Destinul unei iubiri

[Alisia-chan*]

Destinul unei iubiri

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/ intamplari.

Intr-un final m-am hotarat sa scriu si eu un fic, e o idee de moment asa ca inca nu m-am prea gandit cum o sa se desfasoare lucrurile. Acest capitol e o introducere in viata Sakurei. E primul meu fic si sper din tot sufletul sa va placa cat de cat! So... Enjoy it.
Capitolul I
Dragoste, un cuvant pe care nu l-am mai simtit de mult timp, mai exact de zece ani, de cand parintii mei au murit intr-un accident de masina. In prezent locuiesc cu fratele meu Daisuke intr-un apartament din centrul capitalei romaniei, mai exact, Bucuresti. Numele meu este Sakura Haruno si am 16 ani, sunt cu doi ani mai mica decat fratele meu. De maine, voi incepe prima mea zii de liceu in clasa a 10-a. Avand in vedere ca abea m-am mutat in oras nu cunosc pe nimeni, dar sper sa-mi fac cati mai multi prieteni.
Din instinct, am observat ca este ora doisprezece. M-am ridicat lenesa din pat indreptandu-ma spre baie pentru a-mi face siesta obisnuita de dimineata. Vrand sa intru in incapere am observat ca usa era inchuiata, am batut la usa strigand la Daisuke sa se grabeasca. Acesta a iesit din baie imbracat intr-o pereche de blugi si o camasa descheiata la aproape toti nasturii. Parul sau de un rosu intens ii scotea ochii verzi ca smaraldul in evidenta.
- Pacat ca esti fratele meu! am zis eu privindu-l in timp ce zambeam.
-Se pare ca cineva s-a trezit bine-dispus astazi si are chef de glume! a zis el ciufulindu-mi parul
-Hei, nu mai sun un copil sa-mi faci asta! am zis eu enervata deoarece ma trata ca pe un copil.
Daisuke a zambit in timp ce se indrepta spre camera sa. Am pasit lenesa pe gresia bleo din baie. Dupa aproximativ douazeci de minute am iesit intrand in camera mea. Mi-am ales din dulap o rochie de culoare verde care imi scotea parul de un roz bombon in evidenta. M-am incaltat cu o pereche de sandale legate pe picior si am iesit din camera mea indreptandu-ma vioaie spre iesire. " O plimbare prin parc nu-mi strica" mi-am zis in timp ce coboram scarile. De indata ce am iesit din bloc, frigul a pus stapanire pe trupul meu determinandu-l sa tremure. Se parea ca avea sa ploua, proasta idee am avut cu tinuta mea, dar lenea mea imensa, nu m-a mai lasat sa ma intorc in apartament pentru a lua ceva pe mine asa ca m-am indreptat cu pasi marunti spre parcul care se vedea in departare. Ajunsa acolo m-am asezat pe un leagan in timp ce priveam cerul innorat. Norii cenusi au acoperit soarele care inca incerca sa ii invinga reluandu-si locul pe bolta cereasca. Privind mai atenta in jur am constatat ca am ramas singura in parc. M-am ridicat de pe leagan inaintand cu pasi lenti spre miile de flori multicolore care se infatisau in fata mea creand un peisaj feeric parca desprins din basme. Am decis ca ar fi timpul sa imi indrept pasii spre casa stiind ca fratele meu isi facea griji pentru mine si chiar asa era. Decum am intrat pe usa m-a asalt cu intrebari de genu " Unde ai fost?" , " De ce nu m-ai anuntat ca pleci?" si multe altele. I-am rspuns calma ca aveam nevoie de putin aer asa ca am decis sa fac o plimbare prin parc. Dupa cateva minute in care fratele meu mi-a tinut morala am zis, mai bine spu am tipat.
-Nu te mai purta cu mine ca si cum as fi un copil. Poate ca sunt mai mica decat tine, dar asta nu iti da dreptul sa imi ti morala ori de cate ori ies sa ma plimb!
