Inimă de ceară

[LoloMark]

Disclaimer: nu dețin nici un personaj din mangaul/animeul Naruto în afara celor create de mine și nu fac profit de pe urma acestora.

Fac un fic în colaborare cu vară-mea Tamoshiku. Eu voi fi Hinata, iar ea Karin.


Capitolul I
Vară-mea


Măresc viteza pentru a ajunge la școală, cât de aiurea, mai bine mergeam pe jos. Cobor toți sfinți când aud ce zgomote face rabla mea. Intru în parcare și toate privire se întorc după mine. Super, m-am făcut de râs din prima zi. Îmi înjur tatăl în gând, babacul mi-a spus că nu îmi dă banii până mâine. Parchez, cobor și îmi dau casca jos. Sper să o fure cineva până mă întorc, aşa măcar am un motiv să nu o port. De mine se apropie doi tipi, să înceapă jocul. Îmi privesc atent, unul este clona lui Harry Potter, dar mult mai bun. Nu are parul ciufului şi nici ochelari ăia, mda, şi un corp tam-tam-tam. Zâmbesc şi îl privesc pe celalalt, parul blond, ochii albaştri , două zgârieturi pe obrazul drept, şi astă are un corp, nu comentez sunt super.
-Probleme?
Mă ridic şi îmi las capul pe spate, mă prefac că nu i-am observat.
-Nimic, dar îmi poţi face un serviciu, distruge asta.
Îi arunc casca şi plec. Mda, mi-am făcut o ieşire de nota 10. Mă îndrept spre biroul directorului, ce dar îmi era de bătrânul Uchiha, era un prieten vechi de-al tatei. Parcă avea doi fii, hmm, nu i-am văzut de vreo 10 ani. Oftez şi intru şi birou. În locul bărbatului era o femeie, era soţia lui. Mda, ce proastă sunt, era logic că el e ocupat cu celelalte afaceri. Femeie a ocolit biroul şi m-a luat în braţe.
-Hinata! Ce frumoasă te-ai făcut.
Am mai vorbit puţin, mă simţeam bine în preajma femei, era de treabă. Acum că mă gândesc bine am uitat să mă prezint. Sunt Hinata Hyuga, moştenitoare imperiului Hyuga. De parcă nu aş şti cum a fost creat acest imperiu, la fel ca imperiul Uchiha şi Haruno. Dar să lăsăm prostia asta, am 19 ani, părul meu este negru cu reflecţi mov, ochii mei sunt rozali, corpul meu, păi mi sa spus că aş arăta mai bine fără haine.
Oftez şi ies din birou, dar observ poza de familie, cum de nu l-am recunoscut pe Sasuke în parcare. Mă îndrept spre clasă, mai sunt 10 minute până începe ora. Mda, măcar ştiu că vară-mea Sakura este pe aici pe undeva. Din câte am înţeles este în clasă cu mine şi cu Uchiha. Super,„horror grup”, cum spunea tata când eram mici, în aceiaşi clasă. Am chicotit şi apoi am intrat în clasă, nu am băgat în seamă cele două persoane care mai aveau puţin şi o făceau pe catedra din mijlocul clasei. Nu am văzut-o pe Sakura nicăieri, poate nu a ajuns încă. Am văzut o tipă care îi privea urât pe cei doi care se sărutau, frate o să rămână fără aer.
Îi îndrept şi eu privire spre ei.
-Sfinte sisoie!
Mă ridic din bancă, cred că toţi m-au auzit, dar nu şi iubăreţi. Tipul brunet din parcare mai avea puţin şi a dezbrăca de tot pe vară-mea. Nu că era ea prea îmbrăcată, purta o fustă scurtă, şi o cămaşă desfăcută la primi trei nasturi.
Mă duc lângă ei, păi se pare că nu mă bagă în seamă. Îmi înfig degetele în părul rozalie, oribil, câtă spumă o băgat în părul asta. Îmi dau ochii peste cap şi o ridic, se întoarce să îmi dea o palmă, dar o prind de încheietură.
-Hei, stai la coadă. O să fiu şi al tău, aşteaptă şi puţin.
-Afară!
