Cine-i el? ..Poate n-ar trebui sa stiu..

[pandora96]

bunaaa..eu sunt oti si asta e primul meu fic:">..sper sa va placa. Astept critici de care vreti :))..nu conteaza daca sunt dure



PROLOG



Priveam acei ochi. Acei ochi intunecati pe care ii iubeam. Licarirea obisnuita de amuzament din ei disparuse. Fusese inlocuita cu disperare si vinovatie. Dar mai era ceva, ceva ce nu imi puteam da seama.
Dar nu voiam sa stiu. Nu mai suportam sa stau langa el. Mi-am luat jacheta fara sa ma uit in directia lui si am pornit spre iesire. O mana calda, puternica m-a prins de incheietura si m-a inors. Am simtit cum sunt trantita de perete, dar nu-mi pasa.
- Kate, imi sopti o voce blanda, pe care o cunosteam asa de bine, dar acum…acum imi provoca durere sa o aud.
Brandon se apropie si mai mult de mine. Imi puse abele incheieturi in mana lui si cu cealalta ma stranse langa el. Simteam cum cedam , cum lacrimile incepeau sa-mi curga. L-am impins si am iesit in fuga pe strada.
Fugeam, desi nu puteam schimba situatia. Totul avea sa se schimbe. Totul…




Capitolul 1


Ameteala…soapte…ameteala…..durere…confuzie…Of…nu poate si ea sa taca?
-Bun.Parul:aranjat.Machiaj:perfect.Bagaj:facut. Doamne, Kate. Bagajul tau nu e facut. Arati ca naiba. Nici macar nu te-ai demachiat aseara. Ar trebui sa faci si un dus. Masa e la 9. Este 7:30, nu cred ca ai timp sa le faci pe toate, asa ca ar trebui sa te grabesti.
N-am timp? Timp? Cred ca glumeste….
-Este problema ta. Eu am plecat afara sa fac gimnastica. Ne vedem la masa.
Gimnastica? Acum? Cu siguranta e nebuna. Am auzit-o cum iese pe usa. Stiam ca am sa regret imediat ce o voi face, dar totusi, fara tragere de inima mi-am luat perna de pe fata si m-am dat jos din pat. Doamne, cat poate fi de frig. Imi arunc ochii prin jur. Evident, patul lui Sophie este perfect aranjat. Hainele ei stau si ele impaturite si o asteapta. Nici nu vreau sa-mi imaginez cu ce s-a imbracat pentru gimnastica.
Bun. Incepem. Un scurt dus. Intru in baie. Cum doamne poate fi atat de frig? Exista centrala aici totusi. Sper sa fie apa calda. Spre norocul meu chiar e. m-am grabit si in 5 minute am iesit. Fac patul, dar bineinteles, dupa ce termin, al lui Sophie arata cu siguranta cu mult mai impecabil. Am gasit o bluza alba in bagaj si o imbrac repede apoi niste pantaloni negri. Ma machiez repede si termin de facut bagajul.
Cand dau sa ies din camera, chiar atunci intra Sophie. Pur si simplu radiaza.
-Oh, asa e mult mai bine. Inviorarea asta a fost excelenta. Bine ca te-ai trezit. Am crezut ca voi fi nevoita sa trag de tine mult timp. Profesoara a spus sa coboram la micul dejun.
-Deja? Dar e abia 8:30. Si…
-Si toata lumea e treaza de-a binelea. Profesoara a fost din camera in camera si i-a trezit pe toti. Toata lumea e gata asa ca o sa coboram mai repede la micul dejun.
Sophie este cea mai buna prietena a mea. Evident, pentru ea este foarte important sa fii bine organizat si curat. Cu toate astea este o fata foarte de treaba. E satena, ca mine, ochi caprui. Ea nu crede ca vreun baiat a placut-o vreodata.Mai ales Mike, pe care il place incredibil de mult de aproape un an.