Nu l-am mai laat sa zica nimic si am intrat in camera mea ca o furtuna trantind usa in urma mea. Stiam ca avea dreptate si nu trebuia sa-i spun acele vorbe. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine de am spus asta, nu ma mai recunosc. Unde a disparut fata aia inocenta care acum cativa ani avea un zambet imens pe chip si era pusa doar pe nazbatii? Cred ca stiu raspunsul la aceasta intrebare, a disparut odata cu moartea parintiilor mei. M-am trantit pe pat in timp ce siroaie de lacrimi mi de prelingeau pe pielea alba ca neaua. Intr-un final am adormit cu gandul la parintii mei. M-am trezit abea a doua zi la ora sase. M-am ridicat rapid din pat zambind pregatita pentru o noua zi. Parca si uitasem ca seara trecuta ma certasem cu fratele meu, defapt, eu ii reprosasem cateva lucruri de care regret acum ca i le-am spus. Am intrat in baie facandu-mi siesta dupa care am intrat din nou in camera. Ca tinuta, mi-am ales o pereche de blugi pana, o bluza neagra si adidasi negri. Mi-am pus rucsacul pe umar iesind din camera. Inainte de a intra in bucatarie l-am vazut pe fratele meu dormind pe canapeaua din living, m-am indreptat usor spre el sarutandu-l pe frunte si chiar daca nu ma auzea, i-am soptit ca imi pare rau pentru noaptea trecuta. M-am ridicat de pe canapea iesind incet pe usa nevrand sa-mi trezesc fratele. In drum spre scoala m-am oprit sub coroana unui cires care isi scutura florile creand o stare de melancolie. Dupa ceva timp m-am trezit din visare si mi-a continat drumul. Neobservand cum a trecut timpul, am constatat ca deja eram in curtea liceului care era plin de adolescenti. Nevrand sa ies prea mult in evidenta, m-am refugiat la umbra unui cires privind cerul infinit de o nuanta minunata de albastru. In fata mea a venit un baiat inalt cu paru negru si ochii tot de aceeasi culoare abisala. Acesta mi-a zambit usor vrand sa zica ceva.
-Buna, numele meu e Sasuke Uchiha, tu trebuie sa fi eleva cea noua, nu?
Am zambit dand aprobator din cap invitandu-l sa se aseze langa mine.
-Eu ma numesc Sakura Haruno, incantata! am zis in timp ce il priveam. Parea un tip de treaba, ochii lui exprimau blandete si incredere. Din vorba-n vorba am aflat ca are aceeasi varsta cu mine si spre fericirea noastra eram in aceeasi clasa. Se pare ca mi-am facut deja un prieten. Dupa cateva minute ne-am hotarat sa ne indreptam spre clasa. Cand am ajuns, am ramas placut surprinsa de aspectul acesteia. Incaperea avea peretii de culoare alba, patru ferestre imense si banci de cate doua persoane. Eu si cu Sasuke ne-am asezat in penultima banca de la geam. Plictisita, mi-am pus castile de la Mp-3 in urechi si am inceput sa ascult muzica. Muzica ce ma desprindea de lumea umana si ma facea sa simt ca zbor, era ca un fel de drog pentru mine, un drog care ma facea sa uit, macar pentru cateva momente de toata suferinta din trecut. Dintr-o data usa clasei se deschide brusc si pe ea intra o fata cu parul blond si ochii albastri, la prima vedere parea de treaba. Aceasta s-a indreptat spre noi si se uita cu ura la mine zicand catre Sasuke.
-Cum poti sa stai in banca cu acest specimen?
Fiindca aveam dat incet la Mp-3 am auzit ce a zis ea, dar am decis sa ma prefac ca nu am auzit nimic, nu doaream sa imi fac dusmani din prima zi de scoala.
-Nu inteleg cu ce te deranjaza pe tine asta, surioara! a zis Sasuke in timp ce o privea
Ce? am ramas absolut surprinsa, cum adica ea sa fie sora lui Sasuke? Trebuie sa recunsc ca nu i se asemana deloc la comportament dar nici la infatisare. Dupa ce Ino a plecat din clasa l-am intrebat pe Sasuke daca e adevarat ceea ce tocmai auzisem. Acesta a ras usor
-Da, e sora mea vitrega. Parintii mei au adoptat-o de la niste oameni care nu o doareau.
-Asa se exp;ica! am zis eu, dar fara sa vreau am zis-o cu voce tare. acesta s-a uitat intrebator la mine. Nu mai conteaza, uita! am continuat eu zambindu-i.
Dupa mai mult timp de asteptare, profesorul a ajuns in clasa urmat de un baiat cu par blond si ochi albastri care avea un corp bine-lucrat.
-Tu? am zis eu stupefiata. Toata clasa se uita la mine ciudat, dar nu imi pasa. De ce mi se intampla doar mie asta?
___________________

Cam asta a fost tot pentru astazi sper sa va placa si va rog mult, daca tot cititi sa dati si un comm ca sa stiu si eu ce as putea imbunatati la fic! Stiu ca primul capitol a fost plictisitor si cam mic, dar voi incerca sa nu mai fie asa si urmatoarele.