22-12-2009, 11:48 PM
OFF TOPIC: Fik-ul acesta este o continuare facuta de mine si love_anime la fik-ul ei original: 'Scriitorul cu chip de luna' [click here pentru cei care nu l-au citit]
Noi speram sa va placa si uite primul capitol. [criticile sunt bine venite ^-^]
ON TOPIC:
Capitolul I - Portretul
Multi spun ca o despartire inseamna un nou inceput, dar pentru Daisuke a insemnat cel mai dureros sfarsit, care a lasat in urma lui o inima ce nu doreste sa mai bata, lacrimi ce refuza sa stea ascunse si o viata in care propria sa rasuflare nu mai are rost.
Mia, frumoasa si frivola materialista. Mia, care ii daruise cel mai dulce sarut, cea mai catifelata piele si cea mai mortala otrava.
Ce frumos straluceau ochii ei, dar din pacate straluceau de rautate. O inima ranita, un suflet indurerat si un om inlacrimat a plecat departe lasand in urma adieri blande de vant, tara natala, oamenii ce il iubesc si fiinta ce l-a aruncat in tenebrele suferintei fara a avea o speranta de care sa se ancoreze.
Daisuke, tanarul cu suflet bland si usor de manipulat ce a oferit atata iubire unei vipere, s-a retras in Anglia, o tara a ploii, in a carei ceata dorea sa se piarda in anonimat si sa nu i se zareasca privirea trista; voia doar sa se piarda printre oamenii cu chipuri palide si par spalacitit, renumiti pentru caracterul lor rece.
S-a stabilit intr-un hotel luxos si la cateva ore dupa cazare a inceput sa scrie ceva, insa nu pentru mult timp si din cauza plictiselii, a aprins televizorul. Nu a putut asculta prima stire deoarece l-a interupt room service-ul ce ii adusese pranzul.
Printre inghitituri si franturi de ganduri atentia i-a fost captata de un nume: Aizawa Naegino.
Tanarul a lasat balta mancarea si a dat volumul mai tare: “ Se pare ca Aizawa Naegino a cucerit inimile oamenilor cu noile sale tablouri si frumusetea ce o poseda, dar tot odata lasa in urma durere in randul doamnelor si domnisoarelor la anuntul logodnei acestuia cu frumoasa Mia Tsuzuki…â€
“La dracu! Nemernica, blestemata!†o jigni in gand tanarul trantind usa si fugind in ploaia rece ce ii izbea obrazul lipsit de culoare. Merse ore in sir fara o tinta anume si ajunse in fata unei aglomeratii. Astepta sa se risipeasca multimea si patrunse intr-o cladire unde s-a dovedit a avea loc expozitia lui Aizawa. Isi plimba privirea peste tablourile acestuia si simti vantul ce palmuia frunzele copacilor parca pedepsindu-le pentru o greseala necomisa, apasarea rece a zapezii o sesiza asternandu-se peste inima sa si depista formarea unor turturi de gheata ce i-o strapungeau la fiecare bataie.
Tot parcurgand picturile privirea i se opri asupra unui portret al unui tanar indurerat, pe care l-a recunoscut a fi chiar el. Ramase uimit de cat de bine a transpus in pictura golul si durerea din privire. Apropiindu-se de portret avu impresia ca acesta respira si ca asteapta o mangaiere, Aizawa i-a redat o sensibilitate si delicatete despre care Daisuke nu este constient. Tanarul fugi repede pe un coridor cand auzi voci:
-Domnule Aizawa, cine este acest tanar al carui portret l-ati realizat?
-Nu conteaza. Tristetea lui m-a inspirat, veni raspunsul violent al pictorului. Si acum va rog sa ma scuzati vin tocmai din Japonia si as vrea sa ma odihnesc, continua el.
"Bastardul, si-a batut joc de mine si acum rade de durerea mea!†isi zise Daisuke strangand din dinti si arunca o hartie mototolita din buzunar tocmai la picioarele pictorului.
-Daisuke?! Ce cauti aici? Intreba Aizawa, dar raspunsul la intrebearea lui erau lacrimile ce curgeau fara rusine pe obrazul tanarului.
