Vrei sa fii iubit, iubeste!

[Trioxide chocolate.۩]

Capitolul unu:

SnowVille. Orasul in care se afla Vampire Lord, internatul la care mama s-a incapatanat sa ma trimita, unul din prestigioasele colegii din Groenlanda. Desigur, probabil va intrebati de ce tocmai aici? Ei bine...anul trecut mama a cunoscut un tip, un grasan cu cateva fire de par in cap si acelea albe si cu o burta mai mare decat o avea mama cand era insarcinata cu mine in noua luni. Nu stiu cu ce a imbarligat-o, dar s-a casatorit cu el si pe mine m-au trimis aici, la celalalt capat al lumii. In fine, sa revenim la mica-marea mea problema. Am coborat din taxi, iar parul lung, lila si drept mi-a fost ciufulit de viscolul naprasnic care persista tot timpul anului spre nefericirea mea deoarece de mica am fost obisnuita cu temperaturile ridicate din Malibu, asadar uram frigul. Am lasat jos pagajele si am batut puternic in usa, vazand ca nu raspunde nimeni si, desi eram speriata de moarte de aspectul de poveste de groaza al orasului am intrat privind peste tot in jurul meu. Primele lucruri ciudate care mi-au atras atentia au fost sfesnicele agatate pe peretii laterali si candelabrul imens, tot cu lumanari, care erau singurele surse de lumina. Incaperea avea in mijloc o masa mare si rotunda, in fata ei un semineu in care ardea mocnit focul si de o parte si de alta a lui doua scari in forma de semicerc ce duceau la primul etaj, cred. Atmosfera era inspaimantatoare, dar m-am speriat groaznic atunci cand lumanarile s-au stins si o adiere rece a strabatut camera stingand deasemenea si focul.
-Mirosi...delicios, am auzit o voce venind din fata mea, apoi doua brate puternice cuprinzandu-mi trupul.
Era foarte aproape de mine, ii puteam simti respiratia pe gatul meu. Inima a inceput sa-mi bata nebuneste insa a lui nu se auzea, cu toate ca urechea mea era lipita de pieptul lui. Trupul ii era rece precum marnura. Dintr-o data lumanarile s-au aprins si l-am putut vedea pe cel ce ma tinea in brate. Avea parul auriu, precum spicul de grau, ochii albastrii ca cerul senin si o piele alba ca spuma laptelui, facandu-l sa para un inger sau asa ceva. Eram mai mica ca el cu doua capete, iar corpul meu firav nici nu se putea compara cu al sau, deci eram speriata, foarte speriata.
-Shinosuke! Daca-i faci ceva te omor! Nu-ti dai seama? E o pur sange, e de-a noastra. a spus un baiat la fel de inalt si puternic ca cel din fata mea, doar ca acesta avea parul argintiu si ochii...mov? Oare vad bine? Da, ochii sai erau de un mov intens, frumos si patrunzator. Am tresarit cand sunetul pasilor luai au inceput sa se auda coborand scarile.
-Hiro..., adica vrei sa spui ca ...!?
-Da. Peste doua luni, in noaptea cu luna plina. a spus acesta in timp ce mi-a luat mana intre ale sale. Ce nepoliticos sunt, scuza-ma, am uitat sa ma prezint. Sunt Hiro Otatsu. Bine ai venit!
Baiatul blond, care acum statea in spatele meu, s-a apropiat de urecea mea si mi-a soptit numele sau: Shinosuke Higurashi, muscandu-ma apoi de lobul urechii. Am rosit in obraji si presupun ca eram ca un rac pentru ca cei doi au incepout sa chicoteasca, insa am reusit sa-mi silabisesc si eu numele, cu greu.
-Nu stie. Domnisoara, nu vreti sa despachetati? mi-a spus Hiro indicandu-mi scarile.
-Valizele mele! am spus in timp ce urcam scarile alaturi de cei doi adolescenti.
-Sunt deja in viitoarea ta camera.
Continuam sa urcam acela scari care mi se pareau absolut interminabile, pana la primul etaj.
-Aici suntem noi, cei pur sange. Vei sta in camera cu Rukia.
Shinosuke avea o voce asa de blanda si suava, la fel ca Hiro. Ma facea sa ma simt oarecun in siguranta. Ne-am oprit in fata camerei cu numarul treisprezece si m-au last singura. Am batut politicos la usa, iar raspunsul a venit promt si taios; aveam un sentiment ciudat. Am intrat pana la urma cu o oarecare retinere. Camera era mare, luminoasa, de data aceasta fara lumanari, avand doua paturi cu cate o noptiera cu veoza langa, un covar mare, alb, doua dulapuri din lamn de cires si o singura baie carte era langa balcon. Pe patul din stanga mea statea o fata cu parul la fel de lung ca al meu, rosu si carliontat. Era impracata in pijamale. Asa tarziu era oare? Am privit ceasul agatat in perete si arata ora 22:30. Nici nu mi-am dat seama. Ce repede au trecut cele patru ore petrecute de mine in acest oras.
-Buna seara Rukia-sama!
-Vad ca Hiro ti-a zis ce si cum. Poti sa te schimbi, revin in zece minute! a spus roscata ridicandu-se si plecand.
Niciunul dintre ei nu parea mai mare de saisprezece-saptesprezece ani, dar poate ma inselam. Eram confuza. Am desfacut valia luand din ea pijamaua mea alba cu ursuleti pe care am imbracat-o, mi-am pus papuceii de casa si m-am hoatarat sa ies in inspectie prin internat. Coridorul era slab luminat de cateva becuri mici pe ici pe colo. Doua maini mari si reci mi-au acoperit ochii, iar acea voce barbateasca mi-a inundat mintea.
-Hei frumoaso! Cum te cheama?
-Midori.
-Incantat! Eu sun Isame. a spus, in cateva fractiuni de secunda intorcandu-ma cu fata catre el.
Parul lui negru si privirea dura si rece imi dadea fiori. Toti de aici vor sa ma bage in mormant?
-Du-te inapoi in camera. Poate fi periculos pentru tine pe aici.
M-am conformat idei si m-am intors inapoi punandu-ma in pat. Eram foarte derutata. De ce toata lumea imi spune ca miros deolicios? Ce pur sange? Ce se va intampla peste doua luni? Cu siguranta aici se intampla ceva anormal. Orasul asta este acoperit de o aura de mister. Simt asta.

Sunt tot eu, Paradox doar cu alt nume fiindca am uitat prola. :">
Sper sa va placa. XoXo.