Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al-III-lea


Sasuke’s P.O.V:

Vazand ca nu pot inchide nici un ochi ,desi eram atat de obosit am decis sa merg la lacul de langa tabara si sa incerc sa scriu un nou cantec. Da, nu cred ca ar strica o melodie noua pentru mica mea colectia muzicala. Ma ridic in capul oaselor si de abia acum imi privesc camera cum trebuie. Patul era de doua persoane cu o noptiera in partea dreapta pe care se afla o veioza albastra. In fata acestuia se afla o oglinda , iar langa aceasta era un fotoliu de culoarea scoartei copacilor. Langa usa se afla un dulap destul de spatios cu oglinzi micute pentru infrumusetarea lui. Pe jos era parchet din mahon, am presupus, iar peste acesta se afla un covor pufos ,maroniu. Ma duc si imi iau chitara apoi ies din cabana destul de prudent pentru a nu da de cineva. Nu de alta, dar nu am chef de explicatii! Cand ajunga aproape de lac o iau la dreapta si urc niste scari de lemn ce ma conduceau spre o platforma , unde se aflau cateva scaune , un balansoar si un micut leagan ce era legat de un cires batrand. Sunt cam multi ciresi in tabara ,dar inteleg de ce. Shun ia plantat pentru Sakura, daca pot sa spun asa . Ma asez in balansoar si privesc lacul. Albastru cel colora era unul pur . Pe marginea acestuia erau copaci , printre care o salcie ce-si apleca ramurile spre apa ,pentru a se racori . Cerul era inca albastru , dar cu tente de violet si rosu . Apusul soarelui era uimitor , iar razele acestuia mangaiau norii ce incercau sa-si faca loc pentru a ajunge la el . Ma plec peste chitara si incep sa-mi plimb degetele peste corzile acesteia. Le atingeam usor ,provacand diferite sunete melodice. Eram atat de absorbit de noua melodie ce doream sa o scriu. Dar nu imi trecea nimic prin minte. Hm...cum ar suna: “De fiecare data cand ma gandesc la tine…” Nu, nu prea siropos! Dar asta: “ Inima imi e plecata de langa suflet…” ? Nu, cred ca am inebunit! Nu vreau ceva de dragoste dar de ce asta imi iese pe gura? Cred ca am sa merg la un control , caci se pare ca nu mai am control asupra muschilor din corp si asupra propriului creier…
- De ce imi e atat de greu sa scriu un cantec afurisit?! intreb cu voce tare sperand ca cineva sa-mi raspunda. Apoi aud un raset usor venit dinspre scari. Ma ridic incet pentru a nu face zgomot , apoi ma indrept spre scari unde o vad pe Sakura. Statea sprijinita de balustrada scarilor la umbra unui copac si ma privea amuzata.
- Ai ramas in pana de idei? ma intreba ea cu o voce jucausa.
- Cam asa ceva… spun putin stanjenit de situatie in care ma aflam. Sper doar ca nu ma crede nebun ca vorbesc de unul singur.
Rozalia trece usor pe langa mine lasand in urma sa un parfum de flori , ametindu-ma. Imi scutur capul si o privesc cum se ducea spre balustrada terasei si priveste apusul. Ma duc langa ea si ma asez cu spatele la soarele ce apunea si ma sprinjin in coate.
- Observ ca iti place sa admiri natura. constat uitandu-ma pe furis la chipul ei.
- Da…Veneam aici in fiecare seara cand stateam in tabara. Toate trei…spuse Sakura oftand din toti rinichii.