Pictorul ignorand lacrimile acestuia citi hartia pe care a scris-o tanarul cu cateva clipe inainte. Termina de citit si arunca hartia cu dispret.
-Copil sarman si imatur, incerci sa calci pe urmele ilustrului tau verisor si ti-ai ales sa descrii tocmai scena unui viol. Ce stii tu despre experienta traumatizanta si injositoare a unui viol? Nu stii ca poate aduce cu sine boli si sarcini nedorite care duc la avorturi si uneori avorturile duc la imposibilitatea de a avea un copil? Stiu ca principala indeletnicire a unui scriitor este aceea de a-si lasa imaginatia sa zboare, dar tu iti iei atributii atotputernice scriind despre ceva atat de tragic ce traumatizeaza o persoana pe viata. Copile, intr-o carte un scriitor isi relateaza experientele prin care a trecut in scoala vietii astfel incat cititorul sa poata invata ceva folositor din ele. Dar tu ce poti transmite prin descrierea a unui lucru prin care nici macar nu ai trecut? Sau tu te crezi Sandra Brown in varianta masculina? Intr-adevar, ea descrie scenele de sex de iti lasa gura apa. Dar totusi, fi rational! Sunt atatea lucruri despre care ai putea scrie si atatea sfaturi pe care le poti reda prin intermediul unei carti si daca totusi vrei sa scrii despre sex, poti sa adaugi un pasaj potrivit in momentul prielnic unei scene de sex si fara sa te prostituezi intelectual.
Daisuke nu stia ce sa spuna. Fusese acuzat atat de aspru pentru ca a descris scena unui viol, care, in zilele noastre e mai apreciat decat capodoperele marilor scriitori.
Ce vina avea el ca sexul si violul se vand asa bine si el isi doreste succes?
Totusi, dupa cateva momente de tacere, Daisuke indrazni sa-l intrebe pe pictor de ce nu a scos la licitatie tabloul cu portretul lui.
-Pentru ca eu personal consider ca nu are valoare, veni raspunsul pictorului.
-Ai dreptate! In ochii unui gunoi un alt gunoi nu are valoare, ii spuse Daisuke si pleca.
Noi speram sa va placa si uite primul capitol. [criticile sunt bine venite ^-^]
ON TOPIC:
Capitolul I - Portretul
Multi spun ca o despartire inseamna un nou inceput, dar pentru Daisuke a insemnat cel mai dureros sfarsit, care a lasat in urma lui o inima ce nu doreste sa mai bata, lacrimi ce refuza sa stea ascunse si o viata in care propria sa rasuflare nu mai are rost.
Mia, frumoasa si frivola materialista. Mia, care ii daruise cel mai dulce sarut, cea mai catifelata piele si cea mai mortala otrava.
Ce frumos straluceau ochii ei, dar din pacate straluceau de rautate. O inima ranita, un suflet indurerat si un om inlacrimat a plecat departe lasand in urma adieri blande de vant, tara natala, oamenii ce il iubesc si fiinta ce l-a aruncat in tenebrele suferintei fara a avea o speranta de care sa se ancoreze.
Daisuke, tanarul cu suflet bland si usor de manipulat ce a oferit atata iubire unei vipere, s-a retras in Anglia, o tara a ploii, in a carei ceata dorea sa se piarda in anonimat si sa nu i se zareasca privirea trista; voia doar sa se piarda printre oamenii cu chipuri palide si par spalacitit, renumiti pentru caracterul lor rece.
S-a stabilit intr-un hotel luxos si la cateva ore dupa cazare a inceput sa scrie ceva, insa nu pentru mult timp si din cauza plictiselii, a aprins televizorul. Nu a putut asculta prima stire deoarece l-a interupt room service-ul ce ii adusese pranzul.
Printre inghitituri si franturi de ganduri atentia i-a fost captata de un nume: Aizawa Naegino.