Sakura iese fără să scoată un cuvânt, atunci am simţit că intru în pământ pentru prima dată. Proasta aia mă face de ruşine. Brunetul se ridică şi mă apucă de păr.
-Ce crezi că faci târfă proastă!?
Fraierul, zâmbesc şi piciorul meu drept face cunoştinţă cu comoara lui. Mâna lui cade uşor din până pe umărul meu.
-M-am futut cu tine. M-am apropiat de el şi i-am şoptit la ureche. Îs virgină şi nu voi ajunge în patul tău nici pentru toţi banii tatălui tău Sasuke.
Am ieşit din clasă, Sakura stătea pe coridor şi plângea. Toţi care treceau pe lângă ea şi şuşoteau, se pare că nu are o reputaţie bună. Îi fac semn să mă urmeze, intrăm în baie şi îmi scot din rucsac nişte blugi tăiaţi şi un tricou negru cu un cap de mort. A ridicat o sprânceană, ştiam ce vrea să zică „ De când ie tu haine după tine?”
Am ridicat din umeri şi am început să-i explic.
-Am probleme cu motocicleta.
-Pe care o ai, tot BMW S1000RR.
-Mda, nu cred că mai rezistă mult. Îmi cumpără tata o Aprilia RSV4. Dar să nu schimbăm subiectul, hai ieşi să văd cu îţi stau hainele.
A ieşit din cabină, îi stăteau chiar bine, dar părul tot de târfă arată. Scot o foarfecă şi îi spus să stea nemişcată.
-Nici să nu-ţi treacă prin cap să te mişti.
Încep să-i fac un breton care îi cade în ochii, apoi îi tai părul puţin mai mult decât am vrut. Era mult mai bine, dar trebuia să meargă la un frizer repede. Am scos o prinzătoare şi l-am prins neglijent, bretonul îi cădea în ochii. Era exact aşa cum mi-o aminteam, era vară-mea.
S-a uitat în oglindă şi a rămas cu gura căscată, la propriu nu la figurat. Lol, parcă e altă persoană, nu ea. Am scos un pachet de şerveţele şi am pus-o sa-şi şteargă machiajul.
-Da, mult mai bine.
Am mai folosit puţin creion şi rimel, era Sakura, era fata că m-a schimbat şi care m-a făcut să văd lumea cu alţi ochii.
Am ieşit din baie, s-a sunat de vreo 15 minute, dar puţin îmi pasă. Minciunile mele par mai credibile decât adevărul. Am intrat pe uşa săli, nu era nici un profesor, Sasuke stătea la catedră, toţi citeau ceva la istorie. Sakura m-a urmat şi ne-am aşezat una lângă alta. Am zâmbit, dar Potter Junior era deja la bancă şi mă privea urât.
Stăteam lejer şi mă balansam pe picioarele dis spate ale scaunului. Privirea lui era ca gheaţa, exact ca inima mea, o inimă de gheaţă. Am zâmbit şi mi-am lăsat capul pe spate. Simţeam privirea lui mutându-se de la mine la Saku, apoi am simţit tensiunea, poate chiar teama ei.
-Cine te crezi?
Am oftat, privirea mi-a alunecat pe roşcata care îl privea urât, se pare că nu îi cel mai tare tip. Ce dracu o fi păţit el şi Saku? L-am privit atent, nu cred că este acelaşi Sasuke pe care l-a cunoscut.
-Mai bine pune-ţi singur întrebarea asta. Pentru că tu nu eşti Sasuke Uchiha, nici măcar nu ştiu cine eşti. Dar te rog să mă anunţi când prietenul meu se va întoarce.
Am ieşit nervoasă din clasă, am ignorat-o şi pe Saku care m-a strigat pe nume. Nu aveam nevoie să-l mai privesc o dată, ştiam că ei nu sunt aceleaşi persoane. Ajunsă în parcare am ignorat cu desăvârşire casca care era aşezată frumos pe BMW. Am urcat şi am pornit, în nici cinci minute am atins 305 km/ h, viteza maximă. Mi-am pus casca, aveam o presimţire proastă. Cineva mă urmărea, nu strică o mică cursă. Încep să mă mişc uşor printre maşini, era roşu, am fost prinsă din urmă. Era idiotul de Sasuke, care cică nu dorea decât să vorbească cu mine.