La parter este mult mai frig decat in camera noastra. Cand am dat ochii cu ceilalti, toata lumea se uita la noi cu o privire de gen :”Si tu ai patit-o?”. Profesoara statea de vorba cu secretara care ne insotea in excursie si soferul autocarului. Dintre toate persoanele de acolo, ei erau cei mai treji. Seth statea cu un cot pe masa si cu cealalta mana isi tinea sapca peste ochi. Mi-am dat seama cand cotul i-a alunecat, capul i-a cazut pe masa si el a sarit ca ars, ca el dormea. Fetele aveau cearcane. Majoritatea. Unele le-au ascuns destul de bine cu putina pudra si fond de ten. Brandon incerca ca de obicei sa inveseleasca atmosfera, dar dupa ce profesoara se uita la el cu o privire acra, se aseza inapoi la locul lui si toti au inceput din nou sa fie la granita dintre constienta si vis.
Toti au mancat repede, dornici sa se intoarca in camerele lor. Spre marea dezamagire a tuturor, profesoara nu le-a dat voie, dar in schimb ne-a lasat sa mergem afara si sa colindam prin magazine. Evident, toti au izbucnit in urale.
Afara am oftat toti la unison din cauza frigului. Aveam de mers vreo 2 km pana sa ajungem in statiune dar am riscat. Am inceput sa cantam ca sa ne mai incalzim. Lumea se uita la noi de parca am scapat de la nebuni. Si aveau si de ce sa gandeasca astfel. Pe langa faptul ca dansam si cantam din toate puterile, aratam jalnic si unii baieti se luau la ciondaneli si planuiau dueluri cu pusti si sabii de lemn, cativa din ei sareau in fata oamenilor si se maimutareau. O fetita de vreo 10 ani a tipat din toate puterile cand Mike se ivi in fata ei si incepu sa se prosteasca, sa o ia de dupa umeri si sa o intrebe daca nu vrea sa vina cu el la o plimbare in parc, si o zbughi ca arsa spre scoala.
Noi eram cunoscuti drept cei mai nebuni si mai ingeniosi din toata scoala. La ore nu era nimeni atent desi mereu se dadeau raspunsuri bune si se luau note mari, comentam la profesori dar totusi am luat locul intai in fiecare an.
Imediat ce am ajuns la un supermarket am navalit toti inauntru, incat angajatii s-au speriat de toata gloata aia de copiii care vin la ora 9. Ne-am aprovizionat cu dulciuri,sucuri si tot felul de chestii dupa care am iesit si ne-am indreptat spre statiunea care era chiar in fata.
Spre marea bucurie a baietilor, la un stand se gaseau niste chestii lipicioase, verzi, care se lipeau de orice. Pareau scarboase desi nu-ti faceau nimic.
Mike o lipea mereu de Lily, scotand-o din minti. I se incalci in par si incepu sa-l fugareasca pe Mike prin tot parcul, acesta spunandu-i “claie verde” sau “spiridusa”.
Asa cum au stabilit au inceput sa se bata cu bete care tineau rolul de sabii. Ne-am adunat toti sub un copac gigantic si priveam lupta. Brandon a castigat importiva lui Mike si Mike impotriva lui Seth.
Ma asteptam ca Brandon sa castige. Inca de cand l-am cunoscut a fost mereu un tip foarte dragut. Era inalt , cam 1,80, par brunet care statea mereu in toate directiile. Lucrul acesta ii dadea mereu un aer de smecher. Ochii lui erau intunecati, aproape negri, cu o licarire de amuzament mereu prezenta in ei. Uneori, acestia ii ofereau un aer de tip gen:”nu te pune cu mine”..pe langa cel de smecher. Lucru acesta ma inspaimanta cateodata, dar in acelasi timp ma atragea.
Nu ma asteptam ca Seth sa piarda. El mereu a fost un tip al naibii de vioi si rapid. Parul lui saten si ochii albastri ii dadeau un aer de inocenta si iti facea mereu placere sa stai cu el.
Au trebuit sa arunce betele cat mai departe posibil fiind ca profesoara se apropia de noi parca scotand fum pe nari. Evident ca era suparata dupa ce am facut toata harmalaia aia in parc.
