-am gandit in momentul in care am compus-o , dar poate ca am banuiala. Ma gandesc la acest lucru si trag cu ochiul la chipul lui Sasuke care se uita fascinat la mine cum ma joc cu suntele scoase de chitara.


Sasuke’s P.O.V:


Imi placea melodia pe care o scrisese. Deci de asta a lipsit toata ziua. Macar a meritat, plus ca acum stiu si a cui era chitara. Doamne cred ca as fi murit de ras daca era a lui Shun, desi putin probabil.Imi sterg zambetul de pe buze si o privesc atent pe Sakura. Vocea ei se imbina perfect cu sunetele produse de chitara. Exact ca atunci cand am cantat impreuna. Ma intreb cum poate fi atat de naturala , dupa ce sa intamplat cu Gaara. Cand am sa pun mana pe el mai mult ca sigur il bag in spital. Cum isi permite sa-i faca asta? Si de ce Sakura nu vrea sa afle unchiul ei sau oricare alt prieten de-al nostru. Oare ascunde ceva? Dupa cateva minute de gandire Sakura s-a oprit din cantat si a venit randul meu. Imi dreg vocea si incep sa cant melodia care am compuso cand m-am gandit la ea. Trebuie sa recunosc mi-a luat destul de mult timp sa o scriu, dar sunt multumit de ea. Cuvintele ieseau incet prin corzile vocale incalzind atmosfera de afara. Imi placea sa imi plimb privirea spre fiecare persoana din jurul meu , in timpul melodiei, insa cel mai mult o priveam pe ea. Zambea oarecum satisfacuta , insa nu pot sa-mi dau seama de ce anume. Am zambit si eu, inca fredonand melodia. Cand am terminat-o i-am privit pe fiecare in parte inca zambind , iar acestia au aplaudat, la fel cum au facut la Sakura. Cam peste o ora am decis sa stingem focul si sa ne ducem la culcare. Am condus-o pe rozalie la cabana ei , pentru a evita alte accidente si mi-am continuat drumul. Cand incepeam sa urc scarile cabanei mele am simtit cum cineva ma impinge cu putere, eu facand contact cu pamantul rece. Am incercat sa gasesc persoana insa aceasta era in spatele meu si mi-a dat un pumn, facandu-ma sa cad in genunchi. Nu stiam cine face asta, insa aveam o mica banuiala. M-am ridicat din nou si am privit cerul linistit , ascultat cu atentie sunetul unor pasi ce veneau spre mine. Imediat ce era sufiecient de aproape, i-am prins una din maini si l-am trantit la pamant. Am zambit satisfacut si apoi i-am vazut chipul.
-Vad ca ai ceva impotriva mea, Gaara. Ce te deranjeaza? Ca am salvat-o pe Sakura de tine sau ce? Tine minte ce-ti spun: Nu te mai atinge de ea daca nu vrei sa-ti gasesc vreun loc la cimitir! spun nervos ,apoi ii dau drumul bratului si ma indrept spre intrarea in cabana.
- Cine vorbea, Uchiha! Se pare ca Sakura nu ti-a spus. Poate ca ii este rusine!
- Ce tot vorbesti acolo, corcitura? Ce sa-mi spuna ? deja a atins un punct sensibil. Ce imi ascundea rozalia?
- Atata timp cat ea o sa evite sa-ti marturiseasca ce sa intamplat acum doi ani eu o sa pot sa ma ating de ea mereu , Uchiha! Ii este frica sa-ti spuna si tie, ce sa mai zic de unchiul ei sau alta persoana! tipa Gaara apoi pleca destul de linistit.
Mi-as fi dorit sa alerg dupa el si sa-l faca sa-mi spuna despre ce vorbea, insa as fi trezit toata tabara. Si asa copii din cabana mea au aprins luminile in camerele lor. Am intrat repede si le-am spus ca nu sa intamplat nimic grav insa ei nu m-au crezut si m-au intrebat de ce am sange in coltul gurii. L-am sters repede cu o batista din buzunarul pantalonilor si i-am trimis la culcare. Peste cateva secunde m-am dus si eu si m-am trantit in pat, gandindu-ma la ce a spus Gaara. Ce ascundea oare Sakura fata de mine? Fata de toti ceilalti? Ce sa intamplat atat de rau incat ei sa-i fie frica sa spuna cuiva?


Melodia Sakurei: http://www.youtube.com/watch?v=0U21t4uJebE

Melodia lui Sasuke: http://www.youtube.com/watch?v=SV_s0Q48R6c