[Naruto] Intre vant si umbre...

[hero1hero]

Well...e primul fic poastat de mine pe AnimeZup...daca stau sa ma gandesc e primul fic pe care il postez. Obisnuiam sa scriu povesti de cand sunt mica:)) Incepand cu prietenia intre motameni si catei. M-am gandit ca cel mai potrivit ar fi sa incepu cu un romance, dupa ce am observat ca majoritatii utilizatorilor le place acest gen. Asta e primul romance pe care il scriu...Nu va asteptati la cine stie ce. Totusi sper sa va placa. Am scris 2 capitole si pur si simplu mi-a placut actiunea pe care o descriu. De obicei sunt personaj-narator. La fel si in acest fic. Sper sa va placa:D

Disclaimer: Nu detin nici un personaj din maga-ul/anime-ul Naruto a carui autor este Masashi Kishimoto.


Varsta minima:-
Gen: Actiune, Romance (?!)
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut: Un fic Naruto, primul postat de mine pe site. E adevarat ca am cam schimbat atitudinea personajelor dar e povestea mea pana la urma:))
Tipul de comentariu solicitat: avantast. Si fiti duri! Ce nu te omoara te intareste si o critica n-are cum sa ma zdruncine. Sunt aici ca sa invat.

Capitolul I

*Temari*

Vantul continua sa bata

O noua zi normala, o misiune normala, chiar penibila as putea sa spun. Cu niste genini la cules de fructe cu niste hoti care incearca sa fure ciresele. Imi amintesc cand am avut prima misiune de tip C...imi amintesc aproape perfect ca eram pe un pod din scanduri cand din spate au rasarit vreo 600 de tarani cu bate si greble, cu greble fara dinti, cu bete in flacari atacandu-ma pe mine si pe Kankuro. Stiu sigur ca in misiunea aia Gaara nu era cu noi, tocmai din motivul de a ne testa abilitatile. De vreo cateva saptamani fratemeo a devenit Kazekage si m-a numit pe mine un fel de mesager, asa ca am tot facut drumuri intre Suna si Konoha. Am ajuns sa-i cunosc bine pe oamenii de pe acolo in doar cateva zile…si pot spune ca sunt chiar prietenosi. Si realizand schimburi de elevi am mai si stata pe acolo. O oportunitate buna de intarire a relatiilor de prietenie dintre vant si foc. Oricum dupa atatea zile obositoare am cerut si eu un prilej de relaxare si uite ca m-am pomenit cu o grupa de copii, abia deveniti gennini, plecati la o ferma cu mine din pricina faptului ca toti jounini din sat au disparut in cine stie ce misiuni. Incepem sa stam foarte prost cu amata…de aceea, in momentul asta aveam cea mai mare nevoie de Konoha. Konoha este un sat cu ninja extrem de puternici. Mi-l amintesc perfect pe Naruto…care are o vointa atat de mare incat s-a tarat pana la fratele meu, pe care cu siguranta l-a invins, doar pentru a-i spune ca il intelege cu adevarat. Mi-l amintesc pe baiatul din Hyuuga, cu aceeasi vointa de foc. Ce m-a impresionat foarte mult la el este ca a invatat jutsuri doar din experienta…fara sa ii spuna nimeni ce si cum sa faca. Mi-l mai amintesc si pe pustiul tornada care nu putea sa foloseasca ninjutsu dar aproape la invins pe Gaara si l-a mai si ranit, ceva ce Gaara bu mai simtitse si chiar si atunci cand era inconstient a vrut sa continue lupta. Sunt atita copii cu vise mari in Konoha si cu vointa pe care putini o mai au in zilele noastre. De aia il respect asa tare pe al 3lea Hokage…pe care toata lumea il respecta. Care era mereu alaturi de toti satenii, ii cunosteea pe toti si ii iubea pe toti. Inca nu imi explic cum a a reusit sa le tina minte numele tuturor satenilor. Chiar si celor de mai jos, chiar si celor care nu era ninja. Era un om extraordinar, un om care merita respectat cu adevarat. Imi amintesc de multi din examenul chuunin…in care eu am fost singura fata…si am si fost batuta de un clown lenes care nici macar n-avea aspiratii la a deveni chuunin (Ciudat ca a fost singurul care a reusit sa treca examenul). Baiatu` a gandit fiecare posibilatate si pur si simplu m-a prins. N-aveam nici o idee ca el ma juca pe mine pe degete si nu invers. In timp am ajuns sa il cunosc si sa il respect. Chiar daca nu i-as arata asta niciodata.
Acum stau si priveam cerul cu un aer de om plictisit. Sprijinita de un copac si cu un pai un gura…priveam nori. Lectie pe care am invatat-o tot de la baiatul din Konoha. Vantul incepu sa adie usor. Cateodata ma mai uitam la cei 7 pusti pe care ii aveam in grija, care mai luau din cand in cand la bataie cate un hot. Totul parea in regula…asa ca de ce sa nu dorm eu putin. Nu mai dormisem oricum de 4 zile mai mult de 10 ore in total. In timp ce gandeam am adormit fara sa imi dau seama. Parca dormisem doar vreo 5 minute cand aud pe cineva cum ma stirca. Era fratemeo…Kankuro.
-Temari! Pamantul catre Temari!”
-Receptionat! Am ajuns pe luna.” Raspund eu ironic.
-Gaara m-a rugat sa vin sa-ti transmit sa te pregatesti pentru o misiune intr-o insula din marea de est. Te intalnesti la iesirea din satul asta cu Shikamaru Nara si Kakshi Hatake din satul frunzei la ora 7."
-Kakashi Hatake… Zic eu ganditdu-ma cine-i tipul. Imi suna asa de cunoscut numele…urasc momentele aste cand sti ceva dar informatie se opreste inainte de a o putea prelucra. Aaaa! E profesorul lui Naruto.
Kankuro afirma din cap apoi purtam odiscutie despre pustii genini cu care se pare ca vor ramne el, apoi ma duc sa ma pregatesc. In vreo 20 de minute dupa ce ma duc pe la pensiunea unde eram cazata si imi pregatesc bagajul, i-au niste pastile, pentru o anumita boala…sau mai bine spus o mica raceala. O zbughesc pe usa cu gandul de a ajunge la timp la poarta satului. Cand ajung, din departare vad figura cunoscuta a lui Shikamaru, pe care il stiam din toate calatoriile mele in Konoha unde, de obicei mi-a fost ghid, alteori un simplu amic, si pe Kakashi-sensei care, statea citind o carte.
-Oare ce misiune ar avea nevoie de cele 2 genii ale frunzei? Zic eu cu un aer ironic apropindu-ma mai tare.
-Ths…Un chin...E vorba de cheia argintie, pe care trebuie sa o luam din sau Locked Village. Avem de-a face cu niste nukkenin-i si probabil o armata de jounini si chuunini care o sa ne intampine.
-Doar atat? Intreb eu ironic.
-Sa mergem, deci. zise Kakashi inchizandu-si cu grija cartea.
Pe drum mai aveau loc conversatii scute si puerile care nici macar nu mai merita amintite. Intrebari precum “Cum o mai duci?” sau “Ce mai faci?” le puneam amandoi in mod excesiv doarece nu aveam nici un subiect de discutie care sa se potriveasca cu situatia. Am vorbit printre randuri si despre misiune, dar mult prea putin. Kakashi prefera sa se delecteze cu o carte, idee mult mai buna decat sa ia parte la conversatia noastra ataaaat de “interesanta”.