Ne-am intors inapoi spre cabana cu niste fete de ingerasi si ne-am urcat in autocar. O buna bucata de vreme am stat complet linistiti, ceea ce aproape ne-a omorat. Din fericire, Mike a venit la scaunele unde stateam eu,Sophie, Lily si Michelle.
-Hei, spiriduso, vreti niste bomboane? a zis el si se aseza confortabil pe scaunul din spatele lui Michelle. Sophie rosi toata si accepta o bomboana pe care o scuipa imediat.
- Bleah, e dezgustator, supse Sophie
Mike radea cu lacrimi.
- Cred putin piper si sare au facut bomboanele mai gustoase.
-Putin??!! E ingrozitor. Ah! Pisca, pisca! Da-mi apa! Apaaa! sarea ca arsa Sophie.
-Poftim, ii intinse un pahar Lily aproape varsand apa cand autocarul vira brusc si Sophie cazu peste Mike, care isi mentinu echilibru si o apuca strans pe Sophie, dar cazu peste ea cand autocarul vira in cealalta parte.
Urma un moment de liniste in care Sophie se inrosi mai tare. Mike nu mai radea ci se uita fix in ochii ei. Vazand ca era rosie ca focul s-a ridicat cu greu cu tot cu Sophie si lua paharul din mana lui Lily si arunca apa pe geam.
-MIKE!!! Are nevioe de apa!!!!! Striga Michelle suparata.
- Dar nu din asta. Nu e apa. Aici, bea din asta. Macar e buna.
Sophie o lua, tremurand toata, si bau aproape toata sticla. Mike se intoarse si dadu sa plece, cand Lily il opri:
-Cum adica nu e apa? Ce-ai facut?
- Pai… nu cred ca apa de gura e cea mai buna solutie…..
Furioasa, Lily se aseza inapoi pe scaun si Mike se ascunse repede dupa un alt scaun si se prefacu ca doarme, fiinca tocmai se ridica profesoara cu o privire acra.
-Ce e cu harmalaia asta? Ce s-a intamplat? De ce esti asa rosie domnisoara Spohie?
-Pentru ca Mike a cazut peste ea doamna profesoara, incepu sa rada Liam.
-Nu zau?? Unde este domnul Mike? intreba profesoara cu o licarire in ochi.
-Chiar aici, doamna, spuse Liam si arata cu degetul spre locul unde se afla Mike.
Imi venea sa-l gatui. Inca de cand l-am cunoscut a existat o rivalitate intre Liam si Mike,Sophie, eu, Michelle, Lily, Seth, Brandon si Colin.
Brandon si Colin venisera repede sa-i ia apararea lui Mike.
-Doamna profesoara, nu e asa cum…., incepu Colin.
-Liniste! Mike ridica-te imediat. Stiu ca nu dormi.
Mike se ridica incet si dadu ochii cu profa.
Tot autocarul era in suspans si in liniste. Mike se apropie si profesoara o ridica de un brat pe Sophie inca rosie la fata. Mike o privi pe fata fara sa spuna un cuvat. Pot sa fiu sigura ca nu voia cu nici un chip ca Sophie sa fie implicate in asta.
-Tu si domnisoara Sophie tocmai ati primit 2 saptamani de detentie.
-CE? PENTRU CE?striga Brandon.
- Sa inteleg ca doresti si tu sa te alaturi lor?
-Doamna profesoara nu e corect. El doar…, am inceput eu, dar, spre groaza mea, am primit si eu detentie
-Asta e pentru ca ati facut toata galagia asta. 2 saptamani fiecare.
Fantastic. Parintii or sa ma omoare. Macar stau cu Brandon si nu cu cine stie cine. Profa se indeparta si ne-am asezat toti pe scaune. Mike se aseza in fata lui Sophie si o privi fix. Sunt mai mult decat sigura ca ii pare rau ca si ea a ajuns in detentie. Sophie in schimb statea cu capul in maini incercand sa acopere roseate. Stiam cu totii cat de stricti sunt parintii ei, iar atunci cand vor afla de detentie o vor pedepsi cu toate ca nu facuse nimic.