Tanarul a lasat balta mancarea si a dat volumul mai tare: “ Se pare ca Aizawa Naegino a cucerit inimile oamenilor cu noile sale tablouri si frumusetea ce o poseda, dar tot odata lasa in urma durere in randul doamnelor si domnisoarelor la anuntul logodnei acestuia cu frumoasa Mia Tsuzuki…â€
“La dracu! Nemernica, blestemata!†o jigni in gand tanarul trantind usa si fugind in ploaia rece ce ii izbea obrazul lipsit de culoare. Merse ore in sir fara o tinta anume si ajunse in fata unei aglomeratii. Astepta sa se risipeasca multimea si patrunse intr-o cladire unde s-a dovedit a avea loc expozitia lui Aizawa. Isi plimba privirea peste tablourile acestuia si simti vantul ce palmuia frunzele copacilor parca pedepsindu-le pentru o greseala necomisa, apasarea rece a zapezii o sesiza asternandu-se peste inima sa si depista formarea unor turturi de gheata ce i-o strapungeau la fiecare bataie.
Tot parcurgand picturile privirea i se opri asupra unui portret al unui tanar indurerat, pe care l-a recunoscut a fi chiar el. Ramase uimit de cat de bine a transpus in pictura golul si durerea din privire. Apropiindu-se de portret avu impresia ca acesta respira si ca asteapta o mangaiere, Aizawa i-a redat o sensibilitate si delicatete despre care Daisuke nu este constient. Tanarul fugi repede pe un coridor cand auzi voci:
-Domnule Aizawa, cine este acest tanar al carui portret l-ati realizat?
-Nu conteaza. Tristetea lui m-a inspirat, veni raspunsul violent al pictorului. Si acum va rog sa ma scuzati vin tocmai din Japonia si as vrea sa ma odihnesc, continua el.
"Bastardul, si-a batut joc de mine si acum rade de durerea mea!†isi zise Daisuke strangand din dinti si arunca o hartie mototolita din buzunar tocmai la picioarele pictorului.
-Daisuke?! Ce cauti aici? Intreba Aizawa, dar raspunsul la intrebearea lui erau lacrimile ce curgeau fara rusine pe obrazul tanarului.
Pictorul ignorand lacrimile acestuia citi hartia pe care a scris-o tanarul cu cateva clipe inainte. Termina de citit si arunca hartia cu dispret.
-Copil sarman si imatur, incerci sa calci pe urmele ilustrului tau verisor si ti-ai ales sa descrii tocmai scena unui viol. Ce stii tu despre experienta traumatizanta si injositoare a unui viol? Nu stii ca poate aduce cu sine boli si sarcini nedorite care duc la avorturi si uneori avorturile duc la imposibilitatea de a avea un copil? Stiu ca principala indeletnicire a unui scriitor este aceea de a-si lasa imaginatia sa zboare, dar tu iti iei atributii atotputernice scriind despre ceva atat de tragic ce traumatizeaza o persoana pe viata. Copile, intr-o carte un scriitor isi relateaza experientele prin care a trecut in scoala vietii astfel incat cititorul sa poata invata ceva folositor din ele. Dar tu ce poti transmite prin descrierea a unui lucru prin care nici macar nu ai trecut? Sau tu te crezi Sandra Brown in varianta masculina? Intr-adevar, ea descrie scenele de sex de iti lasa gura apa. Dar totusi, fi rational! Sunt atatea lucruri despre care ai putea scrie si atatea sfaturi pe care le poti reda prin intermediul unei carti si daca totusi vrei sa scrii despre sex, poti sa adaugi un pasaj potrivit in momentul prielnic unei scene de sex si fara sa te prostituezi intelectual.
Daisuke nu stia ce sa spuna. Fusese acuzat atat de aspru pentru ca a descris scena unui viol, care, in zilele noastre e mai apreciat decat capodoperele marilor scriitori.
Ce vina avea el ca sexul si violul se vand asa bine si el isi doreste succes?
Totusi, dupa cateva momente de tacere, Daisuke indrazni sa-l intrebe pe pictor de ce nu a scos la licitatie tabloul cu portretul lui.
-Pentru ca eu personal consider ca nu are valoare, veni raspunsul pictorului.
-Ai dreptate! In ochii unui gunoi un alt gunoi nu are valoare, ii spuse Daisuke si pleca.