Slayers- Misterul poporului pierdut

[Lina Inverse]

thanx ca-mi comentezi ficu.....am facut si continuarea si am incercat sa bag mai multe faze comice...nu stiu cat am reusit

CAP.7-O NOAPTE AGITATA

Zelgadis si Amelia, care nimerisera la un han la fel de prost, dar cu paturi separate, se trezira, vazand umbre pe sub usa. Se imbracara repede, iar Zelgadis deschise geamul incet. Folosind levitatia, coborara afara si se ascunsera dupa trunchiul unui copac batran. Pe cer se facura nevazute cateva stele, semn ca soseau alti nori. Daca acopereau luna, bezna revenea, asa ca n-aveau timp de pierdut. Urmarira cu atentie un monstru care adulmeca ceva in mijlocul drumului si, strecurandu-se prin spatele lui, ajunsera in dreptul hanului, unde poposisera tovarasii lor. Zelgadis rasufla usurat, moment in care Amelia scapa un tipat. Se dadu inapoi socata, cu privirea atintita asupra uneia dintre creaturi. In lumina palida monstrul aducea foarte bine cu un lup ingrasat. Isi infipse ghearele in pamant, cu blana zburlita pe spinare si isi dezveli coltii. Uitandu-se fix la cei doi, se incorda, pregatit sa sara. Zelgadis o trase pe Amelia in spatele lui si isi scoase sabia. Fiecare astepta ca celalalt sa faca prima miscare. Pe neasteptate, creatura sari, insa tocmai atunci Lina si Gourry cazura peste ea.
-Ti-am spus sa fii atent, se enerva Lina, sprijinindu-se de botul monstrului ca sa se ridice.
-Si cum vroiai sa vad pe intuneric ce faceai tu? bombani Gourry.
-Era si greu sa-ti dai seama. Ce poti face pe un acoperis in afara de a avea grija sa nu aluneci? Nu te-ai gandit la asta?
-Nu!
Vrajitoarea facu o pauza, parand sa-si dea seama de ceva.
-Iarta-ma, Gourry, am uitat ca tu nu gandesti.
-N-ati vrea sa va certati mai tarziu? ii intrerupse Zelgadis suparat. Uite ce-ati facut cu ciondaneala voastra!
Atrasera atentia la toti monstrii.
-Vai de mine! zise Lina, aparent ingrozita si aratand spre ceva din spatele lor. Ala nu-i Shabranigdo?
Creaturile se intoarsera, insa nu vazura decat bezna ce coborase peste sat. Manioase, se repezira la arac, doar ca...nu mai aveau pe cine sa atace. Zelgadis, Amelia, Lina si Gourry erau departe, traversand strada principala cu repeziciune. Treceau pe langa zeci de case, fara sa le arunce vreo privire, cand...
-Stati pe loc! rosti o silueta intunecata, taindu-le calea.
Era barmanul stirb. Strangea in mana un baston de fier, mancat de rugina pe alocuri, iar in ochiul normal i se citea furia.
-Ati plecat fara sa platiti!
Nimeni insa nu tinu cont de vorbele lui. Lina si Gourry o luara prin stanga, Amelia si Zelgadis prin dreapta, ocolindu-l si fiind insotiti de insultele lui inca multa vreme. Dupa vreun sfert de ceas indraznira sa se opreasca. Cerul capatase o culoare mai deschisa, umbrele copacilor pareau mai blande si faptul ca satul nu se mai zarea era un semn linistitor.
-In ce parte e urmatorul sat? intreba Lina, dupa ce-si mai trase sufletul. Mi-e foame!
-Trebuie sa ne intoarcem sa-i platim barmanului, zise Amelia neinduplecata. Cum ati putut pleca fara sa platiti?
-Aveam altele pe cap, iar acum trebuie sa mananc...
-Dupa ce-i platesti barmanului!
-Ce-i mai important? Barmanul sau stomacul meu?
Zelgadis ofta si se indeparta putin, lasandu-le sa se ciondaneasca, in timp ce Gourry le asculta, chiar daca nu pricepea motivul scandalului pe de-a-ntregul. Padurea
ii fusese dintotdeauna familiara. Privi copacii intunecati, pierzandu-se in tot felul de amintiri, apoi umbrele lor, dintre care una semana foarte bine cu un om....Prea bine! In clipa urmatoare vazu ceva sarind pe o creanga si facandu-se nevazut.
-Vreti sa incetati odata? striga el cand se intoarse la ceilalti.
Cele doua fete il privira suparate, jignite de tonul din vocea sa.
-Am fost urmariti, zise Zelgadis ingrijorat.
-O fi fost Xellos, spuse Lina, mult prea obisnuita cu obiceiurile preotului de a trage cu urechea.
-Nu era Xellos. Nu sunt sigur, dar cred ca era o fata.
-Stiu cine era! se lumina Gourry. Lina!
-Am fost langa tine, ariuritule, marai ea. Si eu si Amelia.
-Atunci Zelgadis!
Vrajitoarea zambi amuzata. Lasand la o parte prostia tovarasului lor, nu era prima data cand Zelgadis era luat drept fata. Acesta hotari sa-i ignore, insa si el se gandea, deloc incantat, la un vanator de dragoni care-i marturisise, cu multe emotii, ca semana cu sotia lui.
Si asa, fiind in mijlocul padurii si, probabil, la mare departare de orice urma de civilizatie, mai petrecura o noapte pe-afara. In zori, adica dupa vreo 3 ore sau chiar mai putin, Lina se trezi prima. Casca somnoroasa, cand ceva ii atrase atentia: nu-si amintea ca mantia cu care se invelise sa fi fost asa grea. In clipa urmatoare isi dadu seama ca era plina de zapada si, aproape instantaneu, o curpinse frigul.
-Se pare ca a nins ceva de cand am adormit noi, zise Zelgadis, scuturandu-si hainele.
-Mi-e frig, se planse Amelia, stand ghemuita langa un copac. Ne-au pedepsit zeii pentru ca am incalcat codul dreptatii, inseland un om nevinovat.
-Ca tot veni vorba, poate nici n-a supravietuit, zise Gourry, imprastiind cenusa unui foc jalnic ce se stinse de ceva vreme.Doar monstrii aia erau pe urmele noastre...
-Dar nu l-au atacat, se auzi o voce cunoscuta si Xellos se materializa din senin langa ei. Nu cred ca au vrut sa-si piarda timpul, cand puteau obtine ceva mai consistent decat un mosneag ramolit.
-Ce vrei sa spui? intreba Lina, privindu-l cu interes si banuind ca n-avea sa urmeze nimic bun.
-Aseara creaturile au pradat un sat, imediat ce-au renuntat sa va mai urmareasca.
-Ce cumplit! zise Amelia ingrozita, dar in mintea tovarasei ei incoltira alte idei, cauza principala fiind foamea.
-Monstrii vaneaza oameni, dar nu si mancarea lor. Deci, daca au pradat satul....
-....a ramas si mancare pe-acolo, zise Gourry parand sa-i citeasca gandurile.
Inainte ca cineva sa-i poata opri, o luara la fuga printre copaci.
-Cum au stiut in ce parte e satul? se mira Amelia, uitandu-se in urma lor.
-Foamea le-a trezit instinctele animalice, o lamuri Zelgadis. Hai dupa ei.
Printesa porni dupa el si Xellos, deloc incantata sa profite de nenorocirea unor oameni. Totusi, grabira pasul. Daca intr-adevar era mancare acolo si nu ajungeau repede, se alegeau cu scobitorile.