Autocarul se opri iar soferul a anunat ca facem popas in cazul in care avem nevoie la baie sau ceva de genul si sa luam o gura de aer.
Am coborat cu totii si ne-am imprastiat. Sophie aproape fugi inauntrul restauranutului de langa noi pentru a se spala pe fata. Voiam sa merg cu ea dar Brandon ma prinse de mana si ma intoarse cu fata spre el.
-Nu trebuia sa imi iei apararea. Din cauza mea ai ajuns si tu in detentie.
- Tu n-ai nici o vina. N-am ajuns in detentie din cauza ta, i-am raspuns. Vreau sa spun, cu totii stim cum e profa. Chiar e de treaba, dar, trebuie sa recunosc, dupa ce am spart o vaza si un bec la cabana, am facut asa o galagie in parc si apoi asa o galagie si in autocar, mi se pare normal sa fie suparata pe noi.
- Da, dar chiar si asa, ai ajuns in detentie din cauza mea.
- Nu am ajuns in detentie din cauza ta. Se mai intampla. Parintii or sa ne pedepseasca si ei, dar asta e. Cel putin vom fi impreuna in timpul detentiei. Macar atat.
- Macar atat, repeta si Brandon.
De ce regreta atat? Doar nu din cauza lui am ajuns in situatia asta. Eu si gura mea mare. Trebuia sa deschid gura si sa ajung in detentie pentru un motiv complet stupid. Totusi,am simtit ca vreau sa-l apar pe Brandon..
-Acum, scuza-ma, dar trebuie sa vad ce face Sophie. Gluma lui Mike nu a fost amuzanta. Mai ales ca nu era nici apa buna de baut in autocar.
- Mda, in legatura cu asta… Mike nu vroia ca Sophie sa fie cea care manca bomboanele alea.
- Cum asa?
- Cred ca ai observat si tu ca Mike si Lily s-au ciondanit tot timpul.
- Da….dar ce legatura are asta?
- Mike s-a enervat foarte tare pe ea. A presupus ca gluma asta cu bomboanele ar fi perfecta.
- Indiferent de motiv, nu e dragut deloc.
- Stiu. Am incercat sa-l opresc pentru ca stiu ca nu ai fi fost de accord.
Ce? A vrut sa-l opreasca? Pentru mine?
-Eu…
-TOATA LUMEA IN AUTOCAR! ACUM!! De ce trebuia sa strige tocmai acum? De ce? Mda… evident toti se indreapta spre autocar.
Ezit cateva secunde si vad ca si Brandon face la fel. Ma hotarasc sa plec si zau ca pot sa jur ca ar fi vrut sa ma prinda de mana si sa ma opreasca. O retrag imediat inainte sa o apuce si alerg spre Sophie. Ce e cu el?
Ma asez pe scaun si Sophie apare cateva secunde mai tarziu.
–Cum te simti? intreaba Michelle.
–Bine..cred, raspunde ea. Sunt doar ingrijorata de ce vor spune parintii mei in legatura cu detentia. Sigur voi primi inca 2 saptamani pentru asta. Pur si simplu nu o sa inteleaga ca nu am facut absolut nimic. E atat de nederept...
- Stiti, spuse Colin, nu cred ca ar trebui sa mai vorbim. Se aseza pe locul liber de langa Lily si privi drept inainte cu o fata inocenta.
I-am urmarit privirea si am dat de ochii profei care ne privea cu atentie.
- Cred ca sunt si eu de acord cu Colin. L-am tras pe Brandon pe scaunul liber de langa mine fiindca statea in picioare. Si nu era o idee buna sa o provoci acum pe profa.
Si-au dat toti seama ca ea se uita la noi si am tacut imediat. Era prea liniste pentru noi, deci starea de somnolenta aparu imediat. Nu voiam sa dorm, desi Lily deja adormise cu capul pe umarul lui Colin. M-am asezat mai comod si m-am pregatit de un drum lung si plictisitor. Priveam campurile pe langa care treceam repede, devenind numai o pata de culoare pala. Am inceput sa-mi amintesc ce se intamplase seara trecuta..