Fake love [Romance]

[Sako-chan]

fata de alte ficuri de-ale mele, asta e in romana [wow, stiu]. n-am avut chef sa-l mai si traduc in engleza, si poate asa am si eu mai multi vieweri...totusi nu m-am putut abtine sa nu bag un titlu in engleza. si, sa fim seriosi, "Fake love...more or less" suna mult mai bine decat "Dragoste falsa...mai mult sau mai putin", nu-i asa?" Acum sa va spun un secret? De ce scriu eu ficurile in engleza? Pentru ca n-am diacritice la calculator... >.<" Sper ca asta sa nu incurce prea tare, iar cand vedeti un "aaa", de obicei inseamna "ăăă" (acum am dat copy&paste, nu pot face asta mereu). Daca exista cineva dispus sa-mi editeze capitolele cu diacriticele corespunzatoare, chiar va rog sa-mi spuneti. So, here you go:

EDIT: Nu mai am nevoie de editor :) Multumesc Hand Of Blood!!! :D

Capitolul I

-Sonia! Sonia! Ce-i cu tine? La ce te gândeşti? m-a întrebat Andreas trezindu-mă din gândurile exuberante care mă chinuiau de câteva zile.

-Hm?...ăăă...la nimic, am minţit eu.

N-aveam chef să-l înnebunesc pe prietenul meu cel mai bun cu problemele mele cu exul.

-Nu mă păcăleşti. Te cunosc, Sonia. Ia spune-mi, ce te frământă?

-Nu...Nu contează.

-Haide, spune-mi, te rog.

-Um...E vorba de Albert.

-Mă gândeam eu. Ce s-a mai întamplat de data asta?

-Ştii că Albert are o iubită, Marina.

-Da, ştiu, a raspuns el, cu o curiozitate enervantă pe chip.

-Ei bine, eu am încercat să-l fac gelos spunându-i că şi eu am prieten, mult mai draguţ decat el...

-Deşi tu eşti single, m-a întrerupt el.

-Exact. Şi partea cea mai rea este că ne-a invitat la un suc, pe mine şi pe aşa-zisul meu iubit, să mergem împreuna cu el şi Marina la o întâlnire în patru. N-am vrut să-i spun cine e şi a devenit bănuitor, aşa că, atunci când am vrut să refuz, el mi-a zis - ca să mă streseze şi mai tare - că, dacă nu venim, înseamnă că am minţit şi că defapt nu am prieten. Ce să mă fac?! Dacă îşi dă seama că am minţit şi o să spună tuturor! Iar reputaţia mea - care oricum nu e prea bună - va fi complet ruinată. E o situaţie complet lipsită de speranţă.

-Nu mai fii aşa pesimistă.

-Dar cum să fiu? Să sper că până mâine o să apară un prinţ brunet cu ochii verzi, călare pe un cal negru care să mă scoată din belea?

Acesta e un vis pe care îl am destul de des...Îmi plac băieţii bruneţi, mai ales cei cu ochii verzi, şi nu suport caii albi.

-Hm. De ce pe cal negru?

-Ştii că urăsc caii albi. Dar, dacă tot schimbi subiectul, mai bine nu mai vorbim despre asta niciodată. Oricum presimt că o să fie un subiect de discuţie foarte popular în şcoala noastră de mâine după-amiază. Şi nimeni nu va mai vorbi cu mine vreodată...

-Aş putea să te ajut eu, a spus el după un moment de gândire.

-Cum? Ai tu cumva un avion particular care să mă ducă în Fiji şi să mă exileze acolo?

-Nu tocmai, dar m-aş putea da drept iubitul tău.

-Nu te pot lăsa să faci asta. În primul rând, m-aş simţi aiurea, şi în al doilea rând asta ar fi o bătaie prea mare de cap pentru tine, nu vreau să te încurc cu tâmpeniile pe care le fac, să nu-ţi stric şi ţie viaţa.

-Ştii ceva? Nu-mi pasă dacă eşti sau nu de acord. Eşti cea mai bună prietenă a mea şi atâta vreme cât pot, te voi ajuta, orice ar fi.

-Andreas...

-E hotărât. Mâine vin cu tine, Albert şi Marina şi mă prefac că sunt iubitul tău, a zis Andreas făcându-mi cu ochiul şi zâmbind.

-N-am nici o şansă să te fac să te răzgândeşti, aşa-i?

-Nici măcar o jumătate de şansă.

Am mentionat cumva că Andreas e brunet cu ochii verzi?...