Nu mai spun nimic si ma duc iar la chitara mea si incercand sa ma concentrez ,insa degeaba. O aveam in fata pe ea , cea care imi atragea toata atentie posibila. Nu inteleg de ce sunt atat de fermecat de Sakura. Nu e cu nimic deosebita de celelalte fete cu care am iesit pana acum. Sau are si nu mi-am dat eu seama? O privesc din cap pana in picioare incerc sa-i gasesc vreun defect , dar culmea, nu gasesc nimic! Atunci, daca nu are vreun defect fizic…Trebuie sa aiba unul moral ,nu? Oh, frate! De ce incerc sa-i gasesc un defect? Nu am nici o treaba cu ea si totusi…simt ca ma atrage ceva anume la persoana ei. Ceva ce nu am simtit pana acum pentru vreo fata sau alta persoana. Imi intorc privirea incercand sa ignor sentimentul , dar degeaba. Incep sa aud pasii ei cum se plimba alene pe terasa si deodata simt cum se aseaza langa mine. Minunat, si mai mult de suportat! Ma priveste suspect si apoi isi intoarce privirea spre lac . Ma priveste din nou si ii aud vocea suava cum imi sopteste :
- Poti sa mi-o dai umpic?
O privesc putin uimit apoi ii dau chitara mea . Se uita discret la mine si incepe sa se plimba cu degetele ei peste corzile chitarii farmand sunete divine si incepand sa fredoneze unor niste versuri ce pareau compuse de ea .
- “It’s like , He doesn’t hear a word I say
His min dis somewhere far, away
And I don’t know how to get there
And It’s like
All He what’s it to chill out”
Apoi fara sa ma gandesc am inceput sa rostesc cuvintele pe care inima mi le ghida :
- „ She’s way too serious
She’s always in a rush”
- „You make me wanna pull all for my , hair aut…”
Apoi brusc amandoi ne-am oprit. Nu mi-am dat seama de ce pana nu mi-am laut ochii de la Sakura si am vazut un baiat roscat care se afla in fata noastra. Ii zambea smecher rozaliei ca si cum astepta sa faca asta de ani de zile. M-am ridicat si am ajuns la acelasi nivel cu el privindu-ne in ochi. Culoarea lor era de un verde sters, spre deosebire de ochii Sakurei, care straluceau in lumina. S-a ridicat si ea lasandu-mi chitara pe balansoar si uitandu-se cu sila la baiatul din fata mea.
- Care ti-e problema , Gaara? il intreba rozalia.
- Te cautam. Vroiam sa vorbesc ceva important cu tine.
- Ei bine, daca e vorba despre o intalnire poti sa-ti iei picioarele si sa dispari ca nu am de gand sa ies cu tine nicaieri! spuse ea taios.
- Nu este vorba de asta! Te cauta unchiul tau , si m-a trimis pe mine sa-ti spun sa mergi la el in cabana pentru a vorbi .
Eu il privesc suspicios apoi ma uit la Sakura. Aceasta ii analiza cateva secunde expresia fetei pentru a vedea daca o minte apoi imi spuse ca ne vedem maine si pleca cu Gaara. Imediat ce dispare , ma trantesc in balansor si incep sa admir cerul. Ce superb canta…Si ce versuri a compus…. Si cel mai surprinzator, am inceput sa cant cu ea fara sa ma gandesc la ceea ce spun. Ce imi face aceasta fata?
Luna deja isi luase locul pe cerul instelat zambindu-mi fugar. Stelele stralucitoare o inconjurau parca aducandu-i laude stapanei lor. Imi iau chitara si cobor incet scarile lasand in urma mea acel mirific peisaj. Oare m-am indragostit?


