16-07-2007, 05:36 PM
multumesc mult pentru comment Vodafone si sa stii ca o sa pun continuarea...si nu nu este un capitol...caputolele or sa fie mai mari
Cap 2
Satula de aceste ganduri care mereu ii rasunau in minte, Kaname se ridica din fata semineului o data cu aceasta se sulbera si vraja cu care flacarile dansau armonios un vals.
Isi lua o pelerina lunga,portocalie,care se asorta perfect cu ochii ei de un verde crud si parul ei rosu ca focul ,si se hotara sa plece la o plimbare.
Picaturile mari de ploaie atingeau asfaltul ud,din care iesea aburi pufosi care dansau pe dansul ploii,unii se jucau alergand armonios pe cer.
Kaname isi dadu pelerina jos,si picaturile mari de ploaie ii udau fata roziatica si fina ca o petala de trandafir, atat de fragila parea incat nimeni nu putea sa o deranjeze.
Picaturile cristaline parca erau fermecate. Au ajutat-o pe Kaname sa isi limpezeasca gandurile care o mistuiau.
Mergea ganditoare pe strada cand, de o data in fata ei se opri o figura conoscuta.Isi ridica ochii ei mari si verzi din pamantul negru si trist si il vazu pe pe Eirik.Era unul dintre cei mai buni prieteni ai ei.Avea ochii mari si verzi,patrunzatori de te pierdeai in privirea lui,parul scurt ,argintiu(cu nuante albastrii) care ii confereau personalitate,o personalitate unica.
-Ce faci aici pe ploaia asta?
-Pai, asta ar trebui sa te intreb eu pe tine.Sa mergem.Afara este foarte urat.Haide la mine,este foarte aproape de aici.
Fata dadu din cap si pleca amandoi.In scurt timp ajunsese in fata unei usi vechi;baiatul scoase din buzunar o cheie veche ruginita de trecerea anilor,care nu iarta pe nimeni si intra intr-o camera spatioasa care avea tavanul alb si peretii aveau o culoare roziatica, totul era atat de linistitor.
-Vad ca esti uda.Vino, o sa-ti dau niste haine uscate.
Fata nu zise nimic,si il urma.O duse intr-o camera mai mica si ii dadu haine de uscate.Se imbraca cu o pereche de pantaloni negri si un tricou lung,alb si apoi se duse la el.
-Ce cautai in ploaie?
-Pai, am iesit sa ma plimb,nu prea ma simteam bine si vroiam sa ma mai gandesc la unele lucruri.
-In ultima vreme te-ai comportat ciudat si ai fost distanta atat fata de mine cat si fata de Rioko.S-a intamplat ceva?
-Pai... Si scoase din buzunar o oglinda micuta daruita de mama ei inainte sa moara;aceasta oglinda iti arata care este personalitatea ta de fapt,cine esti tu cu adevarat.
Deschise oglinda si se uita in ea, dar ceva nu era bine, mai aparuse cineva.
Cine era .???
sper sa va placa...si ca de obicei astept commenturi...si sa stiu daca mai continui...da sau ba?
[post unit]multumesc mult pentru comment Vodafone si sa stii ca o sa pun continuarea...si nu nu este un capitol...caputolele or sa fie mai mari
sper sa va placa...si ca de obicei astept commenturi...si sa stiu daca mai continui...da sau ba?
[edit aly] capitol verificat
Cap 2
Satula de aceste ganduri care mereu ii rasunau in minte, Kaname se ridica din fata semineului o data cu aceasta se sulbera si vraja cu care flacarile dansau armonios un vals.
Isi lua o pelerina lunga,portocalie,care se asorta perfect cu ochii ei de un verde crud si parul ei rosu ca focul ,si se hotara sa plece la o plimbare.
Picaturile mari de ploaie atingeau asfaltul ud,din care iesea aburi pufosi care dansau pe dansul ploii,unii se jucau alergand armonios pe cer.
Kaname isi dadu pelerina jos,si picaturile mari de ploaie ii udau fata roziatica si fina ca o petala de trandafir, atat de fragila parea incat nimeni nu putea sa o deranjeze.
Picaturile cristaline parca erau fermecate. Au ajutat-o pe Kaname sa isi limpezeasca gandurile care o mistuiau.
Mergea ganditoare pe strada cand, de o data in fata ei se opri o figura conoscuta.Isi ridica ochii ei mari si verzi din pamantul negru si trist si il vazu pe pe Eirik.Era unul dintre cei mai buni prieteni ai ei.Avea ochii mari si verzi,patrunzatori de te pierdeai in privirea lui,parul scurt ,argintiu(cu nuante albastrii) care ii confereau personalitate,o personalitate unica.
-Ce faci aici pe ploaia asta?
-Pai, asta ar trebui sa te intreb eu pe tine.Sa mergem.Afara este foarte urat.Haide la mine,este foarte aproape de aici.
Fata dadu din cap si pleca amandoi.In scurt timp ajunsese in fata unei usi vechi;baiatul scoase din buzunar o cheie veche ruginita de trecerea anilor,care nu iarta pe nimeni si intra intr-o camera spatioasa care avea tavanul alb si peretii aveau o culoare roziatica, totul era atat de linistitor.
-Vad ca esti uda.Vino, o sa-ti dau niste haine uscate.
Fata nu zise nimic,si il urma.O duse intr-o camera mai mica si ii dadu haine de uscate.Se imbraca cu o pereche de pantaloni negri si un tricou lung,alb si apoi se duse la el.
-Ce cautai in ploaie?
-Pai, am iesit sa ma plimb,nu prea ma simteam bine si vroiam sa ma mai gandesc la unele lucruri.
-In ultima vreme te-ai comportat ciudat si ai fost distanta atat fata de mine cat si fata de Rioko.S-a intamplat ceva?
-Pai... Si scoase din buzunar o oglinda micuta daruita de mama ei inainte sa moara;aceasta oglinda iti arata care este personalitatea ta de fapt,cine esti tu cu adevarat.
Deschise oglinda si se uita in ea, dar ceva nu era bine, mai aparuse cineva.
Cine era .???
sper sa va placa...si ca de obicei astept commenturi...si sa stiu daca mai continui...da sau ba?
[post unit]multumesc mult pentru comment Vodafone si sa stii ca o sa pun continuarea...si nu nu este un capitol...caputolele or sa fie mai mari
sper sa va placa...si ca de obicei astept commenturi...si sa stiu daca mai continui...da sau ba?
[edit aly] capitol verificat