Ţepuşa ta înfiptă- n inima mea

[KarinaD]

Scuzaţi de greşeli. Nu este corectat :-"

Capitolul 3 - Viaţa anterioară - Partea a doua

S-a schimbat atât de mult, nu mai este el. Nu mai este băiatul drăguţ, fermecător şi atent de care m-am îndrăgostit cu ceva timp în urmă. A devenit altă persoană. O persoană indiferentă, suspicioasă şi distantă. Am avut încredere în el prin faptul că el îmi va schimba lumea de rahat pe care o duc acum. Că mă va ajuta să scap de toate lacrimile, drogurile şi de toate clipele nefericite din viaţa mea, dar se pare că m-am înşelat. Nu pot să mi-l imaginez altfel sau aşa am vrut. Îmi lipseşte aşa de mult. Singura cale prin care îl pot vedea este să merg la el acasă, deşi mă îndoiesc că îmi va deschide uşa.
Închid fereastra şi mă îndrept spre uşă. Vreau să-i cer explicaţiile cuvenite. Oare tot acest timp petrecut cu mine a fost doar o joacă? Rămâne de văzut. Părea o poveste aşa de frumoasă. Băiatul cel nou se îndrăgosteşte de fata drogată până ce moartea îi va despărţi. Dar se pare că nu toate finalurile pot fi fericite.
Gonesc pe străzile oraşului nepăsându-mi de nimeni şi nimic. Vreau să-l văd, să-l simt şi să-i cer o explicaţie. Doar atât. Să-l întreb dacă mă mai iubeşte sau dacă m-a iubit vreodată. Ajung în faţa clădirii mari, albe în care locuieşte. Pare atât de pustiu, sper că nu are de gând să plece şi să mă lase aici. Păşesc înainte cu o mică distragere. Ce va face după ce mă va vedea?
Mâna mea loveşte încet şi ce delicateţe uşa din lemn. Când vreau să mă întorc şi să plec aud uşa scârţâind. Mi-a deschis. Stăm amăndoi amuţiţi neştiind ce să spunem. Exact ca maimuţele. Dintr-o mişcare se dă la o parte, invitându-mă să intru întâmpinându-mă cu o privire rece. Păşesc spre el încrezătoare.
- Ce se întâmplă cu tine? Mă eviţi tot timpul. Am greşit cu ceva?
Tace. Profit de moment şi intru în sufragerie. Mă sprijin de tocul uşii privind cum stă nemişcat lângă uşă.
- Damon, ce este?
- Pleacă.
- Ce?
Cu o viteză uimitoare apare în faţa mea cu o culoare roşiatică în ochi. Mă dau în spate, ajungănd să stau lipită de perete.
- Damon? spun cu o oarecare frică.
- Cristine, pleacă. Acum!
Niciodată nu s-a comporat aşa. Furia din glasul lui mă face să cred că s-a întâmplat ceva cu el, dar ce anume? Aşa că îmi i-au inima-n dinţi şi spun tare şi clar:
- Nu. Nu plec până ce nu-mi explici ce se întâmplă.
Furia lui a devenit mai aprinsă iar eu încep să simt frica. Se aproprie de mine, având tot aceeaşi duritate în ochi.
- Cristine, spune acesta ţipând la mine, nu sunt cine crezi că sunt! Nu mai sunt ... bun. Pleacă înainte să păţeşti ceva rău.
- Am încredere în tine.
Dă cu pumnul agresiv în perete privindu-mă cu dispreţ. Vaza de deasupra mea se clatină căzând jos, dar nu înainte ca eu să-l împing pe Damon şi să-mi pun mâinile deasupra capului pentru a amortiza căderea. Simt tăieturile adânci în mâini, iar sângele curge şiroaie. Privesc spre Damon, dar nu văd decât nişte colţi care se abat înaintea mea. Reuşesc să fug până la uşă, înainte ca să-mi sfâşie gâtul cu colţii lui. Încă cinci centimetri până la uşa. Încă cinci centimetri până la viaţă. Simt o mână pe piciorul meu, care mă trage înăuntru.Se pare că Damon vrea să se ``joace,, cu mine.
- Ţi-am spus să pleci, dar te-ai încăpăţânat şi n-ai făcut-o. Ei bine, acum suporţi consecinţele.
Şi nu mai văd nimic. Doar colţii lui ce-mi străpung pielea brutal.
Mă trezesc pe patul din dormitor plină de sânge. Profit de ocazie că Damon nu este aici şi încep să fug spre uşă.
- Eu nu aÅŸ face asta.
Mă întorc spre el arătându-i o privire cu mult dispreţ.
- Dacă nu ce? O să-mi sugi sângele până la ultima picătură? Damon, tu nu eşti aşa.
Ma priveÅŸte furios. Am dat de naiba.
- Pleacă, Cristine.
- Aşa mă gândeam şi eu.
Ies pe uşă alergând ca bezmetica. Vreau să ajung la uşă şi să scap de această brută. Ajung la maşină într-un timp record. Mai privesc o dată casa în care s-a petrecut coşmarul. Apăs cu putere pedala de acceleraţie şi gonesc pe stradă. Nu-mi pasă de nimic. Nu pot să cred că mi-a făcut asta. Era în stare să mă sece de sânge şi să ma arunce pe undeva prin cimitir. M-a minţit în tot acest timp, iar eu nu am putut să-mi dau seama. Am fost o oarbă. Cum puteam să am încredere în el? Poate să-şi i-a diploma de actorie. Joacă un teatru excelent.
Ochii mi se înceţoşează. Sper să ajung acasă înainte să mi se întâmple ceva. Deodată pierd controlul volanului intrând pe contra-sens şi izbindu-mă de o maşină. Nu poate fi posibil. Nu pot muri acum. Nu înainte de ai face viaţa un coşmar lui Damon. Ochii mi se închid, iar memoria-mi încetineşte. Încă puţin şi se rupe firul. Simt o mână ce mă trage afară. Nu mai am putere să deschd ochii, aşa că mă las pradă morţii.
Trupul nu mi-a fost găsit după accident. Aşa am devenit ceea ce sunt acum. Un vampir în carne şi oase.