Sakura’s P.O.V:

Doamne, daca mai merg mult langa ipocritul asta o sa-mi vina rau de-a binelea. A trebuit sa vina el si sa strice momentul! Vocea mea si cea a lui Sasuke se potriveau de minune. Si versurile care le-a spus… Nu faceau parte din ceva cunoscut. Mia mult ca sigur le-a inventat pe loc. I-as propune sa cantam impreuna la concurs, dar cred ca ma va refuza. Pierduta astfel in amintirile cu Sasuke , m-am trezit la realitate in clipa in care am simtit mana roscatului dupa gatul meu. I-am dat-o la o parte si i-am spus sa-si tina mainile legate in catuse daca nu si le poate controla si am luat-o inainte. Vazand ca el grabeste pasul m-am intors suspicios cu fata spre el.
- Pentru ce ma urmaresti? Ti-ai terminat treaba , asa ca dute si ascunde-te sub patura si roagate la Dumnezeu sa nu vina fantoma taberei sa-ti ia sufletul! tip la el si grabesc pasul spre cabana unchiului. Ma uitam din cand in cand peste umar de teama sa nu ma urmareasca idiotul ala , insa se pare ca imi era frica degeaba, el plecase de mult timp. Ajung in fata cabanei si urc treptele fara sa fac zgomot. Apas usor clanta si intru intr-un hol micut. Unchiul meu iese dintr-o camera si ma intampina luandu-ma in barte. Il iau si eu la randul meu si ii zambesc dulce. Ma duc dupa el intr-o incapere ce semana cu o sufragerie si ma asez tacuta pe canapea.
- Stii ca nu-mi place sa-l trimiti pe Gaara dupa mine, ti-am mai spus asta de o gramada de ori! ii spun revoltata.
- Stiu , scumpo! Dar el a fost singurul pe care l-am gasit in acel moment… Dar totusi unde erai?
- Pe terasa de langa lac… Cantam cu Sasuke. spun destul de sfioasa.
Unchiul meu ma priveste sceptic apoi isi ridica o spranceana si zambeste smecher.
- Si ia zi, intalnire ceva?ma intreba el razand.
Iau perna de langa mine si i-o arunc in fata spanandu-i sa termine , apoi incep si eu sa rad.
- As vrea eu! zic oftand si trantidu-ma pe canapea cu perna in brate.
- Am vorbit cu parintii tai la telefon acum o ora. Au spus ca te saluta si ca spera sa castigi concursul impreuna cu elevii din cabana ta.
- Da … Si eu mi-as dori, dar ma cam indoiesc. Unchiule, stii… Cand am cantat cu Sasuke m-am simtit atat de bine. Adica simteam ca mi-am gasit locul.
- L-ai auzit cantand , nu-i asa? ma intreba unchiul zambindu-mi.
- Da… Si versurile…Le inventeaza atat de repede. Eu am nevoie de ore bune pentru a scrie un cantec.
- Este micul lui talent! spuse iarasi unchiul. Apropo , imi place tatuajul!Cine ti la facut?
- Sasuke…Mi la facut ieri.
- De asta sunteti asa de apropiati ,va cunosteti de ieri! rase unchiul de mine.
Imi venea sa-i spun sa termine, dar as fi fost nepoliticoasa asa ca m-am multumit sa ma stramb.
Dupa inca o ora in care am vorbit cu el , am decis sa plec spre cabana mea, in fond maine avea sa fie o zi lunga. Va trebui sa le prezint copiilor regulile si tabara. Uf, imi amintesc acum un an cum imi doream sa devin instructor iar acum ca mi sa implinit visul parca imi doresc sa-l retrag. Maine am sa-i fac si o vizita Hinatei si am sa vorbesc putin cu Ten Ten si Temari. Astazi de abia am apucat sa le salut prin toata harmalaia. Mergeam si admiram cerul instelat gandindu-ma daca Sasuke mai este pe terasa. As cam vrea sa verific ,dar mai bine o las balta. Am sa pot sa-i vorbesc maine. Nu inteleg de ce ,dar ma simt atat de linistita cand este el langa mine , iar atunci cand il privesc in ochi…nu stiu excat ce simt…Este ca si cum as fi protejata de ceva foarte puternic . Oare el ma iubeste? Nici macar nu stiu daca eu tin la el…Tot ce stiu este ca imi place compania lui, imi place sa-i aud glasul, sa cant alaturi de el…Cand ajung la cabana intru si ma trantesc direct in pat unde ma scufund intr-un somn adanc plin de vise care il includeau bine inteles si pe brunetul care ma facea atat de confuza.



Nextul este deja facut, dar daca il vreti postat imi trebuie trei comentarii.Sper sa va placa ce am scris acum. Bye.